Sunteți pe pagina 1din 16

TULBURĂRILE RESPIRATORII ALE NOU-NĂSCUTULUI

Hipoxia si anoxia

absenţa respiraţiei şi prezenţa activitaţii cardiace

• fetale (tulb. transportului de oxigen si nevoi crescute)

• maternale (aport insuf. de oxigen, oxigenare insuf. a sângelui)

• placentare (rezistenţa vasculară crescută sau dezlipirea prematură a

placentei).

la iapă, expulzarea fetusului în învelitori cu asfixie, compresiuni pe cordonul ombilical

Simptome: tahicardie, aritmii, apnee, reflex pupilar, , cianoză = asfixie periferică

Diagnosticul se precizează pe baza simptomelor.

Prognosticul este grav în asfixia centrală şi rezervat în asfixia periferică.

Tratamentul : deblocarea căilor respiratorii şi stimularea mişcarilor respi-

ratorii, respiraţie artificială, tonice cardio-respiratorii

Hemoragia ombilicala

Se produce datorită ruperii cordonului şi datorită unor tulburări hemodinamice

uterine.

Prognostic favorabil sau grav in fct de gravitate

Trat: suturarea cordonului cu fir neresorbabil la 10 mm de baza,sau sutura in cruce daca e rupt de la baza

Persistenţa canalului arterial

Este o anomalie manifestată prin hipoxie şi insuficienţă pulmonară, fătul ne-

putând fi salvat.

Persistenţa deschiderii interatriale Botallo

Prin această anomalie se produce amestecul sângelui venos şi arterial. Se pro-

duce hipoxie la efort, cianoză, reversibile în repaus.

Tratamentul nu se practică în medicina veterinară, prognosticul fiind sumbru.


Constipatia

Eliminarea dificila a meconiului cu fenomen de colica. Diagnostic…tuseu rectal,tratament clisma,daca se face in


aproximativ 12-24 de ore prognostic favorabil.

Omfalopatii

Dupa ruperea cordonului ombilical,necroza uscata a portiunii libere,se cicatrizeaza si cade in cca 7-8 zile. Pot
aparea infectii.

Omfalita – Gangrena umeda cu tendinta diseminare

congestie, secreţie purulentă, abatere, inapetenţă, hipertermie, tahicardie, tahipnee, cifoză.

Omfaloflebita debutează cu omfalită, apoi induraţie, durere locală, abces local, peritonite, abatere, febră,
anorexie.

Tratament : pastrarea zonei curate,spray sau crème cu antibiotic sau antibiotic pe cale generala

Puerperium

PUERPÉRIU s. n. perioadă dintre momentul nașterii și involuția completă a tractusului genital (revenirea post-
partum)

Puerperium la vaca

Tine aproximativ 21 de zile,in functie de conditiile de mediu,stare de intretinere etc. In cazuri patologice poate
dura mai mult. La 4 zile volumul ulterului se reduce la jumatate,iar la aprox 8-9 zile revine la forma anterioara.
Gatul uterin este partial inchis dupa 3-4 zile si complet inchis dupa 9-12 zile.Verificarea starii organelor genitale se
face prin examen trans rectal periodic, se urmaresc in acelasi timp si scurgerile vaginale,comportamentul si starea
de sanatate a animalului.

Reluarea activitatii de reproductie se poate face dupa aproximativ 30 de zile (in conditii optime de recuperare)

AFECŢIUNI CHIRURGICALE ÎN PUERPERIUM

Hemoragiile : se produc post-traumatic la nivel vaginal, cervical sau/şi uterin, cu emisiune vulvara, acumulare
uterina sau peritoneală a sângelui, insoţită de semne de anemie.

Hemoragia vaginala : se produce in urma rupturii arterei sau venei vaginalein : exces de volum fetal, instrumentar
obstetrical defectuos folosit, strictura vaginala, fragmente osoase consecutiv fetotomiilor.

Se poate palpa ETR pentru a determina dimensiunea si zona hemoragiei/leziunii. Simptomele sunt caracteristice
hemoragiilor (anemie,slabire,inapetenta,slabiciune etc.)

Tratament : forcepsura sau ligatura timp de aprox 12 ore. Femela se verifica dupa aprox 10-15 zile datorita riscului
de rupere. Se admin antihemoragice,antibiotic,ser etc.

