X VI .

C apa c itat e a de f olo sinţ ă a p e rso an e i fiz i ce N oţi une a d e ca pa cit at e civ i l ă –
ca pa ci tat e ju ri di c ă
 Omul privit ca persoană fizică, dobândeşte calitatea de subiect al raportului juridic civil, de titular de drepturi şi obligaţii,
pe baza capacităţii civile.
 Capacitatea civilă cuprinde două elemente: capacitatea de folosinţă şi capacitatea de exerciţiu.
 Capacitatea civilă este o capacitate specifică ramurii de drept civil, aplicabilă drepturilor subiective civile, în alte ramuri de
drept operând capacitatea specifică ramurii respective. Capacitatea civilă este deci parte a capacităţii juridice.

1. Noţiunea de capacitate de folosinţă

 „Capacitatea de folosinţă este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii“- art. 34 c.civ adică aptitudinea generală a
persoanei fizice de a fi titulară de drepturi şi obligaţii civile, de fi subiect de drept civil.

2. Caractere juridice

 Din reglementarea capacităţii de folosinţă desprindem următoarele caractere juridice: legalitatea, generalitatea,
inalienabilitatea, intangibilitatea, egalitatea şi universalitatea.

3. Începutul capacităţii de folosinţă

 Art.35 înscrie principiul potrivit căruia capacitatea de folosinţă începe de la naşterea persoanei. Aşadar, de la data
naşterii, persoana fizică dobândeşte capacitatea de folosinţă, adică are aptitudinea generală şi abstractă de a dobândi
drepturi şi obligaţii.
 Art.36prevede şi o excepţie, statornicind că „Drepturile copilului sunt recunoscute de la concepţiune, însă numai dacă el se
naşte viu“. Excepţia este cea potrivit căreia infans conceptus pro nato habetur, quoties de eius commodis agitur (copilul
conceput se socoteşte născut ori de câte ori aceasta este în interesul său). Excepţia se aplică dacă copilul se naşte viu,
nefiind necesar ca acesta să fie viabil, şi doar dacă dobândeşte numai drepturi.

4. Timpul legal al concepţiunii

 Potrivit art. 412 C. civ”timpul cuprins între a 300-a şi a 180-a zi dinaintea naşterii copilului” se consideră a fi timpul legal
de concepţiune.
 Textul stabileşte o prezumţie legală relativă a perioadei de concepţie, în sensul că respectivul copil putea fi conceput în
oricare zi din intervalul de 121 de zile.

5. Conţinutul capacităţii de folosinţă

 Conţinutul capacităţii de folosinţă se exprimă prin aptitudinea persoanei de a avea toate drepturile şi obligaţiile civile.
Excepţie face capacitatea de folosinţă anticipată, care are în conţinut numai drepturi.
 Capacitatea de folosinţă este inalienabilă, astfel încât nu poate fi înstrăinată, nu se poate renunţa la ea, în schimb,
capacitatea poate fi îngrădită în condiţiile legii.

6. Îngrădirile capacităţii de folosinţă

 nici o persoană nu poate fi îngrădită în capacitatea de folosinţă, decât în cazurile şi condiţiile expres stabilite de lege.
 Îngrădirile capacităţii de folosinţa pot fi grupate în două categorii: îngrădiri (incapacităţi) cu caracter de sancţiune penală
(interzicerea drepturilor părinteşti, interzicerea dreptului de a fi curator, tutore) sau de sancţiune civilă (decăderea din
drepturile părinteşti).
 7. Încetarea capacităţii de folosinţă

 Durata capacităţii de folosinţă este reglementată de art.35 C civ care stabileşte: „Capacitatea de folosinţă începe de la
naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea acesteia“.
 Constatarea morţii unei persoane fizice se realizează prin două moduri:
– moartea constatată fizic, direct, prin examinarea cadavrului. In această ipoteză se eliberează un certificat medical
constatator al decesului.
– declararea judecătorească a morţii. In cazurile în care nu este posibilă constatarea morţii fizic direct, şi deci nu se
poate întocmi certificatul de deces, se recurge la declararea judecătorească a morţii, ipoteză în care data morţii, care se
înscrie în actul de deces, este data stabilită prin hotărârea judecătorească declarativă de moarte definitivă şi irevocabilă.
 Reglementarea instituţiei declarării judecătoreşti a morţii cunoaşte două modalităţi juridice:
 – potrivit art.49 „daca o persoana este disparuta si exista indicii ca a incetat din viata,poate fi declarat moarta prin
hotarare judecatoreasca , la cererea oricarei persoane interesate daca au trecut cel putin 2 ani de la data primirii
ultimelor informatii sau indicii din care rezulta ca ara in viata
 Potrivit art 50 C civ.” Cel disparut in imprejurari deoasebite cum sunt inundatiile, cutremurul, catastrofa de cale
ferata sau aeriana, in cursul unor fapte de razboi sau intr-o alta imprejurarea ce indreptateste a se presupune
decesul,poate fi declarat mort, daca au trecut cel putin 6 luni de la data imprejurarii in care a avut locdisparitia.
 Stabilirea datei morţii în hotărârea declarativă de moarte
Data morţii dispărutului se stabileşte potrivit cu imprejurările, iar în lipsă de indici îndestulătoare, se va stabili ca dată a
morţii ultima zi a termenului după care se poate cere declararea judecătoraescă a morţii (art.52).
 Anularea hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii.
Conform art.54 „Dacă cel declarat mort este în viaţă, se poate cere, oricând, anularea hotărârii prin care s-a declarat
moartea“. Efectul principal al anulării hotărârii declarative de moarte constă în faptul că încetarea capacităţii de folosinţă
este înlăturată.

X VI I. C ap a cit at ea d e ex e r ciţ iu a pe r so an el or fiz ic e

1. Noţiune

 Pentru a încheia acte juridice, este necesar ca o persoană fizică să aibă, pe lângă capacitatea de folosinţă, o anumită
maturitate psihică, să-şi poată da seama de consecinţele acţiunilor sale.
 Această maturitate psihică se dobândeşte numai după ce minorul a ajuns la o anumită vârstă. Art.38 prevede că persoana
fizică dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu la vârsta majoratului.
 „Capacitatea de exerciţiu este capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii, săvârşind
acte juridice.“ (art.37)

2. Caractere juridice

 Caracterele juridice ale capacităţii de exerciţiu a persoanelor fizice sunt: legalitatea, generalitatea, inalienabilitatea,
intangibilitatea, egalitatea.

3. Capacitatea de exerciţiu deplină

a) Regula şi excepţii.
 În dreptul civil român, capacitatea de exerciţiu deplină constituie regula, iar lipsa capacităţii de exerciţiu şi
capacitatea de exerciţiu restrânsă constituie excepţii de la regulă.
 Capacitatea deplină de exerciţiu constă în aptitudinea persoanei fizice de a-şi exercita drepturile subiective
civile şi de a-şi asuma obligaţii prin încheierea personal şi singură a tuturor actelor juridice îngăduite de
lege.
b) Începutul capacităţii de exerciţiu deplină
 Art.38dispune: „Capacitatea deplină de exerciţiu începe de la data când persoana devine majoră.“
 Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani. Minorul care se căsătoreşte la 16, cu dispensă,
dobândeşte, prin aceasta, capacitatea deplină de exerciţiu.
c) Conţinutul capacităţii de exerciţiu deplină
 Persoanele fizice pot încheia orice fel de acte juridice civile cu excepţia celor interzise de lege, care au drept
efect îngrădirea capacităţii de folosinţă şi implicit a celei de exerciţiu.

2
 d) Încetarea capacităţii de exerciţiu deplină
 Capacitatea de exerciţiu deplină încetează în următoarele cazuri:
– prin moartea sau declararea judecătorească a morţii persoanei fizice;
– prin punerea sub interdicţie judecătorească (reversibilă);
– prin declararea nulităţii sau anularea căsătoriei, înainte ca femeia să fi împlinit 18 ani, dacă aceasta a fost de
rea credinţă la încheierea căsătoriei (cunoscând cauza nulităţii sau anualabilităţii căsătoriei).

4. Lipsa capacităţii de exerciţiu

a) Categorii de persoane
 Nu au capacitate de exerciţiu:
– minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani;
– persoana pusă sub interdicţie
 Lipsirea minorului, care nu a împlinit 14 ani, de capacitate de exerciţiu constituie o măsură de protecţie, instituită
de lege cu scopul de a-l ocroti pe acesta de propria sa nedibăcie, datorită frăgezimii vârstei.
 Lipsirea persoanei puse sub interdicţie de capacitate de exerciţiu constituie tot o măsură de protecţie, a persoanei
care nu are discernământ datorită alienaţiei sau debilităţii mintale.
b) Reprezentarea legală
 Art.43 dispune: „Pentru cei ce nu au capacitate de exerciţiu, actele juridice se fac de reprezentanţii lor legali.“
 Reprezentarea, în raport de sursa ei, este de trei feluri: convenţională (care îşi are izvorul în convenţia părţilor, în
contractul de mandat), legală (care îşi are izvorul în lege) şi judiciară (care îşi are izvorul în împuternicirea dată de
instanţa judecătorească); în materia de faţă, reprezentarea este legală.
 Cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu pot încheia în mod valabil acte de conservare a patrimoniului şi acte juridice
mărunte (cumpărarea de rechizite şcolare, de bilete pentru transportul în comun).
c) Încetarea lipsei capacităţii de exerciţiu
 Situaţia juridică a lipsei capacităţii de exerciţiu ia sfârşit astfel:
– în cazul minorului, prin împlinirea vârstei de 14 ani, când dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă sau prin
decesul minorului;
– în cazul persoanei pusă sub interdicţie judecătorească, prin ridicarea interdicţiei (tot prin hotărâre
judecătorească, irevocabilă) sau prin decesul acesteia.

