flnuL \?. LUCE^FAF^UL TIR. 9—10.

Uederea bisericii catedrale din Sibiiú.

Budapesta, 15 Haiü st. u. 1906.

©BCU Cluj
aceiaşi editură aü mal apărut:
cor.
Octavian Goga : Poezii 2.—
Pe hîrtie olandeză . 3.—
I. Agîrbiceanu : Delà Ţară . . . . 1.50
I. Ciocîrlan: Traiul nostru . . . 1.50
Alex. Ciura: icoane 1.20
M. Gorkiï: Nuvele 1.—
Z. Bârsan : Ramuri 2.—
Coşbuc Gy. Költemények, ford. Révai K. 1.50
A. O. Maior: Biblioteca copiilor voi. I.
cu o poveste inedită scrisă anume
pentru acest volum de Carmen Sylva 1.60
Elena Faragó : Versuri 1.50
(Fatma)
Sub tipar:
George Murnu : Omer Iliada, 12 cînturï
versuri. Cu ilustraţii.

©BCU Cluj
 lOCElFURUl
REVISTA PENTRU LITERATURĂ ŞI ARTĂ. APARE DE DOUĂORI PE LUNĂ

© = = ^ 5 ) SUB DIRECŢIA f c = = E = = ©
Plor: flLEXflNPRU CIURfl, OCTfWIflN GOGfl, OCTflVIflN C. TĂSLĂUflNU.

ORICE REPRODUCERE OPRITĂ.

Biserica catedrală din Sibiiu.

„Cine e Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru?"
Atîta îndreptăţire are acest cuvînt de demnitate biblica să fie potrivit la multe
din alcătuirile noastre. Atîta trăinicie trebue să fie la temeiul existenţii noastre,
căci nu ne-am putea închipui altfel această mîndră îndărătnicie a înaintării noastre,
care din fărămiturile sărăciei de veacuri zideşte lăcaşuri de întărire viitorului mai bun.
Biserica catedrală din Sibiiü e ov dovadă frumoasă a sentimentului de jertfă
care povăţuieşte poporul nostru. Aceste ziduri, în cari fiecare cărămidă e o po­
veste a pietăţii creştineşti şi a dragostei adevărate de legea românească, — se
sfinţesc prin curăţenia jertfei care le-a întrupat.
Cine ar fi îndrăznit să viseze acum 100 ani, că în Sibiiü, cetatea săsească
a Iui Bruckenthal, neamul românesc îşi va tîrnosi peste un veac un altar atît de
pompos — deşi nu fără greşeli —, care împreună cu celelalte instituţiuni şi lăca­
şuri româneşti de-acolo sînt dovezile materiale cele mai vădite ale înaintării noastre
harnice şi ale întăririi noastre dăinuitoare.
Nu e acum timpul potrivit pentru arătarea greşurilor cari nu lipsesc acestei
zidiri. — O va face aceasta viitorul, chemat totdeauna să dee poleiul cuvenit
unei munci împlinite. Noi ne oprim deocamdată înaintea încorporării adevărat
monumentale a unei idei şi, avînd deplina cunoştinţă a muncii desfăşurate, aducem
cinstea ce se cuvine acelor bărbaţi ai noştri, cari aü ostenit pentru realizarea ei.
Din înşirarea scurtă a faptelor, se va putea convinge oricine, cîtă muncă s'a
depus pentru împlinirea unui gînd bun.
Lăsăm să urmeze deci :
Istoricul zidire! bisericii catedrale.

Ideea de a se clădi o biserică catedrală în între altele era şi aceea, de a i se îngădui

Sibiiü s'a zimislit în capul luminat al Mitro­
politului Şaguna, creatorul şi legiuitorul bise­
ricii ortodoxe româneşti din Ungaria.
In toamna anului 1857 îl vedem luîndu-şî
toiagul călătorului fără odihnă, spre a ajunge,
pe o cale grea şi, pe vremuri, atît de lungă, pînă
la treptele tronului împărătesc, unde ducea atîtea
rugăminţi drepte ale necăjitului nostru neam.
preagraţios să deschidă o colectă obştească
pentru adunarea unui fond, din care, după ce
se vor fi adunat sumele trebuincioase, avea să
se zidiască o biserică catedrală şi pentru noi
Românii, cari de 18 veacuri poposim pe pămîn-
tul plaiurilor noastre şi cari pururea am fost cu
credinţă lui Dumnezeu şi împăratului.
Rugămintea a fost ascultată de Maiestatea

©BCU Cluj
 188 LUCEAFĂRUL Nrul 9—10, 1906.

Sa, iar fericitul archiepiscop şi metropolit Andrei meiate de acest „Luceafăr", care a strălucit şi
baron de Şaguna, îndată după întoarcerea lui, străluceşte şi azi prin faptele sale măreţe şi prin
dă circularul delà 1 Decembre 1857, No. 980, concepţiunea grandioasă a lucrărilor sale nepe-
în care face un apel călduros la clerul şi poporul ritoare. Tot aşa şi la întemeierea fondului
drept credincios al archidiecezeî, ca să adune acestuia el a pus cel dintîi bază cu 4000 coroane.
daruri delà credincioşi pentru zidirea uneî bise­
rici catedrale. In Circularul din 1 Dec. 1857, Nr. con. 980, adresat
Fundaţiunile : „Fondulşcolar eparchial", „Fon­ cinstiţilor Părinţi Protopopi, Preoţi şi tuturor creştinilor'
din eparchie, citind cuvintele sf. lacob : „precum trupul
dul bisericilor sărace", „Fundaţiunea Pantazi", fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte bune este
„Fondul Rudolfin", fondul „Francise Iosefin" şi moartă" îndeamnă pe credincioşi, să iubiască şi să cer­
mai tîrziu „Fundaţiunea Şaguna" toate sînt înte­ ceteze biserica sfîntă a Domnului, apoi continuă :

JJLHCZ Kd CX n S T Í A \ iHpMÉTd EÍC£pÍKd, UII dKOrtO ,1,1H (îBdnrÉdiÉ, m i ez tjnu,? A M A C C T I K Ï , ^ K ^ T KX

d Hí p S l ' d , TpEESE CX dßEA\ EICEpHMI IU d^HI'X 6dpTZ iiSTÉpidE, U i i u i A K X H S O A \ S A S Ï , m dSÏ ^ \ S A \ -
6llÍCBOIlÍf, Uli 4 H T C d T f GDpdUlfdf Uli GdTÉAE, Uli Hf3f8 &AU.Ï, m i KZ IlS 4 f p IIÉIITp8 AMIIÉ, 41 CllpE
S n ^ e fCT£ d i n e x \ Í 3 Í A Í p e d E i c E p i n i d o p , dKOAO e x A\xpipEd d!3ï ; \ , 8 A U I f 3 f 8 , Uli CllpE EIIIEdE KOCTpS, KX
AXA\ dJK8TOpl8 Uli CnpÍ>KÍHfdrtX Kd i j s p d u j ï NOCTplï aK£A\ m i dCTX3Ï K^iTÉBd c8'l"f A £ KOIIIÏ dd GlKllS
CX HS pZA\-KHZ fyztfí A\^lirXípÉ c8<jSAETEdCKZ. 4 U IÜKOdAfdf 4.E AMI, Uli K8K8pOC i d l i l d^SHd d,TUU'Z
T0KA\dï l8EÍU,IAOp A\£Ï ! dB£A\ dilICX H£ 4HK8H- AMHE ,(k.H TOdTE ,\8AUHfi|IAf Uli GxpKXTOpldf Ai
?K8pdTX fi,t 0 HíCÉpJKX eiHCKOIIEdCKZ dd G Í E Ü 8 , Kdp£ Cd8?KBd ,\8A\HE3ÉÉdCKX, IUI K8 ()CA»pJ,IÉ dÉdIllï A'1
CX <|si£ ( l ï d Ï K d T 8 T 8 p O p KlC£pÍMÍdOp JS,\H ê r i d p j f i d di.p 4 H K Z U , Z T 8 p Z 4 I I TOdTÉ Uli IlÉHTpS TOdTE Cllpf
NOdCTpZ. ă i n C d dMdCTd dA\ dUIEpuST d d Iip£d.(kHdd- EIHEAE d ^ p m i ClipE K8K8pld HOdCTpZ d TÍTb'pOpd,
T8A TpON d d MdieCTZU,l'ï GddE, I I p f d K 8 u 8 A 8 ï HOC- r\AÇi U8 dBÉA\ KlCEplKZ, isH^f CXÏ d^SHS ;
Tp8 ^AMizpdT 4>PíIHü;iGK 10GI4>, uii upfKSnoc- \WÏ i8KIU,ldOp îfllï .(vil JfC ! K.X.UJÍ, KX KOp 4Ep-
K,íiH,l,80 JS,( AplMlTZ, Cd8 4 H , l , 8 p d T , dA\î A a BOf MÉTd llpE KOÏ I[(,É0IJ,IÎ BOCTplï K» G l I I T p O l l l ï KICEţll-
IIEHTp8 CTp^HUEßEd S H 8 Ï dH<8TOpÍ8 4 N T O d T Z « J L A \ - MÉUIÏ, m i BZ KOp IIOíjSTÍ d 4,<* »W*HK A e d>KbTOpl8
K a
IIXpXU,Íd. I l i i ^ " " A dSKpSd dHECTd A\dï dlipOdllE IIÍHTpS 3l4,lpEA SlIEÏ KlCEpmÎ (ïlHCKOllÉlJIÏ dd G l K l l S ,
£ d a
CE UJHf A HCÏ, dUJd A P M<»ï HdiUTÈ Ji,i Mf dlllï dTSHMÏ m i MEA A\dï CXpdK CX d4,8KZ 0 >KfpTc|sx
Htpe d^iSTCpiS Afrtd Kpei|iiHiï nocTpi, Kdpf CRUT AMBX, 4,dp MdXKSTX d8ï ^SAVHfSfS, 6dp A£cllPe
f
difcdpx A ênicKonid HOdCTpz, dA\ d<jsAdT ^t KÍHE Mfï A\dï dB8ll,ï, UIÍ A\dï EOTdU,ï dA\ H X ^ f / K A f , K» Cf
d HZ38Í KXTpX BOÏ, Kdpiï 4 A \ Ï C<ftHTfU,ï M El A\dï BOp 4 H T p f H É KS A\'ldÉAÉ m ï K8 pAKMd dOp KXTpX
1 U| K pí^IKdpÉA KdCfï d 8 ï /\,8AWIf3fS, IIIî dllld KOl'dUl'ï Uli
diipodnf, mi d B Z n o ^ T i , Kd K 8 A P ^ '^™ i S
dCK8dTdpfd KdpÉ dU,ï d p X T d T IIIÍ IIXHZ dK8A\ K X T p Z GxpdMIÏ A\Z KOp AV^UI'ZEd llpE AMHE, Uli 4 A U KOp

rddcSd dpYinxcTOpiSdSï BorrpS, ex dAÉprdu,ï K8 SmSpd rpl/KÏAE A\ÉAÉ, Kd K8 cSaSdÉT C ^ l ' y H I T CZ KX

dJK8TOpÍ8d BOCTpS KXTpX 3ÍAÍpÉd SHÉÏ KiCÉpIMÏ 3ÍK BOdTi TÍTÍSpOp IlSpSpÉd : /^dpSd /^OAMISASÏ

(ÎIIICKOIIÉUJÏ d d G Í E Í l 8 , Uli CX A<»U,i CnpÉ dHECT C t ^ ^ i p - HOCTpS l e y c , Ulî Apdl'OCTfd d!?ï y\SAMIf3f8 TdTXA,

UIÍT C^AHT A " 1 MEdÉ ME dEElljf m i K8 ME BdS AMdSlT mï 4A\upf8Hdpfd G;|S-KHT8A8Ï ^ , 8 ^ ex ^ i f K 8 KÔ'I
/V,8A\IIE3ES, dS^H^, nid^X &ÍAA K X A 8 ß d MÉd CXpdKX KO T0U,ï, ÍIAMH.

/V,dTdA\ jf.H Pfmf'A'lHU.d HodCTpX ©HÍCKOnfdCKZ 4f'd .A,111 GÍEÍÍ8 4M 1-dfd ^,fK. 1857.

GÖC 4HCXA\HdT&A ( Î I I Ï C K O I I O A KOCTp8,

tfH/MJ6I& KiIPOH Af nifirKHfl AI. n.

Părinţii protopopi sînt poftiţi a împărţi aceasta cuvîn"

tare de timpuriu pe la toate Parocliiile, iară preoţii vor
fi datori a o ceti Poporului în Biserică: I. la Crăciun,
II. la anul nou, şi III. la Bobotează.

©BCU Cluj
Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL

?
-V

«t»'
I

•«w

E
•I fi
Altarul şi cupola catedralei din Sibiiù.

