Relaţia medic-pacient este bazată pe respect reciproc, este o relaţie interpersonală, care le

oferă atât pacientului cât şi medicului o încredere deplină şi o usoară desfaşurare a

tratamentului clinic. Cunostinţele medicului stomatolog, practică acestuia şi tehnologia
avansată duc la alinarea pacientului şi la un control de calitate. Astfel acest lucru este
benefic pentru ambele părţi.

Medicul dentist, în practica lui se poate întâlni cu o gamă vastă de pacienţi. Putem contura
urmatoarele tipuri rigide de pacienţi astfel:

Pacienţii dominatori care sunt încrezători în sine, competitivi, având uşoare trăsături
narcisiste. Se caracterizează prin modul lor autoîncrezator, energici şi uneori atrăgători.

Pacienţii paranoizi sunt etichetaţi drept serioşi, critici, rezervaţi şi des antisociali. Pentru
aceştia lumea pare a fi ameninţătoare şi ostilă. Au senzaţia că informaţiile şi ajutorul pe
care îl oferă medical pot fi folosite împotriva lui. Au o dorinţa excesivă de a fi independenţi
dându-şi o importanţă de sine uşor exagerată. Consider că în astfel de cazuri medical
trebuie sa fie curtenitor, atent în alegerea cuvintelor, tolerant, fară a adopta un
comportament autoritar.

Pacienţii obstructivi, consider că aceşti pacienţi sunt ostili, rebeli, antisociali uşor agresivi,
creează o distanţă faţă de ceilalti, simţind o lipsă de apreciere din partea medicului. Acesti
pacienţi au nevoie de o aborare tolerantă şi plină de răbdare din partea medicului. Dacă
medicul este criticat este preferabil să abordeze acest lucru serios, exprimandu-şi regretul,
în locul adoptării unui comportament defensiv.

Pacienţii inhibaţi, sunt nesiguri, conţin tulburări de personalitate. Consideră că au probleme

adânci şi conflicte seriose care nu pot fi rezolvate de alte persoane. Au un comportament
social nesigur, stângăcii, iar luarea unei decizii este tot timpul amânată, din cauza de a nu
face vreo eroare. Sunt perfectionişti, şi au tendinţa de a se învinovăţi sau autopedepsi.
Consider că medicul trebuie să fie optimist cu astfel de pacienţi deorece pesimismul lor
poate fi redus cu prietenia şi înţelegerea pe care o insuflă medicul.
Pacienţii dependenţi sunt întotdeauna în cautarea afectivităţii manifestând o dependenţă
excesivă faţă de alţii. Au puţine pretenţii şi ambiţii şi tind să supraaprecieze calităţile
medicului şi a celor din jur. Nu sunt lezaţi de critică sau dezaprobare, dar încrederea în sine
este scazută neasumându-şi responsabilităţi. Medical trebuie să se comporte cald,
afectuos, suportiv.

Concluzie: acela ca peste 20% dintre adulții de peste 60 de ani suferă de o tulburare mintală sau
neurologică (excluzându-le pe cele legate de durerile de cap) și că aproape 7% dintre toate
dizabilitățile pe care le au vârstnicii sunt cauzate de aceste tulburări neurologice și mintale.

Cele mai întâlnite tulburări neuro-psihiatrice sunt, în cazul acestui grup de vârstă, demența și
depresia. În același timp, tulburările de anxietate afectează aproape 4% din această populație,
abuzul de substanțe aproape 1%, iar 25% dintre morțile auto-cauzate provin din acest grup de
vârstă.
. In plus de factorii tipici de stres întâlniți în rândul oricărui grup de vârstă, mulți adulți în vârstă de
peste 60-65 de ani își pierd abilitatea de a trăi independent, din cauza mobilității limitate, durerilor
cronice, fragilității fizice sau psihice sau altor tipuri de probleme, având astfel nevoie de o anumită
formă de îngrijiri pe termen lung. Mai mult, vârstnicii sunt mai expuși stresului adus de stările de
doliu după cineva drag, de diminuarea statutului socio-economic adus de pensionare sau de diverse
dizabilități. Toți acești factori îi pot conduce spre izolare, pierderea independenței, singurătate și
stresului psihologic extrem.

Simptomele tulburării bipolare la vârstnici

Simptomele de manie sau hipomanie la vârstnici sunt: comportament agresiv, agitație, hiperactivitate,
iritabilitate, deplasarea fără motiv dintr-un loc în altul, începerea unor activități și abandonarea lor la
scurt timp, Episodul de manie sau hipomanie la vârstnici include simptome de deficit cognitiv ca
dezorientarea, distragerea ușoară a atenției, dificultăți de memorie, incoerența gândurilor precum și
slăbirea funcțiilor executive. Tratamentul ESTE :anticonvulsivante (antiepileptice)

Tabloul simptomatic al schizofreniei la vârstnici

La vârstnici predomină simptomele pozitive ca halucinațiile, gândurile paranoide, de urmărire, pierderea
contactului cu lumea reală. Diminuarea funcțiilor cognitive (memorie, atenție, gândire,
limbaj).Tratamentul ESTe de antipsihotice.

Simptome de demență
-simptomele nu sunt sistematice la început, persoana suferindă nu este conștientă de probleme, nu are
sentimentul de boală. Persoana în cauză neagă că ar avea probleme, iar cei din jur observă cu dificultate
schimbările sau le consideră normale, datorate vârstei;

-trecerea de la bucurie la tristețe, după care intervine dificultatea persoanei în a-și controla afectele,
urmată de slăbirea afectelor, apatie.

-persoana în cauză are ieșiri explozive, reacții comportamentale neașteptate, se opune ajutorului oferit
cu toate că are nevoie de ajutor

Tratamentul: Donezepil (Aricept) este un medicament cu efect puternic la nivelul neuronilor.