5. Capacitatea de exerciţiu restrânsă

a) Regula
 „Actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea prealabilă a
părinţilor sau a tutorelui“ (art.41)
b) Conţinut
 Capacitatea de exerciţiu restrânsă conferă minorului între 14 şi 18 ani posibilitatea de a participa la viaţa juridică în
mod diferit, astfel:
– el încheie personal şi singur acte juridice civile : acte de conservare, acte mărunte, contractul de depozit la
C.E.C., acte de administrare a patrimoniului;
– el încheie personal, dar cu încuviinţarea prealabilă a reprezentanţilor legali (părinţi, tutore) acte juridice civile
acte de administare a unui bun individual determinat, acte de administrare aunui patrimoniu);
– el încheie personal dar cu dublă încuviinţare prealabilă (a reprezentanţilor legali şi a autorităţii tutelare) acte
juridice civile : acte de dispoziţie, precum înstrăinarea bunurilor, renunţarea la un drept, etc.
c) Încetare
 minorul dobândeşte deplina capacitate de exerciţiu;
 minorul este pus sub interdicţie judecătorească;
 când minorul de 14-18 ani decedează.

6. Sancţionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu

 Încheierea unor acte juridice, cu nesocotirea regulilor prevăzute pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu
capacitate de exerciţiu restrânsă, are drept efect aplicarea nulităţii relative, cu alte cuvinte, anularea acestor acte.
 Actul juridic anulat nu produce efecte în viitor, iar efectele produse în trecut se desfiinţează retroactiv. Prin urmare,
nulitatea operează nu numai pentru viitor (ex nunc), ci şi pentru trecut (ex tunc), retroactivitatea fiind consecinţa firească

3
 a desfiinţării actului juridic.
 În ipoteza anulării actului neregulat încheiat, incapabilul va fi obligat să restituie prestaţiile primite numai în măsura în
care a profitat de ele.

X VI II . Id ent if i ca r e a p er so an ei f iz i ce

1. Atributele de identificare – caracterizare

 Identificarea persoanei fizice se realizează cu ajutorul atributelor acesteia: numele, domiciliul, starea civilă şi codul
numeric. Domiciliul cuprinde: domiciliul de drept comun, domiciliul legal şi domiciliul ales sau convenţional, iar în
legătură strânsă cu domiciliul se află reşedinţa.
 Starea civilă se înfăţişează ca un complex de raporturi juridice, cu caracter personal nepatrimonial, prin care se
individualizează persoana fizică în societate şi în familie.
 Atributele de identificare au următoarele caractere juridice:
– sunt drepturi absolute, opozabile erga omnes, cărora le corespunde obligaţia generală negativă a tuturor
persoanelor de a se abţine să le aducă vreo atingere;
– sunt drepturi inalienabile, neputând fi înstrăinate prin acte juridice şi nici transmise prin moştenire;
– sunt drepturi imprescriptibile, atât extinctiv, cât şi achizitiv;
– sunt drepturi neevaluabile în bani şi deci nu fac parte din patrimoniul persoanei fizice.

2. Numele persoanei fizice

 Art.83 C civ: „Numele cuprinde numele de familie şi prenumele“.

 Art. 1 din O. G. nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice
dispune:”numele cuprinde numele de familie şi prenumele”.
 Numele este un atribut de identificare apersoanei fizice ce constă în dreptul omului de a fi individualizat în familie
şi în societate prin cuvinte stabilite, în condiţiile legii, cu aceată semnificaţie.
 Dreptul subiectiv la nume are, în conţinutul său, următoarele prerogative:
– dreptul de a folosi numele, adică de a-l purta;
– dreptul de a cere organelor competente îndreptarea greşelilor de scriere a numelui;
– dreptul de a se opune la folosirea numelui propriu de către alte persoane neîndreptăţite.

3. Numele de familie

 Numele de familie este o componentă a numelui în sens larg, format din unul s-au mai multe cuvinte , care
individualizează persoana fizică în societate.

a) Dobândirea numelui de familie

 Art.2 alin.1 din O.G. nr. 41/2003 cu privire la nume, cuprinde regula potrivit căreia: „Numele de familie se dobândeşte
prin efectul filiaţiei….“
Prin urmare, modul de dobândire a numelui de familie este filiaţia, ceea ce înseamnă că numele de familie al părinţilor va
fi dobândit şi de copil.
 Pentru situaţia în care filiaţia unei persoane nu poate fi determinată (în cazul copiilor găsiţi, născuţi din părinţi
necunoscuţi), numele de familie va fi stabilit pe cale administrativă.
 Există trei situaţii, şi anume: copilul din căsătorie, copilul din afara căsătoriei şi copilul găsit, născut din părinţi
necunoscuţi.
– stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie Copilul din căsătorie ia numele de familie comun al
părinţilor. Dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau
numele lor reunite”. Dacă păriinţii nu se învoiesc asupra numelui, autoritatea tutelară de la domiciliul copilului va
hotărî, asultând pe părinţi, dacă copilul va lua numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite.
– stabilirea numelui de familie al copilului din afara căsătoriei. Acesta ia numele de familie al părintelui faţă de
care filiaţia a fost mai întâi stabilită. Dacă filiaţia se stabileşte ulterior şi faţă de celălalt părinte, instanţa poate
încuviinţa ca acel copil să poarte numele de familie al acestuia din urmă. În situaţia în care copilul a fost recunoscut
de ambii părinţi, numele de familie se va stabili prin învoiala acestora, iar dacă nu se înţeleg, va hotărî autoritatea
tutelară.

4
 – stabilirea numelui de familie al copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi sau a copilului abandonat în
spital, a cărui identitate nu a fost stabilită în 30 de zile de la constatarea abandonului, se face prin dispoziţia
primarului locului în care copilul a fost găsit sau s-a constatat abandonul(art.2 alin. 3 din O.G. nr. 41/2003).

b) Modificarea numelui de familie

 Numele de familie al persoanei fizice poate suferi unele modificări determinate de schimbările survenite în starea civilă a
acesteia.
– modificarea numelui de familie determinată de schimbări ale filiaţiei. Astfel, dacă copilului găsit sau născut din
părinţi necunoscuţi, i se stabileşte filiaţia faţă de unul dintre părinţi, el va lua numele de familie al părintelui
respectiv, iar dacă filiaţia se stabileşte faţă de ambii părinţi, va lua numele de familie comun al acestora, numele
unuia dintre ei sau numele lor reunite.
– modificarea numelui de familie determinată de adopţie. La adopţie copilul dobândeşte numele adoptatorului, iar
la desfacerea adopţiei, el redobândeşte numele de familie purtatat anterior. În cazul nulităţii adopţiei, adoptatul
redobândeşte numele de familie avut anterior încuviinţării adopţiei.
– modificarea numelui de familie determinată de căsătorie.La încheierea căsătoriei, soţii pot să-şi păstreze
numelelor dinaintea căsătoriei, să ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite. După divorţ sau în caz de
nulitate a căsătoriei, fiecare dintre foştii soţi va purta numele pe care îl avea înainte de căsătorie. La încetarea
căsătoriei prin decesul unuia dintre soţi, soţul supravieţuitor are dreptul să poarte încontinuare numele de familie
comun.

c) Schimbarea numelui de familie pe cale administrativă

 Legislaţia română permite schimbarea numelui de familie pe cale administrativă, pentru motive temeinice, în care scop a
reglementat condiţiile şi procedura de urmat prin dispoziţiile O.G. nr. 41/2003 pivind dobândirea şi schimbarea pe cale
administrativă a numelor persoanelor fizice.
 Pot cere schimbarea pe cale administrativă a numelui, cetăţenii români şi apatrizii cu domiciliul în România pentu motive
justificate: numele este format din expresii indecente, persoana a folosit permanent în exercitarea profesiei numele pe care
doreşte să-l obţină, când au fost efectuate menţiuni greşite în registrle de stare civilă, etc. Cererea se depune la serviciul
public comunitar de evidenţă a persoanei din subordinea consiliului local şi se publică în Monitorul Oficial.
 Cererea se trimite spre soluţionare serviciului public judeţean, care după analizarea temeiniciei cererii, propune motivat
preşedintelui consiliului, respectiv primarului general al Capitalei, emiterea dispoziţiei de admitere sau respingere acererii
de schimbare a numelui. Dispoziţia de admitere se comunică serviciului public comunitar, care îl va înştiinţa pe solicitant,
iar decizia de respingere se comunică direct solicitantului de către serviciul public judeţean.

d) Retranscrierea numelui de familie

 În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin.1 din O.G. nr.41/2003 „Persoana al cărei nume de familie a fost înregistrat în
actele de stare civilă, tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi, poate cere înscrierea prin
menţiune pe aceste acte, a numelui de familie, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile privind pe titular,
cât şi la cele privind pe părinţii săi“.
 Cererea se depune la serviciul public care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă de primar.

4. Prenumele persoanei fizice

 Prenumele este acea componentă a numelui care individualizează persoana în familie. Potrivit dispoziţiilor art.2 din
O.G. nr. 41/2003: „Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii pe baza declaraţiei de naştere făcută de cel care
declară naşterea“. Deci, stabilirea prenumelui este lăsată la libera alegere a părinţilor copilului, iar în caz de neînţelegere
va decide autoritatea tutelară. Dispoziţiile privind schimbarea şi retranscrierea numelui se aplică prin analogie şi
prenumelui.

5. Pseudonimul

 Pseudonimul individualizează persoana fizică într-un anumit domeniu de activitate, de regulă, printr-un cuvânt
sau un grup de cuvinte. El este lăsat la libera alegere a persoanei şi nu este supus vreunei reguli de înregisrare.

6. Domiciliul persoanei fizice

5
 Domiciliul unei persoane fizice este acolo unde ea îşi are locuinţa statornică sau principală“ (art.87 c civ). În completare,
Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei şi cartea de identitate prevede în art. 25 că domiciliul persoanelor fizice
este la adresa din localitatea unde acestea îşi au locuinţa statornică.
 Domiciliul este atributul de identificare a persoanei fizice, care o individualizează în spaţiu, prin indicarea locului
unde aceasta îşi are locuinţa statornică sau principală.
 În raport de modul de stabilire, domiciliul este de trei feluri:
– domiciliul de drept comun;
– domiciliul legal;
– domiciliul ales (convenţional).
În raport de teritoriul statului pe care se află:
- domiciliu în ţară ;
- domiciliu în străinătate.

