Sfaturi privind ingrijirea la domiciliu a pacientilor

PostAVC

O importanta parte din recuperarea pacientului care a suferit un AVC se desfasoara

la domiciliu. De aceea este important ca atat el cat si familia sa cunoasca o serie de
recomandari pentru o reabilitare cat mai rapida si mai confortabila intr-un mediu
familiar care sa completeze etapele de recuperare din institutiile specializate.

Masuri pentru cresterea gradului de independenta a pacientului cu AVC

Exista o serie de masuri ce pot fi aplicate la domiciliu pentru a creste gradul de
independenta al pacientului cu AVC: folosirea hainelor cu deschidere in fata, cu un
numar mai mari; inlocuirea nasturilor cu velcro; inlocuirea pantofilor cu sireturi cu
unii cu elastic sau velcro; covorase aderente in baie; manere la iesirea din cada si
langa toaleta; inaltator pentru adaptarea scaunului de toaleta; mutarea
intrerupatoarelor la o inaltime adecvata unei utilizari facile. Pentru bucatarie se pot
procura feliatoare ce se folosesc cu o singura mana, tacamuri cu manere ingrosate,
farfurii cu ventuze sau suprafete aderente, farfurii mai adanci pantru a retine
mancarea. Pentru ingrijire personala se pot folosi suporturi pentru uscatoarele de
par, dispozitive pentru dozat pasta de dinti, unghiere cu suport fix si multiple alte
ustensile cu manere adaptate.

Asezarea in pat a pacientului PostAVC

Avand in vedere ca pacientul care a suferit un AVC mentine destul de mult timp o
pozitie fixa, posturarea lui este foarte importanta: partea paralizata va fi la
marginea de acces a patului (la urcat si coborat din pat). Patul va fi asezat in asa fel
in camera incat pacientul sa priveasca peste partea paralizata pentru a urmari
activitatea din camera (deschiderea usii, televizorul etc). Atunci cand pacientul
primeste ajutor de la o alta persoana, abordarea lui va fi facuta dinspre partea
paralizata. Patul va avea o inaltime potrivita pentru a usura transferul pacientului
pe scaun sau ridicarea lui din pat.

Mobilitatea mainii
Pentru a preveni blocarea mobilitatii umarului de partea paralizata se va folosi o
perna care sa mentina bratul la distanta de trunchi sau se va pozitiona mana sub
cap. Se va aplica o atela simpla sau orteza care sa tina mana paralizata cu
articulatia pumnului usor spre spate, cu degetele intinse si degetul mare
departat. Pentru a evita edemul mainii, se vor mentine mana si antebratul ridicate
pe o perna. De asemenea, menbrul inferior paralizat va fi intins, cu piciorul
pozitionat in unghi drept fata de gamba.

Schimbarea pozitiei pacientului in pat – necesara la fiecare 2-3 ore

Pozitia pacientului in pat se va schimba la fiecare 2-3 ore pentru prevenirea
aparitiei escarelor si constientizarea jumatatii paralizate de corp pe care bolnavul o
ignora frecvent. De cateva ori pe zi, cu ajutorul unui membru al familiei se vor face
mobilizari, executand toate miscarile fiziologice, pe toata amplitudinea lor, in toate
articulatiile membrelor paralizate. Atunci cand se poate, pacientul se va ajuta de
partea sanatoasa pentru a-si mobiliza singur partea paralizata. Se pot folosi placi
alunecoase pentru a favoriza miscarea. Nu se vor neglija membrele sanatoase a
caror mobilitate si forta musculara trebuie mentinute pentru ca vor avea un rol
crescut de compensare a jumatatii paralizate.

Combaterea rezistentei la miscare (spasticitatea)

Spasticitatea (rezistenta opusa la miscare) va fi combatuta prin aplicarea de caldura
(perna electrica, saculeti cu sare) sau masaj bland cu un calup cu gheata pe
musculatura afectata. In pozitia ridicat in picioare spasticitatea membrului superior
se accentueaza, motiv pentru care se prefera pozitia intins in pat pentru mobilizarea
mainii. Frigul, starile emotionale sau stresul sunt alti factori care pot creste
rezistenta la miscare, motiv pentru care se va evita mobilizarea in astfel de
momente.

Etape inainte de reluarea mersului

Desi dorinta de a merge din nou este foarte pronuntata atat la pacient cat si la
apartinatori, exista o serie de etape prin care se trece inainte de reluarea mersului:
sezand cu picioarele intinse pe pat, sezand la marginea patului cu durata progresiv
crescuta de la 2 la 30 de minute. Abia apoi pacientul va fi ridicat in picioare langa
pat, tot progresiv. Cand poate sta in picioare fara sa oboseasca minin 10-15 minute
si poate efectua pasi in 3 directii se poate incepe antrenamentul mersului. Se incepe
cu mers intre bare paralele, cu ajutorul bastonului cu 4 puncte de sprijin, baston cu
un singur varf. Urcatul scarilor se va face cu piciorul sanatos, cel bolnav langa si
reia, iar coboratul intai cu piciorul bolnav, cel sanatos langa apoi trece la
urmatoarea treapta.

Reeducarea simturilor
Pentru reeducarea sensibilitatii (a simturilor) se incepe prin antrenarea sensibilitatii
la presiune-durere. Pacientul priveste locul unde presam sau intepam pielea, iar
pentru comparare se va stimula in acelasi mod zona corespondenta a membrului
sanatos. Cu timpul exercitiile se vor executa pacientul avand ochii inchisi si
incercand sa explice ce si unde a simtit. Simtul termic se antreneaza initial folosind
atingerea cu un calup de gheata, apoi si cu un recipient cu apa fierbinte pana cand
pacientul poate distinge diferente termice tot mai mici. Identificarea prin palpare a
obiectelor se va antrena utilizand o gama variata de obiecte pe care, cu ochii
inchisi, pacientul incearca sa le descrie si sa le recunoasca in 60 de secunde, apoi
deschide ochii pentru verificare. Se incepe cu obiecte mari, grele si aspre si se trece
treptat spre unele mici, usoare si fine. Exercitiul nu se prelungeste mai mult de 5-
10 minute deoarece este foarte obositor, dar se reia de cateva ori pe zi.
Pentru ameliorarea tulburarilor de vedere se pot face urmatoarele exercitii: un
creion pozitionat la 45 cm in fata ochilor pacientului se misca de la stanga la
dreapta si de sus in jos in timp ce pacientul, cu capul in pozitie fixa, il urmareste cu
privirea. Apoi: creionul se indeparteaza si se apropie de nasul pacientului in timp
ce acesta il urmareste cu privirea. Ochii ar trebui sa priveasca tot mai spre interior
pe masura ce creionul se apropie. Daca unul dintre ochi nu priveste intern, se va
acoperi ochiul care priveste spre interior si se reia exercitiul cu ochiul deficitar.
Ulterior se poate desena jumatate de obiect sau forma geometrica si ruga pacientul
sa completeze desenul. In fazele mai avansate ale recuperarii se pot face puzzle-uri
cu numar crescator de piese sau forma cuvinte cu piesele de scrabble.