©BCU Cluj
 19Ô LUCEAFĂRUL
Cu argumentul pedagogic că n'are unde să
împărtăşiască copiilor învăţătura creştinească a
reuşit, în timpul cel maî crîncen al absolutis­
mului, să primiască îngăduire împărătească de
a putea face însaşî colecta şi a face ca însuşi
Domnitorul nostru să dăruiască cel dintîî o
mie (1000) de galbinî imperial! pentru acest scop.
Mitropolitul Şaguna, cunoscînd neorientarea
subalternilor săi şi ştiind cîte neregularităţî şi
greutăţi se ivesc la asemenea colecte, a dat
următoarele lămuriri şi îndrumări pentru buna-
rînduială la strîngerea mileî :
Nr. Con. 990. 1857.
PREA CINSTIŢILOR PP. PROTOPOPI Şl CINST.
ADMINISTRATORI PROTOPOPEŞTI, CINSTITEI PRE-
OŢ1MI PAROHIALE ŞI ONORAŢILOR CURATORI
BISERICEŞTI.
r"\in hîrtia mea archipastorală, care am slobozit-o
subt 1-lea Dec. a. c. Nr. Con. 980. aţi înţeles
lipsa zidireî uneî Biserici Catedrale la Sibiiü, şi pro­
vocarea mea, ca tot mădulariul Eparchiei noastre să
contribue la această sfîntă întreprindere.
Deci ca strîngerea milei să meargă cu rînduială
bună, aflu de lipsă a demanda :
I. Ca în fiecare Parochie, Parochul atîmătoriu să
iee cu sine pre Curatorul primar al Bisericii, saü fiind
acesta împedecat din orice pricină, să iee lîngă sine
pre unul dintre Curatori, pre care vor avea aceştia,
şi pregătind Protocolul milei din cîteva coaie de hîr-
tie, să meargă amîndoi pe la casele creştinilor noştri,
cerînd milă pe seama zidireî Bisericii Catedrale la
Sibiiü.
II. Culegerea aceasta are a se începe delà 26.
Decern. 1857, şi resultatul ei împreună cu banii, are
a se aşterne Părinţilor Protopopi pană la 1-lea Fe-
vruarie 1858.
III. Parochul cu curatorul primar, saü cu alt cu­
rator, care va fi rînduit, va scrie pe fiecare creştin în
Protocol cu mila, ce s'aű îndurat a da.
IV. Parochul cu curatorul vor fi datori a preda
Părintelui Protopop şi o consignaţie, care să arete
cîţî banî s'aű strîns din Parochiile singuratice ; care
consignaţie se va aşterne Scaunului episcopesccu banii.
V. Ca strîngerea milei să aibă urmarea cea do­
rită, poftesc, ca Părinţii Protopopi cu dăruirile lor să
dee un bold Preoţilor şi Curatorilor bisericeşti, iar
Preoţii şi Curatorii să dee cu milele lor pildă bună
celoralalţî creştini. — Ce se atinge de mine, eü deo­
camdată daü 2000 fi. bani buni cu aceea, că iarăşi
voi da, cum îmi vor ierta împrejurările.
VI. Cele ce am zis supt punctul al II. aşa trebue
înţeles, că numai despre strîngerea cea pană la 1-lea
Fevr. 1858. vor da Parochii cu Curatorii socoteală, ca
să pot şti refera Maiestăţii Sale Preaînduratului nostru
Nrul 9-10, 1906
împărat despre porneala milei, căci Maiestatea Sa
pofteşte, ca din şase luni în şase luni să aduc la Prea-
înalta cunoştinţă resultatul strîngerii milei pe seama
bisericei episcopeşti. De aci se vede, că strîngerea
obştească a milei nu se săvîrşeşte, ci se continuă
şi mai departe pentru aceea.
VII. Parochii şi curatorii să fie cu priveghiere, şi
să întrebuinţeze tot prilegiul, care li s'ar vedea lor
bun pentru milă pe seama bisericii episcopeşti, şi apoî
la 15 Iunie 1858. să facă arătare Părintelui Protopop
atîmătoriu, despre sporiul ostenelelor lor.
VIII. Aşişderea şi Părinţii Protopopi şi Adminis­
tratori protopopeşti să fie cătră acest lucru sfînt cu
priveghiere, şi cu tot prilejul să îndemne pre creştini
cătră dăruire spre aceasta zidire sfîntă, şi apoi des­
pre resultatul ostenelelor sale, şi ale Preoţilor, să re-
fereze încoace la 1-lea Iulie 1858. ca apoi să pot aş­
terne şi eü Maiestăţii Sale starea milei adunate, ce
mai departe aü urmat.
IX. Aceasta normă are a se păzi pană atunci, pană
cînd eü nu voi spune, că colecta aceasta pe seama
Bisericii episcopeşti are a înceta.
X. Eű mă făgăduesc sărbătoreşte, că cătră toţi
aceia dintre Părinţii Protopopi, Preoţi, Curatori şi
alţi fiii mei sufleteşti, carii se vor deosebi sau cu dă­
ruirea, saü cu rîvna în strîngerea milei, voi avea o în­
grijire deosebită, ca ostenelele lor în treaba aceasta
făcute nu numai să le precunosc, ci şi să le răsplă­
tesc lor cu mijloacele, care staü în puterea unui Ar-
chiereü.
în sfîrşit aşteptînd mîngăiere din trudele părinţi-
i o r Protopopi, Preoţi şi Curatori bisericeşti, rămîn cu
împărtăşirea binecuvîntării archiereşti.
Al vostru
Sibiiü, 4-lea Dec. 1857.
de bine voitorii! Archiereu,
(L. S.) Andreiă Baron de Şaguna m. p.
însuşi a purtat o condică specială, în care
trecea cu mîna proprie sumele încasate. Primul
milostiv din condică e Majestatea Sa împăra­
tul cu ceî 1000 galbeni; al doilea guvernatorul
ţării, principele de Schwarzenberg, cu 50 de gal­
beni; al treilea e „Robul luî Dumnezeu Andreiű,
cu 2000 fiorenî," iar al patrălea „măritul regi­
ment de geandarmerie, cu 200 fi.", care era re­
gimentul 8 de jandarmerie şi-aî căruî ostaşi de
rînd aii adunat ban cu ban această sumă.
La sfîrşitul anului 1859 resultatul colectei a fost
douăzeci-şi-opt de mii trei sute patruzecî-şi-
şapte florinî şi patruzecî-şi-şapte banî. Prin
o administrare conştienţioasă a acestei sume,
din care nu s'a spesat nici un ban, sporită cu da­
ruri ulterioare şi suma de cîte 1600coroane, la an,
din dotaţia statului, fondul zidireî a ajuns în
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
anul 1897 la suma de 418454 cor. 72 bani. Iar
la punerea petriï fundamentale la suma de
507.454 cor. 20 bani.
In şedinţa sinodului archidiecezan din 21
Aprile 1897, sub mitropolitul Miron Romanul,
deputatul Partenie Cosma a făcut propunerea de
sub nr. 20 al prot. sinodal: 1) biserica catedrală
să se edifice în timpul cel mai scurt posibil ;
2) Consistoriul să designeze locul de zidire
şi să stabiliască dimensiunea şi stilul edificiu­
lui şi să publice concurs pentru procurarea
planului de edificare ; 3) Dacă fondul de zidire
nu e suficient, să se facă o colectă şi în afară
de regatul Ungariei şi să se ceară sprijinul
congresului naţional bisericesc, fiind catedrala
archidieceseî totodată şi catedrala mitropoliei.
Propunerea aceasta a fost primită cu mare
însufleţire şi s'a dat unei comisiunii, spre a veni în
proxima sesiune cu un raport detaiat.
Cinci ani de zile aü trebuit pînă s'a resolvat
chestiunea locului — pe care să se zidiască bi­
serica şi pînă s'aü acceptat în definitiv planurile
şi devisele intrate la concurs — şi s'a încheiat
contractul cu architectul Francise Szalay din
Sibiiü.
O comisiune permanentă de 9 membrii, sub
prezidiul vicariului archiepiscop Dr. Ilarion Puş-
cariu şi membrii Ioan Papiü, Zaharie Boiü, Ni-
colae Cristea, Nicolae Ivan, Partenie Cosma
loan de Preda, Pantaleon Lucuţa, Dr. Liviü Le-
menyi, aü făcut toate preparativele pentru sta-
torirea locului, publicarea concurselor şi fi-
nanciarea întregei întreprinderi.
Juriul, compus din arhitecţii: Ignatis Alpár din
Budapesta, Puşcariu din Bucureşti şi Francise
Varró din Sibiiü, a admis dintre 30 pla­
nuri pe al arhitecţilor din Budapesta Josif
Kármán şi Virgil Nagy.
Consistoriul a încredinţat cu conducerea lu­
crărilor pe inginerul din Sibiiü Iosif Schussnig.
După demolarea bisericii vechi ortodoxe —
— la 13 Iulie n. 1902—moştenită delà grecii
de odinioară din Sibiiü şi care a servit de ca­
tedrală la patru mitropoliţi, şi după dărîmarea
caselor de prin prejur, la 5/18 August 1902 —
ziua împăratului — s'a aşezat piatra fundamen­
tală a noului Sion românesc cu mare ceremo­
nie bisericească.
191
La locul unde avea să fie altarul noului lă­
caş dumnezeesc, s'a făcut sfinţirea apei, îngro-
pîndu-se actul comemorativ, iar după aşezarea
petrii fundamentale, Mitropolitul lovind-o de
trei ori cu ciocanul rosti : „întemeiază-se bi­
serica aceasta întru mărirea lui Dumnezeu şi
Mîntuitorului nostru Isus Christos."
Textul actului comemorativ e următorul :
„în numele preasfinteî Treimi, al Tatăluluî şi al Fiu­
lui şi al Sfîntuluî Duh, — sub domnia preaînaltuluî îm­
părat şi rege Francise Iosif I, fiind Archiepiscop şi Mi­
tropolit al Românilor ortodoxî din Ungaria şi Transil­
vania înaltpreasfinţitul Domn loan Meţianu, aşezatu-s'a
şi sfinţitu-s'a prin zmeritul subscris archiepiscop şi Mi­
tropolit azistat de clerul superior şi în prezenţa unuî
distins public mirean şi a numărosuluî popor, piatra
fundamentală delà biserica catedrală a archidieceseî or­
todoxe române din Transilvania, cu hramnl sfintei tre­
imi, ca pe această piatră, numită şi piatra din capul
unghiului, cu care s'a asămînat Christos prin proroci
(Ps. 117 v. 21—22) şi Evangelist! (Mateiü, c. 21 v. 42)
să răm'nă pe vecie zidit şi neclătit locaşul măririi Dom-
v nulul. Şi precum piatra fundamentală, sau din capul un­
ghiului, ţine împreună păreţi! edificiului şi dă acestuia
tărie, ca se nu se surpe, întocmai aşa Sionul cel noü
român şi ortodox să întruniască sub scutul său pe fiii
poporului român, să apropie pe frate de frate şi să-î
întăriască cu virtuţile creştineşti ale credinţei, dragos­
tei şi speranţei, spre binele lor vremelnic şi fericirea
eternă şi spre mărirea numelui celui preaînalt.
Fericitul în Domnul Archiepiscop şi Mitropolit An­
drem baron de Şaguna, încă pînă a nu fi realizat opera
cea măreaţă a reînfiinţării mitropoliei vechi a Ardea­
lului şi înainte de a fi dat bisericii ordoxe române
splendoarea din afară ce i s'a cuvenit după canoane,
prin emanciparea ei din starea umilită de mai înainte şi
prin organizarea ei canonică constituţională, pe baza
statutului organic, — a simţit lipsa unei biserici cate­
drale la episcopia din Sibiiü, devenită mal tîrziu archie-
piscopie şi mitropolie, şi de aceea în pastorala sa delà
1 Decembre 1857 sub numărul 980 face apel cătră epar-
hioţii săi de toate stările, ca să contribue fiecare după
puterile sale la ridicarea unei biserici episcopeşti în
Sbiiű, care să fie „maica tuturor bisericilor din epar-
chia noastră" . . . „că avem, — zice marele Archiereü,
— şi astăzi cîteva sute de copii la Sibiiü în şcoalele
de aci şi bucuros i-aşî aduna lîngă mine în toate Du­
minecile şi Sărbătorile la slujba dumnezeiască şi cu
osîrdie le-aşi da lor învăţătură în toate şi pentru toate,
spre binele lor şi spre bucuria noastră a tuturor, — dar
nu avem biserică, unde să-î adun." Iară prin circulariul
din 4 Decemvrie 1857 numărul 990 marele arhiereu în­
cepe facerea colectei în eparhie, contribuind însuşi ca
cel dintîiu cu suma de 2000 fi., şi în anul următor a că­
lătorit în persoană la Timişoara, Carloveţ, Pesta, Viena,
Triest, etc. pentru adunarea de oferte benevole, îndu-
rîndu-se a contribui în acest scop însuşi Majestatea Sa
©BCU Cluj
 192 LUCEAFĂRUL
Preaînălţatul nostru împărat-rege Francise Iosif cu suma
de 1000 galbeni.
Deşi lipsa unei biserici catedrale s'a simţit şi mai tare
după reînfiinţarea mitropoliei, mai ales cu ocaziunea
ţinere! sinoadelor arhidiecezane şi a congreselor naţio-
nale-bisericeştî, regulate prie statutul organic, totuşi
această dorinţă, din lipsa mijloacelor nu s'a putut rea­
liza nici sub păstorirea fericitului întemeietor al fondu­
lui catedralei, sub Arhiepiscopul şi Mitropolitul Andreiu,
nici sub păstorirea a doi următori ai săi în scaunul ar-
hiepiscopesc-mitropolitan, Procopiü Ivacicovici şi Miron
Romanul.
Provedinţa dumnezeească a rezervat realizarea acestei
opere măreţe, dorite de toată suflarea româneaseă, ţi-
nătoare de biserica ortodoxă, actualului subscris Arhie­
piscop şi Mitropolit loan, care în conţelegere cu sino­
dul arhidiecezan şi în conlucrare armonică cu conziliarii
consistoriali a întreprins zidirea acestei biserici, rugînd
pe Dumnezeu să le ajute a o isprăvi şi sfinţi, precum
oarecînd înţeleptul Solomon a zidit şi terminat biserica
din Ierusalim, începută de tatăl şi antecesorul său în
scaunul împărătesc, de prorocul David.
Această biserică catedrală se zideşte pe locul unde
s'a aflat bisericuţa parohiei din Sibiiü-cetate, folosită
timp îndelungat şi ca biserică episcopească şi arhiepis-
copească, care acum s'a demolat împreună cu alte 7
case din jurul ei, toate proprietatea arhiepiscopiei.
Fie ca prin ridicarea, terminarea şi cuvenita înfrum-
seţare a bisericei acesteia să dăm posterităţii un mo­
nument etern al tăriei ortodoxiei, al culturel şi al hăr­
niciei poporului nostru român. Insemnatu-s'au acestea
pe acest document spre vecinică amintire. Sibiiü, în ziua
delà 5/18 August 1902. (Urmează subscrierile)."
Ca să se poată aduna mijloacele necesare,
merit neperitor are Ex. Sa mitropolitul loan Me­
tianu, care a făcut apel călduros la clerul şi
poporul nostru, şi drept rezultat a adunat aproape
300.000 coroane.
Intre dăruitorî numim pe : Cor.
1. loan Metianu 5.000-—
2. Familia Mocsonyi . . . . 60.000-—
3. Guvernul . 15.000-—
4. Biserica din Sibiiü cetate . . 14.898*89
5. Albina 10.000-—
6. Vasile Cora Soliman . . . 5.488-—
7. Dr. Iosif Gall 5.000-—
8. Biserica din suburb. Josefin . 5.000-—
9. Vasile Stroescu, Basarabia . 4.838-—
10. Fundaţiunea Şaguna . . . 3.500-—
11. Stroe Beloescu 3.000-—
12. Pantaleon Lucuţa . . . . 2.000--
13. Dr. Ioan Mihu 2.000-—
14. Cassa de păstrare din Selişte 1.000-—
15. Mănăstirea Hodoş-Bodrog . 2.000"—
Nrul 9—10, 1906.
16. Ioan Bădilă 2.000-—
17. Biserica din Zerneştî . . . 1.500'—
18. Dr. II. Puşcariu 1.000-—
19. Nie. Jugănariu 1.000 —
20. Dr. M. E. Cristea . . . . 1.000-—
21. Ales. Lebu 1.000-—
22. Mihail Cirlea 1.000-—
23. Part. Cosma 1.000-—
24. Nie. Garoiü 1.000 —
26. Ioan de Preda 1.000 —
27. Dr. Nie. Vecerdea . . . . 1.000 —
28. Sava Popoviciü, Săvoifl . . 1.000'—
29. Steriű & comp., Bucureşti . 1.000'—
30. Soc. Transilvania, Bucureşti . 1.000'—
31. O damă anonimă . . . . 1.000'—
Asesorul Dr. Miron Elie Cristea, ca manda­
tar al Exe. Saie, a alergat în diferite centre, a
încurajat şi a entusiasmat preoţimea să facă
jertfe ne maî pomenite. Prin urmare dsa încă
are un merit însemnat la colecta făcută.
Planul original a suferit modificări esenţiale
la turnuri, rămînînd ca ele să domineze peste
cupolă şi e cestiune contraversată dacă această
schimbare e în favorul edificiului — dar ea s'a
făcut şi stăm în faţa unui fapt îndeplinit. De
aci încolo consistoriul a instituit o comisiune
prezidată de Excelenţa Sa Ioan Metianu, res­
pective de vicariul Iliarion Puşcariu, în persoa­
nele domnilor Partenie Cosma, Nicolae Ivan şi
Pantaleon Lucuţa, cari aü dus lucrările de zi­
dire pînă la sfîrşit şi pînă la actul sfinţireî, în-
tregindu-se cît priveşte pictura cu asesorul Dr.
Miron E. Cristea.
Asupra tuturor lucrărilor s'a publicat concurs şi
juriul pentru examinarea modelelor de pictură, —
compus din domnii S. Miria, pictor din Bucureşti,
S. Mincu, arhitect, Bucureşti şi Tridmiess, pic­
tor în Braşov — a aflat modelele prezentate de
profesorul Oct. Smigelschi de cele mai cores­
punzătoare şi a propus să fie încredinţat cu
executarea lucrărilor de pictură la iconostas (ca-
tapiteasmă) şi cupolă, inclusive cei 4 evange-
liştî, pentru suma de 36.000 cor.
Aceste lucrări sînt inegale pentrucă pe cît de
reuşită e cupola şi evangeliştiî, făcute de însuşi
profesorul Smigelschi, pe atît de slab executată
pare pictura iconostasului făcută de germanul
Coulein din Braşov.
întreagă biserică costă 770.000 coroane.
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 193

Plăţi s'aü făcut: ; Cor. 12. Zugravului Caudler 5.357

1. Planuri, premii :. .". 19.020 13. Candelabrele . . . . 20.000
2. Arhitectului Szalay , :. .' 459.820 14. Reuniune? de înfrumseţare 828
3. Conducătorului Sc'hussnig . 8.000 15. Spoitul bisericeî cu marm. pulv. 5.121
4. Sculptorului Babic . . . 25.000 16. Daruri •. . 522
5. Măsariului Pătruţ . . . 20.700 17. Prapori 600
6. Pardositorului Marcu . . 3.512 18. Valoarea locului fără biserica ve­
7. Introducerea electricităţii . 3.466 che demolată .
123.392
8. Pictorului Smigelschi . . 30.000 Această înşiruire fragmentară a atîtor dovezi
9. Lăcătuşului Eremia Purece 7.193 de muncă e una dintre cele mai frumoase po­
10. Padimentarea 6.000 veşti ale întăririi noastre.
11. Clopotele 11.803

^V ^

Interiorul catedralei din Sibiiü.

POVESTE.

flzî nu maï eşti . . . Pe uecí eű am pierdut-o In nopţi fîrziî şi lungi de aşteptare,

Pe prea-curata de demult fecioară ; Cînd toată lumea doarme liniştită
Pe cea de azi, eü n'o mai pot cunoaşte ! Şi eü ueghiez cu genele-ostenite,
Pin linişte tu te 'ntrupezi pe 'ncetul,
In ceasuri triste de singurătate, Vedenie frumoasă şi curată,

©BCU Cluj
194
flşa precum aï fost de mult ! , . .
— Cum te iubiam atunci! Tresar şi-acuma
Cînd mă gîndesc, cum te iubiam pe vremuri !
flrdea în mine sufletul, nebunul
Şi par' că toată lumea s'aprinsese
Şi flăcări se 'nălţaţi din orï ce colţuri
Spre ceriul ce mirat stetea de-asupra,
încremenit de-această mare jertfă !
Mi se părea că sînt stăpînul lumii,
Şi-mi era dragă par' că ori ce floare.
Şi ori ce gînd mî-era venit din ceriuri,
Şi fiecare zi era 'nbătare
Şi farmec era fiecare noapte ;
Căci preste toate din cuprinsul firii
Şi peste cele multe necuprinse,
Pe cari abia le simte cîte-odată
Cei ce-s ursiţi pe lume să viseze,
Pe toate se'ntinsese ca prin farmec
Ceva din primăuara vieţii tale,
Ceua . . . ce nu găsesc cuvînt a spune...
Ceua din zimbetul ce mă pierduse.. .
Şi - . . se schimbase par' că faţa lumii
Ca faţa unui biet orîan, ce-o clipă
Uisează caldul unui sîn de mamă . . .
— Eü, călător pe veci ursit să meargă,
Mi se părea că m'am oprit din cale
Şi îmi uitasem par'că şi de moartea
Ce m'aştepta cu braţele deschise
Colo departe - - 'n capătul cărării . . .
Cum te iubiam ! Erai frumoasă-atuncea
Ca marea 'n dimineţile de vară,
Şi suf!etu-mî te 'nvăluia întreagă,
Cum soarele înuălueşte marea
Cînd se trezeşte mîndru 'n zorii zilei ! . . .
Intr'aripat de-avîntul tinereţii
Simţiam câ-mi clocoteşte 'n piept puterea
Şi focul milioanelor de oameni . . .
Şi te iubiam pe tine cu pornirea
întregei lumi ce s'adunase 'n mine
Ca 'ntr'un altar, slăbindu-ţi frumuseţea ! . .
flzi . . .
Ce tristă şi pustie pare lumea
Şi viaţa curge sarbădă şi rece
Şi stelele din ceriuri plîng şi ele . . .
Uezi tu . . . fără să vreai poate femee.
In drăgălaşa ta nesocotinţă
(cy7
LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906.
încet, încet tu ai ucis în mine
fluînlul tinereţelor curate
Şi dragostea de viaţă rieînfrîntă
Mi-aï frînt-o, făr' să vreai, cum frînge vîntul
0 floare ce se 'nchină 'ntr'o grădină . . .
Pornirea mea de-a 'mbrăţişa pămîntul
Şi ceriul cu minunile lui toate,
Mi-aï omorît-o 'n jocurile-(ï oarbe,
Şi-ai omorît în mine idealul!
Un vultur mi-era sufletul năprasnic,
înamorat de una dintre stele,
Pe cea mai luminoasă stea din ceriuri . . .
Şi cînd nebun el s'a pornit să urce
Spre lumea ei scăldată de lumină,
Ea s'a desprins din înălţimi de-acolo,
Şi 'nfiorînd văzduhul în căderea-î
L'a întîlnit la drumul jumătate
Şi l-a izbit aşa de fără milă . . .
— Văzu atuncï c'a fost numai o piatră
Şi strălucirea eï a fost minciună —
Şi ea şi el se prăbuşiră 'n noapte . . .
El s'a oprit sdrobit pe-un vîrf de munte,
Ear tu te-ai dus afund . . . afund în vale ! . . .
— Şi-aşa a fost . , . şi n'a mai fost nimica..
Blăstămul doar mi-a 'ncremenit pe buze
Şi n'am auut nici lacrimi să-l desgheţe . . .
Şi-acum . . . te iert! Ertată fii de toate;
Tu poate n'ai vrut să le faci, aşa e ?
Şi poate că citind aceste rînduri,
îţi va pica o lacrimă pe ele,
0 clipă de regret ce se va 'ntinde
Pe toată jalea mea de-o viaţă 'ntreagă,
Va fi destul ca şi la judecata
Cea de apoi tot eü să strig : ertare !
Ertare, Poamne, nu-i ea vinovată ! . . .
Tu, Poamne," faci cu noi acelaşi lucru,
Cu dreapta tu ne 'mbii paharul vieţii,
Pe cînd în umbră Tu ne sapi mormîntul,
Şi tot ne ceri să te slăvim pe Tine !
Ea tot aşa făcut-a ; spre lumină
Ea m'a chemat cu braţele deschise
Şi-apoî m'a aruncat în noaptea neagră.
0, lasă-mă să mi-o slăvesc, Stăpîne,
Şi s'o iubesc cum te iubesc pe tine . . .
fli să m'asculţi! . . . flu nu eşti tu iubirea?
Şi dacă eşti iubirea, iart-o, Poamne !
Z. Bârsan.
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 195