 Domiciliul de drept comun este domiciliul îpe care orice persoană fizică şi-l alege liber, prin propria voinţă, înorice
localitate din ţară şi stăinătate. Practic, domiciliul legal pe care l-a avut prsoana fizică până la majorat se converteşte în
domiciliu de drept comun. Persoana care îşi schimbă domiciliul este obligată ca în 15 zile de la mutarea la noua adresă, să
se prezinte la formaţiunea de evidenţă a populaţiei pentru eliberarea unei noi cărţi de identitate. Dovada domiciliului de
drept comun se face cu cartea de identitate iar pentru minor, cu certificatul de naştere al acestuia şi cu cartea de identitate a
părinţilor.

 Domiciliul legal este domiciliul stabilit de lege, în mod obligatoriu, pentru anumite categorii de persoane. Aceste
persoane sunt: minorii (au domiciliul la părinţi), interzişii judecătoreşti (la tutorele), dispăruţii (la curator) şi moştenitorii
(la custode). Dovada se face prin probarea domiciliului de drept comun al persoanei ce realizează ocrotirea.

 Domiciliul ales este locuinţa pe care părţile o aleg în vederea executării actului în acel loc sau pentru soluţionarea
litigiului şi comunicarea actelor de procedură.

7. Reşedinţa persoanei fizice

 Ca şi domiciliul, reşedinţa este un atribut de identificare în spaţiu a persoanei fizice prin indicarea locuinţei
temporare.. Reşedinţa reprezintă şi ea o locuinţă a persoanei fizice, care nu întruneşte caracterul de locuinţă statornică sau
principală. Per a contrario, ea este o locuinţă temporară ori secundară.
 Persoana care locuieşte mai mult de 45 de zile la altă adresă decât cea de domiciliu,este obligată să se prezinte la
formaţiunea de evidenţă a populaţiei pentru înscrierea în cartea de identitate a menţiunii de stabilire a reşedinţei.
 Persoana fizică nu poate avea în acelaşi timp decât o singură reşedinţă. Dovada se face cu menţiunea înscrisă în cartea de
identitate.

XI X . St a re a c iv il ă a p er so an ei f iz i ce

1. Noţiune şi caractere juridice

 Prin stare civilă sau statut civil se înţeleg toate elementele strict personale care contribuie la individualizarea
persoanei fizice in societate şi familie.
 Ca drept subiectiv starea civilă cuprinde posibilitatea omului de a se individualiza şi de a pretinde tuturor să fie
individualizat prin starea civilă, precum şi posibilitatea de a apela, la nevoie, la constrângerea statală.
 Calităţile strict personale, care configurează starea civilă a persoanei fizice, sunt următoarele elemente: născută din
căsătorie, din afara căsătoriei, din părinţi necunoscuţi, adoptată, căsătorită, divorţată, văduvă, recăsătorită, rudă
sau afin cu altă persoană etc.
 Starea civilă, ca ansamblu de calităţi strict personale ale persoanei fizice, are următoarele caractere juridice:
indivizibilitatea, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea şi universalitatea.

2. Folosirea stării civile (posesia de stat)

 Folosirea stării civile, numită şi posesia de stat, se defineşte prin întrunirea de fapte din care rezultă raportul de
filiaţie şi de rudenie între o persoană şi familia din care pretinde că face parte. Posesia de stat constă în recunoaşterea

6
 publică a filiaţiei.
 Posesia de stat produce două efecte:
– prezumţia că ea corespunde realităţii. Aceasta este o prezumţie relativă (juris tantum), putând fi combătută sau
completată prin alte probe.
– al doilea efect al posesiei de stat (folosirea stării civile) constă în existenţa legală a stării civile folosite, dacă este
întărită prin actul de stare civilă concordant. De data aceasta, suntem în prezenţa unei prezumţii absolute (juris et de
jure), care nu permite dovada contrară.

3. Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat)

 Acţiunile de stare civilă sau acţiunile de stat sunt acele acţiuni în justiţie care au ca obiect elemente privind starea
civilă a persoanei fizice.
a) În raport cu obiectul lor, acţiunile de stare civilă se divid în trei categorii: acţiuni în reclamaţie de stat, acţiuni în
contestaţie de stat şi acţiuni în modificare de stat.
– acţiunea în reclamaţie de stat este acea acţiune prin care persoana fizică urmăreşte să obţină recunoaşterea unei
stări civile, alta decât cea aparentă (acţiunea în stabilirea maternităţii, a paternităţii);
– acţiunea în contestaţie de stat este acea acţiune prin care se urmăreşte înlăturarea stării civile aparente pe motiv că
nu corespunde realităţii (acţiunea în anularea căsătoriei, acţiunea în tăgada paternităţii);
– acţiunea în modificare de stat este acea acţiune prin care se urmăreşte modificarea pentru viitor a stării civile
(acţiunea de divorţ, acţiunea de desfacere a adopţiei).
b) În raport de persoanele care pot să le exercite, acţiunile de stare civilă se împart în:
 acţiuni care pot fi intentate de orice persoană interesată;
 acţiuni care pot fi pornite numai de persoane expres determinate de lege;
 acţiuni care pot fi introduse numai de titularul stării civile.
c) În raport de aplicabilitatea regulilor prescripţiei extinctive, acţiunile de stare civilă se împart în:
– acţiuni imprescriptibile;
– acţiuni prescriptibile (acţiunea în anularea căsătoriei, acţiunea în tăgada paternităţii, acţiunea în stabilirea
paternităţii).

4. Actele de stare civilă

 Sunt acte de stare civilă: actul de naştere, actul de căsătorie şi actul de deces.Titularilor de acte de stare civilă li se
eliberează extracte de pe aceste acte: certificat de naştere, certificat de căsătorie, certificat de deces.
 Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice, întocmite potrivit legii, în registrele de stare civilă, de către delegatul
de stare civilă, care cuprind elementele stării civile a persoanei fizice.
 Reconstituirea actului de stare civilă presupune un act cu existenţă anterioară, însă datorită unor împrejurări prevăzute
de lege, este cu neputinţă să se facă dovada acestuia în prezent.
Înocmirea ulterioară priveşte situaţiile în care actul de stare civilă nu afost niciodată întocmit.
Anularea actelor de stare civilă este sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale referitoare la condiţiile de valabilitate a
acestora.
Completarea presupune trecerea unor menţiuni care nu existau în act.
Rectificarea reprezintă îndreptarea ori înlăturarea unor erori strecurate cu ocazia înregisrării.
Modificarea este operaţiunea de înscriere a unor menţiuni privitoare la statutul civil al titularului.

5. Inregistrările de stare civilă

 Înregistrările de stare civilă sunt operaţiuni de consemnare în registrele de stare civilă a actelor şi faptelor de stare civilă,
precum şi a altor elemente prevăzute de lege, operaţii efectuate de către organele cu atribuţii de stare civilă.
 Există două categorii de înregistrări: înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă (în caz de naştere, căsătorie,
deces) şi înregistrări sub forma înscrierii de menţiuni marginale pe registrele de stare civilă (adopţie, divorţ, schimbarea
sexului).

6. Proba stării civile

 Regula o găsim în art. 13 din Legea nr.119/1996 care dispune că starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele
de stare civilă (numai pentru locul unde se găsesc aceste registre), precum şi cu certificatele de stare civilă eliberate pe

7
 baza acestora ( pentru locul unde se află persoana).

7. Codul numeric al persoanei fizice

 Potrivit art.5 alin.2 din Legea nr.105/1996 privind evidenţa populaţiei codul numeric personal constituie un mijloc de
individualizare a persoanei fizice alături de nume, domiciliu şi stare civilă ce se înscriu in cartea de identitate.
 Codul numeric este singurul identificator pentru toate sistemele informatice, care prelucrează date nominale
privind persoana fizică.
 Fiecărei persoane fizice, cetăţean român, i se atribuie la naştere un CNP care se înscrie în certificatul de naştere şi în toate
actele cu caracter oficial, precum şi în Registrul permanent de evidenţă a populaţiei. El nu mai poate fi schimbat decât în
cazul în care se modifică data naşterii sau sexul persoanei fizice.

X X: N oţ iu ne , e le me nt e con stit utiv e şi cl as ifi c a re a pe r s oan el or j ur id ic e

1. Noţiune

 După cum am arătat, calitatea de a fi titular de drepturi şi obligaţii civile o are persoana fizică şi persoana juridică.În
doctrina juridică persoana juridică a fost definită în mod diferit.În ce ne priveşte, considerăm că persoana juridică este un
subiect de drept care se înfiinţează, se organizează şi participă la raporturile juridice cu respectarea cerinţelor legale de
fond şi de formă. Recunoaşterea calităţii de persoană juridică (subiect de drept distinct) şi conferirea „personalităţii
juridice“ unor entităţi sociale este exclusiv opera legii. Raţiunea existenţei acestei instituţii juridice, precum şi criteriile de
formare şi elementele de conţinut care îl călăuzesc pe legiuitor sunt fundamentate pe interese social-economice generale.

