UNIVERSITATEA “ANDREI ŞAGUNA” DIN CONSTANŢA

MASTER: PSIHOLOGIE CLINICĂ – EVALUARE ȘI INTERVENȚIE

TERAPEUTICĂ

DISCIPLINA: IGIENA PSIHOCOMPORTAMENTALA

PSIHOIGIENA BOLILOR COMMUNE ALE ADULTULUI -

ALCOOLISMUL

Titular disciplină:
Lector univ. dr. Georgeta Cozaru

Masterand:
Hagi-Etem Ghiulber

CONSTANŢA
2013
 CUPRINS

INTRODUCERE.......................................................................................................3

I. GENERALITĂȚI………………………………………………………………...5

II. CAUZELE ŞI EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL……………………8

III. STRATEGIA TRATAMENTULUI ÎN ALCOOLISM………………………12

IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTALĂ ÎN ALCOOLISM……………….16

CONCLUZII............................................................................................................20

BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................21

2
 INTRODUCERE

Această lucrare încearcă să prezinte complexitatea dependenței de alcool,

care este o patologie multidisciplinară, în care manifestările neurologice sunt
deosebit de grave, cu implicaţii puternice de ordin economic, profesional, social şi
nu în ultimul rând, familial.
Societatea modernă se confruntă cu o creştere dramatică a consumului de
alcool la ambele sexe şi la diferite categorii de vârstă, fiind interesate persoane din
ce în ce mai tinere, care nu conştientizează consecinţele negative pe care le implică
consumul de alcool.
Cercetările asupra alcoolismului se orientează tot mai mult către studiul
conduitei faţă de alcool, al factorilor predispozanţi, a dinamicii alcoolului, a
reacţiei organismului faţă de intoxicaţia alcoolică, necesitând de cele mai multe ori
echipe multidisciplinare.
Urmările consumului de alcool sunt impresionante atât din punct de vedere
al celui implicat direct cât şi a consecinţelor nefaste suportate de rudele apropiate
ale alcoolicilor, care îşi exprimă adesea, nedumerirea şi neînţelegerea în privinţa
nepăsării cu care băutorii au abuzat ani de-a rândul de alcool.
În consecinţă, specialistilor, le revine o sarcină extrem de importantă, care
constă în informarea corectă şi realistă atât a pacientului, a familiei sale cât şi a
publicului larg asupra consecinţelor consumului abuziv de alcool, cu implicaţii
majore biopsihosociale.
Afecţiunile somatice pe care le implică această patologie, frecvenţa formelor
grave cu care pacienţii ajung sa se adreseze instituţiilor sanitare, implică instituirea

3
unor tratamente complexe, o perioadă lungă de refacere, absenteism de la locul de
muncă, toate acestea constituind, în fond, pierderi bugetare importante.
Astfel centrul de greutate în stabilirea diagnosticului se deplasează către
depistarea stadiilor incipiente ale bolii (diagnostic precoce), cuprinzând stadii
preclinice şi urmărirea factorilor de risc, ceea ce permite depistarea activă a
bolnavilor şi realizarea unei profilaxii eficiente, individualizate.
Orientarea către profilaxie şi către un diagnostic precoce este posibilă numai
printr-o schimbare în abordarea şi atitudinea privind boala şi bolnavul, dar şi
printr-o adresabilitate precoce către instituţiile abilitate a pacientului conştient de
riscurile ulterioare.

