Sunteți pe pagina 1din 4

Întotdeauna când auzim de Bucovina ne gândim la un un adevărat Rai pe Pământ. Așa este!

Zona
Bucovinei reprezintă un adevărat leagăn de veche civilizație, unde istoria se împletește cu legenda,
dar și cu toate minunățiile naturii.

Există numeroase motive să vizitezi Bucovina și cu siguranță fiecare dintre noi ar trebui măcar o dată
în viață să vadă bogățiile acestui ținut.

Zona Bucovinei reprezintă locul cel mai bun pentru relaxare și pentru a petrece timpul în natură,
datorită reliefului,aici întâlnim locuri spectaculoase, cum ar fi munții,pădurile,peșterile etc. Dar
reprezintă și locul cel mai bun pentru a vedea lucruri frumoase cum ar fi mănăstirile, cetătile,
târgurile, muzee, casele memoriale și alte obiective turistice.

SPUSELE LUI MIHAI EMINESCU

“Bucovina este partea cea mai veche și mai frumoasă a tării noastre, raiul Moldovei”, fiindcă “acolo e
sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang de
neatârnare era egal cu patriarhii, acolo sunt moaștele celor mai mari dintre domnitorii români, acolo
doarme primul descălecat Dragoș, îmblânzitorul de zimbri, acolo Alexandru cel Bun, întemeietorul de
legi, acolo Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, zidul de apărare al creștinătății.
Bucovina este “pământ sfânt, a cărui apărare ne-a costat pe noi râuri de sânge, veacuri de muncă,
toată inteligența noastră trecută, toate mișcările cele mai sfinte ale inimii noastre”

Pietrele Doamnei reprezintă principala atracție a unei rezervații naturale mixte care se întinde pe nu
mai puțin de 933 hectare de-a lungul masivului Rarău și care poate fi accesată la pas cu ajutorul unui
traseu montan de circa 1 kilometru care pornește de la Cabana Rarău. Rezervația se întinde atât pe
teritoriul comunei Pojorâta, cât și pe cel al comunei Crucea, ambele din județul Suceava, desigur.

Misterul şi legendele care învăluiesc munţii Rarău şi Giumalău din judeţul Suceava atrag ca un
magnet turiştii dornici de aventură. Povestea uriaşei comori de sub Pietrele Doamnei stârneşte
imaginaţia călătorilor în locul care impresionează prin măreţie şi farmec fără asemănare.

Cea mai cunoscută dintre ele are legătură cu doamna Elena, soţia voievodului Petru Rareş, la fel cum
şi denumirea Munţilor Rarău ar fi fost primită de la domnitorul Moldovei, Petru Rareş. Se spune că în
vremurile tulburi ale istoriei, în 1541, în timpul celei de-a doua domnii a lui Petru Rareş, acesta a găsit
în munţii Rarău un loc pentru a-şi pune la adapost familia şi o parte din avere. Urmăriţi de hoardele
de tătari, doamna Elena şi fiul Ştefăniţă s-au refugiat într-o peşteră unde au început sa se roage, iar la
un moment dat au auzit un zgomot puternic. Legenda spune că stânci mari s-au desprins şi au căzut
peste locul unde se afla averea domnitorului, îngropându-i pe atacatori. Doamna Elena ar fi afirmat
”Aceasta este plata pentru salvarea noastra” şi, de atunci, stâncile au primit denumirea de „Pietrele
Doamnei”, iar comoara stă şi acum ascunsă de stâncile uriaşe.

Situate la poalele nord-estice ale Raraului, pe cursul superior al Văii Caselor, Cheile Moară Dracului
sunt cele mai frumoase și mai bine păstrate chei din întreagă zonă. Ocrotite că rezervație geologică,
pe o suprafața de 10 ha, ele se găsesc la 10,5 km distanță de centrul orașului Câmpulung
Moldovenesc. În preajmă acestor chei se mai întâlnesc și azi câteva specii de tisă, relict glaciar,
lemnul de aur al pădurilor noastre de altădată, dar și rărițați din lumea plantelor și animalelor că:
floarea de colț, clopoțeii, vulturică; râsul, jderul,vulpea etc.