 Enumerarea persoanelor juridice:

- Statul., statul este “persoana juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de
drepturi şi obligaţii”.
- Organele puterii legislative. Camera Deputatilor şi Senatul, care împreună formează Parlamentul Romaniei,
sunt persoane juridice, deoarece întrunesc elementele constitutive cerute de lege în acest scop.
- Organele puterii executive. Din aceasta categorie fac parte: Administraţia prezidenţială, Guvernul Romaniei,
ministerele şi alte instituţii de specialitate ale administraţiei publice centrale, prefecturile şi organele
administraţiei de stat, misiunile diplomatice şi oficiile consulare.
- Organele puterii judecatoreşti. Acestea cuprind instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public. Instanţele de
judecată sunt: judecătoriile, tribunalele, Curtea de Apel, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie. Dintre acestea,
judecătoriile nu au personalitate juridică, fiind privite ca subunităţi ale tribunalelor.
- Autoritaţile administrative autonome nesubordonate Guvernului. De exemplu: Banca Naţionala a României,
Curtea de Conturi, Serviciul Român de Informaţii.
- Curtea Constituţională
- Unităţile administrativ-teritoriale. Potrivit art.19 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001,
“comunele, oraşele şi judeţele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu şi capacitate juridică
deplină”.
- Persoane juridice de stat. Acestea cuprind instituţii de stat (înfiinţate in domeniile: sanatate, invatamant, stiinta
şi cultură ) şi agenţi economici de stat (regii autonome şi societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat ).
- Partide politice. Potrivit art. 1 teza a II a din Legea partidelor politice nr. 14/2003 partidele sunt “persoane
juridice de drept public”.
- Societăţile comerciale cu capital privat. Sunt reglementate de Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 şi se
constituie în una din formele: societate cu răspundere limitată, societate pe acţiuni, societate în nume colectiv,
societate în comandită pe acţiuni, societate în comandită simplă.
- Societăţile agricole. Acestea s-au înfiinţat în temeiul Legii nr. 36/1991 ca persoane juridice de drept privat, dar
fără caracter comercial.
- Organizaţii cooperatiste. Sunt persoane juridice de drept privat, ce se organizează şi funcţionează din iniţiativa
membrilor lor, pentru realizarea unor scopuri economice sau în scopul întrajutorării membrilor. În prezent
funţionează două categorii de organizaţii cooperatiste: organizaţiile cooperaţiei meşteşugăreşti, reglementate prin
Decretul-Lege nr.66/1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti şi organizaţiile

8
 cooperaţiei de consum şi de credit, reglementate de Legea nr. 109/1996 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei de consum şi de credit
- Asociaţiile şi fundaţiile. Conform art. 1 din O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată prin
O.G. nr. 37/2003, persoanele fizice şi juridice ce urmăresc realizarea unor activităţi în interes general sau în
interes personal nepatrimonial, pot constitui asociaţii sau fundaţii fără scop patrimonial.
- Grupurile de interes economic. Potrivi Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei
în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea
corupţiei, grupul de interes economic – G.I.E., reprezintă o asociere între două sau mai multe persoane juridice, în
scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi şi a îmbunătăţirii rezultatelor activităţii
respective.
- Sindicatele. Se constituie în baza Legii nr. 54/2003 cu privire la sindicate, contribuind la apărarea drepturilor şi
promovarea intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor.
- Cultele religioase. Decretul nr. 117/1948 privind regimul general al cultelor religioase recunoaşte în art. 28
calitatea de persoană juridică atât a cultelor religioase cât şi a părţilor componente, aşezămintelor, congregaţiilor,
etc.
- Casele de Ajutor Reciproc.

2. Elementele constitutive ale persoanei juridice

 Având ca punct de plecare dispoziţiile legale cuprinse în art.26 lit. e din Decretul nr.31/1954, literatura de specialitate este
unanimă în a considera că elementele constitutive general valabile pentru existenţa unei persoane juridice sunt:
- organizarea de sine stătătoare;
- un patrimoniu propriu;
- un scop propriu în acord cu interesul public (general).

 Organizarea de sine stătătoare a persoanei juridice desemnează acel element constitutiv ce constă în alcătuirea ca un tot
unitar sau structurarea pe activităţi, precum şi precizarea persoanelor care vor reprezenta persoana juridică în raport cu
terţii. Cu alte cuvinte, organizarea proprie priveşte două aspecte: organizarea internă, structurarea pe compartimente
(cercetare, producţie, comerţ) şi desemnarea organelor de conducere şi a persoanelor care reprezintă persoana juridică.
Importanţa acestui element constitutiv este dedusă din faptul că persoana juridică participă la raporturile juridice civile ca
un ansamblu unitar.

 Patrimoniul propriu este acel element constitutiv al persoanei juridice care constă în totalitatea drepturilor şi obligaţiilor
cu conţinut economic, având ca titular persoana juridică. Similar persoanei fizice, patrimoniul persoanei juridice cuprinde
o latură activă, formată din drepturi patrimoniale (reale şi de creanţă) şi o latură pasivă alcătuită din obligaţii
patrimoniale (contractuale şi extracontractuale). Patrimoniul trebuie să fie distinct de patrimoniul persoanelor fizice ce
alcătuiesc persoana juridică, precum şi faţă de patrimoniul altor persoane fizice sau juridice, ceea ce îi permite să-şi asume
o răspundere proprie, autonomă.

Importanţa juridică a patrimoniului priveşte următoarele aspecte:

a) există entităţi care au organizare proprie şi scop propriu, dar nu au calitatea de persoană juridică lipsindu-le
patrimoniul propriu (spre exemplu sucursalele, nu însă şi filialele care întrunesc cele trei elemente constitutive);
b) patrimoniul propriu stă la baza răspunderii;
c) patrimoniul permite persoanei juridice să participe la viaţa publică în nume propriu (proprio nomine)
d) patrimoniul propriu explică dispoziţia art. 37 din Decretul nr. 31/1954 conform căreia persoana juridică supraordonată
nu răspunde pentru obligaţiile persoanei juridice subordonate şi nici invers.

 Scopul persoanei juridice are două sensuri:

- în sens larg, se înţelege scopul formulat în acte normative care se exprimă generic, arătându-se domeniul şi
obiectul de activitate (spre exemplu, fundaţia este destinată realizării unui scop ideal);
- în sens restrâns, se înţelege scopul concret urmărit de fiecare persoană juridică, scop înscris în actul de înfiinţare.
Scopul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie în acord cu interesul public, să fie determinat, să fie legal (în
acord cu legea).
Scopul stabileşte limitele capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, capacitate ce e guvernată de principiul specialităţii.

9
 3. Clasificarea persoanelor juridice

 Se face după anumite criterii aplicabile fie tuturor categoriilor de persoane juridice, fie numai unora dintre ele, slujind la
stabilirea unor trăsături caracteristice unor grupe ori subgrupe de persoane juridice.
 Criteriile de clasificare care pot fi reţinute sunt următoarele:
– domeniul dreptului de care aparţin;
– forma dreptului de proprietate;
– naţionalitatea;
– natura scopului.
 După domeniul dreptului de care aparţin se disting
A. Persoane juridice de drept public
 Statul;
 Unităţile administrativ teritoriale;
 Organele puterii legislative;
 Organele puterii executive;
 Organele puterii judecătoreşti;
 Ministerul public;
 Curtea de conturi;
 Instituţiile de stat;
 Partidele politice

B. Persoane juridice de drept privat

 Agenţii economici de stat;
 Societăţile comerciale;
 Sindicatele;
 Cultele religioase;
 Organizaţiile cooperatiste;
 Casele de Ajutor Reciproc;
 Asociaţiile şi fundaţiile.

 După forma dreptului de proprietate pe care se întemeiază:

– persoane juridice fundamentate pe proprietatea publică;
– persoane juridice care au la bază, atât proprietatea publică, cât şi proprietatea privată;
– persoane juridice care au la bază exclusiv proprietatea privată;
– persoane juridice întemeiate pe proprietatea privată internă şi proprietatea străină.

 După naţionalitate, persoanele juridice sunt:

 persoane juridice române – au sediul principal in România, fiind constituite în condiţiile legii române
 persoane juridice străine – au sediul principal în străinătate şi îşi desfăşoară activitatea în România,
potrivi cerinţelor legii româneşti.

 După natura scopului urmărit:

 persoane juridice cu scop patrimonial (economic, lucrativ);
 persoane juridice fără scop patrimonial.

X X I: Înf iinţ a r ea p e rs oa ne lo r ju ri di ce

1. Noţiune

 Înfiinţarea persoanei juridice reprezintă operaţiunea de creare, în condiţiile legii, a unui subiect de drept.
 În unele cazuri înfiinţarea presupune un singur act juridic, însă, de cele mai multe ori, ea necesită o succesiune de acte
juridice, ceea ce reprezintă un adevărat proces de constituire asubiectului de drept deoarece, numai luate împreună, actele
respective conduc la efectul creator de persoană juridică.

10
 2. Modurile de înfiinţare a persoanelor juridice.

 Modurile de înfiinţare a persoanelor juridice sunt prevăzute în art. 194 Potrivit acestei norme, cu caracter de normă
generală în materie, „persoana juridică se înfiinţează:
 prin actul de infiintare al organului competent al puterii sau administraţiei de stat;
 prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, cu prealabilă autorizare a organului puterii sau administraţiei de
stat, competent a aprecia oportunitatea înfiinţarea ei:
 printr-un alt mod reglementat de lege.
 Sigur că textul, prezentat „ad litteram“, este parţial depăşit de noile realităţi din ţara noastră şi se înfăţişează drept confuz.
Dar textul este în vigoare şi cuprinde în esenţă modurile de înfiinţare care pot fi adaptate la schimbările din ţara noastră:
 prin actul de dispoziţie al organului de stat competent;
 prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, recunoscut de organul competent;
 prin actul de înfiinţare al celor care o constituie, autorizatde organul competent;
 printr-un alt mod reglementat de lege.

3. Înfiinţarea persoanelor juridice prin act de infiintare al organului competent.

 Prin „actul de infiintare al organului competent“ înţelegem, după caz: legea, hotărârea sau ordonanţa Guvernului,
hotărârea consiliilor judeţene sau locale.
 Domeniul de aplicare al modului de înfiinţare prin „act de dispoziţie al organului competent“:

 Organele puterii legislative- prin Decretul-lege nr.68/1990;

 Organele puterii executive:
- Preşedinţia României- prin Legea nr.92/1990
- Serviciile publice din subordinea preşedinţiei –Legea nr.47/1994
- Ministerele- Legea nr.90/2001
 Organele puterii judecătoreşti – Legea nr.92/1992;
 Unităţile administrativ teritoriale – sunt înfiinţate prin Legea nr.2/1968, iar autorităţile administraţiei publice
locale prin Legea nr.215/2001;
 Regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, rezultate din reorganizarea fostelor întreprinderi de
stat, prin Legea nr.15/1990.