4
 CAP. I. GENERALITĂȚI

Toxicomania, prin definiţie, este apetenţa anormală şi prelungită manifestată

de o persoană faţă de anumite substanţe cu efect analgezic, euforic sau
dinamizator, apetenţă care devine obişnuinţă şi care atrage aproape inevitabil
creşterea progresivă a dozelor. Aceste substanţe sînt toxice fie pentru că au o
nocivitate proprie (opiul are putere toxicogenă), fie pentru că sînt utilizate intensiv
şi prelungit (alcoolul). Decăderea intelectuală şi dezagregarea personalităţii sînt
primele simptome ale toxicomanului. Violenţa şi halucinaţiile se coagulează în
confuzie mentală şi psihoze paranoide. Toxicomanul va urma un traseu standard:
angoasa, chemarea tiranică a drogului şi, în final, demenţa toxică.
Toxicomaniile, în funcţie de efectele fiziologice ale drogului utilizat, se
clasifică în (Lewin):
• Toxice sedative ale spiritului, euphorica: opiul, cocaina
• Toxice îmbătătoare, inebrianti: alcool, eter
• Toxice de iluzionare a simţurilor, phantastica: haşiş, mescalină
• Toxice excitante, excitantia: cafeină, tutun
Definiţie: alcoolismul, denumit și etilism, este o intoxicație alcoolică
cronică, o stare patologică determinată de consumul excesiv de alcool.
Termenul alcoolism a fost folosit pentru prima oară de către medicul suedez
Magnus Huss în 1849. În secolul 19 și la începutul secolului 20 pentru dependența
de alcool se folosea doar termenul dipsomanie.
Alcoolismul este manifestarea, conștientă sau nu, prin care individul caută
satisfacerea nevoii de a consuma alcool, indiferent de mijloace sau consecințe,
pentru evitarea sevrajului sau a stărilor psihice neplăcute. Consumul de alcool este
determinat atât de dependența fizică, cât și dependența psihică.

5
 Epidemiologia alcoolismului
• Problemele legate de alcool încep de obicei la vârsta de 16-30 ani.
• Prevalența abuzului/consumului de alcool - 13,6% în populaţia generală.
• Probleme medicale induse de alcool - 7,4%.
• Doar 22% dintre aceştia apelează la servicii de specialitate. Adresabilitatea
acestor pacienţi se împarte în mod egal între medici generalişti şi medici psihiatri.
• 53% dintre persoanele cu alcoolism au o boală psihică în relaţie de comorbiditate.
• 25% dintre pacienţii unui spital general şi 20% din pacienţii policlinicilor au
diverse tulburări legate de alcool.
Consumul necontrolat de alcool are repercusiuni asupra sănătății și poziției
sociale ale celui care bea. La fel ca și alte dependențe, alcoolismul este privit ca o
boală tratabilă.
Dependența de alcool include patru simptome:
 nevoia incontrolabilă de a consuma alcool
 pierderea controlului - incapacitatea de a se limita la un singur pahar de
băutură la o ocazie deosebită
 dependența psihică - simptome provocate de abținerea de la alcool, ca de
exemplu amețeli, greață, anxietate, tremurături și transpirație abundentă
 toleranța - nevoia de a crește cantitatea de alcool consumată pentru a-i simți
efectele
Alcoolismul este o boală, nu un viciu. Este o boală progresivă, fizică,
mentală și spirituală, incurabilă, marcată de obsesia de a bea, în ciuda răului fizic
produs de consumul de alcool. Este o boală a negării, în care bolnavul declară cu
convingere "Eu nu sunt alcoolic!"- în ciuda tuturor evidențelor.
Intoxicația cronică, voluntară, prin consumarea repetată și uneori masivă de
băuturi alcoolice reprezintă un flagel social (o adevărată "pandemie toxică"),

6
etanolul fiind inclus în categoria "drogurilor sociale".
Alcoolismul este o boală primară, cronică, adesea progresivă şi fatală.
Manifestările şi dezvoltarea ei sunt influenţate de factori: genetici, psihosociali, de
mediu.
Se caracterizează prin:
• Scăderea controlului asupra consumului de alcool
• Interesul pentru alcool
• Consumul de alcool în ciuda consecinţelor adverse
• Distorsiuni în gândire - negare
Simptomele alcoolismului pot fi continue sau periodice având efecte foarte
grave asupra persoanei care consumă alcoolul, dar şi asupra celor din jurul
acesteia, efecte care se întind pe un spectru foarte larg de la economic la social, de
la biologic la psihologic.
Alcoolismul poate fi :
 Alcoolismul acut (beţia) care poate produce o afectare neuropsihică cu
înlăturarea constrîngerilor şi inhibiţilor, crescînd probabilitatea unui
comportament cu risc (agresiunea, delicvenţa, suicid, accidente de
circulatie).
 Alcoolismul cronic este o toxicomanie, o consecinţă a consumului excesiv şi
sistematic.

