METODE INTERACTIVE DE PREDARE

În didactica modernă „metoda de învăţământ este înţeleasă ca un anumit mod de a

proceda care tinde să plaseze elevul într-o situaţie de învăţare, mai mult sau mai puţin dirijată
care să se apropie până la identificare cu una de cercetare ştiinţifică, de urmărire şi descoperire a
adevărului şi de legare a lui de aspectele practice ale vieţii (M. Ionescu, V. Chiş).
Metodele sunt instrumente importante aflate la dispoziţia profesorului, de a căror
cunoştinţe şi utilizare depinde eficienţa muncii educative. Profesorul, cunoscând varietatea
metodelor, particularităţile elevilor cu care lucrează, obiectivele pe care trebuie să le atingă,
trebuie să acţioneze pentru a-şi valorifica pe deplin personalitatea, devenind el însuşi un creator
în materie articulare a strategiilor, metodelor şi procedeelor didactice.
În şcoala modernă, dimensiunea de bază în funcţie de care sunt considerate metodele de
învăţământ este caracterul lor activ adică măsura în care sunt capabile să declanşeze angajarea
elevilor în activitate, concretă sau mentală, să le stimuleze motivaţia, capacităţile cognitive şi
creatoare. Astfel, metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învățării
şi dezvoltării personale încă de la vârstele timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe.
În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături
de elev la activităţile desfăşurate. El însoţeşte şi încadrează copilul pe drumul spre cunoaştere.
Utilizarea metodelor interactive de predare – învăţare în activitatea didactică contribuie la
îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv – educativ, având un caracter activ – participativ şi o
reală valoare activ – formativă asupra personalităţii elevului. Metodele moderne, determinate de
progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnică, pun elevul în situaţia de a dobândi cunoştinţele printr-
un efort propriu de investigaţie experimentală; altele valorifică tehnica de vârf (simulatoarele,
calculatorul).
Dintre metodele moderne, interactive fac parte și cele pe care le vom descrie mai jos, și
anume: BRAINSTORMING, metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE, metoda R.A.I, Cvintetul.
BRAINSTORMING

Brainstorming-ul este o metodă de stimulare a creativităţii şi imaginaţiei elevilor, dar şi

de formare a unor trăsături de personalitate (spontaneitate, altruism etc.). Se realizează prin
formularea a cât mai multor idei, ca răspuns la o situaţie enunţată de profesor sau un elev, după
principiul „cantitatea generează calitatea”. Un moment de brainstorming se poate crea în orice
etapă a lecţiei şi poate să se desfăşoare de la 5 minute până la întreaga oră (50 minute). Pentru
desfăşurarea optimă a unui brainstorming se impune respectarea unor reguli, enunţate de liderul
grupului (profesorul, elevul), chiar de la începutul activităţii:
- solicitarea de exprimare a ideilor rapid în fraze, propoziţii sau cuvinte scurte şi concrete fără
cenzură.
- sunt interzise aprecierile critice, ironiile, contradicţiile, orice manifestare de acest gen care
inhibă imaginaţia participanţilor.
- sunt încurajate asociaţiile neobişnuite de idei, combinările şi ameliorările soluţiilor propuse de
ceilalţi.
- imaginaţia trebuie să fie liberă exprimându-se orice idee îi vine elevului în minte, idee
acceptată fără cenzură de toți; toţi elevii trebuie să comunice o idee.
Metoda se parcurge prin derularea următoarelor etape:
1. Alegerea temei/problemei şi prezentarea ei: liderul (profesorul sau un elev) va comunica tema
pusă în discuţie şi va prezenta/reaminti regulile; subiectul brainstorming-ului se poate formula
prin diferite noţiuni sau concepte, prin întrebări (Ce ştiţi despre...?, Ce aţi face dacă aţi fi...?, Ce
aţi propune...?, Cum s-ar putea realiza...?, Cum explicaţi...?, Ce întrebări aţi pune...? etc.), prin
prezentarea unor imagini, a unui film (metoda poate să preceadă dezbaterea lor).
2. Generarea ideilor: toţi elevii îşi vor comunica ideile, după regulile enunţate, fără nici o
cenzură; toate ideile vor fi scrise pe tablă sau flipchart în ordinea emisă de participanţi; etapa se
încheie când toţi participanţii şi-au exprimat cel puţin o idee.
3. Evaluarea calităţii ideilor: reluarea ideilor pe rând şi gruparea lor pe diferite criterii; analiza
critică, argumentarea, contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul întregii clase sau al
unor grupuri mai mici.
4. Selectarea celor mai importante idei. Se discută liber soluţiile originale şi fezabile.
5. Afişarea ideilor rezultate în forme cât mai variate şi originale.
Metoda PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE („Thinking hats”)