măriE Ş T I I . 1
Lungă e afară din cale aici pe pămînt viaţa vind stăruitor în lumina soarelui, ni se întunecă
omului ! vederea, şi întocmai precum gerul prea n.spru
Sînt nesăcate izvoarele gîndirilor, de care e arde şi amăreala prea mare se simte a dulce,
frămîntat muritorul, nemăsurate suferinţele ce el mulţumirea prea stăruitoare e durere sfîşietoare.
îndură, nenumărate faptele, pe care le săvîrşeşte Nu e om, care nu se sperie de propria sa fe­
sîluindu-se însuşi pe sine. Nepotolită e totuşî ricire, şi dacă n'ai de ce să te plîngi, le temi
setea de viaţă a celui născut, şi negru ni se de ziua de mîne şi-ţi faci gînduri, care te sbu-
face înaintea ochilor cîndnegîndim la moartea ne­ ciumă.
îndurată, căci frumos e şi bine a trăi în lumea bă­ Se cutremura părintele Manea mai ales cînd
tută de soare şi ca într'un vis de desfătare se des­ se gîndia, că peste încă cîteva luni va fi tată,
făşură bogăţiile de prefaceri în faţa celui ce vede. şi îndoit îi era scumpă femea.
„Lungă e şi grea şi totuşî frumoasă!" zicea Se uita părintele Manea mereu înapoi spre
în gîndul său părintele Manea, tînărul plin de cetăţuia posomorită, căci grozav e gîndul, că
avînt, care, sculat de cîntatul cocoşilor, plecase te-aî dat cu totul cuiva şi viaţa toată îţi atîrnă
grăbit din cetăţuia trainic durată 'n culmea co­ delà cineva, care în fiecare clipă poate să moară,
linei şi, călcînd uşor peste iarba fragedă, săl- să se depărteze ori să se înstrăineze de tine.
tînd, par'că, maî mult prin văzduh fără-ca să Ziduri durate pentru vecie, cetatea stetea de
atingă pămîntul, alerga în zorile zilei de primă- ,k veacuri lungi în culmea colinei; el se uita cu
vară spre Prahova cea de atîta timp revărsată, toate aceste şi iar se uita înapoi par'că s'ar fi
ca să vadă, dacă tot n'au început încă apele să temut, ca nu cumva deodată să piară din ochii
se retragă. lui, să n'o mai găsiască la întoarcerea lui, şi
Jur împrejurul lui se întindea sub cerul alerga mergînd spre Prahova, pentruca să se
senin şi limpede cîmoia pe ici pe colo împădu­ poată întoarce cît mai curînd.
rită, iar la dreapta se ridicau în depărtare munţii Dar şi avea de ce să grăbiască.
încă tot acoperiţi de zăpadă, şi sfinţenia linişteî Uitîndu-se înapoi, ochii lui treceau spre ce-
din creapătul zileî se revărsa peste toate. tăţuie peste corturile întinse la poala colinei.
„Frumos e şi bine a trăi!" îşî zicea părintele De un an şi mai bine vremurile fuseseră ne
Manea, şi din cînd în cînd el îşî întorcea cu o mai pomenit de grele, şi oamenii, spăimîntaţi
mişcare pripită capul şi se uita, fără ca să se mereü, eraü ispitiţi de gîndul, că lumea e pe
opriască, înapoi spre cetăţuia ce sta ca o strajă sfîrşite şi că nu mai e chip de a trăi pe faţa
posomorită în mijlocul cîmpieî, iar pletele lungi pămîntului.
îi fluturau în adierea dimineţii. Trei deodată se iviseră într'un rînd stelele cu
Acolo îi era gîndul, şi inima îi era acolo, la coadă pe cer, cutremurele de pămînt nu mai
Ana, femeia fără de seamăn, care îi răscolise încetau, fulgerele şi tunetele se ţineau şir încheiat,
toată fiinţa. ploile nu mai conteniau, rîurile ieşiseră toate din
Puţin de tot, cîteva luni abia, din toamnă mătcile lor, şi vara toată, pînă toamna tîrziu,
pînă în primăvară, trăise cu dînsa, şi îi era cîmpiile au stat acoperite de apă îngroşată, iar
par'că multe vieţi de a rîndul a trăit. Reatnin- în timpul iernii geroase a nins într'una şi a vis­
tindu-şi-le toate zi cu zi, oară cu oară, clipă colit, încît oamenii au rămas troieniţi prin adă­
cu clipă, zilele copilăriei şi ale tinereţelor ră- posturile lor şubrede şi turmele s'aii stîns de
mîneau în gîndul lui la depărtări nemăsurate, foame, de frig şi de boleşniţă.
tîmpite ca şi cînd nici n'ar fi fost ale lui, iară înspre primăvară, mai potolindu-se gerul, aü
scurtul care 1-a petrecut cu ea, i-se părea început să vie peste Dunărea îngheţată negu­
lung de plin ce era. Nu poate însă aici pe pă­ ţători şi fel de fel de vîntură-ţară, precum şi
mînt să dăinuiască mulţumirea sufletească. Pri- cete de ale lui Bogor, cruntul stăpînitor al Bul­
1 garilor, ca să iee sare şi ce mai era de luat.
Din volumul Manea, apărut de curînd, asupra căruia
vom reveni maî pe larg într'o dare de seamă. N'aü apucat însă să se întoarcă toţi, fiindcă aü

©BCU Cluj
 196 LUCEAFĂRUL
dat deodată căldurile, zăpezile aü început să se
topiască, ghieţurile s'aü desprins şi rîurile um­
flate iar aü acoperit cîmpia. Intre cei rămaşi
era şi Budac, care, aşteptînd scăderea apelor,
ca să se poată întoarce, se oprise cu ceata luî
de vre-o sută cincïzecï de călăreţi aici şi—şî în­
tinsese corturile sub cetăţuie.
Mare urgie şi asta !
Eraü calde zilele şi liniştite şi frumoase, tot
ne mai pomenite şi ele, sile ca în raiul pămîn-
tesc, pădurile 'nmuguriseră fără de veste, şi la
locurile mai ridicate şi mai bătute de soare iarba
încolţise deasă. Inimile tot mai eraü însă cu­
prinse de spaimă, şi proroci veniţi de peste Du­
năre, care umblau în pielea goală, se iviaü cînd
ici, cînd colo şi-i îndemnau pe oameni să se
căiască, să se lepede de cele lumeşti şi să se
pregătiască pentru viaţa veacului ce vine, la care
în curînd vor avea să treacă.
Socotindu-se în tainică legătură cu duhul sfînt,
ai'3 in mijlocul cutremurelor de pămînt, între
fulgere şi tunete, se coborîse din cer, ei ştiau,
că veacul de acum are hotar pus dintru început,
ani 6366 număraţi din clipa zidirii, ceeace face
de trei ori cîte şase, de trei ori cîte şapte şi
de şapte ori cîte trei, număr de trei ori fatal.
Stăruiau dar, ca în timpul celor cîţiva ani ce
mai rămîneau pînă la împlinirea acestui veac,
oamenii să se pregătiască şi să desfiinţeze toate
împărăţiile, să răstoarne toate stăpînirile, să frîngă
toată puterea omenească, pentruca stingerea a
toate să-i găsiască în starea, în care Dumnezeu
1-a lăsat pe Adam în raiü.
„Căiţi-vă, — strigau dînşii, — şi vă lăpădaţî
de toate!" Iară Sîrbii, care-î înţelegeau, ştiindu-şî
multele păcate, se cutremurau cuprinşi de groază,
se adunau despoiaţi împrejurul lor şi nu lise
mai supuneau Judeţilor ca mai nainte.
Mai rău încă îi apucase vestea aceasta pe ce-
taşii lui Budac.
Păgîni daţi duhurilor necurate, care nu-1 lasă
pe om să-şi mîntuie sufletul, dînşii nu se te­
meau de moarte, ci mai vîrtos se înteţiau în
răutăţile lor.
Trei săptămîni de zile trecuseră de cînd ei
îşi întinseseră corturile sub cetate, şi de atunci
şi pînă acum aü dus-o petrecîndu-şi nopţile în
desfrîu, mîncînd şi bînd, răcnind şi jucînd îm­
Nrul 9 - 1 0 , 1906.
prejurul focurilor cu femeile sbanghiî, pe care
şi le aduceau de prin împrejurime.
Ii sîngera părintelui Manea inima cînd îi vedea
risipindu-se cete-cete, ca să-şi facă provisiuni,
şi întorcîndu-se iar încărcaţi cu de toate, îi sîn­
gera însă mai ales cînd se gîndia, că toate se pe­
trec la poarta casei lui, şi Ana-şi spurcă ochii
văzînd, îi spurcă urechea auzind, gîndul şi-1
spurcă ştiindu-le toate.
Dar ce putea să facă ! ? Sta împrejmuit de
apele răvărsate, neştiut de nimeni şi lăsat singur
în a sa grije numai.
Nu odată Cornea, Judeţul, fratele Anei, fusese
ispitit de gîndul să se pună în fruntea celor
patruzeci de voinici, pe care îi avea la dînsul,
să dea, cînd îi ştie istoviţi de beţie şi de de­
sfrîu, năvală asupra lor şi să-i stîrpiască, ca să
le peară şi urma de pe faţa pămîntuluî ; îşi
punea însă părintele Manea peptul, ca să-1
opriască. Crescut aici, între Sîrbii, care-1 ştiau
de mic şi-1 socotiaü între ai lor, el n'ar fi avut
decît să facă un semn, ca să se adune şi-o mie
împrejurul lui, dar n'avea de ce s'o facă aceasta.
Budac era, la urma urmelor, un om cum se
cade, care-şi petrecea timpul în felul lui şi făcea
numai ceeace în gîndul lui i se cuvenia să facă.
Ar fi putut să-şi întindă corturile ori şi unde,
şi mai la deal, şi mai la vale şi le-a întins însă
aici pentruca aşa a voit Cornea, care ţinea să-1
aibă sub ochii lui. Nu ca duşman venise şi nu
cu de-a sîla, ci de nevoie rămăsese, şi deschis
le era tuturora drumul printre corturile lui, des­
chisă îi era şi lui poarta cetăţii cînd, întors delà
vre-o vînătoare, ţinea să le facă şi celor din ce­
tate parte din vînat. El însă nu uita, de unde vine
şi de cine a fost trimis, şi nu întreba, ci po-
runcia, nu poftia, ci-şî făcea poftele, nu cerea
ce mai rămîne, şi lua din plin, iar aceasta nu
pentruca era om înalt, spătos, ţeapăn şi cu pri­
virea semeaţă, voinic ales dintre mii, ci pen­
truca aşa i se cuvenia lui, care fusese crescut
de Crum cel înfricoşat şi era mîna dreaptă a
lui Bogor.
S'ar mai fi potolit, nu-i vorba, dac'ar fi văzut
în fata lui şi pe ceialalţi Judeţi de prin apro­
piere cu cetele lor, pe Filip de sub coaste, pe
Albu delà Câmpina, pe Creţu delà Urlaţi, pe
Bălan delà Bucov, dar aceştia aşteptau şi ei re-
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 197

tragerea apelor răvărsate. Apoi tot asta o aştepta firea să plece cu inima îndoită, şi mereu se în­
şi Budac, ca să poată pleca. credinţa în gîndul lui, că n'are nevoie să gră-
Prahova însă îşi rostogolia, ca mai nainte, biască. îi auzise rîcnind pe cei din corturi pînă
fără de sgomot valurile îngălbenite şi le risipia tîrziu după miezul nopţii şi n'avea să se teamă
cît vezi cu ochii peste cîmp. — Şi totuşi ! — c'o să se scoale în curînd.
Părintele Manea tresări înviorat. Pe ici pe colo, Şi, în adevăr, ei zăceau amorţiţi pe unde-i
pe la margini, repusese beţia,
iarba era aco­ — nu însă toţi.
perită de pod- Budac el în­
molgălbuiu,un suşi nu fu­
semn, că apa sese între cei
a fost, acum de ce rîcniau şi
curînd, şi maî nu era între
mare, şi mai cei ce zac. Lui
risipită, c'a în­ îi trecuse vea­
ceput să scadă, cul veseliilor,
sä se retragă şi cu nerăb­
la matcă. dare aştepta şi
Adimenitoare el căderea ape­
e privirea ape­ lor, ca să se
lor revărsate, poată întoarce.
care vin fără de Sínt în fie­
măsură delà a care om două
munte şi trec firi, una, care-1
oare-cum pe coboară, şi al­
şoptite lavaleşi ta care-1 ridică,
se varsă risi- şi cu cît mai
pindu-seîntote mult e omul,
părţile ca duse cu atît mai uşor
de o putere iese în el acea­
necovîrşită. Şi stă adouă fire
dacă n'ar fi la iveală. Iar
fost nerăbda­ Budac era om,
rea, cu care aş­ un păgîn săl­
tepta scăderea batic, care nu
lor, Părintele ştie, ce e sfi­
Manea tot ar fi ala, un nesăţios
stat şi-ar fi pri­ crescut în îm­
vit întrebîndu- buibare, care
^^^HIHIHI^HHHHHSHSH^B^BHHIHHBHEBHHHBIHB
se mereü, de nu ştie, ce va
Candelabrul catedralei din Sibiiü.
unde vine atît să zică stăpî-
noian şi unde încape şi cînd se sfîrşeşte isto- nirea de sine, dar om întreg.
vindu-se. Era peste putinţă, ca el să nu simtă, că Cornea,
Alergase, ca nu cumva să întîrzie la întoarcere, deşi mai mărunt şi mai plăpînd, se socoteşte
iar acum sta şi privia uimit de măreţia prive­ însuşi pe sine mai presus de dînsul şi că oamenii
lişte! şi umbla în sus şi în jos, ca să se încre­ lui, deşi puţini, se uită cu un fel de scîrbă la
dinţeze, dacă a început în adevăr apa să scadă corturi şi la cele ce se petrec în ele. Lucrul
ori i s'a părut numai lui că scade. Nu uitase, acesta-1 umplea de mînie, şi nu odată şi-a încreţit
ce-i drept, cetăţuia şi cele din ea, dar nu-1 ierta el fruntea îndreptîndu-şi privirea spre cetăţuie.

©BCU Cluj
 198 LUCEAFĂRUL. Nrul 9-10, 1906.

N'avea însă decît să dee ochî cu preotul pen- Şi curate, ca faţa, îî eraü toate, îmbrăcămintea
truca să-î treacă mînia. Era în faţa acestui om largă şi albă, sub care i se perdea trupul, părul
mărunt şi supt la faţă atîta linişte, atîta veselie, netezit pe frunte, mînile cu degete lungi şi sub­
atîta bunătate bătrînească şi atîta stăpînire de ţiri, curată mai ales gura, din care, cînd nu te
sine, încît lui Budac îî era greu să nu-şî stă- aşteptai, zîmbetul scotea la iveală cele două şiruri
pîniască glasul cînd vorbia cu el ori să zică de dinţi curaţi.
„nu" cînd el zice „da !" Cum ar fi putut el să Atît era de multă curăţia în toată fiinţa ei,
intre în vrajbă cu un om de o fire atît de plă- încît Budac cel înalt şi spătos ar fi voit s'o
pîndă şi de dulce ! atingă, ca să se încredinţeze, dacă e ori nu în
Ceeace 1-a repus însă pe Budac a fost Ana, adevăr aşa, cum o vede, se simţia el însuşi
soţia preotului nespălat şi nepeptănat, deşi îî eraü strălucitoare
Nu era încă femee Ana, ci copilă numai, şi vestmintele de Ţarigrad, şi se ruşina oarecum
Budac stetea privind cu ochî mari cînd ea co- de trupul lui cel greoiü şi de mustaţa lui cea
boria cu soţul eî coasta, ca să meargă la tur­ aspră şi groasă.
mele ce păşteau în preajma cetăţiî şi să se joace Era însă în aerul ei şi ceva mai îndărătnic.
cu mieluşeii încă plăpînzî, cu viţeluşiî botocănoşî Umerii obrajilor, ieşiţi puţin, şi fălcile cam
şi cu mînziî cei cu picioarele lungi. late păreau a bărbăţie nepotrivită cu gingăşia
înaltă, par'că prea înaltă, subţirică, par'că prea ei copilărească, iar buza de sus, cam lata şi ea,
de tot subţire, însă rotundă în toate şi mlădietă, se mişca cîte-odată a mîndrie despreţuitoare.
dar nu sprintenă, ci domoală şi la pas, şi la Văzînd uimirea copilărească, cu care ea-1 mă­
mişcări, şi la căutătură, şi la vorbă, mai ales sura şi se uita la corturi, la oameni şi la toate cele
la vorbă, ea nu mergea, par'că, cu dînsul, ci ce se petreceau în mica tabără, Budac se simţia,
se ţinea după el. Pe cînd el umbla cu nasul privind la buza ei, umilit în întregul său fel de
în sus şi forfecînd oarecum cu picioarele, ea de a fi.
mergea cînd în urma luî, călcînd uşor şi sfiicios Se simte şi se iubeşte ori şi care om pe sine,
ca şi cînd s'ar fi temut, ca nu cumva să-î fie şi e nesuferit gîndul, c'aî voi şi nu poţi să fii
pămîntului grea, cînd săltîndu-se înainte ca co­ >ca alţiî. Nesuferiţi ne sînt dar şi oameniî, care
dobatura uşurică, cînd iar plecîndu-se spre el, ne silesc să ne socotim mai pe jos de dînşiî,
ca să-î spună cîteceva. şi mînie neîmblînzită ne cuprinde cînd eî nu se
Văzîndu-i aşa, ori şi cine trebuia să fie cu­ sfiesc a ne spune verde în faţă ceeace ştim şi noî.
prins de simţămînt'il, că el nici n'o duce, nici In sufletul luî Budac nu se ivise mînia aceasta.
nu merge cu ea, ci o lasă să vie, că aiurea sînt „Am şi eü, — îşi zicea, — ale mele!" şi sta
gîndurile lui şi că dînsa îî este mai mult ori cu capul ridicat, dar nu-i mai priiaü nici căr­
maî puţin de prisos. nurile purtate 'n frigare, nici vinurile luate fără
încă mai mari s'aü deschis ochii lui Budac măsură, nici glumele, jocurile, nici cîntecele
cînd el a văzut-o din apropiere şi-a auzit-o vor­ şi-1 supăra gîndul, că atîta timp i-aü plăcut.
bind în sîrbeasca lui, încet, pe şoptite aproape, Pe cînd ceilalţi mîncau şi beau şi jucau şi
par'că s'ai fi sfiit a-şi da pe faţă gîndurile şi rîcniau, el stetea la o parte, nerăbdător şi mîhnit
i-ar fi fost greii, că alţii aud glasul ei plin ca că nu poate să-î opriască. Zîmbetul milos al
cel de băietan, şi privind cu ochii plecaţi şi părintelui Manea şi buza de din sus a Aneî schim­
numaî pe jumătate deschişi, ca nu cumva să jig- baseră rostul vieţii lui, şi acum, cînd ceilalţi ză­
niască prin căutătura eî pe cei ce-î steteau în faţă. ceau istoviţi prin corturi ori pe la focurile aproape
De tot i se deschideau ochii şi plin îi răsuna stînse, el se plimba pe sub cetăţuia tăcută, bu-
glasul numaî cînd rîdea ridicîndu-şi pu in curîndu-se de revărsarea luminei de zi.
umerii, şi Ana rîdea mereü cum rîd florile îl văzuse pe părintele Manea coborînd şi de-
primăverii şi cum păsările rîd cîntînd la cuibu­ părtîndu-se spre Prahova, dar îl uitase de mult
rile lor. Mai mult bălană decît oacheşă, faţa ei şi rămase ţeapăn ca stînca ieşită din pămînt cînd
curată şi rotundă ca luna plină în revărsatul zo­ sus, în cerdacul cetăţuii, se ivi Ana, femea încă
rilor de zi era întruparea veseliei neistovite. copilă numai.