7
 CAP. II. CAUZELE ŞI EFECTELE CONSUMULUI DE ALCOOL

Cauzele privind dependenţa de alcool sînt încă speculative, neputîndu-se

spune care sînt factorii determinativi. Totuşi anumiţi factori sînt direct implicaţi,
existînd mai degrabă o interacţiune complexă între fondul genetic, vulnerabilitate,
familie, mediu şi cultură.
 Anumite tipuri de personalitate (hiperemotivi, persoane cu complexe de
inferioritate şi cu instabilitate psihică) alcoolul facilitează debarasarea de
dificultăţi de ordin caracterial, redă încrederea şi permite afişarea unei false
bunăstări; anumite tulburări de personalitate (borderline, antisocială) se
asociază frecvent cu consumul excesiv de alcool
 Se asociază cu tulburările psihosomatice şi cu cele de dispoziţie (anxietate şi
depresie); două treimi din persoanele cu dependenţă de alcool au trăit un
episod depresiv major
 Terenul ereditar (transmiterea genetică a enzimei implicate în metabolismul
alcoolului)
 Tradiţii proalcoolice
 Presiunea grupului
 Dorinta de experimentare
 Exemplul idolilor în cazul adolescenţilor
 Conflicte cu părinţii
 Mediul social
 Teama de obligaţiile impuse de vârsta adultă (de exemplu, pierderea locului
de muncă şi căutarea unei alte slujbe, responsabilităţile familiale).
 Răspunsuri încetinite faţă de mediul ambiant
 Scăderea coordonării
8
  Scăderea capacităţii de a gîndi limpede
 Alterarea memoriei
 Voma
 Tulburări de vedere
 Risc crescut de accidente
 Dificultatea de a merge sau a sta în picioare
 Pierderea cunoştinţei
Factorii genetici influenţează în mare măsură prevalenta alcoolismului.
Factorii ereditari au influentă prin transmiterea unor deficiente în: secreţia de
serotonină, endorfine, prostaglandine (transmiterea genetică a enzimei implicate în
metabolismul alcoolului).
Nu s-au găsit dovezi în legătura cu existenta unui anumit tip de personalitate
care să fie predictivă pentru alcoolism. Există, însă, tulburări de personalitate care
se asociază cu alcoolismul.
Un consum îndelungat poate preceda apariţia atacurilor de panică sau
tulburării anxioase generalizate şi poate urma după un istoric de agorafobie şi fobie
socială.
Circumstanţe patologice induse de alcool
• Intoxicaţia alcoolică
• Sevrajul necomplicat
• Sevrajul complicat cu convulsii
• Delirium tremens
• Tulburarea psihotică indusă de alcool
• Tulburarea amnezică persistentă indusă de alcool
Intoxicaţia alcoolică
Variază de la ebrietate uşoară la insuficientă respiratori, comă şi moarte.

9
Alcoolul se combină cu substanţe endogene şi exogene precum dopamina şi
cocaine rezultând metaboliti toxici.
Organismul poate metaboliza 100 mg/kgc/oră.
Cei care nu au dezvoltat tolerantă la alcool dezvoltă la:
• 0,03 mg% - disforie
• 0,05 mg% - incoordonare motorie
• 0,1 mg% - ataxie
• 0,4 mg% - anestezie, comă, moarte
Delirium tremens
Se caracterizează prin confuzie, dezorientare, întunecarea conştientei, tulburări de
percepţie. Sunt frecvent întâlnite ideile delirante, halucinaţiile terifiante, vii (ex.
micropsii, zoopsii), agitaţie, insomnii, febră, hiperactivitate neurovegetativă.
Simptomele apar la 2-3 zile după un consum important de acool, cu intensitate
maxima în ziua 4-5. La consumatorii cronici de alcool există un pattern repetitiv de
delirium tremens de-a lungul vieţii. Netratat, durează aproximativ 4-5 săptămâni.
Cu tratament adecvat, simptomele se ameliorează după 3 zile.
Tulburarea psihotică indusă de alcool: halucinaţii auditive marcate pentru cel
puţin 1 săptămână, care apar puţin după reducerea sau sistarea consumului abuziv
de alcool. Persoana răspunde la aceste halucinaţii prin teamă, anxietate, agitaţie.
Diagnosticul pozitiv se bazează pe istoricul de consum recent de alcool în doze
mari şi absenta schizofreniei sau maniei.
Sevrajul alcoholic: se refera la modificarile care au loc în organism când o
persoană întrerupe brusc consumul de alcool după o perioada lungă în care a
consumat cantități ridicate de alcool. Simptomele specifice sunt: frisoane,
insomnie, anxietate și alte manifestări fizice și mentale.