Această metodă stimulează creativitatea participanţilor și se bazează pe interpretarea de

roluri în funcţie de pălăria aleasă. Sunt 6 pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare:
alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru. Membrii grupului îşi aleg pălăriile şi vor
interpreta astfel rolul precis, aşa cum consideră mai bine. Rolurile se pot inversa,
participanţii sunt liberi să spună ce gândesc, dar să fie în acord cu rolul pe care îl joacă.
Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul.
Pălăria albă: Oferă o privire obiectivă asupra informaţiilor. Este neutră. Este
concentrată pe fapte obiective şi imagini clare. Stă sub semnul gândirii obiective.
Pălărie roşie: Dă frâu liber imaginaţiei şi sentimentelor. Oferă o perspectivă
emoţională asupra evenimentelor. Roşu poate însemna şi supărarea sau furia.
Descătuşează stările afective.
Pălăria neagră: Exprimă prudenţa, grija, avertismentul, judecata. Oferă o perspectivă
întunecoasă, tristă, sumbră asupra situaţiei în discuţie. Este perspectiva gândirii negative,
pesimiste.
Pălăria galbenă: Oferă o perspectivă pozitivă şi constructivă asupra situaţiei.
Culoarea galbenă simbolizează lumina soarelui, strălucirea, optimismul. Este gândirea
optimistă, constructivă pe un fundament logic.
Pălăria verde: Exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă. Este verdele
proaspăt al ierbii, al vegetaţiei, al abundenţei. Este simbolul fertilităţii, al producţiei de
idei noi, inovatoare.
Pălăria albastră: Exprimă controlul procesului de gândire. Albastru e rece – este
culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător şi atotcunoscător. Supraveghează
şi dirijează bunul mers al activităţii. Este preocuparea de a controla şi de a organiza.
Participanţii trebuie să cunoască foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi
reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea
ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Cele 6 pălării gânditoare pot fi privite în perechi: Pălăria albă – pălăria roşie;
Pălăria neagră – pălăria galbenă; Pălăria verde – pălăria albastră.
 Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă cazul supus discuţiei pentru
ca fiecare să-şi pregătească ideile. Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul
respectiv îi îndeplineşte rolul sau mai mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În
acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei pălării gânditoare cooperează în
asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o pălărie de aceeaşi
culoare, fiind conştienţi de faptul că: pălăria albastră – CLARIFICĂ, pălăria albă -
INFORMEAZĂ, pălăria verde – GENEREAZĂ IDEILE NOI, pălăria galbenă - ADUCE
BENEFICII, pălăria neagră – IDENTIFICĂ GREŞELILE, pălăria roşie – SPUNE CE SIMTE
DESPRE ...

Metoda R.A.I.

Metoda R.A.I. are la bază stimularea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a comunica