©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
Deşteptată din somn, ea se pomenise singură.
Era însă deprinsa cu feiul lui de om pornit,
care se duce şi vine, iese şi intră fără să ţie
seamă de alţiî şi le face toate fără ca să mai
întrebe de cineva. Timpul trecea însă şi el nu
se maî întorcea — par'că l-ar fi luat apele mari
ce luciaü în depărtare. Era cu putinţă ! Un om
nechibzuit şi dus totdeauna cu gîndul, e vecinie
în primejdie. Pe cînd dar el măsura şi icî şi
colo adîncimea apeî ori se minuna de puterea
nesăcată, care ducea valurile spre Dunăre, ea
se zbătea în cerdac căutîndu-1 cu ochii în de­
părtare, unde nu putea să-1 vadă.
îl vedea însă pe Budac, care era maî apro­
piat şi se uita la ea.
Eraü departe unul de altul, ea în deal, el în vale
dar ea simţia, că el o vede, şi el vedea, că dînsa
stă sub ochii lui, iar stările sufleteşti nu numaî
prin vorbe, prin clipirea ochilor şi prin jocul
buzelor, ci şi prin portul trupului se daü pe faţă.
Cu cît maî limpede e apa şi maî liniştită faţa
lacului, cu atît maî desluşit şi maî în amănunte
se oglindesc toate într'însa : tocmai curată fiind
ca picătura de rouă, Ana trebuia să fi simţit
încă dintru început, că poate să-1 aibă în stă-
pînirea eî pe sălbaticul Budac, să-î îndulciască
firea şi să-î prefacă sufletul. O simţia aceasta
cu atît maî vîrtos acum, cînd ochii luî o căutau
cu o stăruinţă oarecum neruşinată.
Serbările delà Sibiiü.
I.
în zilele, în cari s'a făcut sfinţirea bisericii ca­
tedrale în Sibiiü, Românii din ţara aceasta —
cîţiva, ceî inimoşi, ceî jertfitori cu drag, şi din
România — am avut iarăşi o mare serbare na­
ţională: serbarea înfrăţirii gîndului tuturora.
Căci spre sfîrşitul săptămînii, care apropia şi
sfîrşitul răsfăţatului April, s'aü pornit spre această
Meccă a noastră roiuri de intelectuali şi de
ţărani, cu dorul în inimî şi cu feţele înflorite
de zimbet sărbătoresc. Aü venit să vadă şi să
audă fiecare, să se poată întoarce la ai lor cu
sufletele premenite, să le povestiască cu graiü
spornic.
Şi aü văzut Sîmbătă sara, în 29 April v.
privegherea, slujită cu zmerenie de mai mulţi
199
Cea dintîiu pornire a ei era să se depărteze
din cerdac. Nu e însă în lumea aceasta om,
care nu se simte măgulit şi înălţat în gîndul luî,
nu mai ales femee, care nu tresaltă cînd îşi dă
seamă, că poate çeeace nu tuturora le este dat.
Porniri bune şi rele sînt în firea omului, şi nu
Ana, ci femea dintr'însa era vinovată, dacă ea
mai stătea acolo, sub ochii luî. Prea era adi-
menitor gindul, că ea, fiinţa plăpîndă, 1-a biruit
pe neînfrînatul oştean şi poate să-1 poarte după
bunul ei plac. La urma urmelor nu de dragul
lui ieşise în cerdac.
Era copilul răutăcios şi lipsit de judecată, în­
tărită fiara fiindcă o vede 'nlănţuită şi nu-şi
mai da seamă, că ea ar putea să sfarme lan­
ţurile.
Iar Budac, nenorocitul de el, stetea zăpăcit.
N'o mai vedea cum o văzuse şi, judecind în
felul lui, ceeace ii păruse peste putinţă, i se în­
vedera ca lucru atîrnător de voinţa luî, şi firea
lui pe o clipă potolită iar se răsvrăti.
N'avea decît să stăruie, şi puţin lucru era
omul ce-i stetea în cale.
Nu se petrecuse nimic în timpul cît Manea
a umblat pe la Prahova, şi totuşi alta era lumea
cînd el se 'ntorcea înapoî mîhnit, că n'a mai
putut să stee, şi supărat de nesuferitele mus­
trări, la care se aştepta.
Ioan Slavici.
protopopi, fiind de faţă cei mai înalţi dignitarî
bisericeşti, în frunte cu P. S. Sa Mitropolitul
Ioan Meţianu şi S. Sa Episcopul Aradului
Ignatie Pap, iar din România — ce ţară înde­
părtată ! — s'a văzut dl profesor universitar
Niculae Iorga.
A doua zi, Duminecă, sub un cer plumburiu,
vestind în stropi mărunţi belşugul binecuvîntăriî
de sus, în freamătul mulţimii ticsite de pe stradă,
s'a pornit deodată sunetul subţire, clar, al toacei
de metal, apoi bubuitul adînc şi cîntecul noü
al celor patru clopote. Cutremuraţi de acelaş
fior, de fiorul bucuriei mari a unei strălucite
izbînzi care se vesteşte întîia oară, gîndurile
tuturor s'aü tălmăcit prin semnul sfintei cruci.
Atunci aü eşit din curtea reşedinţei mitro- *'
©BCU Cluj
 200 LUCEAFĂRUL
Sfinţirea catedralei din Sibiiû.
politane, după prapori şi după corul clericilor
conduşi de prof. sem. D. Cunţanu, arhiereii,
asesorii, protopopii şi diaconii în odăjdii şi aü
făcut înaintea bisericii slujba de sfinţire, încun-
jurînd falnica clădire de trei ori. Liturghia s'a
urinat în biserica catedrală, unde a cîntat corul
mixt al dlui T. Popovití, prof. sem. Atunci s'a
auzit, puternică uneori, alteori înduioşată în
rugăciunile de mulţămită saü în evocarea atîtor
morţi în nădejdea plinirii unei vremi pe care
n'aü apucat-o, vocea Mitropolitului Românilor
orientali din Ungaria. Atunci s'a vestit tuturor
celor de azi, şi celor ce vor veni, că „noi prin
serbarea sfinţirii acestei biserici serbăm şi re-
înoirea şi întărirea acelui sicriu sfînt, care
ne-a adăpostit şi ne conservă cu mare pietate
cele mai preţioase tezaure părinteşti : limba şi
legea, saü credinţa strămoşească..." că numai
prin credinţă şi prin limba noastră dulce ne vom
Nrul 9 - 1 0 , 1906.
putea „consolida într'o societate trainică reli­
gioasă şi naţională," şi în urmă s'a înălţat spre
cerul, înseninat acuma şi priimitor, o rugă
fierbinte, ca să ne ocrotiască acest lăcaş închinat
lui Dumnezeu şi idealurilor pentru cari trăim
şi murim.
După ameazi a fost banchet, în două locuri,
cu două preţuri, cu feliurit amestec al persoa­
nelor la mese ; aű fost adecă două banchete, pe
cari le unesc totuşi cuminţite toaste foarte fru­
moase, pentru trecutul, prezentul şi viitorul
neamului românesc, pentru bună înţelegerea
dintre popoarele ţării noastre, pentru capii bi­
sericeşti şi lumeşti ai vremii de astăzi.
Iar în Casa naţională s'a început reprezen­
tarea dramei lui I. L. Caragiale: „Năpasta".
Aü jucat dnii Z. Bîrsan, R. Popea, I. Enescu şi
dna Lucia Costna. Succesul a fost mare, deşi
diletanţii de sub conducerea artistului nostru
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
— ba şi el însuşî — aű fost inegali în jocul
lor, nu aü izbutit să susţină cu deopotrivă în-
demînare rolurile în fiecare nuanţă a caractere­
lor atît de complecse.
Sara a fost conduct cu torţe şi lampioane, cu
marşuri executate de capela orăşănească, cu un
„imn festiv" al dluî Gli. Dima, cîntat de semi­
narişti, şi cu o cuvîntare avîntată a dluï M.
Cirka, în care se laudă „arhiereul făptuitor".
Răspunsul Escelenţeî Sale a fost o mulţămită
din inimă şi un îndemn la lucru pe maî departe,
la fapte şi pilde grăitoare, la „ajutorarea noastră
împrumutată".
Ziua aceasta îmbielşugată s'a încheiat cu o
convenire socială a sodalilor români din Sibiiű,
al căror suflet e dl V. Tordăşan, bărbatul cel
maî merituos la noî pentru închegarea şi unirea
clasei de mijloc. Aü fost cîntece de cor, de solo,
de pian, declamaţii, şi la miez de noapte o scurtă
vorbire bogată a dluï Dr. P. Şpan.
Lunï, a treia zi, a ţinut şedinţă publică so-
cetatea de lectură „Andrei Şaguna". Şedinţa a
deschis-o prezidentul V. Stan, prof. sem. printr'un
discurs, în care constată menirea tot pe atîta
naţională cît şi creştinească a bisericii noastre
şi lămureşte, în momentele de înălţare sufletească
ale serbării, sentimentele membrilor societăţii
conduse de dsa. Urmează un vioiü potpuriu al
dirigentuluî orhestrei, dl T. Popovici, şi două
puncte de cor, executate foarte precis şi cu
căldură. Bursierul societăţii pentru fond de teatru,
dl T. Morariû, a declamat cu dibăcie şi cu
mişcări aprige, cu multă putere de sugestie din
Ce/na şi din Goga al nostru. Clericul Ion Duma
a cetit o disertaţie despre importanţa istorică
a bisericii noastre în viaţa poporului românesc.
Mai intîi arată rolul ortodoxiei din cel mai
îndepărtat trecut pînă la timpurile calvinismului,
lupta care s'a dat pentru ea, cu armele şi prin
chinurile unui traiu amar de azi pe mîne
deopotrivă, trece apoi la începuturile literaturii
religioase, menită să împace trebuinţele sufle­
teşti ale întregei Românimi, şi sfîrşeşte cu rele­
varea principiului unităţii naţionale în aceleaşi
vechi publicaţii, cari dovedesc atîtea strădanii
şi jertfe.
Pe după ameazi s'a anunţat o conferinţă a
dluï N. lorga despre viaţa culturală românească
de astăzi.
201
Dl lorga zice, că mitropolia noastră, catedrala,
înfăţişează înainte de toate un spirit de jertfă,
care va trăi vecinie în cei ce-şi vor aduce aminte
de cheltuelile duioase, muncite sîngeros, ale
celor ce aü înălţat-o. Ea reprezintă încă, mai
ales prin zugrăvirea cupolei, idealul de înfră­
ţire al artei noastre vechi cu nevoile sufleteşti
de azi ale Românilor, şi în sfîrşit catedrala în-
chipue minunea unirii oamenilor prin idei înalte,
ea cuprinde simţul de închinare cătră ce e mare.
Cultura şi literatura unui popor trebue să aibă
acelaş caracter. Scrisul oricui trebue să plece
delà toţi cari alcătuesc acelaş neam, să nu fie
numai un dar aruncat de boerii gîndului. Ro­
mânii aü avut norocul acesta, literatura noastră
are această valoare de solidaritate, acest preţ
de frăţie. Aceasta va fi şi în viitor astfel, ceeace
ne garantează frumuseţa şi bogăţia poeziei popu­
lare, cinstea, gingăşia sufletului ţărănesc şi tre­
cutul îndepărtat, cînd se scriau cronicile şi se
făcea literatura religioasă.
Mai este apoi literatura cultă. Deşi Văcărescu,
Conachi şi alţii aü scris frumos, a venit curînd
vremea cînd scriitorii aü fost zmomiţi de teorii
sterpe, cînd literatura se scria în ore de răgaz,
precum se citia şi se citeşte încă pentru plic­
tiseală. Pe cînd într'adevăr literatura e lucrul
tuturor, e un graiü ce străbate repede, împo­
dobit, închegat în forme frumoase, curăţit. Aceasta
e, şi cine n'are prisos de bunătate în suflet să
nu răspîndiască acest graiü.
De pe la 1830 pînă la 1870, epocă în care
societatea românească se putea preface uşor,
oamenii şi scriitorii noştri cei mai mulţi aü stat
boereşte şi aü zis: Eü sînt scriitor, ce am eü
cu oamenii cei mulţi şi proşti? Cititorii de
asemenea treceau pe lîngă cărţi — chinul atîtor
suflete — fără să-şi amestece sufletele cu ale
autorilor.
Delà o vreme încoace însă cei buni, cei curaţi
îşi ştiu răspunderea în faţa lui Dumnezeu şi a
oamenilor: fiecare dă tot ce are. E, par'că am
vrea să cîştigăm şi ce am perdut prin anii morţi
din viaţa noastră. Căci neamul ne e rămas înapoi
şi nu putem aştepta în goana viforoasă spre
viitor, nimic delà nime ; noi nu avem să facem
polonism. Cine piere va pieri din vina lui, din
lipsa de iubire, de credinţă şi de luptă : e bu­
ruiană în calea stejarului şi noi stejari trebue să fim.
©BCU Cluj
 202 LUCEAFĂRUL. Nrul 9-10, 1906.

Dar de unde puteri ? Putere e peatra, putere la nuanţarea pasagiilor domoale ale compozi-
e ferul, putere e numărul, dar puterile mate­ ţiunilor. Intre aceste două puncte Doamna Ve-
riale nu sînt întîiul adevăr. Noî să înţelegem, turia Triteanu ne oferă plăcuta ocaziune de a o
că sîntem numaî forme trecătoare, că întrupăm asculta ca solistă în una dintre pârtiile oratorului
acel lucru mare, care e un popor. Deci să „Creaţiunea" de I. Haydn. Despre vocea stră­
schimbăm izvorul din care ies formele, să ne lucită, plină de simţ şi expresiune a Doamnei
strîngem rîndurile, să ne creăm un suflet al Triteanu s'a scris deja cu o altă ocaziune în
nostru, să ne învăţăm limba delà fraţiî mai mari, coloanele „Luceafărului", — pare deci de pri­
împrăştiaţi prin atîtea locuri, să prefacem după sos să ne ocupăm din noü cu caracteriza­
rostul limbeî noastre ce vom împrumuta — rea individualităţii artistice a acestui mărgăritar
cînd n'avem încătrău — delà alţii, să ne căutăm al Reuniunii noastre. Ajunge constatarea, că
tot aurul de pretutindenea şi din orice timp, publicul atent la fiecare frază muzicală, — deşi
să citim tot ce avem. se răspîndise svonul despre o indispoziţie oareş-
Acesta e idealul, în numele căruia se măr­ care a solistei — a rămas încîntat şi transpus
turiseşte azî în orice loc, în Sibiiü caşi în ca întotdeauna. — Prin „Aria luiSarastro" din
Bucureşti. Aceasta e literatura şi cultura cea opera „Fluerul fermecat" de W. A. Mozart şi
nouă, adevărată, românească. Acesta e adevărul, prin Mama de Kirchner, Reuniunea dă dovezi, că
lumina care vine de sus, pogorînd nu delà noi, dispune şrde un puternic cor de bărbaţi. Pârtiile de
ci prin noî. Faţă de toate acestea rostul nu e solo, cîntate de domnii A. Medrea (bass) şi N.
lămurit: nu mai putem asculta de graiul pro- Dămia'n (bariton) aü fost răsplătite prin bogate
rocilor mincinoşi. aplauze din partea publicului. — După două
cîntărî pentru cor mixt : a) Cîntec de Maiü de
După conferinţa aceasta, care va fi publicată
F. A. Gevaert şi b) Priveghitoarea de F. Men­
peste puţin timp în întregime, a rămas să în­
delssohn, ambele interpretate cu farmecul şi
cheie rodnicia zilei de întîî Maiü concertul
duioşia cerută, urmează punctul 6. din pro­
reuniunii române de cîntărî, seara.
gram : — Arie din opera „Nunta lui Figaro"
Ion Paltin.
pentru o voce de sopran (Doamna Valéria Beu),
cu acompaniare de orchestră de W. A. Mozart.
II. Cîntarea Doamnei Beu ne-a surprins plăcut :
Concertul. vocea nu prea e mare în dimensiuni, dar e
Concertul festiv al Reuniunii române de apartă, drăgălaşă şi am asculta-o bucuros şi
muzică din Sibiiü, ţinut Luni (14 Maiü), în sala de altădată. — Nu cu mai puţin interes a fost
delà „Gesellschaftshaus" a fost ca o frumoasă primit şi Corul ielelor cu solo de sopran (Dna
încoronare a serbărilor bogate în momente înăl­ Veturia Tritean) şi acompaniament de orchestră
ţătoare. Reuniunea — din motive independente de H. Kirchner. Diligentul Reuniunii noastre,
de dînsa — debutează abia pentru prima dată în Domnul Kirchner, apreciat ca compozitor chiar şi
anul acesta, în schimb însă publicul e răsplătit peste graniţele ţării noastre, ne-a procurat multă
printr'un program interesant şi bine studiat, — plăcere lăsîndu-ne să gustăm şi no: frumseţele
poate lipsit de puncte veritabile româneşti (!). acestui cor care formează numai o parte din
Conform ocaziuneî : începutul se face cu una cantata sa : „In Carpaţi". Dna Triteanu îşi
dintre vechile şi frumoasele compoziţiunîreligioase cîntă pârtia de solo cu aceeaş măestrie. —
de G. Dima : Irmosul delà „Intrarea în biserică". De încheierea concertului primim — după 2
Lucrarea aceasta, precum şi Concertul II. bise­ anî de pauză — Mama lui Ştefan cel mare,
ricesc de G. Muzicescu, ambele coruri mixte, falnica baladă pentru soli (Alt : dşoara Elena
ambele creaţiunî puternice, dar ca stil, muzică Cunţan, Bariton : dnul Isaia Popa), cor şi orche­
şi concepţiune absolut diferite una de ceealaltă, stră de G. Duna. Prin admirabile culori muzi­
aü fost executate cu toată forţa aşteptată delà cale, aplicate după regulele tehnicei moderne,
corul, care numără azî peste 150 membrii activi; Dl Dima zugrăveşte plastic momentele drama­
ceva maî puţină atenţiune şi grijă s'a observat tice ale textului de Bolintinean, lăsînd să vari-

©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 203

eze necontenit în cor, în o chestră şi în vocile
de solo firul roşu al cunoscutei melodii poporale :
„Pe o stîncă neagră, într'un vechi castel. .."
Corul şi orchestra s'aü ţinut la înălţime ; credem
că a satisfăcut aşteptărilor autorului care încă
era de faţă ; mai puţin dispuşi păreau soliştii.
După concert ne-am întrunit la cină comună
în „Unicum". Voia bună, toastele şi însufleţirea
n'aü lipsit. S'ar putea să fie altcum acolo, unde gru­
parea cu atîta drag se face în jurul simpaticu­
lui prezident al Reuniunii, dl dr. Miron Cristea?
T. B. V *h\jj~.