Hemoragia Interna

Uterina sau abdominala. Se prod prin ruperea arterei uterine sau arterei iliace. Cauze: torsiunii
uterine, prolaps uterin, traumatisme, ruperea carunculilor, inerţie uterină,tulburări de coagulare, intoxicaţii cu
anticoagulante.

Simptome: mucoase palide,apatie,puls filiform,extremitati reci,insuficienta respiratorie.

Prognostic sumbru in cazul ruperii arterelor. Tratament: antihemoragice,antibiotice,fluide iv, tampoane


hemostatice etc.

Hematom

Cel mai frecvent apar la nivelul vulvei si peritoneului,in special la vaca,iapa si scroafa datorita
impunsaturilor/muscaturilor etc

Simptomele se traduc prin apariţia unei formaţiuni fluctuente, la 2-3 zile de

la fătare, cu deformarea regiunii. Uneori femela face eforturi de expulzie.

Hematomul se poate organiza, fibroza, abceda sau poate fi resorbit.

Tratamentul constă în evacuarea hematomului după organizare, prin puncţie sau incizie.

RUPTURA UTERINA este un accident grav care se produce în timpul gestaţiei sau al parturiţiei. Se datorează
distociilor, instrumentarului obstetrical, torsiunii uterine.

Simptomele în gestaţie sunt: abatere, anorexie, colici, şoc, peritonită. Dacă accidentul se produce în parturiţie,
semnele variază pendinte de in-tensitatea hemoragiei. La carnivore parturiţia se opreşte.

Diagnosticul se face pe baza simptomelor şi a exploraţiei uterine.

Prognosticul este rezervat spre grav, în funcţie de mărimea leziunii.

Tratamentul se face după celiotomie, extragerea fătului şi sutura uterină. Dacă ruptura s-a produs în timpul
parturiţiei se face sutura uterină pe calevaginală, prin celiotomie sau prin prolaps uterin provocat.

Se vor administra antihemoragice şi ocitocice.

Ruptura cervixului

Se poate produce la vaca in cazul distociilor,cand cervixul este insuficient deschis. Apar scurgeri sangvinolente si
dificultati in parturitie.

Diagnosticul se face pe baza ETR. Prognosticul este rezervat dpdv al reproductiei. Tratament: hemostazie
medicamentoasa sau prin forci- presură folosind pensele Albrechtsen. Se pot introduce tampoane îmbibate

cu soluţii astringente.

Leziuni vulvo-vaginale

Se produc in urma distociilor,manevrarii defectuase a instrumentarului sau a fatului.


Simptomele : neliniste,urinare si defecare frecventa,cifozare. :Local tumefactie,iritare,mici leziuni ce se pot
complica bacterian. Tratament: toaletare locala,antibioterapie,suture daca este cazul,antibioterapie locala.
Prognostic : favorabil spre rezervat,in functie de caz

EDEMUL ŞI INFILTRAŢIA VULVO-VAGINALĂ se întâlneşte mai ales la scroafă prin exacerbarea fenomenelor
fiziologice şi îngustarea lumenului vaginal. Se produce prin introducerea repetata a mainii sau instrumentelor pe
traiectul vaginal pentru facilitarea parturitiei (scoaterea purceilor)

Simptome: ingrosarea labiilor,tumefiere,microhemoragii,infiltratii,congestie.

Prognosticul este rezervat în vederea continuării parturiţiei. Infiltratele seresorb în câteva zile.

Tratamentul profilactic este salutar, prin evitarea introducerii mâinii pe traiectul vaginal. Se recurge la cezariană,
apoi aspersiuni cu apă rece sausoluţii astringente.

DESMOREXIA SACRO-ILIACĂ reprezintă ruperea parţială a ligamentului capsular sacro-iliac şi desfacerea simfizei
ischio-pubiene. Se produce datorită disproporţiilor feto-maternale coroborate cu extrageri forţate.

Simptome. Femela se află în decubit forţat, cu membre dirijate înspre înainte şi depărtate de corp. Sacrumul este
înfundat între paletele iliace şi zgomot de frecătură osoasă la mişcarea coxalelor. Diagnosticul se face pe baza
semnelor clinice şi a anamnezei. Diferenţial seface cu paraplegia post-partum, fracturile de bazin sau ale
membrelor posterioare.

Prognosticul este grav datorită complicaţiilor decubitale.Tratamentul se face prin asigurarea unui aşternut gros,
absorbant, întoarceri de pe o parte pe alta de 2-3 ori pe zi, fricţii uscate, administrarea de săruri de Ca ,
suspendarea femelei. După 8-10 zile dacă nu se vad îmbunătaţiri se va valorifica femela prin abatorizare.