10
 Complicaţii medicale: gastrită, pneumonie, insuficienţă hepatică, ulcer,
pancreatită, hematom subdural, cardiomiopatie, anemie, neuropatie periferică, sdr.
alcoolic fetal, psihoza korsakoff, demenţă alcoolică.
Alte complicaţii:
 Creşterea riscului apariţiei cancerului de limbă, laringe, esofag, stomac,
ficat, pancreas.
 Creşterea numărului de accidente rutiere.
 Creşterea criminalităţii globale (violuri, molestarea copiilor, tentative de
crimă, crime)
 Creşterea numărului tentativelor de suicid (o rată a suicidului de 60-120 de
ori mai mare cu un risc suicidar de 2%-3,4% în timpul vieţii)

11
 CAP.III. STRATEGIA TRATAMENTULUI ÎN ALCOOLISM

Nu exista un algoritm terapeutic comun tuturor pacienţilor alcoolici. Planul

terapeutic constă în a propune fiecărui subiect, cu maximum de supleţe posibilă, un
larg evantai de metode a căror utilizare depinde de:
• personalitatea subiectului,
• tipul de relaţie cu alcoolul,
• gradul său de motivare,
• momentul evolutiv al comportamentului alcoolic,
• prezenţa/absenţa tulburărilor mintale asociate.
Scopul acestor metode, condiţie necesară dar nu suficientă a succesului
terapeutic, este obţinerea şi menținerea prelungită a abstinenței totale, în cazul în
care existase dependență sau abuz.
Reîntoarcerea la un consum moderat pare imposibilă la alcoolicii
dependenţi. Ea nu a fost deocamdată propusă decât în cadrul programelor
comportamentale în caz de consum abuziv fără dependentă.
Strategia terapeutică, pe termen mediu şi lung, vizează să întărească
beneficiile multiple ale sevrajului menţinut.
În mod clasic terapia alcoolismului este concepută ca o cură compusă din
mai multe etape.
1.Pre-cura
Este un timp pregătitor a cărui importantă e fundamentală. Este un timp
medical şi psihoterapeutic ale cărui principii esenţiale sunt următoarele:
• stabilirea unei relaţii de încredere, permiţând libertatea de expresie, evitând
pericolul unor atitudini autoritare culpabilizante şi atitudinile de îngăduinţă
excesivă ineficace.

12
• bilanţul psihologic şi somatic al comportamentului alcoolic (vechimea şi tipul
relafiei cu alcoolul, bilanţul afectărilor somatice, psiho-afective, familiale, sociale
legate de alcool).
• psihoterapia explicativă favorizând luarea la cunoştinţă (înţelegerea) a abuzului
sau dependenţei, eliberarea de atitudinile de banalizare sau de negare, gasirea unei
motivaţii pentru abstinenţă.
Aceasta precura poate fi mai lunga sau mai puţin lungă. Trecerea la cură, la
un subiect nemotivat, poate fi amânată şi timpul pregătitor se poate dovedi eficace
prin contactele stabilite cu familia, sau prin punerea înlegătură cu grupuri de vechi
bolnavi.
2.Cura de sevraj
• Strategia terapeutică a curei, după cele mai multe opinii, este mult mai uşor
realizata în mediu spitalicesc decât în ambulator; ea permite, aplicarea mai
completă a metodelor medicale şi psihoterapeutice.
• Cura implică un proiect clar de abstinentă, care a fost prezentat pacientului,
explicat, şi în scris în timp. (Utilitatea unei post-cure trebuie evocată încă din
timpul curei, care trebuie înţeleasă ca un prim moment al sevrajului, mai degrabă
decât ca un timp „miracol", ale cărui efecte terapeutice vor fi definitive).
Sevrajul de alcool este total şi imediat. In afara rehidratării suficiente pe cale orală,
vitaminoterapia B, pe cale intramusculară, prescrierea medicamentelor psihotrope
este indispensabilă. Acest tratament substitutiv are drept ţintă prevenirea
incidentelor şi accidentelor sevrajului şi asigurarea unui confort psihologic
pacientului. Produsele folosite sunt foarte variabile; benzodiazepine, carbamat,
tetrabamat, barbiturice, mai rar clormetizol, beta-blocante.