(prin întrebări şi răspunsuri) ceea ce tocmai au învăţat. Denumirea provine de la iniţialele
cuvintelor Răspunde – Aruncă – Interoghează şi se poate desfăşura la sfârşitul unei lecţii sau a
unei secvenţe de lecţie printr-un joc de aruncare a unei mingi mici şi uşoare de la un elev la altul.
Cel care aruncă mingea trebuie să pună o întrebare din lecţia predată celui care o prinde. Cel care
prinde mingea răspunde la întrebare şi apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă
întrebare. Evident interogatorul trebuie să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care
nu cunoaşte răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea.
Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul
în care cel care interoghează este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare este
scos din joc în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns
corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns conduce treptat la rămânerea în grup a celor mai
bine pregătiţi.
Metoda R.A.I. poate fi folosită la sfârşitul lecţiei, pe parcursul ei sau la începutul
activităţii, când se verifică lecţia anterioară, înaintea începerii noului demers didactic, în scopul
descoperirii, de către institutorul ce asistă la joc, a eventualelor lacune în cunoştinţele elevilor şi
a reactualizării ideilor – ancoră.
Pot fi sugerate următoarele întrebări:
- Ce ştii despre ....................................?
- Care sunt ideile principale ale lecţiei .................?
- Despre ce ai învăţat în lecţia ........................?
- Care este importanţa faptului că ...................?
- Cum justifici faptul că .................................. ?
- Care crezi că sunt consecinţele faptului ..................?
- Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată...................?
- Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus .........................?
- Cum consideri că ar fi mai avantajos să....... sau să...................?
- Ce ţi s-a părut mai interesant...............................?
De ce alte experienţe sau cunoştinţe poţi lega ceea ce tocmai ai învăţat?
Această metodă alternativă de evaluare poate fi folosită atât cu şcolarii mici cât şi cu
liceeni, solicitând în funcţie de vârstă, întrebări cât mai divers formulate şi răspunsuri complete.
Întrebările pot să devină pe parcursul desfăşurării metodei, din ce în ce mai grele. Metoda R.A.I.
este adaptabilă oricărui tip de conţinut, putând fi folosită la istorie, biologie, geografie,
matematică, literatură, limbi străine etc.
Elevii sunt încântaţi de această metodă – joc de constatare reciprocă a rezultatelor
obţinute, modalitate care se constituie în acelaşi timp şi ca o strategie de învăţare ce îmbină
cooperarea cu competiţia. Este o metodă prin care se realizează un feedback rapid, într-un mod
plăcut, energizant şi mai puţin stresant decât metodele clasice de evaluare. Se desfăşoară în
scopuri constatativ – ameliorative şi nu în vederea sancţionării prin notă sau calificativ.
Permite reactualizarea şi fixarea cunoştinţelor dintr-un domeniu, pe o temă dată.
Exersează abilităţile de comunicare interpersonală, capacităţile de a formula întrebări şi de a găsi
cel mai potrivit răspuns. Antrenaţi în acest joc cu mingea, chiar şi cei mai timizi elevi se simt
încurajaţi, comunică cu uşurinţă şi participă cu plăcere la o activitate care are în vedere atât
învăţarea cât şi evaluarea.
Există un oarecare suspans care întreţine interesul pentru metoda R.A.I. Tensiunea este
dată de faptul că nu ştii la ce întrebări să te aştepţi din partea colegilor tăi şi din faptul că nu ştii
dacă mingea îţi va fi sau nu adresată. Această metodă este şi un exerciţiu de promptitudine,
atenţia participanţilor trebuind să rămână permanent trează şi distributivă.
Metoda R.A.I. poate fi organizată cu toată clasa sau pe grupe mici, fiecare deţinând câte o
minge. Membrii grupurilor se autoelimină treptat, rămânând cel mai bun din grup. Acesta intră
apoi în finala câştigătorilor de la celelalte grupe, jocul desfăşurându-se până la rămânerea în
cursă a celui mai bine pregătit. Dezavantajul ar fi acela că mai multe mingi ar crea dezordine,
mingea unui grup care ar cădea ar distrage atenţia celorlalte grupuri. Profesorul supraveghează
desfăşurarea jocului şi în final lămureşte problemele la care nu s-au găsit soluţii.