DIALOG.
După F. Gregh.

Ea: O unde-s fericiţii copii!.,, de amindoi,
De visul drag vorbeşte-mi.. . mi-e dor, mi-e dor de noi.
El : — S'aii veştezii în umbră de mult albele flori...
Cind soarele-i nămiaza, la ce-l întrebi de zori!. .
El : — Mai bine stai de-ascultă, la clincătul de arme ;
Nu-i viaţă fără luptă — şi-i dat să fim viteji,
La ce să plîngi trecutul visînd cu ochii treji,
Cînd trîmbiţi de nădejde ne chiamă să luptăm ?...
Ridică-te şi vino. . .

Ea : — O, lasă-mi durerosul noroc, măcar să plîng, Ea : Mai drag mi-e să visăm !.

Chemînd în minte zorii cari de veci se sting, .
în plîns să-mi leagăn visul ce 'n somn de veci adoarme... El : — Ne chiamă viitorul şi gloria-i cu noi,
Mi-e dor de luptă, vino.'....

Ea : — Mie, mi-e dor de noi . . . .

Brăila. Elena Farago-Fatma.

Din popor.

Pe de-asupra casei mele,

Trece-un stol de rîndunele,
Dar tiu-î stol de rîndunele,
Ci sînt dragostile mele,
Care m'am iubit cu ele,
Din tinereţele mele.

Frunză verde de năgară,

Bate-un vîntişor deasară,
Şi mi-l bate valurele
Delà trei drâgufe-a mele ;
Una 'n deal şi una 'n vale,
Alta 'n uliţa cea mare —
Şi mă strigă 'n gura mare,
„Haidi, bădiţo, mai tare!"

A Liuba : Monumentul delà Călugăreni (machetă).

©BCU Cluj
 204 LUCEAFÀRUL Nrul 9—10, 1906.

Biografii.
Socotim de o datorie a noastră a face cu­ guna şi Miron Romanul, avînd încă recente
noscută cercurilor mai largï, în deosebi Româ- făptuirile activităţii ce-aü desvoltat şi fiind munca
nilor din Regat, Ia cari străbate revista noastră, lor îndeobşte cunoscută, nu maî reclamă o în­
viaţa rodnică a acelor bărbaţi, cari au contri­ registrare specială a biografiei lor, iar despre me­
buit cu munca lor la realizarea ideii atît de însem­ ritele lor pentru biserica catedrală se vorbeşte
nate pentru viaţa noastră bisericească naţională. în alt loc al revistei.
Dăm în acest număr portretele şi biografiile Cei cari aü îndeplinit ideea înfiinţării bisericii
lor. Chipul celor doî mitropoliţî : Andrem Şa­ catedrale sînt :

0 0

Andreiü baron de Şaguna Miron Romanul.

3oan metjanu,
Archiepiscopul şi mitropolitul bisericii greco-orientale române din Transilvania şi Ungaria.

Născut la 1828, în Zerneşti, cott. Făgăraşului. Studiile gim­
naziale le-a făcut în Braşov, cele filosofice în Cluj, iar
cele teologice în Sibiiü. Funcţiona timp scurt ca pro-
tonotar în Bran, iar după aceea fu instituit paroch în
Râşnov, cott. Braşov, şi în 1858 numit administrator
protopopesc al Branului. La 1860 fu ales şi chirotesit
întru protopresbiter pentru acest tract. Dotat cu o age­
rime a minţii şi înmulţindu-şî cunoştinţele prin studii
neîntrerupte, M. desvoltă ca protopresbiter o activitate
neobosită întru promovarea intereselor bisericei şi în­
tru înaintarea clerului şi poporului, iar ca cetăţan de­
vine conducătorul Românilor din cott. Făgăraşului, şi
participă la toate acţiunile politice din acel timp, între-
ţinînd cele mai întinse relaţiuni cu fruntaşii şi bărbaţii
români de valoare, cu cari lucrează mînă în mînă, ca
deputat la conferinţa naţională din 1861, la congresul
naţional din 1863, apoi la dieta din Cluj din 1865. în
lupta pentru reînfiinţarea mitropoliei şi activarea cons-
tituţiunii bisericeşti precum şi în toate acţiunile mari ale
bisericei, protopopul M. a fost adesea consultat de fe­
ricitul Şaguna, iar după reactivarea vieţii constituţionale
bisericeşti, este un membru activ în toate corporaţiunile
bisericeşti. Dînsul a funcţionat delà început ca membru
în consistoriul şi sinodul archidiecesan, ca membru al

©BCU Cluj
 Nr. 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL 205

consistoriuluï mitropolitan şi al congresului naţional- rului trebuincios de profesori pentru aceste institute, a
bisericesc. După moartea lui Şaguna (1873), M. con­ creat mai multe stipendii pentru candidaţii de profesură.
duse, din încredinţarea consistoruiui mitropolitan şi a Pentru creşterea tinerimii episc. M. activă cu mari
congresului naţional bisericesc, prima alegere de mitro­ greutăţi, la 1877, fundaţiunea „Elena Ghiba-Birta" care
polit, iar la 1874 fu ales vicar episcopesc şi preşedinte la finea anului 1899 a încheiat cu active de 62,722 flo­
al consistoruiui din Oradea-mare. La 1875 a fost ins­ rini, şi din care cu începerea delà 1877 s'aü împărţit
tituit episcop al Aradului. La intrarea sa în funcţiune la cîte 12 tineri stipendii de cîte 200 fi anual. Tot sub
episcopul M. află eparchia îii o situaţiune grea, dar lu- guvernul bisericesc al episc. M. s'aü mai activat fun-
crînd cu multă prevedere şi cu o energie neîntrecută a rea­ daţiunile de stipendii : „Teodor Papp din Checheş", cu
lizat fapte, cari aü contribuit mult la desvoltarea ulterioară active la finea 1899 de 67,573 fi. 78 cr. şi „Ana Popo-
a eparchieî Aradului. vici Ebesfalvai" cu
In administraţiunea | a F active de 6909 fi. îm­
bisericească s'aű re­ bunătăţirilor intro­
alizat sub M. însem­ duse la institutele
nate îmbunătăţiri. S'a centrale de ep. M.
activat întreg orga- este a se mulţumi, că
nizmul bisericesc în- în eparchia Aradului
tr'o formă corespun­ s'a susţinut destul de
zătoare instituţiunilor satisfăcător caracte­
bisericei ortodoxe. rul şcoalelor confe­
Grija cea mai însem­ sionale din eparhie; şi
nată i-a fost pururea pe teritorul aparţină­
a ridica şi întări în- tor la iurisdicţiunea
văţămîntul confesio­ consistoruiui din A-
nal, începutul 1-a rad, toate comunele
făcut cu organiza­ bisericeşti aü susţi­
rea institutului peda- nut şcoalele lor pro­
gogic-teologic. La in­ prii, cari la stăruinţa
trarea sa în eparchic, lui s'aü înmulţit cu
vechia preparandie 160 de scoale noü
din Arad era în o înfiinţate. La stăru­
stare, care nu mai inţa dînsului s'aü in­
corăspundea cerin­ trodus şi şcoalele
ţelor timpului. Avea pentru fetiţe; iar pen
numai două cursuri tru creşterea învăţă­
cu trei profesori rău toarelor s'a înfiinţat
plătiţi, şi era adă­ şcoala superioară de
postită în un edificiu fetiţe cu internat în
absolut necorăspun- Arad. Pentru mai
zălor, din care cauză buna creştere a tine­
fusese deja admo- rimii preparandiale
niată din partea or­ şi clericale a inter­
ganelor statului, iar venit, la 1882, la fe­
institutul teologic, cu ricita baronesă Ifige-
trei cursuri, avea nu­ nia Şina din Viena,
mai doi profesori şi care dărui diecesei o
era adăpostit într'un parte din un intra­
Ioan Meţianu.
local închiriat, care I D t vilan al ei din Arad.
nu corăspundea sco­ Pe acest intravilan
pului, în faţa acestei situaţiuni episcopul M. încă în 1876 se zidi frumosul palat seniinarial cu bani intraţi din o
zidi, prin colectă şi din alte mijloace băneşti ale diece- colectă întreprinsă de episc. M. în 1883, la care aü in-
sei, un edificiu, în care plasă ambele institute, înmulţi curs 55,000 fi., şi din alte mijloace ale diecesei, iar pen­
numărul profesorilor, cursurile preparandiale le ridică tru înfiinţarea unui gimnaziu românesc în Arad a pus
mai întîi la trei, după aceea la patru, augmentîndu-le bază unui fond, care la 1899 a reprezintat suma de
si cu un curs de pregătire ; şi ca să înlesniască tine­ 9037 fi. La 1877 înfiinţa din mijloacele proprii tipogra­
rilor săraci pregătirea pentru cariera învăţătorească, în­ fia diecesană din Arad şi o dona diecesei cu scopul
fiinţa două alumnee diecesane, în cari se adăpostesc şi de a servi la răspîndirea literaturei în popor. Din
provăd cu cele trebuincioase peste 100 de tineri, par­ venitele realizate de tipografie, şi din o sumă de zece
tea cea mai mare gratuit; iar pentru creşterea numă- mii floreni donată de dînsul, înfiinţa fondul pentru aju-

©BCU Cluj
 206 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10, 1906.

torarea parochiilor sărace la zidirea de biserici, care
fond astăzi atinge suma de aproape 50,000 fi.
Pentru ajutorarea preoţilor deficienţi, a văduvelor şi
orfanilor de preoţi, şi pentru ajutorarea preoţilor delà
parochiile cu dotaţiune mai puţină, înfiinţa, la 1877, fon­
dul preoţiniii gr. or. din dieçesa Aradului, din care s'aű
distribuit de atunci încoace multe ajutoare şi care la
1899 a avut active de 373,671 fi. Pentru a veni în aju­
tor comunelor bisericeşti întru acoperirea trebuinţelor
culturale, s'a înfiinţat prin episc. M. la 1887 fondul die-
cesan pentru asigurarea clădirilor bisericeşti şi şcolare
contra focului, care la 1899 a fost de 50.227 fi.
O deosebită activitate a desvoltat episc. M. şi întru
finalizarea despărţirii ierarchice de cătră Sîrbï a co-
munelor cu poporaţiune română, cari la realisarea des­
părţirii rămaseră sub ierarchia sîrbească. Sub condu­
cerea dînsului, ca vicepreşedinte al delegaţiunii congre-
suale, s'a efeptuit prin proces despărţirea mai multor
astorfel de comune cu o poporaţiune de peste 20,000
de credincioşi. Sub conducerea lui M. eparchia a
cumpărat, pe sama sa şi a unor biserici, vre-o
5000 jugăre de pămînt. în această direcţiune şi
anume, ca şi comunele bisericeşti să-şi asigure ave­
rile lor prin investire în pămînturî, a stăruit cu succes,
atît prin vorbirile sale, cît şi prin circularele adresate
supuşilor săi. Şi multe comune bisericeşti din die-
cesă, urmînd glasului archipăstorului lor, aü cumpă­
rat şi ele însele pămînturî, din ale căror venit după
timp vor putea contribui la dotaţiunea preoţilor şi în­
văţătorilor, şi vor putea satisface şi alte trebuinţe cul­
turale. Ca membru al casei magnaţilor episc. M. şi-a
ridicat glasul în toate chestiunile, cari s'aü raportat la
biserica şi poporul român. Peste tot activitatea episc.
M. desvoltată în timp de 24 ani, precum şi resultatele
obţinute de dînsul formează o frumoasă epocă în isto­
ria desvoltării eparchiei gr. or. a Aradului.
După moartea mitrop. Miron Romanul, M. fu ales prin
congresul electoral, întrunit la 19 31 Dec. 1898, archie-
piscop şi mitropolit ; şi dupăce această alegere prin
preaînalta rezoluţiune din 18 Febr. 1899 a fost sancţi­
onată, episc. M. în şedinţa congresului, ţinută la 28 Fe­
bruar [12 Martie] 1899, a fost introdus în scaunul mi­
tropolitan. Ca mitropolit M. a regulat încasarea taxe­
lor sidoxiale, creînd fondului gen. admin. al archidiece-
sei sale un izvor de venit anual de circa 40,000 cor.
A regulat dotaţiunea protopresbiterilor, asigurîndu-le o
remuneraţiune anuală de 1000 cor., a conlucrat la fi­
nalizarea afacerii cu renta şcoalelor din Braşov, şi a
stăruit la guvern, ca întregirea delà stat a dotaţiunii
preoţimii să se distribue prin autorităţile bisericeşti.
Cel mai important moment din viaţa înalt Prea Sfinţiei
Sale e actul măreţ al tîrnosirii bisericii catedrale, pentru
care, ca şi înaintaşii vrednici din scaunul archieresc, a
muncit cu mult zel. î. P. Sf. Sa a făcut colecte nouă
pentru întregirea fondului, a insistat să se decreteze
zidirea catedralei — sinodul din 22 Aprilie v. 1900 —
a supraveghiat mersul lucrărilor pînă la actul sfinţirii.
Cu drept cuvînt se poate mîndri, privind la statornica
clădire cu turnuri înalte: „A mea plăsmuire eşti!"
Partenie Cosma e unul dintre acei fruntaşi ai nea­
mului nostru, care îmbătrînit în fapte bune, cumpăneşte
şi astăzi cu multă vigoare, cu multă trezvie şi înţelep­
ciune in treburile noastre obşteşti. Sfatul d-sale, încer­
cat de atîtea experienţe şi întemeiat pe-o judecată lim­
pede, e ascultat cu multă luare aminte în chestiunile
pe cari generaţia mai tînără le aşterne bucuros po-
veţelor venerabile ale bătrînilor.
S'a născut la 12 Februarie 1837 în Beiuş Studiile
gimnaziale şi le-a făcut aici, apoi (18o5) s'a înscris la
teologia din Arad, dar după trei semestre a părăsit teo­
logia, şi în 1857 s'a înscris la facultatea de drept din
Pesta, lucrînd în cancelaria advocaţială a lui Emanui.
Gojdu, care 1-a ţinut lîngă sine în calitate de secretar.
In acelaş timp s'a ocupat şi cu gazetăria. La 1861 a scris
corespondenţele „De pe galeria dietei" în „Tel. Rom."
Mai apoi a fost unul dintre redactorii Concordiei. Tot
dînsul a fost şi primul preşedinte al societăţii acade­
mice „Petru Maior". Terminînd studiile, la 1861, în anul
următor face censura de advocat şi-şi deschide cance­
larie advocaţială în Beiuş. La 1872 e ales deputat în
cercul Beiuşului, apoi reales în două rînduri, pînă IEL-
1881. Aparţinînd partidului naţional, a luat cuvîntul în
parlamentul ungaria to.Ue chestiunile de interes româ­
nesc, îndeosebi s'a distins în chestiunea referinţelor ur-
bariale din Transilvania. La 1876 s'a mutat la Sibiiü şi
a fost ales advocat al institutului „Albina", iar în 1885
directorul aceluiaş institut. Pe terenul bisericesc şi-a
început activitatea la 1868, ca deputat la primul congres
naţional-bisericesc în Sibiiü, ales fiind în comisiunea
chiemată să redacteze „Statutul organic". De atunci
a fost membru
la toate congre­
sele şi, de cînd
s'a mutat la Si­
biiü, la toate si­
noadele arhidie-
cezane, avînd rol
conducător. Ce
priveşte activita­
tea d-sale poli­
tică, împreună cu
Bariţiu aü con­
vocat, la Sibiiü,
o conferinţa con­
fidenţială, la 17
Octombre 1880,
pentru a discuta
un program po­
litic de acţiune
comună între Un­
gureni şi Transil­
văneni. In locu-
inţad-sale s'aho-
tărît convocarea
unei conferinţe
comune de de­
legaţi. Conferinţa
din 1881 1-a ales Partenie Cosma.