Prolapsul uterin- etiopatogeneza dislocarea şi evidenţierea a unuia sau a ambelor coarne uterine printre labiile
vulvare, prin traiectul vaginal, întâlnit la: vacă, bivoliţă, oaie, caţea, pisică, nutria

Factori favorizanţi: stabulaţie prelungită, podea înclinată, vârsta, alimentaţia deficitară, subinvoluţia uterină,
neînchiderea cervixului, relaşarea ligamentelor largi, prolapsul vaginal antepartum, hipocalcemia, etc.

Factori determinanţi: eforturi puternice, parturiţii rapide cu crearea unui vid între vârful cornului uterin şi făt,
urmate de ranversarea întregului corn şi exteriorizarea printre labiile vulvare.

Prolaps uterin – simptome

Simptome. La scurt timp după fătare, femela face eforturi puternice iar uterul apare între labiile vulvare. Are forma
unei mase piriforme, roşii- violacee, până la nivelul jaretelor, acoperită cu carunculi la rumegătoare sau de forma
literei lambda la pluripare.

Iapa : starea generală modificată, colică, eforturi, transpiraţii, prolaps rectal.

Vacă şi bivoliţă : decubit, rare eforturi, stare generală care se depreciază treptat.

Oaia nu prezintă simptome, decât rămânerea în urma cârdului.

Capra are o stare generală modificată, agitaţie, dispnee, eforturi puternice.

Căţeaua şi pisica sunt neliniştite, iritate, uneori autofagie.


Prolaps uterin-tratament

Tratamentul se face prin repunerea manuală sau histerectomie vaginală ( procedeeul Keller) .

RETENŢIA ÎNVELITORILOR FETALE (retenţia secundinelor, retentio secundinarum) se manifestă prin rămânerea în
uter a anexelor fetale. Accidentul se produce la : vacă, rar bivoliţă, oaie, capră, iapă, scroafă şi carnivore.

Factori favorizanţi : stabulaţie, carenţe mineralo-vitaminice, exploatare iraţională, conformaţia placentei, rasa,
factori genetici.

Factori determinanţi : infecţii placentare, hipokinezie uterină, închiderea prematură a cervixului.

Retentia invelitorilor fetale- Simptome si diagnostic

Vaca : apariţia unui cordon membranos care atârnă la nivelul comisurii in-

ferioare a vulvei, prezenţa unor cotiledoane, eforturi rare, uter flasc. După

24-36 ore secreţiile capată miros de putrefacţie, apare febră (40°C), diminuarea lactaţiei, congestie vaginală, edem.
După 3-4 zile starea generală se alterează, decubit, 41C°, anorexie, agalaxie, diarei fetide, secreţii vaginale cu miros
de varză acră stricată.

Evoluţia este gravă când se poate produce exitus-ul datorită sapremiei. Uneori se produc remisii în 5-6 săptamâni,
alteori se instalează o metrită purulentă cu revenirea lentă a femelei.

Iapa : secundinele pot fi reţinute post-avort după luna a-VII-a .Se consi-deră retenţie dacă învelitorile nu s-au
eliminat la maxim 6-8 ore după fatare. Dupa 10-12 ore apare colică, hipertermie, eforturi puternice, prolaps

rectal, metrită, septicemie, moarte în 2-3 zile. În retenţii parţiale poate aparea metrită purulentă cu remisie in 7-8
zile.

Oaia şi capra fac retenţii după avort, uneori prolaps uterin, la capră apar intoxicaţii sapremice.

Scroafa face rar retenţii placentare, de regulă parţiale(2-3 placente), traduse prin metrită purulentă la 3-4 zile
post partum. Se recomandă asistenţa la fătare în vederea numărării placentelor si fixarea precoce a diagnosticului.

Carnivorele dezvoltă rar această afecţiune cu febră, secreţii verzui care persista dupa 12 ore, apoi metrită,
peritonită septicemie, exitus.

Retentie placentara diagnostic si tratament

Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice si a anamnezei

Tratamentul vizează trei deziderate:

- extragerea învelitorilor

- combaterea infecţiei

- stimularea involuţiei uterine.


VAGINITA NECROTICA (crupala, pseudomembranoasa) este o afectiune acuta, pe tesuturi zdrobite, cu false
membrane, difteroide.