CVINTETUL

Cvintetul este o poezie de formă fixă, utilizată în scopuri didactice atunci când se
intenționează a formula concis, dar plastic esența unui fenomen, concept, a unei reguli sau
definiții. La fel se numește și tehnica de elaborare a textului propriu, inspirat dintr-un subiect luat
în discuție. Poezia, alcătuită din cinci rânduri obligatorii (lucru intuit și din denumire, în fr.
cinque - cinci), va avea drept titlu primul cuvânt al acesteia.
Lăsând o anumită libertate autorului, scrierea textului reclamă respectarea următoarelor
etape:
- un substantiv cu statut de titlu;
- două adjective determinative pentru acel substantiv;
- trei verbe, eventuale predicate ale acelui substantiv-subiect;
- patru cuvinte semnificative, din orice clasă morfologică, ce încheagă într-o formulă
imaginea generală;
- un substantiv echivalent cu primul (sinonim sau metaforă), la nivel lexical sau
intratextual, prin mijlocirea celor patru cuvinte anterioare.
Trebuie subliniat faptul că, alături de aceste componente obligatorii, autorul are dreptul să
utilizeze diverse instrumente gramaticale (articole, prepoziții, conjuncții, pronume).
Experiența de aplicare a tehnicii ne permite să constatăm că elevii pot scrie cvintete cu
diverse ocazii, după cum foarte diferite pot fi și obiectivele activității didactice la care se
proiectează elaborarea poeziilor de acest tip.
Avantaje ale aplicării acestei metode: formarea și consolidarea deprinderilor de ascultare
activă; formarea și dezvoltarea capacității reflective; dezvoltarea gândirii critice și creative;
dezvoltarea competențelor de relaționare; dezvoltarea competențelor de comunicare etc.
 Limite: efort intelectual voluntar intens din partea elevilor care trebuie să respecte
anumite standarde și rigori impuse de specificul acestei metode; consum mare de timp dacă
metoda este utilizată ca instrument de învățare etc.
Aplicația acestei metode la Limba și literatura română, clasa a V-a, la textul Sfârșit de
toamnă de Vasile Alecsandri. În prima etapă se va analiza frontal lexicul pastelului și se va
constata clasa morfologică a cuvintelor – cheie din acesta. Astfel, vor fi notate pe tablă, în
coloane, substantivele, adjectivele și verbele.
Substantive: oaspeți, casă, cocostârc, rândunică, cuib, zi, cocor, etc.
Adjective: rău, lung, jalnic, vesel, verde, trist, ruginit, frumos, omenesc, negru, etc.
Verbe: a părăsi, a fugi, a se înșira, a urmări, a pribegi, a fi, a bate, a cădea, a zbura, etc.
Într-o a doua etapă fiecare elev va alege, din gama de substantive pusă în evidență, unul,
identificând totodată și echivalentul său (pentru cel de-al cincilea rând al cvintetului). Se trec în
revistă (se pot scrie pe tablă) variantele, fără a se critica sau comenta propunerile.
În a treia etapă, se vor propune, pentru fiecare substantiv identificat, două adjective
potrivite, determinative pentru acel substantiv (din lista realizată). Dacă nu se reușește, se poate
renunța la unele substantive sau chiar înlocui.
În cea de a patra etapă, aceea a alegerii a trei verbe, este indicată o discuție preliminară.
Astfel, după ce pentru fiecare elev a devenit clasă imaginea pe care o construiește, deoarece a
trecut deja prin operația de nominalizare și prin cea de descriere, se poate dovedi mai greu să
aleagă din lista de verbe trei care s-ar potrivi, toate, substantivului inițial. Se poate acorda ajutor
prin analiza prealabilă a verbelor, atrăgându-le atenția că mai multe dintre ele desemnează
mișcarea și că acestea ar putea fi aranjate într-o gradație sau enumerație, ba chiar într-o antiteză.
Elevii pot remarca de asemenea succesiunea faptelor: a părăsi – a pribegi; a se dezlipi – a zbura –
a cădea; opoziția lor: a cădea – a se ridica etc.
În a cincea etapă se ajunge la procedura cea mai complicată – închegarea imaginii
generale spre care a fost orientată formula poetică. În toate cazurile, când ne vom sprijini pe un
text, e bine să le permitem elevilor să folosească un segment din poezie, ceea ce, însă, nu poate
deveni condiție obligatorie, cu excepția cazurilor în care profesorul a enunțat-o inițial –
activitatea lor axându-se pe selectarea acelui segment. Elevii pot crea, de asemenea, propria
formulă poetică.
 Ultima etapă presupune adăugarea substantivului echivalent și închegarea poeziei în
sensul dobândirii de cursivitate.
Bibliografie:
Bru, 2007: Marc Bru, Metodele în pedagogie, Bucureşti,2007
Ionescu, Chiş, 1992: Miron Ionescu, Vasile Chiş, Strategii de predare-învăţare, Bucureşti, 1992
Pintilie, 2002: M. Pintilie, Metode moderne de învăţare-evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-
Napoca, 2002
* * *, 2016: Metode și strategii moderne de predare-învățare-evaluare/Suport de curs, Editura
Karina, Deva, 2016