©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
în comitetul executiv, iar acesta 1-a ales preşedinte.
Comitetul prezidat de el a redactat şi publicat Me­
morandul din 1883 al conferinţei din 1881. La con­
ferinţa naţională din 1884 s'a retras de pe terenul
politic. — E membru în comitetul „Asociaţiuniî." D-sa a
iniţiat, la 1881, aranjarea expoziţiei române din Sibiiü; d-sa
a fost şi preşedintele comitetului aranjator. D-sa a pro­
pus înfiinţarea şcoalei civile de fete cu internat în Si­
biiü şi a desvoltat o mare activitate pentru procurarea
mijloacelor, cu cari s'a edificat şcoala şi cu cari e cu
putinţă susţinerea ei. — Activitatea d-sale de frunte e de­
dicată institutului „Albina" din Sibiiü, care a devenit
un factor puternic în desvoltarea întăririi noastre ma­
teriale. Sub conducerea d-sale a înfiinţat „Albina" şi
„masa studenţilor", la care 50 studenţi români primesc
prînz gratuit. In 1897 a creat un fond de 20,000 fi. pen­
tru înfiinţarea unui internat de băeţi în Sibiiü. — in tim­
pul din urmă a reuşit să înfiinţeze „Muntele de pietate"
din Bucureşti, primul institut care reprezintă unitatea
noastră financiară. — Pentru zidirea catedralei, din care
prilej vorbim despre d-sa, are merite fruntaşe. La toate
sinoadele, la cari a fost vorba de mijloacele şi căile prin
cari s'ar putea întrupa mai uşor şi mai repede această
idee, îl vedem făcînd propuneri şi luîndu-şi angajamente
pecari nu era uşor să le răscumpere.
Dr. Marion Puşcariu, archimandrit şi vicar archie-
piscopesc în Sibiiü, a fost preşedintele comisiunii ce a
ostenit cu atîta devotament pentru măreaţa muncă a
clădirii bisericii catedrale.
S'a născut în 5 Septemb. 1842 în Sohodolul Bra-
nuluî, a studiat teologia în Sibiiü, apoi a urmat filo­
zófiain Viena,
unde, în Mai
1839, şi-a luat
doctoratul. —
Acolo a as­
cultat, la facul­
tatea de drept
dreptul cano­
nic al bise­
ricii orientale-
în Sept. 1869
fu chirotonit
diacon, ocu-
pînd în acelaşi
an şi postul de
secretar con­
sistorial, iar la
1870 fu chemat
profesor de
Istoria biseri­
cească, Isago­
gia, Exegetica
Dr. Dation Puşcariu
şi limba ro­
mână la Seminariul archidiecesan. La 2 Febr. 1874 fu tuns
monach în mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi la Paşti, în
acelaş an, fu înaintat protosincel ; la 18/7 fu ales ase­
sor consistorial, la 1886 fu înaintat archimandrit, iar la
1889 vicar episcopesc.
207
E membru în comitetul central al „Asociaţiuniî" şi
a fost timp de 12 ani director al despărţămîntului Si­
biiü, iar delà 1889—1901 vicepreşedinte al Asocia­
ţiuniî, punîndu-şî toată puterea serviciilor în interesul
acestei instituţiuni.
D-sa a colaborat la mai multe ziare şi reviste, înde­
osebi a avut o parte activă la înfiinţarea şi redactarea
Foişoarei Telegrafului Român. Dintre numeroasele lu­
crări din literatura pedagogică, bisericească şi istorică,
pomenim: Isagogia, adecă introducere la Sf. Scriptură,
Sibiiü, 1878; Principii de pedagogie, Sibiiü, 1880; Do­
cumente pentru limbă şi istorie. V'ol. I. 1886, Vol. II.1889;
Metropolia Românilor ort. din Ungaria şi Transilvania,
Sibiiü, 1900.
Nicolae Ivan, protopresbiter şi asesor consistorial
e unul dintre
consilierii cei
mai pricepuţi
şi mai cu bo­
gate experi­
enţe în afa­
cerile admi­
nistrative ale
archidiecesei
ort. române
din Transil­
vania.
S'a născut
la 17 Maiü
1855 în co­
muna Acileű
(com. Sibiiü).
După termi­
narea liceului
şi a teologiei,
la 1877, a fost
ales învăţă­
tor în comuna Nicolae lvan.
fruntaşă Se-
lişte, unde timp de 7 ani, pe lîngă rodnica-i activitate
din şcoală, a contribuit la înfiinţarea mai multor insti-
tuţiuni binefăcătoare.
La 1884 a fost numit preot al penitenciarului din
Aiud. De aici a colaborat la „Telegraful Român" al
cărui redactor responsabil a devenit la 1900. In această
calitate a rămas numai 2 ani, fiind ales, în 1902, pro­
topresbiter şi paroch al Albei-Iulia. Aici asemenea şi-a
împlinit cu vrednicie chemarea, a îngrijit zidirea mai
multor biserici şi scoale din tract, a luat parte la înfiin­
ţarea institutului „lulia", iar în 1894, pelîngă Alba-Iulia,
mai ia administraţia tractului Orăştie. — La 1897 fu che­
mat prin votul sinodului de asesor consistorial şi referent
al senatului epitropesc. Aici, în scurtă vreme, a regulat
administrarea fondurilor şi a restabilit echilibrul financiar.
In 1902 e ales asesor pe viaţă în senatul bisericesc. In
sinodul archidiecesan şi congresul naţional bisericesc a
reprezintat cercul Albei-Iulia delà 1888 fără întrerupere.
In viaţa municipală a fost delegat al Seliştei şi al Sebeşului
delà 1879 pînă astăzi. — D-sa s'a distins şi ca publicist,
©BCU Cluj
 208 LUCEAFĂRUL
a scris multe articole în Observatorul, Luminătorul,
şi Telelegrafal Român. împreună cu Aurel Barcian a în­
fiinţat primul ziar în Orăştie, „Revista Orăştiei", în­
locuită cu Libertatea de astăzi. Dintre publicatiunile lui
amintim : Schiţe din viaţa criminală : Copilul de suflet,
O călătorie la ţară, Cantorul Ariton. Monografia Seliştei
şi O pagină din lupta noastră pentru existenţă. - E
membru pe viaţă al Asociaţiunii, şi din 1898 membru în
comitetul central. La toate chestiunile importante, cari
au preocupat această instituţiune a luat parte activă. —
La zidirea catedralei dsale i-a revenit munca grea
de referent, delà publicarea planurilor şi pînă la termi­
narea norocoasă a acestei clădiri monumentale.
Dr. Elie Miron Cristea s'a născut în vara an. 1868
în Topliţa-ro-
mână, din pă­
rinţi ţăranifrun-
taşi. Şi-a făcut
studiile în gim.
săsesc delà Bi­
striţa şi în li­
ceul român delà
Năsăud, unde
a luat bacalau­
reatul, la 1887,
cu succes emi­
nent. Dedicîn-
du-se carierii
preoţeşti, a in­
trat în „semi-
nariul Andre-
ian" din Sibiiű,
unde a făcut
cursurile teolo­
gice, cîştigîndu-
şî şi cualifica-
Dr. Elie Miron Cristea. ţiunea pedago­
gică prescrisă de legile ţării pentru învăţători. In anul
scol. 1890,91 a funcţionat ca dascăl şi director al şcoalei
primare româneşti delà Orăştie. Delà 1891 —1895 a fost
trimis de cătră metrop. Miron Romanul la universitatea
din Budapesta, unde s'a ocupat cu studii din literatura
modernă şi cu ştiinţele naturale.
In tot timpul studiilor universitare, ca şi mai tîrziu,
a fost un zelos ziarist şi colaborator al foilor „Telegraful
Român", „Tribuna" din Sibiiű, „Corespondenta Română"
din Bucureşti, la ziarele germane din Viena şi „Drep­
tatea" din Timişoara. Delà 1898—1900 a fost redacto­
rul responsabil al „ Telegr. Român ".
La 3 15 Maia 1895 fu promovat Dr. în litere, prezen-
tînd ca teză scrisă în ungureşte: „Eminescu élete és müvei''
(77. pag.)
După terminarea studiilor, metr. Miron Romanul 1-a
numit în postul de secretar al consistorului archidiecezan
din Sibiiű. D-sa a fost însărcinat să rezolveze regularea
dotaţiunilor parochiale din întreaga archidieceză şi să
limpeziască statorirea sumei, cu care visteria ţării avea
să contribue la îmulţirea venitelor preoţitniî.
Pentru bunele servicii făcute bisericii şi neamului, si-
Nrul 9 - 1 0 , 1906.
nodul arch. ort. române din Ardeal 1-a ales, în 1902,
asesor ordinar pe viaţă în senatul bis. al consistoriului.
Delà 1895 pînă azi a fost în continuu deputat în sino­
dul archiep. ardelene şi în congresul naţional bisericesc.
E membru pe viaţă al „ S o c i e t ă ţ i i p e n t r u crearea
u n u i fond de t e a t r u român", al „Reuniunii fe­
m e i l o r r o m â n e din Sibiiű", al „ A s o c i a ţ i u n i i pen­
tru liter, r o m â n ă şi cult. pop. român", şi delà 1901
şi membru suplent în comitetul central al acestei socie­
tăţi. E membru ordinar al tuturor celorlalte societăţi şi
reuniuni româneşti din Sibiiű. Delà 1905 este şi directo­
rul despărţămîntului Sibiiű al Asociaţiunî şi preşedintele
„Reuniunii de muzică din Sibiiű".
Iubirea de neam şi biserică 1-a îndemnat să îmbrace
rasa călugărească. Prima treaptă clericală a primit-o
în 1897 delà metr. Miron Romanul; iar cea de diacon
în 1900, delà actualul mitropolit, care la S-ta Măria-mică
1901, 1-a distins cu rangul de archidiacon; iară în 1903
1-a chirotonit ieromonah, dupăce în 23 Iuniű 1901 fu­
sese tuns întru monah la mănăsirea din Hodoş-Bodrog.
Dl Cristea are merite şi în jurul zidirii bisericii ca­
tedrale, fiind referentul lucrărilor de înzestrare şi împo­
dobire. Consistoriul 1-a trimis să studieze în orient pic­
tura şi întocmirile altor biserici. Rezultatul studiilor n'a
fost un simplu raport, ci o carte voluminoasă şi instruc­
tivă de peste 309 pag. 8 mare, sub titlul: „ I c o n o g r a f i a
şi î n t o c m i r i l e din i n t e r i o r u l b i s e r i c i l o r răsă­
r i t e n e " , care a fost bine primită de întreg clerul român
atît din patrie, cît şi din România. La îndemnul său s'aü
introdus în pictură şi sculptură motivele româneşti, cari
vor fi de sigur imitate şi de alţii, precum şi lumina
electrică, de sigur mai practică şi mai bună decît fumul
parafinei de pînă acuma.
Pe lîngă lucrările de mai sus Dr. Cristea a mai scris:
, A l e x a n d r u Roman" 1826—1897 — material pentru
biogr. şi activitatea lui, 31 pag. 1897. — Sub titlul „Do­
taţi a c l e r u l u i " un ciclu de articole despre art. de lege
XIV din 1898, 147 pag. 1898. O colecţie de „ P r o v e r b e ,
maxime, a s ă m ă n ă r i şi i d i o t i s m e " , 279 pag. 1901.
Mai multe , c u v î n t ă r i şi p r e d i c i o c a z i o n a l e " , apă­
rute în broşuri separate.
Dnviere.
Nu simţi tu trcmurînd in toată firea
Fiorii cei dinţii de primăvară,
Asemeni unui cintec care 'ncearcă
Din adincirni de suflet să răsară ?
Peri-va giulgiul morţii de pe dealuri
Şi culmile albastre se vor face
Şi în curînd, de glasuri fără număr,
Va învia această trista pace.
A multor veacuri grele aspră iarnă
Trecut-a peste ţarinile noastre,
Şi iarăşi înflorit-aă albe sate
La poalele nălţimilor albastre.
Şi de-ţi vor pune şi mai grele lanţuri,
Popor de grea obidă şi de jalé,
Vei răsări cu noua primăvară,
Ca iarba verde-a plaiurilor sale !
I. Borcia.
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
SCRISORI DIR BUCUREŞTI.
I.
— Cîteva momente din istoria salonului românesc. —
23. IV. 1906.
Primesc cu plăcere să Vă povestesc cite ceva
despre ce se petrece mai însemnat în viaţa literară,
socială şi — numai întrucît le înrîureşte — şi în
cea politică a României.
Fără multă vorbă, fără multe făgădueli din par­
te-mi, să lăsăm viitorului să hotărască, dacă scri­
sorile mele sînt de folos şi dacă este bine să le
tipăriţi ori să le aruncaţi mototol în coşul redac­
ţiei, — mi-1 închipuesc destul de mare, ca să le
încapă şi pe ele.
Fără multă vorbă încep dar despre subiectul cel
mai actual, „lupta pentru limbă", care s'a dat într'o
noapte — 13 Martie — şi care se poartă acum în
presă şi prin conferinţele şi lecturile literare ale
domnului N. Iorga şi ale tinerilor literaţi delà „Se­
mănătorul".
Conferinţele şi lecturile se fac în oraşele pro­
vinciale, unde luptătorii nu mai sînt luptători, de­
oarece pretutindeni sînt chiemaţi, bine primiţi şi
ascultaţi de un public, care simte ca şi ei. Neavînd
duşmani, luptătorii culeg aplauzele puternice ale
oamenilor buni, care tresar cînd simt că neobositul
orator saü sugestivii literaţi găsesc expresii frumoase
pentru ce ei simt la fel.
în capitală însă adversarii din presă nu tac.
Mirarea mea este acum aceasta : Vorbind ei
tocmaî atîta, mă 'ntreb de unde izvoreşte chiar atît
sentiment de căldură şi-atîta zel de apărare pentru
o limbă — străină?
Pricinele vor fi mai multe ; poate voiű vorbi şi
eű despre ele, pe rînd; dar una, despre care vreau
să vorbesc astăzi, este neîndoelnică : este tradiţia,
este obiceiul înrădăcinat al saloanelor, în care
limba română a avut totdeauna abia un colţ mo­
dest, nu tot centrul lor, vibrînd armonios, rostită
de toţi.
De aceea salonul român nu se poate mîndri, —
ca cel francez, — că a contribuit în mod hotărî-
tor la formarea limbii literare moderne; de aceea
nu vedem nici concepţii româneşti răsărind din
splendoarea lui; de aceea avem chiar aristocraţi şi
aristocrate, care scriu franţuzeşte, cu siguranţa că
pătura cultă românească îi înţelege şi dacă scriu fran­
ţuzeşte şi nesimţind trebuinţa de-a spune şi noro­
dului ce simt şi cugetă ei şi ele. Nu pot şti dacă
Franţa are, — dar nu cred că are — nevoe de
209
acest adaos al culturii ei prin literariceştii Bani-
Mărăcini, care pleacă spre ea „pe-ale Dunării verzi
maluri" ; sînt însă încredinţat că României i-ar
putea fi de oarecare folos.
Aici, pînă aici, ne-a adus o desvoliare istorică,
o tradiţie pe care vreau s'o caractérisez - întrucît pri­
veşte salonul — prin cîteva amintiri.
Familia Cantacuzineştilor a produs în veacul
XVII—XVIII un scriitor de mare valoare, pe stol­
nicul Constantin Cantacuzino, om învăţat, umblat
în lume, pricepător al rostului multor lucruri. Ce
durere deci pe el că încă de pe vremea lui Mihai-
Vodă Viteazul Grecii se înmulţiseră la curtea dom­
nească de nu mai încăpea bietul boer român de
vicleşugul lor, de limba lor. — încă depe-atuncî!
Ce să te mai miri dar, că după două veacuri,
v
pe la începutul veacului trecut Românii s'aű trezit
mai toţi vorbind greceşte şi italieneşte — se vorbia
încă mult la noi, şi — mai cu seamă ceva mai apoi
— şi franţuzeşte, numai româneşte nu, ori puţin
de tot ? Boerii vorbiaü greceşte şi scrieaü greceşte.
Constantin Golescu — ca să daű o pildă rară şi
drastică — încercă pe la 1828 să scrie pe româ­
neşte nişte note de călătorie. Trebuind să-i zică
odată statuei — statuă, nu avu încredere, în
vorba asta, s'a încurcat la cuvînt, n'a îndrăznit şi
a început — a-şi redacta notele iarăşi greceşte ! Mai
tîrziu scrise şi statuă. „Ferlegărul" Carcalechi, care
venia delà Buda cu cărţi româneşti să le vînză în
ţară, între anii 1812 şi 1825, ne-a comunicat efectul
pentru el dureros al acestei stări a lucrurilor, zicînd
că Muntenii şi Moldovenii aü cetit în acel timp
greceşte şi franţuzeşte, mult mai mult decît româ­
neşte.
Vorba este acum : ce putea să fie un salon ro­
mânesc în timpul trecereï delà grecism spre fran-
ţuzism şi românism ? Ia, un fel de amestec de limbi
în care mai ales femeile aveau de exprimat idei
prea puţine. în special, poetul grecesc, dar boer
român Atanasie Cristopol, înebunise toate femeile
cu cîntecile lui de dragoste şi bine spuse. Tînărul
Eliade-Rădulescu le tradusese pe toate, poate cre-
zînd — în tinereţe ! — că şi breslele trebue să
auză cîte ceva din suspinurile şi bucuriile amo­
roase ale poetului nso-grecesc. Mai sus de Cristo­
pol nu se putu ridica priceperea literară a femeilor
din anii 1810—1820!
©BCU Cluj
 210 LUCEAFĂRUL
Cînd începură apoi a sosi cărţile moderne fran­
ţuzeşti, vai !, cum le înţelegeau acele femei, care
se topiaü de dragul lui Cristopol ! Dovedesc ce zic:
Un călător care scrie nemţeşte, a surprins pe la
1822 într'un salon din Iaşi pe o cetitoare a doam­
nei de Staël discutînd şi adnotînd romanul Corinel
(care apăruse la 1807). Cazul este foarte caracte­
ristic. Doamna, tînără încă, era de părere, că Os­
wald, eroul, este un dobitoc saü măgar — aşa
scria ea pe marginile paginilor, pe • greceşte ! Ba
într'un loc îl numia pe Oswald chiar „măgar în-
cornurat" ! Iată deci contrastul : fineţele doamnei
Staël şi bădărănile tinerel boeroaice din Iaşi !
Sosind acasă bărbaţii, boeril, convorbirea lui Kos-
meli cu femeile lor despre roman încetă şi auto­
rul adaogă că era şi timp să înceteze, deoarece
el eraü de părere că „flecăriile" femeilor nu trebue
să fie ascultate. Cam aşa se gîndia în cele mal
multe din puţinele saloane din principatele române,
pe la 1820, fie că se vorbia greceşte, fie că se vorbia
româneşte.1
Pe atunci se împlinia o fatalitate în istoria ro­
mână : Limba r o m â n ă l i t e r a r ă , modernă, limbă
vrednică să exprime şi ideile nouă, încă nu era
gata. Eliade nu începuse s'o facă, Negruzzi încă
nu exista. Abia pe la 1830—1831 Eliade credea
că poate să se laude cu opera sa limbistică, zicînd :
„Românii se pot făli cu mlădierea şi armonia lim­
be! lor celil sonore, care poate că pînă acum nu
le-aü fost cunoscută", — adecă „pînă acum", cînd
el a arătat ce poate face traducînd pe Lamartine.
Pe atunci aşadar era firesc şi fatal ca boerimea
să ia şi forma ideilor nouă şi să treacă delà gre­
ceşte la — franţuzeşte !
Eü aş dori astăzi să se fi făcut şi mal de vreme
trecerea : s'ar fi sfîrşit cu ea mal iute şi mal de vreme.
Urmările sosiră. De unde mal nainte boerimea
se mulţămia cu Ţigănci şi dascăli greceşti ca edu­
catori al fiilor săi şi al fetelor, încît pentru străini
era „lămurit că un copil crescut de acest sol de
oameni nu poate avea nici simţiri generoase, nici
principii înalte", acum începură a veni în aju­
tor educatorii străini şi bonele străine, vorbind limbi
străine. Lejeune (1822) mărturiseşte că noua edu­
caţie se putea da în timpul său abia în „casele
bune" şi înseamnă anume că profesoarele aduse
delà Viena şi Frankfurt eraű plătite foarte bine.
Caterina Ghica, traducînd şi prelucrînd la 1839 pe
doamna Campan, De l'éducation, despre edu-
1
Wilkinson este pentru acea epocă o dovadă; el
zice : — „la conversation ne roule guère que sur des
sujets du genre le plus trivial ou le plus obscène ; la
présence des dames ne leur impose pas plus de retenue."
Nrul 9 - 1 0 , 1906.
caţia copiilor, observa într'o notă: „Pentru noi,
fiindcă Englezele sínt rari, şi Nemţoaicile sînt bune."-
Iar Gr. Pleşoianul se bucura de acelaş fenomen şi
scriea în Abeţedar franţezo-romanesc (1833,
ediţia III, p. 46): „Slavă lui Dumnezeu, delà o
vreme încoacî s'ati rărit cum se cade doicile de
prin oraşe şi s'ati înmulţit guvernantele, ce sînt
datoare a da creştere frumoasă pruncilor care în­
cep a vorbi". Astfel se făcu „minunea" că dascălul
grec nu mai dădea lecţii decît de religie şi de
limbă grecească. Carra scrisese încă la 1781 că
limba franceză este puţin cunoscută în România
— peu connue. însă în vremea lui Lejeune, fost
profesor al unui Domn român, rezultatul final al
dezvoltării culturale descrise fu, că „toţi boeril înţele­
geau şi vorbiaü limba franceză şi că nu mái era
ins, care să nu fie în stare să ţie o convorbire în
limba aceasta, oricît de puţină educaţie ar fi pri­
mit !" în patruzeci de ani boerimea învăţase fran­
ţuzeşte ! Astfel, chiar dacă lungile ocupaţii străine
n'ar fi fost, chiar dacă generalii şi ofiţerimea ru­
sească n'ar fi servit ca prilej de-a practica con­
versaţia franceză, aceasta tot ar fi cucerit saloa­
nele româneşti, aşa fără gramatică şi fără ortogra­
fie, cum spune Wilkinson că se învăţa, — şi fără
vre-o deosebită predilecţie pentru literatură, cum
spune acelaşi autor. Recordon (1821), arătînd că fiii
de bo?rî învaţă numai greceşte şi franţuzeşte, adaoge
chiar despre limba ţării : „Ei de obiceiü nu în­
vaţă decît din uz limba română, limba lor părin­
tească, pe care mulţi dintre eî nu ştiu nici s'o ce­
tească, nici s'o scrie şi care nu are nici măcar o
ortografie hotărîtă ; astfel că ea poate fi privită
drept un adevărat patois".
Dar lumea-i pusă p'o mişcare, vorba poetului
moldovan. Limba românească şi literatura noastră
începură a se desvolta, boeril începură a fi băgători
de seamă, a lucra şi el — unii, puţini lucrau chiar
mult —, a vorbi şi a scrie conştienţi de ce fac, a
compune gramatice şi dicţionare, a fi şi el poeţi.
Cea mai rodnică epocă de colaborare între boe-
rime şi literaţi a fost cea dintre anii 1820—1850,
şi în Iaşi, şi în Bucureşti. Aşa mi se pare şi mie.
Ce rost avea în acest timp salonul românesc?
Salonul ieşan al acestei epoce, salonul cel mai
ales, 1-a descris M. Cogălniceanu. Era un salon
cu puţină lume, cam exclusiv (termin democratic)
sau ales (termin aristocratic): Cinci tinere dame şi
demoazele, vr'o trei bărbaţi însuraţi şi vr'o patru
- D. Iarcu atribue traducerea Safteî Ştirbei. Eü urmez
pe Dora^d' Istria, Gli Albanesi in Rumenia, 1873, p.
441, care numeşte pe Caterina întîia femee ce scrise
în limba naţională.
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
tineri. în acest salon oaspeţii nu maî erau „papa­
galii dameï de gazdă", cum eraü încă în alte sa­
loane ieşene ; conversaţia era cu duh ; damele eraü
judecătoare ; şi ele aveau dreptul şi puteau să ju­
dece, deoarece, iată ce zice despre ele Cogălni-
ceanu : „în primejdie să mă fac de rîs, eű voiü
zice încă şi maî mult, că adecă între aceste dame
era şi unile, care cultiva literatura naţională şi care
nu se roşia a pune pe hîrtie ideile lor". Printre
tinerii acelui salon era şi Vasile Alexandri, care
făcea literatură, deşi „ea nu înfăţoşează cel maî
mic avantaj adepţilor eî —, din potrivă".
Cred că doamnele salonului, despre care a vorbit
Cogălniceanu, trebuesc căutate printre acelea, despre
care Ion Ghica, fost în acel timp profesor la Iaşi,
îşi aducea aminte scriind la 1831 : „Eram susţi­
nuţi în societate, în propaganda ce făceam în fa­
vorul ideilor liberale, de Elena Negri, sora lui Co-
stache Negri, de amica sa, frumoasa şi graţioasa
Emilia Reymon, de fiicele doamnei Maria Rosno-
vanu, Catinca şi Zoe Sturza. Ideile egalitare şi de­
mocratice începuseră a se introduce chiar în sa­
loanele elegante şi aristocratice ale plăcutei şi spi-
ritoaseî contese Elena Sturza. Cu cîtă părere de*"
rău am părăsit laşul". /
Salonul celalalt, cel numai de lume, fără litera­
tură, 1-a deschis d. e. Albina r o m â n e a s c ă din
20 Ianuarie 1835, lăudînd „tonul, manierile şi po-
liticirea salonurilor, a cărora haruri se mal adaog
prin toaleta cea elegantă a damelor noastre". Atît !
La Bucureşti nu era altfel. Şi era poate chiar
mal mult bine decît la Iaşi. Era atît bine, încît
unul dintre aderenţii lui Eliade N. Rucăreanu, ne
spune că 'n vremea lui Alexandru Ghica t o a t ă
lumea se exprima : „Iată secolul lui Ludovic XIV
în miniatură!" în adevăr era o tendinţă şi o naivă
încredere că vor putea realiza miniatura.
Despre saloanele Bucureştilor din acest timp s'aű