Etiologia. Agentul etiologic este bacilul necrozei (bacilul Schmorl), comensal al tubului digestiv, care se dezvolta pe
tesuturi zdrobite in asociatie cu flora piogena.

Simptomele apar la 3-4 zile post-partum cu: cifoza, eforturi puternice, anorexie, suprimarea rumegarii, slabire,
inflamatie vulvo-vestibulo-vaginala, durere, secretie redusa brun-cenusie, false membrane pe mucoasa vaginala,
aderente.

Evolutia este acuta cu difuzie spre cervix si uter, abcese metastatice in organe, toxiemie, septicemie si moarte in 4-
6 zile. Uneori, vindecare spontana in 3-4 saptamani.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor locale si generale. Prognosticul e rezervat spre grav.

Tratamentul e profilactic prin evitarea traumatismelor si respectarea conditiilor de asepsie.

Local se vor administra antibiotice suspendate in Oleum jecoris, bujiuri, ungvente, apa oxigenata ¼ , permanganat
de potasiu 1‰ , solutii Lotagen 3-4%. General se vor administra antibiotice si/sau sulfamide.

VAGINITA GANGRENOASA este cea mai grava complicatie post-partum, cu evolutie supraacuta, produsa de
germeni anaerobi, intalnita cu precadere la rumegatoare.

Etiologie. Tesuturi zdrobite profund si flora anaeroba ( Vibrionul septic, Clostridium perfringens, C. oedematiens).
Acestia provin din mediu sau din fatul emfizematos.

Simptomele apar dupa 3-4 zile dupa fatare cu: eforturi de expulzie, febra 41-42°C, apoi hipotermie cu manifestari
toxiemice profunde: apatie, anorexie, moarte in 2-3 zile. Local se constata edem invadant, crepitant, piele calda
apoi rece si de culoare violacee cu picaturi de serozitate citrina, miros ihoros.

Prognosticul e sumbru, rar vindecare cu sfacelarea tesuturilor mortificate.

Tratamentul salutar e cel preventiv prin evitarea traumatismelor si seroterapia preventiva, mai ales in cazurile cu
fat emfizematos. In general incercarile terapeutice sunt iluzorii, dar se poate incrca administrarea serului
antigangrenos polivalent 200-300 ml, repetat si cu administrare i.m.,s.c. si intramural. Se va apela la antibiotice cu
spectru larg, tonice generale si cardiovasculare, etc.

CERVICITA PUERPERALĂ reprezintă inflamaţia septică a colului uterin şi poate fi cauza de infecunditate prelungită
sau sterilitate. Etiologia e reprezentată de striviri şi deşirări ale mucoasei peste care se grefează agenţi microbieni
din vagin sau uter. Simptomele sunt discrete, se pot vizualiza secreţii intermitente, iar la ESV se constata inflamaţia
florii involte, congestie, hemoragii reduse. La ETR se constata ingroşarea cervixului, durere.

Prognosticul e favorabil cu vindecari in cca 2 saptamani sau rezervat daca se produc cronicizari.

Diagnosticul nu e facil, dar se poate contura cu ajutorul semnelor clinice si prin ESV si ETR.

Tratamentul se face prin aseptizarea canalului cervical prin aplicare intrauterine de bujiuri, solutii, ungvente sau
suspensii cu antibiotice,antiseptice, cicatrizante , etc.
ENDOMETRITA CATARALA PUERPERALA este cea mai frecventa infectie puerperala la vaca, intalnita , de regula,
dupa distocii. Etiologie: uter hipoton, dupa distocii, insamantare microbiana iatrogena, subinvolutie uterina, etc.

Simptomele sunt, de regula, locale, rar febra, diminuarea apetitului si lactatiei, prelungirea puerperiumului, la ETR
se constata uter hipoton. Evolutia este de 8-10 zile cu vindecare spontana in 3-4 saptamani sau de regula
cronicizare.

La iapa simptomatologia este zgomotoasa cu debut rapid ( 3-6 zile post-partum) cu modificarea starii generale:
febra, anorexie, eforturi de expul zare. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice. Prognosticul medical
favorabil, reproductiv rezervat datorita cronicizarii si infecunditatii prelungite( 2-6 luni).

Tratamentul presupune triada terapeutică:

- eliminarea exsudatului uterin;

- stimularea involuţiei uterine;

- aseptizarea cavitaţii uterine.

ENDOMETRITA PURULENTA PUERPERALA este o infectie grava, caracterizata printr-o inflamatie purulenta, cu
modificarea starii generale. Se intalneste la vaca , bivolita, mai rar la celelalte specii.