4. Înfiinţarea persoanelor juridice prin act de înfiinţare autorizat.

 Acest mod de înfiinţare presupune două faze:

 adoptarea actului de înfiinţare a persoanei juridice (contract, statut);
 autorizarea organului competent (organ adminisrativ sau instanţa de judecată).
 Penru înfiinţarea completă, legea cere expres înregistrarea, respectiv înscrierea persoanei juridice, formalităţi ce
condiţionează dobândirea personaliităţii juridice.
 Modul de înfiinţare este complex, presupunând cumulativ mai multe etape:
- actul de înfiinţare
- autorizarea organului competent
- inregistrarea şi înscrierea.

a)Noţiunea de autorizare
– Legea distinge între autorizarea prealabilă a organului adminstraţiei din domeniul de activitate al persoanei juridice
supuse înfiinţării şi autorizarea organului puterii judecătoreşti.
– Actul administrativ de autorizare nu trebuie confundat cu autorizarea judecătorească. Cele două acte de
autorizare nu sunt nici alternative, nici nu se exclud, ci ele se completează atunci când legea le cere (în cazul
asociaţiilor şi fundaţiilor), fiecare având altă finalitate.

 Autorizarea prealabilă este un act administrativ, prin care un organ de specialitate apreciază oportunitatea înfiinţării
persoanei juridice, utilitatea acesteia în raport cu scopul, mărimea capitalului social în raport cu obiectul de activitate
etc.

11
 Autorizarea prealabilă îmbracă forma unui aviz, care fără a avea efect constitutiv, reprezintă o condiţie prealabilă,
necesară înfiinţării unor categorii de persoane juridice:
- pentru constituirea unei asociaţii sau fundaţii este necesară obţinerea în prealabil a avizului ministerului
sau organului de specialitate al administraţiei publice centrale în a cărui sferă de competenţă îşi
desfăşoară activitatea;
- pentru înfiinţarea unei societăţi de asigurări este necesară autorizaţia prealabilă emisă de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor.
- pentru înfiinţarea coooperativei de credit este necesară aprobarea de constiutire emisă de Casa Centrală
la care cooperativa urmează să se afilieze.

 Autorizarea organului puterii judecătoreşti constă în hotărârea sau în încheierea definitivă şi irevocabilă a instanţei
judecătoreşti. Prin autorizarea judecătorească se dispune după caz fie înmatricularea în registrul comerţului (pentru
societăţi comerciale, cooperative de consum şi de credit), fie înscrierea în registrul special al unor persoane juridice
(sindicate, asociaţii şi fundaţii, societăţi agricole).

b) Noţiunea de înregistrare
În raport de registrele în care sunt consemnate, înregistrarea persoanelor juridice are trei sensuri:
 înscriere în registrele special ţinute în acest scop de instanţa de judecată. Operaţiunea are loc după îndeplinirea
cerinţelor legale: acte de înfiinţare, actul de autorizare judecătorească (hotărâre sau încheiere), având de regulă
efectul dobândirii personalităţii juridice. În registre speciale se înscriu asociaţiile şi fundaţiile, societaăţile
agricole, partidele politice, sindicatele.
 înregistrare în registrul comerţului. Aceasta are în vedere trei categorii de operaţiuni:
- înmatriculări (pentru societăţi comerciale, regii autonome, cooperative de consum şi de credit, grupuri
de interes economic). Înmatriculările se efectuează înainte de începerea activităţii persoanei juridice şi
au drept scop luarea în evidenţă şi acordarea unui număr de înregistrare.
- înscrierile de menţiuni constau în înscrierea oricăror modificări ce se aduc înregistrărilor sau menţiunilor
anterioare, având efect de opozabilitate faţă de terţi.
- alte operaţiuni (radieri de înmatriculări).
 înregistrarea la organul fiscal pentru luarea în evidenţă a persoanei juridice, ca subiect de drept fiscal. Ea
reprezintă o condiţie specială pentru ca persoana juridică să funcţioneze în mod legal şi nu ţine de procesul de
înfiinţare a acesteia. Au obligaţia să completeze şi să depună decalraţia de înregistrare fiscală, în vederea
atribuirii codului fiscal, toţi plătitorii de impozite şi taxe. Pentru comercianţii societăţi comerciale, companii
naţionale, regii autonome şi organizaţii cooperatiste codul fiscal a fost înlocuit cu codul unic de înregistrare –
CUI.

 Domeniul de aplicare:
 Asociaţiile şi fundaţiile sunt supuse unei duble autorizări: autorizarea prealabilă a ministerului sau a organului de
specialitate şi autorizarea judecătoriei în vederea înscrierii în registrul special. Ele dobândesc personalitate
juridică prin înscrierea în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de la grefa judecătoriei unde îşi va avea sediul.
 Partidele politice sunt autorizate de Tribunalul Municipiului Bucureşti şi dobândesc personalitate juridică de la
data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii instanţei privind admiterea cererii de înregistrare. Ele se înscriu
în registrul partidelor politice pentru opozabilitate.
 Sindicatele sunt supuse autorizării judecătoriei din locul unde îşi au sediul şi dobândesc personalitate juridică de
la data înscrierii în registrul special ţinut de instanţă
 Asociaţiile de proprietari sunt autorizate de judecătorul delegat la organul financiar local din raza teritorială a
imobilului. Ele dobândesc personalitate juridică ân baza încheierii judecătorului delegat
 .Societăţile comerciale se înfiinţează în mai multe etape presupunând: actul de înfiinţare, autorizarea
judecătorului delegat de la oficiul registrului comerţului şi înmatricularea în registrul comerţului. Ele dobândesc
personalitate de la data înmatriculării.
 Camerele de comerţ şi industrie din România se înfiinţează în temeiul autorizării Guvernului.

5. Înfiinţarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege.

 Art194 lit. d cuprinde o formulare generală care include toate cazurile atipice de înfiinţare a diferitelor categorii de
persoane juridice. Se includ în acest „alt mod“ reglementat de lege, toate acele cazuri care nu se încadrează în cele
reglementate mai sus:
- statul român este declarat prin lege persoană juridică;
- asociaţiile de locatari s-au înfiinţat de drept prin Legea nr. 5/1973 şi prin statutul lor;
- misiunile diplomatice şi consulare se înfiinţează prin decret al Preşedintelui României la propunerea
Guvernului.

12
 6. Momentul dobândirii personalităţii juridice

 Înfiinţarea persoanelor juridice presupune întocmirea şi adoptarea mai multor documente cu diferite finalităţi, alcătuind
procedura de constituire a persoanei juridice.
 Momentul în care se naşte un nou subiect de drept este momentul în care acesta dobândeşte personalitate juridică.
Acest moment este stabilit de lege în mod diferit, în funcţie de modul de înfiinţare a persoanei juridice. Se disting astfel
următoarele momente ale dobândirii personalităţii juridice, adică a capacităţii de a avea drepturi şi obligaţii:
 data actului de dispoziţie sau data stabilită în actul de dispoziţie privind înfiinţarea;
 data înregistrării (înmatriculării) sau înscrierii în registrul prevăzut de lege;
 data recunoaşterii ori autorizării înfiinţării sau data îndeplinirii oricărei alte cerinţe, pentru persoanele
juridice care nu sunt supuse înregistrării.

X XI I. C ap a cit at ea c iv i lă a p e rso an e lo r ju ri dic e

1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă.

 Existenţa persoanelor juridice se justifică prin scopul lor, iar scopul se realizează prin personalitatea juridică, adică prin
aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii, de a participa la viaţa juridică în nume propriu. Persoanele juridice dispun în
temeiul legii de “capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”, adică de capacitatea juridică. Sintagma “capacitate
juridică” exprimă aptitudinea persoanei juridice de a participa la orice raporturi juridice, reglementate de
normele oricărei ramuri de drept. În conţinutul capacităţii juridice se include capacitatea juridică de ramură, care
coexistă şi se exprimă în funcţie de obiectul de activitate pentru care fiinţează persoana respectivă.
 Capacitatea juridică include capacităţile de ramură, între care capacitatea civilă este componenta cea mai importantă.
 Capacitatea civilă a persoanei juridice este aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii civile, de a dobândi şi exercita
drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţii civile.

2. Structura capacităţii civile

 Capacitatea civilă cuprinde două elemente de structură

- capacitatea de folosinţă
- capacitatea exerciţiu

3. Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice - art. 205 -208c.civ

 Noţiune. Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice este acea parte a capacităţii civile care constă în aptitudinea
generală şi abstractă a acestora de a avea drepturi şi obligaţii.
 Caractere juridice
- egalitatea
- generalitatea
- inalienabilitatea
- intangibilitatea (nu poate fi limitată sau îngrădită decât în cazurile stabilite de lege)
- specialitatea (nu poate avea decât drepturi ce corespund scopului)

 Începutul capacităţii
Începutul capacităţii de folosinţă diferă după cum persoanele juridice sunt ori nu supuse înregistrării.
a) persoanele juridice supuse înregistrării (înmatriculării) dobândesc capacitatea de folosinţă la data înregistrării
(înmatriculării) indiferent de modul lor de înfiinţare.
b) persoanele juridice nesupuse înregistrării dobândesc capacitatea de folosinţă, în funcţie de specificul modului de
înfiinţare, care este, după caz:
- data actului de dispoziţie care le înfiinţează;
- data recunoaşterii actului de înfiinţare;
- data autorizării înfiinţării şi data îndeplinirii vreunei alte cerinţe a legii.

 Momentul începerii capacităţii de folosinţă pentru diferite categorii depersoane juridice este:
 de la data înregistrării la organul competet: asociaţiile de proprietari, organizaţiile cooperaţiei
meşteşugăreşti.