scris mal mult. Dar spaţiul meü este strimt, trebue
să aleg. Să-1 arăt deci numai pe cel delà Curtea
domnească şi pe-al doamnelor delà curte. Cum ce
prezentau străinilor Vodă Alexandru Ghica şi fraţii
lui banul Mihail şi spătarul Constantin ne-a po­
vestit Demidoff în călătoriile sale : Vorba le era
uşoară, clară, trează.1
i Părerea lui Demidoff, confirmată de Dora d' Istria
în Femeile în Orient şi reprodusă de Revista română
(1862, II, p. 21 — 22) era anume: „Nu cunosc nici un
oraş în Europa unde să se poată aduna o societate
mai cu desăvîrşire plăcută, unde cel maî bun ton să
fie totdeauna unit cu cea mal dulce veselie. Bunele ma­
niere ale capului de familie, tonul graţios şi talentele
femeilor, înlesnirea şi puritatea cu care se vorbesc lim­
bile Europei centrale, toate se unesc spre a vă con­
vinge că această societate este de o potrivă cu toate
societăţile cele maî deosebite ce se pot găsi în Europa." deci nepoata a doi domni români. Ea avusese sa-
211
Dar ce vorbiaű el pe franţuzeşte, — nu ne in­
teresează. Ce vorbiaű româneşte, aceasta vrem să
ştim ! Literaţii români aü povestit şi despre aceste
lucruri.
Eraü frumseţî la curtea lui Alexandru Ghica !
Cezar Boliac ne-a lăsat următoarele amintiri de­
spre ele. Catinca lui Mihalache Ghica şi Mariţica
Spătarului erau „cele mal frumoase două cumnate
care s'aű văzut în zilele noastre în societatea bu-
cureşteană". Ele aü avut două fete, Catinca pe
Elena (Dora d' Istria) şi Mariţica pe Pulcheiia
(Rasponi). Fetele, zice Boliac, „sînt eşite din acea
epocă a României, cînd se da multă impulsiune
artelor şi literaturei ; din acea epocă care ne-a dat
maî pe toţi scriitorii ceî din prima epocă a re­
naşterii României. Impulsiunea se da pe atunci
delà Curte şi doamnele Curţii, în cercurile lor, în­
curajau literele şi instrucţiunea de tot felul, pen-
tru-că ştiau că prin aceasta se recomandă maî
bine la Curte. Poeţii şi artiştii eraű foarte în­
curajaţi".
Afară de Catinca şi Mariţica Ghica, maî era la
Curte şi „răpitoarea Odobeasca", acea Odobească,
în a cărei casă literaţii Ion Ghica şi Gr. Alexan-
dreşcu eraü cel mal intimî prieteni, cărora, amîn-
durora, polcovnicul Odobescu le da sfaturi bune
pentru tineri alintaţi ca el. La moşia Odobesculuî
Alexandrescu era foarte des oaspe trubadur.
Cezar Boliac are deci dreptate cînd continuă :
„în jurul acestei elite răpitoare, acestor doamne
opulente se întreceau artele şi literele încurajate
de dînsele."
In mişcarea literară interveniaű chiar pizmele
politice : „Banul Mihalache Ghica . . . prezida toată
mişcarea intelectuală, oficialmente în opoziţiune şi
rivalitate cu Cîmpineanul, care era sufletul acestei
mişcări".
Acelaş publicist şi — în rare momente, dar nu
şi de astădată — poet, C. Boliac a cîntat la 1844
pe o princesă de origine română, măritată după
un Rus, Trubetzkoi. Se aflau la Băicoiu, lîngă
Ploieşti, în castelul eî:
Iubită d'o capitală şi în cercuri adorată
Prin spirit, prin ştiinţă în toate şti domni!
Clăcaşiî ţi se închină cu inimă curată
Şi bardul priveghează cununi a-ţî împleti.
Căcî e o norocire, eroul şi femeea
Cînd află pe poetul veghind în jurul lor,
A ilustra o faptă, a le opri ideea,
A o para cu dafini să meargă 'n viitor.
Cleopatra Trubetzkoi era fiica banului Constantin
Ghica, fratele lui Grigore Ghica şi Alexandru Ghica,
©BCU Cluj
 212 LUCEAFĂRUL
Ionul său în Paris: Lamartine ascultase în el, şi ce­
tită de ea, o traducere românească a „Lacului" său.
Văduvă, ea se 'ntoarse la 1833 în ţară. Şi aici sa­
lonul eî nu era numai politic, ci şi literar. Eliade,
Boliac, Alexandrescu ; în trecerea lor prin Bucureşti,
Cogălniceanu şi Alexandri apăreau în el.
Ce-a făcut familia domnitoare Ghica pentru li­
teratură se va arăta odată, mai complet, aiurea.
Aici era loc numaî pentru cîteva indicaţii relative
la contribuinle învietoare ale saloanelor din acea
vreme.
Dar nicî sub Vodă Bibescu literatura noastră nu
a rămas neocrotită. Din anul întîi, curînd după înăl­
ţarea sa în domnie, Andreï Murăşanu primi delà el o
scrisoare şi un dar de preţ. Literaţii ceï mai de
aproape eraü fireşte mai mult ocrotiţi. Eraü doar
aproape! De ce? D. Bolintineanu, care a cunoscut
bine pe Bibescu ne-a spus-o 1 : „Acest domn era
versat în literatură, conversaţiune strălucitoare, spirit
petiliant, era mare orator, era poet... Era român;
literele sub domnia lut aflară o desvoltare, cum nu
mai avură sub alt domn". Mărturiile vremii confirmă
aceste cuvinte de laudă. Astfel, un colaborator din Bu­
cureşti al Foaeî pentru minte (1845, p. 173^174),
care se plîngea că lumea de aici citeşte maî mult
franţuzeşte, decît româneşte, de oare-ce lumea ăsta
isteaţă credea, că „noî nu avem literatură", vorbind
despre domnul ţării, îl laudă, scriind: „Se înţelege
însă că aceasta (stare) este primitoare de cîteva
ecsepsiï. Intru altele de pildă prinţul nostru este cel
maî hotărît cititor care am văzut vre-od'ată; nicî un
jurnal, nicî o scriere românească nu rămîne netre­
cută de dînsul, nu doar că nu cunoaşte alte limbi..,
dar pentrucă ştie să preţuiască frumosul şi în limba
sa". A doua mărturie: La 1846se hotărîse tipărirea
unei biblioteci universale în limba română. Tradu­
cerile eraü menite să desvoalte limba şi să facă
netrebuincioase originalele străine. Nu discut dacă
ar fi reuşit; intenţia însă este ori cînd de aprobat.
Bibescu a intervenit în folosul încercare!, şi a lăudat-o
la o recepţie cătră boieri; doamna lui, acum o fai­
moasă Văcărească, făgădui tot sprijinul ei „nu numai
ca Română, ci şi ca Văcărească". Şi după ea ve­
niră marea vornicească Elisabeta Ştirbei, marea lo­
gofeteasa Z. Golească, prinţesa Cleopatra Trubetzkoi,
logofeteasa A. Manu, Elena Bărăneasca, Catinca
Vlădoianu, Sultana Ghica şi altele, şi alţii. îndem­
nul principelui era ascultat. Nimeni nu se putea îndoi
că el este venit din inimă, deoarece astfel de do­
vezi se mai văzuseră. Aici mai amintesc numai una.
1
11 Februarie saü istoria de trei ani precedată de
domnii regulamentari, 1869, p. 30.
Nrul 9—10, 1906
La 1843—44 se înfiinţase Asociaţia literară, avînd
în comitet pe C. G. Filipescu, Şt. Golescu şi I.
Voinescu II. şi drept scop tipărirea de cărţi româ­
neşti, originale şi traduse. Domnul, curtea şi boie­
rimea aü fost întîî sprijinitori. Fiindcă acum este
vorbaînsă despreînrîurirea şi rostul doamnelor şi sa­
loanelor, voi pomeni numai pe cei dîntîi membrii
feminini ai societăţii: Elisa Ştirbei, Mariţa n. Văcă­
rească, Elisa Filipescu n. Bibescu, Ecaterina Flo-
rescu n. Bibescu, Ecaterina Odobescu, Ecaterina n.
Iacovencu, d-şoara Sofia Iacovencu, Catinca Câm-
pineanu.
Este drept, viaţa de atunci nu era atît de com­
plicată şi variată, ca cea de astăzi ; tot ce se făcea,
se vedea mai limpede, mal uşor; dar cine poate
tăgădui că raportul personal cu literaţii şi inima fe-
meească binevoitoare pentru literatura românească
de atunci nu aü fost adevăratul temei al sprijinu­
lui ce se da literaturii române înainte de 1848?
Să ne înţelegem însă bine, protecţie literară
şi literatură nu-I tot una. Protecţie era, multă chiar,
scriere nu, sau prea puţină! Maî mult, nici chiar
autorii români nu o cereau şi pe aceasta, cum o aş­
teaptă de pildă astăzi. însuşi Curierul românesc
fu odată vesel că, apărînd un ziar grecesc, fiii pa­
triei (!) care ştiu numai greceşte(u) vor avea ceva
de cetit; iar altădată, la 1845, anunţînd un roman
istoric şi scris în franţuzeşte de Buvelot, francez şi
profesor de limba franceză la Sf. Sava, îl găsia in-
te?esant pe un motiv cu desăvîrşire fără rost. Citez
verbal : „Scrierea se tipăreşte în limba franceză şi
cu atîta este mal interesantă, cu cît că fie mai toţi
Românii noştri, ce se ocupă cu litere, citesc mai
cu plăcere franţozeşte şi s'aü învăţat a cugeta fran­
ţuzeşte. Astfel exploatată, istoria noastră se va
putea mal repede, în tîmpiî noştri, a se întinde
prin s a l o a n e şi va aduce resultate salutarii".
Aferim, românescule Curier !
Epoca aceasta ne-a dat şi pe Dora d'Istria, re­
zultat firesc; dar, — aici entuziasmul meü de is­
toric, care n'a văzut cu ochii şi care vede din do­
cumente, scade. Dacă Dora ar fi scris româneşte, ar
fi altceva. Dar aşa, ea este o dovadă mal mult, că
străinismul şi iubirea lui se încuibaseră puternic
chiar şi în acele sfere care protejau mult literatura
română.
Nu-i vorbă, nici femeile democraţiei nu s'aü pri­
pit să scrie, să creeze literatură. Este însă şi drept
să amintesc că de educaţia lor nu se îngrijise încă
decît prea puţin. De unde erau să iasă scriitoare?
D. Bolintineanu deci se plîngea încă la 1858 că
„la toate naţiile ce aü strălucit prin puterea geniu­
lui, femeile aü avut partea lor de glorie în templul
©BCU Cluj
 Nrul 9—10, 1906. LUCEAFĂRUL
muzelor, la noi însă nu este nici o femee poetă!"
Descoperise el una, atunci, după el întîia poetă
română; dar întîia poetă scria — franţuzeşte! Tra­
ducerile făcute de Bolintinean eraü iscălite Dam.
L . . . Cine-o fi fost 91
Epoca care protejase pu ernic literatura română
producea scriitoare franceze!
Şi aşa fu multă vreme încă. Pela lS72încă, scriind
despre Maria Flechtenmacher, d. Hasdeü se plîngea
că „d'abia v'o două-trei" scriitoare avem şi noi!
Să mă întorc însă la istoria saloanelor.
După 1848 literatura, care-şî trimisese toţi oamenii
în tabăra revoluţionară, se desparte şi personal de
aristocraţie.
Gr. Alexandrescu este în această privinţă tipic.
In ajunul revoluţiei el era încă prieten bun cu pol­
covnicul Odobescu, în revoluţie amicii vechi aű fost
fireşte duşmani; după revoluţie poetul — nu mai
cerceta pe nimeni dintre prietenii vechi; o drojdie
amară se lăsase în sufletul lui; cîntecului îi priise
mult mai bine viaţa dinainte de 1848! Ca Alexan­
drescu o păţiră şi alţi literaţi. Pentru a nu cita mulţi:
Ce-a fost după 1848 Eliade, Eliade cel întors din
Turcia ?
încet, încet veni o vreme, în care mi se pare că
şi salonul românesc simţi urmările lipsei din el a
literaturii. Pentrucă nimeni nu va închide literaturii
inima sa, fără ca pedeapsa să nu-1 ajungă pe el
mai întîi. Aşa mi se pare mie, acum salonul ro­
mânesc scăzu ca nivel ideal. Şi am în favorul pă­
rerii mele o dovadă neînfrîntă, pentrucă ea vine
delà un spirit fin şi observator real, delà un om,
care cunoscuse şi lumea veche dinaintea revoluţiei,
şi lumea nouă, care se alcătuia încet după revoluţie,
— delà Ion Ghica.
0 domnişoară, care s'a simţit îndemnată să facă
cercetări istorice asupra literaturii române moderne,
d-ra Eugenia Carcalechi a vorbit de curînd despre
un roman al lui Ion Ghica. Este al lui în adevăr.
Şi el descrie tocmai aici un salon din cele obici­
nuite, care existau şi înainte de 1848, dar care se
sporiră mult după aceea. Publicînd fragmentele sale
la 1861, Ghica a voit cu siguranţă să spue că şi în
acest an tot aşa, cam tot aşasînt saloanele româ­
neşti. Şi iată cum erau, după Ghica:
„Să mergem într'un salon din cele mai frumoase
şi mai strălucite: Lumină, flori, lux, avuţie, toate
sînt răspîndite cu abundenţă, nimic nu s'a cruţat
spre a uimi ochii prin aurul aruncat în toate păr-
1
S'ar putea, fiindcă este ghicitoare, să şi ghicim —
să fie o Raimondi, care măritîndu-se îşi zicea C. L. Ru-
căreanu i-a dedicat o poezie în colecţia sa, la pag. 41.
De altă L., pe atunci în raport cu literatura, n'am auzit
saü nu-mi aduc aminte.
213
ţile, dar îndeşert ochii osteniţi d'atîta lux caută să
admire frumosul; în deşert caută un tablou însem­
nat, o statuă, o colecţiune de obiecte de arte, ceva
în fine în care să se descopere simţimentul fru­
mosului.
„Lumea se adună, lumea aleasă şi elegantă. Iată
femei răpitoare de graţie şi frumseţe, ochii plini de
foc şi de viaţă, privire dulce şi amoroasă, sui îs
suav şi încîntător, toaletele care te farmecă prin
gustul, eleganţa şi avuţia lor, înmuiate în flori de
cari primăvara ar fi geloasă, în dantele pe cari o
suflare le-ar rupe dacă le-ar atinge, în briliante
cari răvarsă asupra lor mii de raze scînteitoare.
Care om nu s'ar crede fericit a privi aceste frumu­
seţe şi a vorbi cu ele; ar fi fericit acela care ar
vedea albele lor degete scoţind din piano armoni­
oasele sunete, care răpesc sufletul în regiuni cereşti
saü care ar asculta vocea lor cîntînd melodi le
suave şi dulci, care mişcă inima şi lasă într'însa su-
veniri neşterse; ar fi fericit poetul care şi-ar auzi
versurile interpretate d'aceste fiinţe, a căror voce ar
exprima toată poesia lor.
„Iţusiuni ! plăcute care per înaintea realităţii!
Aceste frumseţi nu ştiu a executa nemuritoarele inspi-
raţiuniale artiştilor mari; vocea lor nu ştie a-icînta;
ele nu ştiu a recita o singură poezie n a ţ i o ­
nală şi nici nu cunosc cari sînt poeţii români; ele nu
ştiu vorbi frumoasa lor limbă r o m â n e a s c ă ;
scriu tot, vorbesc tot, citesc tot în limbă străină; şi
dacă nu ne plîngem noi, ne plîng străinii cari văd
despreţul ce avem pentru limba noastră, căci este
perdută societatea care despreţueşte limba naţio­
nală. Dar poate conversaţia lor este interesantă, va­
riată, spirituală, patriotică chiar într'o limbă străină.
Foarte rar vei auzi v o r b i n d u - s e d e s p r e scrieri
însemnate, despre artele frumoase, despre dorinţele
şi aspiraţiile ţărei ; foarte rar vei vedea scînteind
în aceste conservaţii spiritul, care însufleţeşte orice
vorbă, care îndrepteazâ un ridicol fără a ofensa, care
înţeapă fără a răni, care place chiar şi cînd este
crud".
Descrierea lui Ghica, după cît sînt eü informat,
nu se mai potriveşte astăzi întocmai. El nu găsia
d. e. artă în saloane, nici pricepere pentru artă,
astăzi este. El nu găsia nici cultură generală; as­
tăzi este. Dar limbă românească? Nu ! Este tot ca pe
atunci! Lecturi franţuzeşti? Cît pofteşti, şi acuma
ca şi atunci, şi sus dar şi jos!
Dar româneşti ? Nu ! Şi iată o probă, şi comică şi
tristă. Nu trecuse mult delà descripţia lui Ion Ghica şi
redactorul Convorbirilor literare, dl 1. Negruzzi,
aflîndu-se într'un salon din Iaşi, primi un „duş de
apă rece", despre care povesteşte în numărul ju-
©BCU Cluj
 2l4 LUCËAFÂRUL
bilar apărut azi chiar: „Aşa într'o sară găsindu-mă
într'un salon aristocratie din Iaşi, domnişoara de
gazdă mă întrebă de ce Convorbirile nu fuseseră
împărţite chiar în ziua întîia a luneî. Eü, îneîntat de
această băgare de samă, îî spusei ca este o mică
întîrziere şi că a doua zi, mîni, va avea jurnalul
cu siguranţă. „Nu e pentru mine, răspunse ea,
eu nu le deschid nici odată, este pentru came­
riera mea, care citeşte Convorbirile cu mare plă­
cere şi-mi spune cîtc odată ceeace cuprinde revista
d-voastră. îşi poate închipui oricine cît de repede
am schimbat conversaţia."
Astăzi? O fi ceva mai bine, dar nu mult. Probe.
Un librar spusese unui amic că într'o vreme în
care a vîndut cărţi franţuzeşti de vre-o 30,000 de
lei, pentru cele româneşti abia a luat vre-o 5—6000 !
Iar alt librar mi-a spus miecădintr'o broşură fran­
ceză, scrisă aici de un Român, profesor, mi se pare
asupra unei teme, care numai în broşurele nu se
va putea lămuri, s'aü trecut într'o singură zi 5C0 de
exemplare ! Broşurii îi zice L'éternel feminin. Cine
a auzit de un astfel de succes al vre-uneî opere
cerise româneşte ?
Cînd curentul este vechiü şi cînd este încă atît
de puternic, el nu se va slăbi uşor. Infrîngerea lui
este însă bine preparată. Speriat acum, ca în noaptea
ce 13 Martie, puterea lui va începe să se topiască,
ca zăpada de pe munţi, cînd în saloane se va sim'j
căldura ce-o pot radia talentele scriitorilor români.
A. Liuba: Mihai Viteazul la Călugăreni. (machetă).
MruI 9-10, 190Ő.
Cu fiecare talent, ce se va ivi, limba noastră se va
urca încet, dar mereu, mereu şi în sus.
Cei nerăbdători nu se mulţumesc, fireşte, cu
această perspectivă. Pe aceştia trebue să-i privim
ca pe nişte drastici doctori, care pot sparge fereastra
ipocondrului, pentru ca, dîndu-I aer şi lumină, să-1
convingă că de aer şi lumină nu trebue să se în-
chiză în casă. Să nu-i credem altfel: Sînt numai
nerăbdători. Ei visează o unitate de simţiri, ca
bază pentru acţiuni mari ; iar atît de isteţi sînt ei
ca să ştie, că unităţile de simţiri nu se pot închega
decît într'un grai. Ce monstruozitate ar fi d. e.
un discurs francez, menit să înflăcăreze o socie-
ate aleasă, pentru a hotărî o faptă r o m â n e a s c ă !
Supărările vor trece şi convingerea aceasta va
fi, poate foarte curînd, a tuturora.
G. Bogdan-Duică.
P. S. Unele date din această scrisoare vor fi poate căutate într'o
zi şi de alţi cercetători. Arăt locul unde se află. — I. Kosnicli, Har­
mlose Bemerkungen auf einer Reise über Petersburg, Moskau,
Kiew nach lassy. Berlin, 1822. p. 235—240. — 2. Lejeune, Voyage
en Valachie et en Moldavie, Paris, 1822, p. 137 şi 145—146, în
note. — 3. Carra, Histoire de la Moldavie et de la Valachie, 1781,
p. 237. — 4. Recordon, Lettres sur la Valachie, Paris, 1821, p. 108.
— 5. Wiikinson, T a b l e a u historique, géographique et politique
de la Moldavie, Paris, 1321, p. 117. — 6. Al Cogâlniceanu, Ilusiï
perdutc, Iaşi, 1841. — 7. N. Rucäreanu, Statua lui I. Heliade-Ra-
dulescu, 1882, p. 03. — S. C Boliac, Trompeta Carpaţilor din 1173
No. 10-Sl. — 9. Curierul românesc din 1831, p. 04 şi 184f>, p. 110.
— 10. D. Bolintincan în Dîmboviţa, I, p. 18. — 11. I. Ohica în In­
dependenţa, 1S0I şi Scrisori căt.ă V. Alexandri, cd. I, p. 191. —
12. Canipan, P e n t r u educaţia copiilor, Bucureşti. 1839, p. C.
a. B. D.
©BCU Cluj
 Nrul 9-10, 1906. LUCEAFĂRUL
C R 0 N I C A.
Cerem scuze cetitorilor noştri c'am în-
tîrziat cu apariţia revistei aproape o
lună. Vina nu o purtăm noi, ci fabrica
din Germania, care din causa unei
regretabile greşeli nici pînă astăzi nu
ne-a putut lifera hîrtia, încît am fost
siliţi să tipărim o parte din exemplarele
acestui număr pe altă hîrtie.
Numărul viitor va fi asemenea duplu
şi va apărea la 15 Iunie vechiu.
t Alexandru Liuba. Cîteva zile înainte de moartea
lui, l-am întîlnit în Bucureşti, dupăce nu ne văzusem
zece ani. Era
aceeaş fire mo­
destă, veşnic pre-'
ocupată de arta
sa ; avea aceeaş
încredere în ta­
lentul său, stîm-
părată, poate, în­
tru cîtva de pre^
terările vremel­
nice, — nemeri­
tate.
„Monumentul
delà Călugăreni",
viitorul monu­
ment, fusese pen­
tru el prilej de
decepţii dureroa­
se : executarea
monumentului
s'a dat la alţii, -f Alexandru Liuba.
deşi în macheta
Iui se manifesta cea mai adevăraţi, singura inter­
pretare românească a unui moment, ce avea să ; i m -
boliseze izbîndele Românilor la Călugăreni. Căci amin­
tirea acestei bătălii nu trebuia perpetuată printr'o cruce,
ori cît de artistic ar fi fost ea plăsmuită şi ori citi Ro­
mâni îşi vor fi găsit moartea acolo. Nu moartea celor
cari îşi apărau viaţa trebuia să călăuziască inspiraţia sculp­
torului, ci bărbăţia celor cari muriafl pentru moşie.
Macheta sculptorului Liuba reprezintă o columnă de
16 m. — mărimea e cerută de natura locului pe care
avea să fie aşezat : lipsa de fond, cîmp deschis, cerul
liber, — deasupra căreia stă vulturul, simbolul vitejiei
şi al puterii, iar la baza piedestalului o scenă din
lupta ce-o cîştigă Mihai Viteazul prin curagiul personal
şi primejduirea vieţii sale. De-asupra scenei:Sf.Gheorghe,
patronul războiului la noi, care le arată Românilor ca­
lea biruinţei. în faţa bazei curge izvorul veşnic indis­
pensabil la marginea drumului.
Deşi proiectul şi macheta sculptorului Liuba fusese
apreciate, în mod elogios, de toţi pricepătorii de artă
215
monumentală, — feciorul de dascăl din Bănat a trebuit
să ajungă la convingerea dureroasă, că talentul şi as­
tăzi încă are un mare rival : protecţia.
Cele două ilustraţii de pe paginile 203 şi 214 sînt
fotografii după macheta regretatului sculptor, mort in
vrîsta de abia 30 de ani. S.
Un jubileu literar. Revista Junimeî, „Convorbiri Lite­
rare" şi-a serbat la 1 Martie jubileul de 40 ani. în Ro­
mânia e prima revistă care a ajuns această vîrstă. La
noie „Familia", a cărui jubileu l-am serbat acum 2 ani.
Noî închinăm cu cuvenita smerenie steagul nostru
tînăr în faţa pletelor argintii ale surorii cu povaţa
cuminte de peste munţi, şi-i urăm din inimă, spre bi­
nele neamului, un viitor cu o salbă bogată în anî şi
fapte bune.
Revista Junimii a avut un rol de îndreptare bună şi
premenire a mişcării noastre literare şi culturale din ul­
timele patru decenii. Şi cea mai mare mulţămire şi mîn-
drie a adîncilor ei bătrîneţe e faptul, că aproape toate
gîndurile bune, pentru cari a luptat pe vremuri, astăzi
şi le vede întrupate. Viitorul mai drept şi mai ferit de
patimă va înscrie activitatea ei pe paginile cele mai
alese din istoria literaturii culturii noastre. Primul voi.
din nrul jubilar cuprinde articole delà colaboratorii în
viaţă şi unele scrisori inedite delà cei ce nu mai sînt.
T.
-CË3-
POŞTA REDACŢIEÎ.
Manuscrisele nu se înapoiază.
Nepublicabile: poesiile trimise de F. G. în B; Ver­
surile născute într'o „momentană inspiraţie" de dl Tran­
dafir din Braşov; poesiile cu strofe frumoase de 1. de
P. din B. ; întreg materialul trimis de V. A. din Blaj;
versurile dlui A T. învăţător ; Sonet de S. C. M. din
Craiova.
V. S. Braşov. Pentr'un elev, ca primă încercare, c bună.
POŞTA ADMINISTRAŢIEI.
Aglaia Pr. (Bucovina). Pe anul 1906 am primit nu­
mai 3 cor.
N. Cristea. Revista de care pomeneşti nu mai apare.
Ab. 2189 (Blaj). Achitat pînă la sfîrşitul anului 1906.
A. Peia (ab. fir. 2196). Pînă la sfîrşitul anului ne mai
datoreşti 5 çor.
C. Dracinschi, Cernăuţi. Colecţiile „Luceafărului",
anii II. III. şi IV. costă 100 cor îndată ce ne veţi tri­
mite această sumă, veţi primi colecţiile.
APARE: ABONAMENTUL:
Ediţia de lux: 20 cor. la an
La 1 şi 15 a fiecărei luni, stil v.
Pentru străinătate : 25 „ „ „
Preţul acestui număr 1 cor. — Ediţia simplă: 12 „ „ „
Pentru România L20 leü. Pe jumătate de an 6 „
Pentru străinătate : 16 „ la an
Redacţia şi Administraţia:
I\7., Strada molnár, Ur. 10.
Redactor: OCTAVIAN C. TÀSLÂUANU.
©BCU Cluj
 216 LUCEAFĂRUL Nrul 9-10 , 1906.

