Injecțiile

– sunt intervenții prin care se introduc, sub presiune, în țesuturi, vase, organe ,
soluții medicamentoase, substanțe anestezice, substanțe biologice (seruri, vaccinuri) pentru a
obține o acțiune locală sau generală.Reprezintă o cale de administrare cu multe avantaje faţă
de alte căi prin: ușurința de executare, rapiditatea acțiunii, stabilirea corectă a dozei.
Manopere simple prin care se introduc în organism soluții medicamentoase cu scop:
1.Preventiv
2.Curativ
3.De diagnostic
Ca material pentru execuţie se folosesc:
a). Seringi de diferite modele şi mărimi (Record, Janet, seringi automate, din material
plastic, seringi-pistol);
b). Aparate închise cu dopuri de cauciuc perforate şi cu tuburi de material plastic sau sticlă,
prevăzute pentru perfuzii lente (ex. aparatul Bobrov).
c). Ace de seringă de diferite dimensiuni, lungimi şi diametre, în funcție de tipul seringii,
injecției, specia şi talia animalului.
Instrumentar – pentru administrări intravenoase
1.Fluturași – microperfuzoare
2.Catetere intravenoase
După indicații şi locul unde se inoculează soluția injecțiile pot fi:

Intradermice; Intratraheale Intrapleurale;

Subcutanate; Intramamare Intraseroase;

Intramusculare; Intraosoase. Intrasinoviale;

Intravenoase; Intracardiace; Intraarticulare;

Intraperitoneale Arahnoidiene; Intraarteriale;

Produsele de injectat se prezintă în soluții sterile, în fiole, flacoane, prevăzute cu scrierea

conţinutului direct pe sticlă sau etichetă: concentraţia şi chiar indicarea dozei, termenul de
valabilitate.Sau soluțiile se prepară extempore, cu ajutorul apei distilate, soluție fiziologică
ş.a.
Înainte de a se practica o injecție se iau următoarele masuri:

- Asepsia regiunii unde se face injecția prin tundere (uneori la unele tipuri de injecții
chiar radere-i/v). Dacă părul este scurt se dezinfectează locul de elecţie cu alcool;
- Sterilizarea seringilor şi acelor prin fierbere (totdeauna trebuie să avem 2 ace, unul
pentru aspirat soluția şi altul pentru injecție);
- Umplerea seringii să se facă când seringa este rece şi să se elimine bulele de aer, să nu
se folosească soluții nesterile, cu corpi străini sau de culori modificate şi fără etichete pe fiole
sau flacoane.
- Contenția animalului în funcție de tipul, locul injecției şi specia animalului.
 Timpii operatori:

1. Introducerea acului se poate face variat: după tipul injecției, grosimea pielii, specia
animalului, printr-o apăsare lentă şi fermă într-un pliu al pielii sau printr-o simplă lovire
bruscă;
2. Adaptarea seringii şi verificarea prin aspirație dacă suntem într-un vas;
3. Injectarea soluției şi dozei stabilite;
4. Scoaterea acului şi masarea locului cu tamponul folosit la dezinfecția anterioară sau cu
altul.
Injecțiile intradermice – se utilizează pentru acţiuni locale sau pentru acțiunea relevatoare a
tuberculinei. Injecția se face pe pârțile laterale ale gâtului, pe o regiune tunsă. Cu mâna
stângă se face un pliu al pielii, ce se tine între degetul mare şi arătător, iar acul adoptat la
seringă se introduce în dermul pielii cu bizoul spre exterior şi se inoculează tuberculina,
formându-se un buton.
Se folosesc de obicei seringi speciale cu ac mic, ce permite injectarea tuberculinei în derm.
Se inoculează cantități mici de substanțe (0,3-1 ml).
Locurile de elecţie: în dependent de scopul urmărit.
La bovine – pentru tuberculizare fetele laterale ale gâtului, pliul cozii.
Galinacee – în bărbiță.
Palmipede – membrana interdigitală.
Cabaline – testul pentru maleinare (pentru diagnosticul morvei) se face în dermul pleoapei
inferioare.
La porcine – baza pavilionului urechii.
Injecțiile subcutanate
– se folosesc pentru administrarea substanțelor medicamentoase neiritante şi unor
resorbabile, precum şi a preparatelor biologice (seruri, vaccinuri);
Tehnica
– cu degetul mare şi cel arătător se formează un pliu al pielii la baza căruia se introduce acul
cu bizoul în sus, soluția se inoculează cu ușurință. După injectare acul se scoate sub un
tampon cu alcool sau tinctură de iod.
!Când cantitatea de lichid este mare, se recomandă să se injecteze în mai multe locuri. Într-
un singur loc se va injecta max 5-20 ml la animale mici, 30-100 ml la cele mijlocii şi 150-
250 ml la animalele mari. După terminarea injecției se masează uşor locul, pentru ca lichidul
să se resoarbă mai repede.
Locurile de elecţie
– se practică în locurile cu piele mobilă, cu o vascularizare şi inervare mai săracă.
La animalele mari – fețele laterale ale gâtului, regiunea pieptului, spetei şi a flancului.
La câini şi pisici – aceleași locuri cât şi partea inferioară a abdomenului şi fața internă a
coapsei.
La porc – la baza pavilionului urechii, la fața internă a coapselor, sub pliul iei.
La ovine şi caprine – regiunea toraco-abdominală, fața mediană a gambei.
 Accidentele şi complicațiile posibile:

- înțeparea şi traumarea unui nerv;

- puncția unui vas şi consecutiv formarea hematomului (în acest caz se schimbă locul de
elecţie şi se aplică un pansament compresiv);
- necroza sau gangrena cutanată (în cazul când se administrează cantități mari de lichide
greu resorbabile);
- complicații septice (abces, flegmon), atunci când nu se respectă regulile de asepsie şi
antisepsie.
Injecții intramusculare (i/m)
– se inoculează soluții sau suspensii medicamentoase, soluții uleioase, care nu se pot
administra pe cale intravenoasă.Faţă de administrarea subcutană are şi avantajul
unei resorbţii mai rapide (3-15 min) în raport de caracteristicele soluției injectate.
Tehnica de lucru
– se folosesc ace de 6-12 cm cu diametru de 0,5-2 mm în funcție de talia animalului. Se
palpează musculatura pentru a repara cât mai exact locul de elecţie. Apoi se aseptizează
regiunea şi acul se introduce 1-3 cm la animalele mici, 3-5 cm la cele mijlocii şi 5-10 cm la
cele mari.
Introducerea acului adaptat la seringă -se poate face la animalele cu pielea subțire şi
separat de seringă în cazul animalelor mari cu piele groasă. Înainte deinjectarese va aspira
pentru a evita injectarea intravascular. Se recomandă să se injecteze într-un loc maxim 3-5
ml soluție la animalele mici, 5-15 ml la cele mijlocii şi 20-30 ml la cele mari. Acul se extrage
sub compresiunea unui tampon antiseptic, iar locul se masează uşor.
Locurile de elecţie
– regiunile cu mase musculare bogate, cu inervația şi vascularizarea în profunzime.
La animalele mari – în musculatura crupei, feselor şi gâtului;
La animale mijlocii şi mici–în musculatur afeselor şi coapselor;
La păsări – în musculatura pectorală.
Accidente şi complicații
: sunt posibile cele descrise în cazul injecțiilor subcutane, însă de
gravitate mai mare.
Ruperea acului este un accident posibil, atunci când contenţia nu este corespunzătoare.
Accidentul odată produs impune intervenția chirurgicală pentru extracția fragmentului de
ac.
Injecțiile intravenoase (i/v)
Avantaje :

se pretează pentru soluții iritante ce nu pot fi administrate pe altă cale;

efectul rapid;
se pot administra cantități mari de lichide;
dozele sunt mai reduse;
permite readministrarea prin menținere cateterelor în locurile de elecție;
puțin dureroase
 Loc de elective
– toate regiunile cu vene superficiale abordabile
Tehnica generală de lucru:
1.Antisepsie Pentru readministrări se
conectează cateterele
2.Stază
venoase la prelungitoare
3.Se introduce acul în unghi 45
4.Se ridică staza
5.Se adm. soluții lent
Accidentele şi complicațiile posibile:

1.Hematom Periflebită 2.Gangrenă umedă

Injecţiile intraarteriale
– se practică pentru angiografii şi în terapia unor focare septice periferice.
Materialul şi tehnica de lucru:
sunt asemănătoare celor de la injecțiile i/v. După aseptizarea riguroasă se injectează în
direcția centrifugă cu o presiune suficientă pentru a depăși presiunea arterială. Extragerea
acului se face rapid şi sub compresiune, care se menține mai multe minute, pentru a preveni
formarea hematomului periarterial.
Loc de elecţie:

- artera carotidă sau aorta (la cabaline sau bovine);

Se practică în angiografii,anestezii, experimental.
Injecțiile intraperitoneale – sunt folosite frecventa la animale pentru administrarea unor
anestezice şi mai ales pentru tratamentul peritonitelor.
Loc de elecţie:

- la animalele mari - flancul stâng sau drept, în mijlocul fosei paralombare;

- la animalele mici – pe linia albă între ombilic şi pubis.
 Tehnica de lucru:
după antisepsie se introduce acul perpendicular prin peretele abdominal, până ce se constată
o senzație de gol (lipsa de rezistență), apoi se lasă liber pentru a urmări mișcările care trebuie
să fie sincrone cu cele ale peretelui, dacă apar mișcări sincrone cu cele peristaltice înseamnă
că s-a puncționat rumenul sau o ansă intestinală. Acest lucru se simte şi prin emisie de gaze
sau de conținut cu miros caracteristic.
Accidente şi complicații:
-apar când nu se respectă tehnica de lucru.Se pot înregistra perforații viscerale şi
consecutive peritonită localizată sau generalizată.
Injecțiile intratraheale
– se folosesc pentru tratamentul unor parazitoze traheo-bronşice.Se reparează porțiunea de
trahee cervicală mai puțin acoperită de mușchi, unde se introduce acul prin spațiul dintre
două inele.Injectarea se face lent pentru a nu se declanșa reacții de tusă sau asfixie.
Injecții intrasinoviale
– se practică cu scop anestezic, diagnostic şi terapeutic.
Locul de elecţie
– se stabilește având în vedere topografia fundurilor de sac ale sinovialelor articulare şi
tendinoase la fiecare specie.
Tehnica de lucru:
Se antipatizează riguros locul (tundere şi radere), acul se introduce prin piele şi se
traspoziţionează locul cu 3-10 mm şi apoi se traversează peretele sacului sinovial, se
adaptează la ac cateterul, apoi la acesta seringa şi în funcție de scopul urmărit, se aspiră
conținut sinovial sau se administrează medicația necesară.În general, se recomandă să se
injecteze un volum egal cu cel sinovial extras, pentru a nu produce modificări de presiune în
capsula sinovială.Acul se scoate brusc, sub compresiunea unui tampon steril, după care se
masează uşor locul.Pentru a preveni contaminarea postinjecţională se recomandă aplicarea
pansamentului steril pentru 24-48ore.
Injecțiile intraosoase – se folosesc cu scop terapeutic pentru perfuzii lente în stările
hipovolemice, atunci când starea venoasă este inaccesibilă. Se puncționează epifizele oaselor
lungi cu ace speciale.
Locurile de elecţie:
sternul, marea tuberozitate a humerusului, tuberozitatea coxală ş.a.
Injecțiile intramamare
– se folosesc în tratamentulmamitelor, direct prin canalul papilar.Se pot injecta soluții
anestezice, antibiotice, aer,oxigen ş.a.În cazuri grave se pot face injecții direct în
parenchimul mamar.
Mai sunt injecții:
Epidurale – anestezii sau tratamente
Perineurale – anestezii
Subconjunctivale
Intrapleurale – în pleurite sau pleurezii
- în spațiile intercostale 5-8
Intracardiace:
• în stările de urgență sau eutanasie (animalele mici)
• pentru recoltare de sânge (la animalele de experiență)
• efect maxim
Recoltarea de sânge – se efectuează pentru diferite probe de laborator, pentru stabilirea unor
diagnostice, examen serologic, cu scop terapeutic, transfuzie şi prepararea unor seruri
hiperimune.
Cantitatea de sânge variază de la specie la specie, talie, vârstă.
la cal – se pot recolta 4-6 l
la bovine4-8 l la porcine200-600 ml
la ovine200-500 ml câine50-200 ml