În centrul unui sat situat la poalele Carpaţilor, pe sobrul fond verde al pădurii de brazi, se ridică o
biserică simplă cu pereţii exteriori ornaţi în fresce – Mănăstirea Voroneț. Edificiul pare un Evangheliar
iluminat larg deschis. Astfel l-au vrut demult pictorii anonimi şi cei care au comandat aceste picturi:
pereţii tapisaţi cu fresce trebuiau să figureze ochilor privitorilor învăţătura Scripturii. Şi tot astfel se
prezintă ea astăzi vizitatorilor din lumea întreagă emoţionaţi să descopere, în mijlocul unei naturi
armonioase, un edificiu încă mai armonios, ridicat de mai bine de 500 de ani de mâini inspirate
exprimând credinţa şi lirismul lor în piatră şi culoare.

Biserica Mănăstirii Voroneţ este ctitoria slăvitului voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt construită în 1488
în numai trei luni şi trei săptămâni (din 26 mai la 14 septembrie).

Situată la poalele estice ale Obcinei Mari, în comuna cu același nume. Salina Cacica se încadrează ca
vârstă în Miocerul inferior. Se remarcă prin vechime și spații generoase dispuse pe diverse orizonturi.
Galeriile săpate manual poartă turiștii până la adâncimi de 44 m. Aerosolii cu efecte terapeutice,
alături de frumusețea locului transformă Salina Cacica într-un punct turistic demn de a fi introdus în
itinerariul de vacanță. Munca asiduă a minerilor nu a fost în zadar, aceștia lăsând în urmă veritabile
lucrări de artă: galerii imense, tavane boltite, scări tăiate în masivul de sare. Treptele din lemn de
brad vechi, de peste 200 de ani s-au mineralizat în timp de saramură, ce a pătruns în compoziția
acestora

Sala de dans se situează la 37 de metri adâncime și dispune de 3 balcoane. În trecut, aceasta era
locația unor baluri, spectacole sau întâlniri festive. Era considerat a fi cea mai populară locație de
distracție printre locuitorii comunei. Sala are o lungime de 24 metri, o lățime de 12 metri și o înălțime
de 12 metri.

La capătul celor 192 de trepte din lemn în care a pătruns saramura de-a lungul timpului și le-a
mineralizat, se află capela Sfânta Varvara. Aceasta este săpată la 21 de metri adâncime și s-a
construit la dorința lui Jakub Bogdaniwich. Acesta și-a dorit ca muncitorii de confesiune romano-
catolică să aibă unde merge la biserică înainte și după încheierea programului de muncă, deoarece în
comună nu exista una. Protectoarea bisericii este Sfânta Varvara, cunoscută ca fiind protectoarea
minerilor.

Capela Ortodoxă

Galeria este largă și se află la o adâncime de 35 de metri. Pereții dispun de basoreliefuri sculptate în
sare, toate având tematică religioasă. Acestea au fost realizate de tinerii sculptori din zonă și au fost
inspirate din basoreliefurile de la Salina Wielizcka, din apropiere de Cracovia. În zona dreaptă a
capelei este o Icoană a Sfântului Daniil Sihastrul.

Lacul Sărat. Și acesta a fost săpat la o adâncime de 35 de metri, fiind un lac artificial. Are dimensiuni
de 10 metri lungime și 6 lățime. Lacul este îngărdit cu balustradă și iluminat, în așa manieră încât să
se evite posibilele accidente. În trecut, acolo se puteau face plimbări cu pluta. Frumusețea lacului este
dată de cristalele de sare ce s-au depus pe pereții acestuia

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită și sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate medievală
aflată la marginea de est a orașului Suceava (în nord-estul României). Ea se află localizată pe un
pinten terminal al unui platou aflat la o înălțime de 70 m față de lunca Sucevei. De aici, se poate
vedea întreaga vale a Sucevei.

Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al
XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări
fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în
scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.

Astazi poti admira santul de aparare ce desparte cetatea de restul platoului, zidurile cetatii ce
ascund locuri care altadata constituiau interioare unde oamenii de acolo isi duceau veacul . Accesul
in cetatea se face pe un pod de lemn care odinioara era format din doua parti, una fixa si alta
mobila ce se ridica in caz de primejdie. Vizitatorii nepoftiti la curtea domnului aveau parte de o
capcana imediat dupa trecerea podului, astfel era asigurata protectia celor din interior.

Astazi, poti trece linistit podul la Cetatea de Scaun pentru ca nu te asteapta nicio primejdie…toti
vizitatorii sunt bine poftiti si pot admira in voie incaperile destinate strajerilor sau altele ce serveau
drept inchisoare, pivnita, capela, baie cu aburi. In centrul cetatii se afla o curte interioara frumos
pavata cu pietre in stilul vremurilor demult apuse.

Cetatea de Scaun a Sucevei ne aminteste de viata de curte si ne ofera posibilitatea de a ne face o


imagine de ansamblu in ceea ce priveste locuinta temporara a voievozilor Moldovei, pentru ca,
dupa cum bine se stie, acestia nu locuiam impreuna cu familiile lor in cetate.

Imaginea de ansamblu a Muzeului Satului Bucovinean reflectă organizarea și activitatea complexă


a satului tradițional, arhitectura vernaculară a gospodăriilor și a construcțiilor comunitare, a
instalațiilor tehnnice care ilustrează ocupațiile, meseriile și meșteșugurile zonei, modul de viață al
locuitorilor din Bucovina. Alături de gospodăriile formate din case și anexe, amplasate de-a lungul
ulițelor, în vatra satului, ca centru polarizator al vieții comunității, se regăsesc biserica și clopotnița
Vama, crâșma Șaru Dornei și școala Securiceni.

Pe valea pârâului care străbate muzeul sunt amplasate instalațiile tehnice hidraulice: moara
Mănăstirea Humorului, piua de sumane, daracul pentru prelucrarea lânii. Meseriile și
meșteșugurile sunt reprezentate în ateliere dotate cu inventarul specific fiecărui meșteșug, aici
putându-se demonstra și învăța tehnicile de lucru tradiționale, fiind folosite ca ateliere-școală
pentru copii sau turiști.
Sântul Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din zona
Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost tuns în monahism cu
numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot,
devenind un duhovnic renumit. După un timp, s-a retras la schitul „Sfântul Lavrentie” de
lângă Vicovul de Sus. Dornic de mai multă liniște, a cerut să fie tuns schimnic, primind
numele de Daniil, apoi s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițeu. Acolo a găsit o stâncă în
care a dăltuit un paraclis, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept
chilie. Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9.25 metri și o
înălțime de 2 metri. Între naos și altar se afla un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind
vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. În peretele altarului este o
scobitură mică, în care era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află
săpată o cruce și câteva slove care datează din anul 1499. Cronicarul Ion Neculce, în „O samă
de cuvinte”, îl prezintă pe pustnicul Daniil ca un sfătuitor în vremuri grele pentru ţară şi ca un
scump sfetnic al Sfântului domnitor Ştefan cel Mare. La chilia de la Putna a venit Sfântul
Ştefan cel Mare să ceară sfat şi îmbărbătare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al
II-lea, la Reuseni. Sfârşindu-şi rugăciunea, pustnicul Daniil îl primi pe viitorul voievod în
săraca sa chilie şi îi prooroci că va avea să devină domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și
întâmplat în anul 1457. După sfințirea în 1470 a bisericii Mănăstirii Putna, sihastrul Daniil s-a
retras în pădurea de pe malul râului Voroneț, sub stânca Șoimului, unde și-a continuat viața
monahală.
Astăzi, Chilia Cuviosului Daniil Sihastrul este loc de pelerinaj pentru toţi cei care vin să se
închine la Mănăstirea Putna.

S-ar putea să vă placă și