13
  de la data înscrierii în registrele speciale ţinute de instanţele judecătoreşti: societăţile agricole,
asociaţiile şi fundaţile, sindicatele.
 de la data înregistrării în Registrul Comerţului: regiile autonome, societăţile comerciale,
cooperativa de consum, organizaţiile cooperatiste de credit, grupurile de interes economic.
 de la data actului de dspoziţie care le înfiinţează: organele de stat, instituţiile de stat, unităţile
administrativ teritoriale.
 de la data autorizării înfiinţării: partide politice.
 de la data recunoaşterii înfiinţării de către Guvern: Camerele de Comerţ şi Industrie.

 Capacitatea de folosinţă anticipată (restrânsă) – Art 205 alin. 3prevede o excepţie de la regulile de mai sus, precizând:
„Cu toate acestea, chiar înainte de data înregistrării sau de data actului de recunoaştere, ori de data îndeplinirii celorlalte
cerinţe ce ar fi prevăzute, persoana juridică are capacitate chiar de la data actului de înfiinţare cât priveşte drepturile
constituite în favoarea ei, îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucât
acestea sunt cerute ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil”

 Conţinutul capacităţii de folosinţă

 Capacitatea de folosinţă cuprinde toate drepturile şi obligaţiile civile care corespund scopului stabilit de lege, act de
înfiinţare sau statut.
 Conţinutul capacităţii de folosinţă poate fi disociat în două laturi:
- latura activă, cuprinzând aptitudinea de a avea drepturi subiective, adică drepturi civile patrimoniale şi
personal nepatrimoniale, izvorâte din contracte sau din fapte juridice extracontractuale;
- latura pasivă, cuprinzând aptitudinea de a avea obligaţii civile patrimoniale şi nepatrimoniale.
 Principiul specialităţii capacităţii de folosinţă
 Conţinutul “capacităţii de folosinţă se reduce la acele drepturi şi obligaţii care sunt necesare realizării scopului
acestor subiecte de drept”. Această regulă se exprimă în principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice şi este formulată în art.208 astfel: “Persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi si
obligatii care corespund scopului ei stabilit prin lege, act de înfiinţare sau statut”.

 Sfârşitul capacităţii de folosinţă

 Sfârşitul capacităţii de folosinţă a persoanei juridice trebuie privit sub două aspecte:
- încetarea capacităţii de folosinţă anticipată sau restrânsă;
- încetarea capacităţii de folosinţă deplină.
- Capacitatea restrânsă încetează odată cu dobândirea capacităţii de folosinţă (deplină) de către subiectul de drept
respectiv, moment care coincide cu dobândirea personalităţii juridice.
- Capacitatea de folosinţă deplină a persoanei juridice ia sfârşit odată cu încetarea acestui subiect de drept.

 Sancţiunea nerespectării regulilor privind capacitatea de folosinţă

– Încheierea actelor juridice în lipsa capacităţii de folosinţă ori cu încălcarea principiului specialităţii, atrage nulitatea
absolută a actului.

4. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice – art.209-211

 Noţiune. Capacitatea de exerciţiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a dobândi şi exercita drepturi subiective
civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţii civile, prin încheierea de acte juridice civile de către organele sale de
conducere.

 Reglementări legale privind capacitate de exerciţiu.

a) Reglementarea generală – de drept comun – este cuprinsă în c.civ:
- persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale;
- actele juridice încheiate de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt
actele persoanei juridice însăşi;
- faptele licite sau ilicite săvârşite de organele sale, obligă însăşi persoana juridică, dacă au fost îndeplinite
cu prilejul exercitării funcţiei lor;
- faptele ilicite atrag şi răspunderea personală a celui ce le-a săvârşit, atât faţă de persoana juridică cât şi
faţă de cel de-al treilea;
- raporturile dintre persoana juridică şi cei care alcătuiesc organele sale sunt supuse, prin asemănare,
regulilor mandatului, dacă nu s-a prevăzut altfel prin lege, act de înfiinţare ori statut.
b) Reglementări speciale privind organele persoanelor juridice

14
 - Ca regulă generală, organele de conducere prin care persoana juridica îşi exercită drepturile şi îşi asumă
obligaţiile sunt fie unipersonale, cu diferite denumiri – ministru, preşedinte, director, rector, manager
etc. – fie colective, de asemenea cu diferite denumiri – consilii, comitete, colegii, senat etc.

 Începutul capacităţii de exerciţiu

- Pe temeiul dispoziţiilor cuprinse în 209 putem susţine că momentul dobândirii capacităţii de exerciţiu este acelaşi
cu momentul dobândirii capacităţii de folosinţă şi se evidenţiază, practic, prin desemnarea organelor de conducere.

 Conţinutul capacităţii de exerciţiu

- Conţinutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice se exprimă prin aptitudinea de a dobândi şi exercita drepturile
şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile prin încheierea de acte juridice de către organele de conducere.
- Cele două laturi, activă şi pasivă, se întâlnesc şi la capacitatea de exerciţiu ca şi la cea de folosinţă.

 Sfârşitul capacităţii de exerciţiu

- Sfârşitul capacităţii de exerciţiu are loc la data încetării existenţei persoanei juridice.

 Sancţiunea nerespectării normelor privind capacitatea de exerciţiu

- Cazurile de nesocotire a regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu sunt:
 încheierea actului juridic de un organ al persoanei juridice care nu avea competenţă;
 încheierea actului juridic de către o persoană din cadrul persoanei juridice care nu face parte dintr-un
organ de conducere şi nici nu are împuternicire;
 încheierea actului juridic de către o persoană împuternicită, dar cu depăşirea mandatului încredinţat.
– Potrivit principiilor aplicabile în materie, asemenea acte juridice sunt lovite de nulitate relativă.

X XI II . Id ent ifi ca r e a, r eo rg aniz a re a ş i în ce t ar e a pe r so an elo r ju r i dic e

1. Identificarea persoanelor juridice

● Noţiune. Identificarea are două înţelesuri: prin identificarea persoanelor juridice înţelegem instituţia juridică care
cuprinde totalitatea normelor ce reglementează mijloacele şi atributele de individualizare a persoanelor juridice, iar în al doilea
sens, prin identificare se înţeleg atribute de identificare: denumirea, sediul, naţionalitatea, contul bancar, marca, emblema,
codul fiscal, telefonul, telexul, faxul etc.
 Identificarea persoanei juridice este o necesitate permanentă, din momentul înfiinţării şi până la încetarea ei. Importanţa
identificării îşi evidenţiază valenţele în privinţa capacităţii juridice a persoanei (naţionalitate, sediu), în privinţa competenţei
jurisdicţionale (sediu), a soluţionării operative a tuturor aspectelor legate de încheiere şi executare a actelor juridice.

2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare

 Ca natură juridică, atributele de identificare a persoanei juridice fac parte din categoria drepturilor personale
nepatrimoniale.
 Atributele de identificare au următoarele caractere juridice, specifice categoriei de drepturi de care aparţin:
- opozabilitatea erga omnes, fiind drepturi absolute, sunt opozabile tuturor;
- inalienabilitatea, nu pot fi cesionate prin acte juridice; titularul acestor drepturi nu poate renunţa la ele;
- imprescriptibilitatea, sunt imprescriptibile, atât sub aspect extinctiv, cât şi sub aspect achizitiv;
- personalitatea, sunt intim legate de persoana titularului lor;
- universalitatea. Toate persoanele juridice au dreptul la atributele de identificare, cum sunt: denumirea, sediul,
firma, contul bancar, codul fiscal etc.
 Reglementarea legală
- Reglementarea generală de drept comun se găseşte în codul civil.
- Reglementarea specială se află în diferite acte normative.
 Protecţia juridică a atributelor de identificare.
- Atributele de identificare fiind drepturi personale nepatrimoniale sunt protejate (apărate) prin mijloacele dreptului civil
şi prin mijloacele altor ramuri de drept (drept administrativ, drept comercial, drept penal etc.).
- Mijloacele specific dreptului civil de apărare a drepturilor personale nepatrimoniale, ce constituie atribute de
identificare, este acţiunea civilă. Astfel, “persoana care a suferit o atingere în dreptul său … la denumire … sau în
orice drept personal nepatrimonial va putea cere instanţei judecătoreşti încetarea săvârşirii faptei care aduce atingere
drepturilor mai sus arătate” (art.54 din Decret)

15
 3. Mijloace de identificare

 Denumirea persoanei juridice

- Prin “denumire” ca atribut de identificare, înţelegem cuvântul sau cuvintele care au primit, în condiţiile
prevăzute de lege, semnificaţia de a individualiza persoana juridică.
- Regula generală privind stabilirea denumirii se găseşte în art.226 care prevede: “Persoana juridică va purta denumirea
stabilită prin actul care a înfiinţat-o sau prin statut. Odată cu înregistrarea sau înscrierea persoanei juridice se va trece
în registru şi denumirea ei”.
- Dreptul la denumire are în conţinutul său următoarele prerogative:
- dreptul de a folosi denumirea;
- dreptul de a cere tuturor persoanelor fiice sau juridice să o indivdualizeze prin denumirea sa;
- dreptul de a cere în justiţie respectarea dreptului la denumire încălcat.
- Firma este denumirea unui comerciant individual – persoană fizică sau persoană juridică.