]* * [
în atenţiunea cel cr caii vor visita

Exposiţia delà Bucureşti In întregul Orient respîndită

Bereria fraţilor Mircea
pomflDfl===
— ORIERTflLfl Œ3
„La carul cu bere" ^[EE®^][T7foarte bunăTJ][^®=EE
cea mai mare berărie din
capitala ţăriî româneşti. pentru a-şî menţinea ori şi cine un
Cea mai bună bere „Bragadir" obraz fraged şi frumos
se găseşte aici şi la restaurantul delà Prin întrebuinţarea POMADEÍ orientale
dispar ori ce pete de pe obraz, de orice
„Gara de Nord." natură ar fi, ca: pistruii, pete de ficat,
Nu părăsiţi capitala, fără să fi vizi­ coşuliţe, pete materne, crepături de vînt
tat aceste berării. şi alte zbîrcituri pielare, astfel, că după
întrebuinţarea unul singur borcan şi săpun
cîştigăm rezultatul saiisfăcător fără a de-
~ veni vătămător feţii. "
Hotel TT?etropoe Zilnic primim sute de comande.
PREŢURILE :
= Calea Victoriei = un borcan pomadă orientală . cor. 1.—
un săpun oriental , 1. •
în nemijlocita apropiere a Palatului regal. una cutie pudră orientală . . „ 1.20
Hotel de rangul I. Se capătă la c®n
Camere luminoase şi cirate. — Serviciu
^?UB farmacistul s£?^
prompt. — Preţuri foarte conveniabile. IGNACZ FREYLER
Cafenea şi restaurant. ORŞOVA 230.
*i; ]* 5^

Cumpăraţi „ILUSTRATE" ed, ,LUCEFÍRUL" seria de 20 bucăţi 120 bani,

Pentru ce nu cumpăraţi

Caşcaval
delà
Teodor Mocan în Nagu-Baczon?
firmă solidă romînească fondată în
1875, care pe lingă toată concurenţa
de azi, liferează tot felul de brînză
prompt, ieftin şi spre cea maî
deplină mulţumire a binevoitorilor
clienţi români. — Cereţi lista de
preţuri, care se trimite franco şi
gratis în toate părţile lumii!
Specialitate: Brînză de desert
în scoarţă de brad.
Adresa :
Teodor Mocan în Nagy-Baczon,
Transilvania.
TIPARUL INSTITUTULUI DE ARTE GRAFICE ŞI EDITURĂ „LUCEAFĂRUL"

©BCU Cluj