13
Cura de dezgust - terapia aversivă
Derivată din tehnicile comportamentale, ea constă teoretic în a crea o
aversiune fată de alcool prin folosirea unei substanţe cu efect emetizant legat de
acumularea de acetaldehidă.
Aspectele psihoterapeutice ale curei sunt esenţiale. Metodele
psihoterapeutice de grup constau în reuniuni didactice referitoare la alcoolism,
vizând deculpabilizarea, revalorizarea narcisistă, stăpânirea comportamentului
alcoolic şi diverse tehnici de grup mai mult sau mai puţin structurate (jocuri de
roluri, psihodrame, grupuri psihoterapeutice de inspiraţie analitică).
Obiectivul esenţial în cursul curei este de a dezamorsa pasivitatea alcoolicului, de a
favoriza o exprimare verbală a conflictelor, de a conferi sevrajului sensul unui
demers personal activ.
Printre metodele individuale, psihoterapia de susţinere are primul loc, în
cursul curei. Ulterior se poate recurge la tehnici mai elaborate: relaxare şi mai ales
metode comportamentale (autocontrol, afirmarea sinelui) vizând reîntoarcerea
eventuală la un consum moderat de alcool la consumatorii excesivi nedependenfi.
3.Postcura, îngrijirea pe termen lung
Acest timp esenţial al îngrijirii, fără îndoială cel mai pufin codificat,
condiţionează prognosticul comportamentului alcoolic. Îngrijirea implică o relaţie
neîntreruptă şi prelungită cu un terapeut.
Strategiile terapeutice fac apel la:
• chimioterapie:
- locul tratamentelor chimioterapice în timpul post-curei nu este fundamental.
Tratamentele substitutive ale sevrajului, tranchilizantele în special, trebuie să
fie reduse progresiv, apoi întrerupte la capătul a câteva săptămâni, dacă sevrajul
este menţinut.

14
- obţinerea şi menţinerea sevrajului total de alcool, întărit de îngrijirea
psihoterapeutică antrenează, în 80% din cazuri, vindecarea tulburărilor mintale
asociate, cel mai des secundare alcoolizării excesive (sindroame depresive,
anxietate, modificări de caracter, comportament heteroagresiv).

15
 CAP.IV. PSIHOIGIENA COMPORTAMENTALĂ ÎN
ALCOOLISM

Întrucît morbiditatea şi mortalitatea asociate alcoolismului sînt grave şi

complexe este necesară o strategie preventivă la trei niveluri:
 primară prin prevenirea contactului persoanelor vulnerabile cu
alcoolul, prin informare şi prin controlul publicităţii pentru alcool.
 secundară prin prevenirea agravării situaţiei persoanei care a
consumat alcool, prin depistarea precoce şi prin tratamentul prompt.
 terţiară prin reintegrarea bolnavului alcoolic în familie, profesie şi
societate (prevenirea recurenţelor).
Pentru implementarea strategiilor de prevenţie se pot adopta două tipuri de
măsuri:
Măsuri instructiv-educative (cea mai eficientă cale de modificare a
deprinderii de a consuma abuziv băuturi alcoolice) prin:
- difuzarea în rîndul tinerilor a unor cunoştinţe temeinice asupra efectelor
alcoolului, asupra sănătăţii, capacităţii de muncă, comportamentului social,
implicaţiilor demografice şi economice cu ajutorul unor broşuri, pliante, panouri şi
conferinţe pe aceste teme.
- introducerea în programul didactic a unor prelegeri despre alcoolism şi
efectele sale.
Măsuri social-economice
- restrîngerea producţiei de băuturi alcoolice mai ales a celor concentrate.
- limitarea producţiei ilicite.
- menţinerea unor preţuri ridicate.

16
 - realizarea unor cantităţi sporite şi variate de băuturi nealcoolice şi difuzarea
largă a acestora.
- interzicerea reclamei care se face la băuturile alcoolice prin mijloce mass-
media sau prin etichete şi ambalaje atrăgătoare.
- restrîngerea spaţiilor de expunere a băuturilor alcoolice.
- interzicerea vînzării de băuturi alcoolice la copii şi adolescenţi.
- reducerea numărului de unităţi în care se consumă în exclusivitate băuturi.
alcoolice şi neautorizarea funcţionării acestora în vecinătatea şcolilor, căminelor,
instituţiilor, intreprinderilor etc.
Tratamentul conduitelor alcoolice urmăreşte, în principal, atingerea
următoarelor obiective:
 Prevenirea deteriorării personalităţii
 Prevenirea accidentelor majore ale sevrajului
 Parcurgerea curei de dezintoxicare şi de corectare a dezechilibrelor
metabolice
 Profilaxia recăderilor prin factori terapeutici, biologici, psihologici şi
sociali
 Reinserţia socială
Combaterea beţiei şi alcoolismului este în prezent legată în modul cel mai
direct de educaţia omului viitoarei societăţi.
Un element component al enormei munci de educaţie privind formarea
omului viitoarei societăţi este munca de profilaxie antialcoolică, care reprezintă, la
rîndul său, nucleul profilaxiei primare a alcoolismului.
Pot fi evidenţiate trei aspecte ale profilaxiei primare a alcoolismului:

17
 - In primul rănd, desfăşurarea unei mari munci de educaţie în rîndurile
populaţiei, muncă orientată spre ridicarea nivelului cultural şi formarea unei opinii
publice antialcoolice.
- În al doilea rînd, educaţia pentru sănătate a populaţiei şi promovarea
modului sănătos de viaţă.
- În al treilea, formarea unor orientări de abstinenţă la generaţia în creştere.
La baza educaţiei pentru sănătate privind profilaxia alcoolismului se află
popularizarea modului sănătos de viaţă şi dezrădăcinarea deprinderilor dăunătoare.
În ceea ce priveşte generaţia în creştere este just doar un singur punct de vedere şi
anume – educaţia tineretului în spiritul abstinenţei, atitudinii negative active faţă de
orice manifestări de alcoolism. O asemenea abordare a problemei este pe deplin
întemeiată ştiinţific. Numeroasele date din literatură stau mărturie faptului că
abuzul de alcool îşi are începutul la vîrsta de copil şi adolescent.
Principiul inadmisibilităţii consumului de alcool de către copii şi adolescenţi
este baza strategică a întregii munci antialcoolice, desfăşurată în rîndurile tinerilor.
Sub acest aspect e necesar să subliniem, că în condiţiile cînd majoritatea populaţiei
consumă alcool, munca de profilaxie antialcoolică printre minori pe baza
principiului menţionat este un proces îndelungat.
Una din principalele dificultăţi e atitudinea binevoitor-iertătoare, deosebit de
frecventă în cunoştinţa socială, faţă de consumul de alcool, în genere, inclusiv de
către tineret.
Această atitudine este preluată de copii şi adolescenţi. Mai mult decît, înşişi
părinţii, sînt de obicei primii ,,iniţiatori” ai copiilor săi în ale alcoolului. Anume ei
le altoiesc ,,tradiţiile alcoolice”, oferindu-le primul păhărel şi considerînd ca ceva
admisibil consumul alcoolului de către adolescenţi. A schimba atitudinea
conciliant indulgentă, proprie majorităţii oamenilor, privind consumul de alcool de

18
către minori, a pune în gardă opinia publică în legătură cu pericolul de alcool de
către tineret este o chestiune complicată, deficilă, însă extrem de necesară.
Formarea unei asemenea atitudini sociale va solicita aplicarea unui complex
de măsuri cultural-educative, administrativ-juridice şi medicale, orientate la
strîmtorarea treptată din viaţa cotidiană a acelor împrejurări care provoacă
necesitatea de alcool. Tradiţiilor de a bea, atît de răspîndite şi adînc înrădăcinate, e
necesar să li se opună o popularizare largă a modului sănătos de viaţă, educaţia
antialcoolică a maselor, formarea orientărilor de abstenenţă la tînăra generaţie.
Combaterea cu succes a alcoolismului şi a consumului abuziv de spirtoase în
mijlocul adulţilor poate contribui esenţial la ameliorarea atmosferei în familie şi la
micşorarea numărului de devieri psihice ale copiilor, condiţionate de acţiunea
nocivă a alcoolului asupra funcţiei generative a părinţilor.

19
CAP.V.CONCLUZII

20
 BIBLIOGRAFIE

1. Angheluţă V., Nica-Udangiu Şt., Nica-Udangiu L., Psihiatrie Preventivă, Ed.

Medicală, Bucureşti, 1986

2. Chiriță, V., Papari, A., Chiriță, R. (2009), Tratat de psihiatrie, vol. 1, Editura
Fundației „Andrei Șaguna”, Constanța

3. Ferreol G., Adolescenţa şi toxicomania, Ed. Polirom, Iaşi, 2000

4. Lupu I., Zanc I., Sociologie Medicală, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

5.Tudose F., Tudose C., Dobranici L., Psihopatologie şi Psihiatrie pentru

Psihologi, Ed. Infomedica, Bucureşti, 2002

21