 Sediul persoanei juridice

- Sediul este atributul de identificare prin arătarea unui loc stabil care individualizează persoana juridică în
spaţiu.Conform art.227, “Sediul persoanei juridice se stabileşte potrivit actului care a înfiinţat-o sau statutului”.
- Sediul persoanei juridice poate fi clasificat după cum urmează:
 în raport cu importanţa locului unde îşi desfăşoară activitatea organele de conducere ale persoanei juridice, se
disting:
a) sediul principal – locul unde funcţionează organele de conducere ale persoanei juridice
b) sediul secundar – locul unde funcţionează organul de conducere al subunităţilor persoanei juridice
(uzină, fabrică, sucursală etc)
 în raport cu teritoriul ţării unde se află, sediul poate fi:
a) sediu în ţară
b) sediu în străinătate. Această împrejurare prezintă importanţă, mai ales în materia raporturilor juridice
de drept comercial internaţional şi de drept internaţional privat.
 în funcţie de caracterul său, sediul se clasifică în:
a) sediu de drept comun (legal)
b) sediu convenţional (ales). Primul este obligatoriu şi se stabileşte conform art. 227, sediul convenţional
este facultativ şi se stabileşte cu acordul părţilor.

 Codul unic de înregistrare

– O.U.G. nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea
comercianţilor a introdus codul unic de înregistrare (C.U.I.), ca atribut de identificare.
– Acesta se atribuie de către Ministerul Finanţelor Publice în termen de 24 de ore de la depunerea cererii tip de
înregistrare de către comerciant. C.U.I. se utilizează de toate sistemele informatice care prelucrează date privind
comercianţii, precum şi de comercianţi în relaţiile cu terţii.
– Acesta a înlocuit codul fiscal în cazul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor comercile.

 Alte atribute de identificare: naţionalitatea; contul bancar al persoanei juridice; codul fiscal al persoanei juridice;
marca; emblema; telefonul, telexul şi faxul persoanei juridice.

4. Reorganizarea persoanei juridice

 Noţiunea şi efectele reorganizării

- art.232- 243 reglementează cu titlu general formele, condiţiile şi efectele reorganizării.
- Reorganizarea este un proces complex de unire sau divizare, la care participă cel puţin două persoane juridie
existente ori care iau astfel fiinţă.
- Prin reorganizare se produc, după caz, următoarele efecte:
- înfiinţarea de noi persoane juridice;
- modificarea organizării unor persoane juridice (a celor implicate);
- încetarea unor persoane juridice.

 Formele (modurile) reorganizării şi competenţa de a decide reorganizarea.

– Conform art.233 formele juridice ale reorganizări sunt: fuziunea şi divizarea.
– Conform art.234 fuziunea se realizează prin: absorbţie şi comasare, iar divizarea prin: divizare totală sau parţială.

a) Fuziunea

16
  Comasarea constă în unirea (contopirea) a două sau mai multe persoane juridice, care încetează să mai existe şi
în alcătuirea, pe această bază, a unei noi persoane juridice.
Comasarea produce următoarele efecte:
- efectul creator, însemnând înfiinţarea unei persoane juridice;
- efectul extinctiv, însemnâd încetarea persoanelor juridice fuzionate;
- efectul transmisiunii universale, însemnând că drepturile şi obligaţiile persoanelor juridice
fuzionate trec asupra nii persoane astfel înfiinţate.
 Absorbţia constă în încorporarea, înglobarea unei persoane juridice ce încetează să mai existe, într-o altă
persoană juridică, care îşi păstrează fiinţa. “Comasarea se face prin absorbţia unei persoane juridice de către o altă
persoană juridică…” (art.41 din Decret.).
Absorbţia produce următoarele efecte:
- efectul extinctiv, încetarea persoanei juridice absorbite;
- efectul transmisiunii universale, patrimoniul persoanei juridice absoarbite este preluat de persoana
juridică ce continuă să existe.

b) Divizarea
 Divizarea totală constă în împărţirea întregului patrimoniu al unei persoane juridice care încetează şi
transmiterea fracţiunilor patrimoniale astfel rezultate, către două sau mai multe persoane juridice existente sau
care iau fiinţă în acest fel.
 Divizarea parţială constă în desprinderea unei părţi din patrimoniul unei persoane juridice, care-şi menţine
existenţa şi transmiterea acestei părţi către una sau mai multe persoane juridice existente ori care iau fiinţă în
acest mod.
Divizarea produce următoarele efecte juridice:
- efectul creator, care priveşte numai cazurile când fracţiunea de patrimoniu se transmite
persoanelor juridice care iau fiinţă ca urmare a operaţiunii juridice a divizării;
- efectul extinctiv, ce priveşte numai divizarea totală, deoarece, întotdeauna, încetează persoana
juridică divizată;
- efectul transmisiunii cu titlu universal, adică aunor fracţiuni de patrimoniu de la persoana
juridică divizată la mai multe persoane juridice.

 Momentul producerii efectelor reorganizării

.
– Se face distincţie între: persoanele juridice supuse înregistrării şi persoane juridice nesupuse înregistrării:
- pentru persoanele juridice supuse înregistrării, efectele reorganizării se produc atât între părţi cât şi faţă
de terţi, de la data efectuării înregistrării;
- pentru persoanele nesupuse înregistrării,efectele reorganizării se produc atât între părţi cât şi faţă de
terţi, de la data aprobării de către organele competente adocumentelor întocmite în acest scop (inventar,
bilanţ contabil de predare –primire).

5. Încetarea persoanei juridice

 Ca noţiune generală, încetarea persoanei juridice înseamnă dispariţia subiectului de drept, sfârşitul capacităţii
juridice a acestuia în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
 Dreptul obiectiv stabileşte atât reguli generale, cât şi regulile speciale privind încetarea persoanei juridice. După cum
rezultă din art.224, persoana juridică încetează în următoarele moduri:
- prin comasare – în ce priveşte unităţile care au fuzionat şi cele absorbite;
- prin divizare – în ce priveşte unităţile divizate total;
- prin dizolvare.
 Dizolvarea este o operaţiune juridică ce are ca efect, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, încetarea unei persoane
juridice asociative sau aceleia asimilate cu aceasta.
- Cazurile în care intervine dizolvarea sunt prevăzute expres de lege. După cum rezultă din definiţie, domeniul de
aplicare a dizolvării cuprinde persoanele juridice asociative, ceea ce nu se poate spune şi în privinţa
reorganizării.
- Ceea ce este specific dizolvării constă in acea că, după hotărârea dizolvării, se trece, în mod obligatoriu, la
lichidarea persoanei juridice.
 Cauzele dizolvării persoanelor juridice.
 Cazuri reglementate de art245 c civ
„Organizaţiile cooperatiste şi obşteşti se dizolvă dacă:

17
 a) termenul pentru care au fost construite s-a împlinit;
b) scopul a fost realizat ori nu mai poate fi îndeplinit
c) scopul pe care îl urmăresc sau mijloacele întrebuinţate pentru realizarea acestuia au devenit contrare legii ori
regulilor de convieţuire socială sau urmăresc un alt scop decât cel declarat;
d) numărul membrilor a scăzut sub limita stabilită de lege, actul de înfiinţare sau statut „
În cazurile prevăzute la lit. a, b şi d, dizolvarea se produce de drept (în puterea legii); în cazurile prevăzute la lit. c, ea
se face prin actul organului competent.

 Cazuri reglementate de diferite legi speciale pentru anumite categorii de persoane juridice (Legea nr. 31/1990 şi
O. G. nr. 26/2000)
 Cazuri reglementate de Legea nr. 31/1991:
- trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
- imposibilitatea realizării obiectului societăţii sau realizarea acestuia;
- declararea nulităţii societăţii;
- hotărârea adunării generale;
- falimentul societăţii, etc.
– Cazuri reglementate de O.G. nr.26/2000:
- împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
- realizarea sau imposibilitatea relizării scopului pentru care a fost constituită,
- realizarea sau imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită;
- imposibilitatea constituirii adunării generale sau aconsiliului director, dacă această situaţie durează mai
multde un an de la data la care adunarea sau consiliul trebuia constituit;
- reducerea numărului de asociaţi sub limita fixată de lege, dacă acesta nu afost complinit timp de 3 luni.
 Clasificarea cauzelor de dizolvare.
– Cauzele de dizolvare a persoanelor juridice se clasifică după următoarele criterii:
După modul în care operează cauzele de dizolvare a persoanelor juridice, se divid în două categorii:
- cauze în care dizolvarea operează de drept;
- cauze în care dizolvarea se produce prin actul organului competent, care poate fi: hotărârea adunării
generale a persoanei juridice sau, după caz, hotărârea instanţei judecătoreşti ori a puterii executive.
După natura lor, distingem două categorii de cauze de dizolvare:
- cauze de dizolvare voluntară:împlinirea termenului, realizarea scopului, hotărârea de dizolvare;
- cauze de dizolvare silită (forţată):scopul a devenit ilicit sau este fictiv, falimentul.
După caracterul lor, cauzele de dizolvare se împart în:
- cauze cu caracter general, care se aplică tuturor persoanelor juridice care pot înceta prin dizolvare;
- cauze cu caracter special, care se aplică numai anumitor persoane juridice.
 Lichidarea persoanei juridice.
– În principiu, efectul esenţial al dizolvării este trecerea in lichidare a persoanei juridice. Într-adevăr, art. 248 dispune:
“Prin efectul dizolvării, persoana juridică intră în lichidare, în vederea realizării activului şi plăţii pasivului”.
– Prin lichidarea persoanei juridice se înţelege efectuarea tuturor operaţiunilor juridice de realizare a activului
şi de plată a pasivului subiectului de drept civil şi care au ca efect încetarea definitivă a persoanei juridice
intrată înlichidare. Astfel, persoana juridică nu încetază în momentul dizolvării, ci numai după ce a fost realizat
activul şi plătit pasivul.

CUPRINS
DREPT CIVIL ............................................................................................................ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
TEORIA GENERALA. PERSOANELE ....................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
PENTRU EXAMENUL DIN SEMESTRUL I SE PREGATESTE MATERIA PANA LA CAP. NULITATEA ACTULUI
JURIDIC, INCLUSIV. ................................................................................................ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.

18
PENTRU SEMESTRUL II MATERIA PENTRU EXAMEN INCEPE CU CAP. PROBA DREPTURILOR
SUBIECTIVE,SI PERSOANELECARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN ...................... ERROR!
BOOKMARK NOT DEFINED.
CARACTERIZARE GENERALĂ A DREPTULUI CIVIL ROMÂN ........................ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
I : NOŢIUNEA ŞI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL...................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Dreptul civil ca ştiinţă juridică .................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Dreptul civil ca ramură a sistemului de drept ............................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Obiectul de reglementare ............................................................................................ Error! Bookmark not defined.
4. Sensurile noţiunii „Drept civil“ .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
II. NORMA JURIDICĂ CIVILĂ ŞI IZVOARELE DREPTULUI CIVIL ............................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiunea şi trăsăturile specifice ale normei juridice civile ......................................... Error! Bookmark not defined.
2. Structura normei juridice ............................................................................................ Error! Bookmark not defined.
3. Clasificarea normelor juridice – criterii ..................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Noţiunea de izvor de drept........................................................................................... Error! Bookmark not defined.
III. INTERPRETAREA LEGII CIVILE ...................................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiunea interpretării legii civile ................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Importanţa practică a interpretării ............................................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Clasificarea interpretării - criterii .............................................................................. Error! Bookmark not defined.
4. Metodele de interpretare ............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
1. Conceptul de realizare şi aplicare ............................................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Formele juridice de realizare: ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Etapele de aplicare a normelor juridice:..................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Aplicarea (acţiunea) legii în timp ................................................................................ Error! Bookmark not defined.
5. Principii şi excepţii cu privire la acţiunea legii în timp (conflictul legilor în timp). ... Error! Bookmark not defined.
6. Aplicarea legii civile în spaţiu ..................................................................................... Error! Bookmark not defined.
7. Aplicarea legii civile asupra persoanelor.................................................................... Error! Bookmark not defined.
V. NOŢIUNEA DE RAPORT JURIDIC CIVIL ............................................................................ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiunea de raport juridic civil. .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2. Premise. ....................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Caractere: .................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Izvoarele raportului juridic concret. ........................................................................... Error! Bookmark not defined.
VI. STRUCTURA RAPORTULUI JURIDIC CIVIL. ..................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Elementele constitutive: ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Subiectele raportului juridic civil. ............................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Conţinutul raportului juridic. ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Obiectul raportului juridic civil. .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
VII. BUNURILE. .............................................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiunea de “bun” sau “lucru”. ................................................................................. Error! Bookmark not defined.
2. Noţiunea de patrimoniu. .............................................................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Corelaţia dintre bunuri şi patrimoniu, importanţa şi funcţiile patrimoniului. ............ Error! Bookmark not defined.
4. Clasificarea bunurilor: ................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
VIII. NOŢIUNEA, DEFINIREA ŞI CLASIFICAREA ACTELOR JURIDICE CIVILE. ........................ ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiune; înţelesurile expresiei “act juridic civil”. ...................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Clasificare – criterii. ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
IX. CONDIŢIILE ACTULUI JURIDIC CIVIL ............................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiune, enumerare, terminologie, clasificare ............................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Capacitatea de a încheia actul juridic ......................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Consimţământul valabil exprimat ................................................................................ Error! Bookmark not defined.
4. Viciile de consimţământ ............................................................................................... Error! Bookmark not defined.
X. OBIECTUL, CAUZA ŞI FORMA ACTULUI JURIDIC CIVIL .................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Obiectul actului juridic ................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Cauza actului juridic ................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Forma actului juridic. Principiul consensualismului .................................................. Error! Bookmark not defined.
XI. EFECTELE ACTULUI JURIDIC......................................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiune ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
PRINCIPIILE EFECTELOR ACTULUI JURIDIC ......................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Principiul forţei obligatorii a actului juridic (pacta sunt servanda) ........................... Error! Bookmark not defined.
2. Principiul irevocabilităţii actului juridic civil ............................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Principiul relativităţii efectelor actului juridic civil .................................................... Error! Bookmark not defined.
XII. NULITATEA ACTULUI JURIDIC CIVIL. .......................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiune ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Funcţiile, clasificarea şi cauzele nulităţii. ................................................................... Error! Bookmark not defined.

19
 3. Regimul juridic aplicabil nulităţilor. ........................................................................... Error! Bookmark not defined.
XIII. EFECTELE NULITĂŢII ACTULUI JURIDIC CIVIL ...................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiune ........................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Principii şi excepţii ce guvernează efectele nulităţii ................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Menţinerea efectelor actului juridic nul în temeiul unor principii de drept care anihilează regula (quod nullum est
nullum producit effectum). .................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Definirea şi caracterizarea unor sancţiuni şi a unor cauze de ineficienţă a actelor juridice civile comparativ cu
nulitatea ................................................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
XIV. TEORIA GENERALĂ A PROBELOR ............................................................................... ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Noţiunea de probaţiune judiciară ................................................................................ Error! Bookmark not defined.
2. Noţiunea de probă – sensuri: ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.
3. Importanţa practică ..................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Obiectul probei ............................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
5. Sarcina probei: ............................................................................................................ Error! Bookmark not defined.
6. Condiţiile de admisibilitate a probelor ........................................................................ Error! Bookmark not defined.
7. Convenţiile părţilor asupra probelor .......................................................................... Error! Bookmark not defined.
XV. MIJLOACELE DE PROBĂ .............................................................................................. ERROR! BOOKMARK NOT DEFINED.
1. Înscrisurile. Noţiune şi clasificare ............................................................................... Error! Bookmark not defined.
2. Mărturia sau proba testimonială ................................................................................. Error! Bookmark not defined.
3. Mărturisirea (recunoaşterea) ...................................................................................... Error! Bookmark not defined.
4. Prezumţiile ................................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
5. Expertizele judiciare .................................................................................................... Error! Bookmark not defined.
XVI. CAPACITATEA DE FOLOSINŢĂ A PERSOANEI FIZICE NOŢIUNEA DE CAPACITATE CIVILĂ – CAPACITATE JURIDICĂ .............. 1
6. Noţiunea de capacitate de folosinţă ............................................................................................................................ 1
7. Caractere juridice ....................................................................................................................................................... 1
8. Începutul capacităţii de folosinţă ............................................................................................................................... 1
9. Timpul legal al concepţiunii ....................................................................................................................................... 1
10. Conţinutul capacităţii de folosinţă ......................................................................................................................... 1
11. Îngrădirile capacităţii de folosinţă ........................................................................................................................ 1
12. Încetarea capacităţii de folosinţă .......................................................................................................................... 2
XVII. CAPACITATEA DE EXERCIŢIU A PERSOANELOR FIZICE ...................................................................................................... 2
1. Noţiune ....................................................................................................................................................................... 2
2. Caractere juridice ....................................................................................................................................................... 2
3. Capacitatea de exerciţiu deplină ................................................................................................................................ 2
4. Lipsa capacităţii de exerciţiu...................................................................................................................................... 3
5. Capacitatea de exerciţiu restrânsă ............................................................................................................................. 3
6. Sancţionarea nerespectării regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu .............................................................. 3
XVIII. IDENTIFICAREA PERSOANEI FIZICE ................................................................................................................................. 4
1. Atributele de identificare – caracterizare ................................................................................................................... 4
2. Numele persoanei fizice .............................................................................................................................................. 4
3. Numele de familie ....................................................................................................................................................... 4
4. Prenumele persoanei fizice ......................................................................................................................................... 5
5. Pseudonimul ............................................................................................................................................................... 5
6. Domiciliul persoanei fizice ......................................................................................................................................... 5
7. Reşedinţa persoanei fizice .......................................................................................................................................... 6
XIX. STAREA CIVILĂ A PERSOANEI FIZICE ................................................................................................................................. 6
1. Noţiune şi caractere juridice ...................................................................................................................................... 6
2. Folosirea stării civile (posesia de stat) ....................................................................................................................... 6
3. Acţiunile de stare civilă (acţiunile de stat) ................................................................................................................. 7
4. Actele de stare civilă ................................................................................................................................................... 7
5. Inregistrările de stare civilă ....................................................................................................................................... 7
6. Proba stării civile ....................................................................................................................................................... 7
7. Codul numeric al persoanei fizice .............................................................................................................................. 8
XX: NOŢIUNE, ELEMENTE CONSTITUTIVE ŞI CLASIFICAREA PERSOANELOR JURIDICE ................................................................ 8
1. Noţiune ....................................................................................................................................................................... 8
2. Elementele constitutive ale persoanei juridice ........................................................................................................... 9
3. Clasificarea persoanelor juridice ............................................................................................................................. 10
XXI: ÎNFIINŢAREA PERSOANELOR JURIDICE ............................................................................................................................ 10
1. Noţiune ..................................................................................................................................................................... 10
2. Modurile de înfiinţare a persoanelor juridice. ......................................................................................................... 11
3. Înfiinţarea persoanelor juridice prin act de infiintare al organului competent........................................................ 11
4. Înfiinţarea persoanelor juridice prin act de înfiinţare autorizat. ............................................................................. 11
5. Înfiinţarea persoanelor juridice prin alt mod reglementat de lege. .......................................................................... 12

20
 6. Momentul dobândirii personalităţii juridice ............................................................................................................ 13
XXII. CAPACITATEA CIVILĂ A PERSOANELOR JURIDICE .......................................................................................................... 13
1. Capacitatea juridică şi capacitatea civilă. ............................................................................................................... 13
2. Structura capacităţii civile ....................................................................................................................................... 13
3. Capacitatea de folosinţă a persoanelor juridice- art. 205 -208c.civ ........................................................................ 13
4. Capacitatea de exerciţiu a persoanelor juridice – art.209-211 ................................................................................ 14
XXIII. IDENTIFICAREA, REORGANIZAREA ŞI ÎNCETAREA PERSOANELOR JURIDICE ................................................................... 15
1. Identificarea persoanelor juridice ............................................................................................................................ 15
2. Natura juridică şi caracterele atributelor de identificare ........................................................................................ 15
3. Mijloace de identificare ............................................................................................................................................ 16
4. Reorganizarea persoanei juridice ............................................................................................................................ 16
5. Încetarea persoanei juridice ..................................................................................................................................... 17

21