Etiologia este reprezentata, pe langa factorii favorizanti descrisi mai sus, de factori determinanti reprezentati de
retentia secundinelor, atragand dupa sine infectii bacteriene.

Simptomele apar la 5-6 zile p-p, cu: reducerea apetitului, rumegare incetinita sau suprimata, hipogalaxie, febra,
eforturi, secretii brun-rosietice, miros putrid. La ETR : uter aton, fluctuant, marit, cg patologic pe ovar. Dupa 14 zile
uerul involueaza iar secretia devine purulenta. Poate aparea remisia in 3-4 saptamani cu slabirea femelei sau
afectiunea se cronicizeaza.

Diagnosticul se bazeaza pe semnele locale si generale.

Prognosticul este favorabil la vaca si grav la celelalte specii.D.p.d.v reproductiv este rezervat datorita infecunditatii
prelungite. Tratamentul se bazeaza tot pe triada terapeutica inclusiv administra-

rea de luteolitice.

METRITA NECROTICA (pseudomembranoasa, crupala, difteroida) este o afectiune grava produsa de bacilul
necrozei (Sphaerophorus necrophorus, bacilul Schmorl). Leziunile pot fi localizate la nivelul carunculilor
(rumegatoare) sau difuze la Iapa, scroafa si carnivore.Se poate asocia si flora piogena.

Simptomele sunt asemanatoare ca in vaginita necrotica si apar la 4-6 zile p-p. Se semnaleaza anorexie, suprimarea
rumegarii, 41-42°C, cifoza, mers teapan, agalaxie, tahipnee, secretie brun-cenusie cu miros putrid, conduct
copulator cu depozite fibrinoase. La ETR uter marit, ingrosat cu zone crepitante( crepitatie sangvina).

Evolutia este acuta si de regula se sfarseste prin moarte in 4-6 zile.Rar apar vindecari sau pot aparea abcese
metastatice in organe. Diagnosticul se pune usor, pe baza semnelor clinice.

Prognostic grav cu vindecari de max. 50% si cu infecunditate indelungata.


Tratamentul urmareste distrugerea agentului etiologic si sustinerea generala a organismului. Pe cale generala se
vor administra antibiotice si/sau sulfamide, dar si intrauterin suspendate in Oleum jecoris. Se vor sustine marile
functii.

METRITA GANGRENOASA este cea mai grava afectiune uterina .Etiologia este reprezentata de agenti bacterieni
anaerobi care se dezvolta in tesuturile zdrobite profund sau mortificate.( Clostridium septiCum, Cl. oedematiens,
Cl. perfringens cu diferite alte asocieri.

Simptomele se deruleaza supraacut si grav cu: hipertermie 42°C, apoi hipotermie, prostratie, anorexie, abolirea
rumegarii, tahipnee, secretii vaginale reduse, brun-rosietice, cu miros fetid, sfacele. La ETR uter marit, edematiat,
crepitant (crepitatie gazoasa), edem invadant perivulvar, cianoza mucoaselor.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice si a evolutiei. Prognosticul e sumbru cu moarte in 3-6 zile.

Tratamentul este complex si se face prin administrarea de ser antiangrenos polivalent (200-300ml/zi),
antibioterapie masiva, sustinerea marilor functii si lavaje uterine cu apa oxigenata ¼ sau permanganat de potasiu
1‰.

METRITA PERFORANTA este o afectiune caracterizata prin procese de necroza a peretelui uterin, peritonita,
septicemie, intalnita la carnivore

Etiologia este reprezentata de retentia placentei sau a fatului, pe acest fond dezvoltandu-se flora bacteriana, mai
ales pe cale ascendenta. Simptome debuteaza la 2-4 zile p-p cu: hipertermie, frisoane, balonare, vome bilioase,
secretii brun- ciocolatii, ihoroase, apoi diarei profuze, hipotermie, prostratie grava, exitus in 1-3 zile.

Diagnosticul se pune pe anamneza, examen clinic si evolutia bolii. Prognosticul este grav cu moarte in 2-3 zile.

Tratamentul se face prin histerectomie de urgenta, antibioterapie si mentinerea marilor functii.

PERIMETRITA PUERPERALA este o inflamatie uterina care cuprinde si seroasa, datorata metritelor, perforatiilor
uterine sau post-histerotomieSe intalneste la vaca,bivolita si iapa cu predilectie.

Etiologia rezida din cele scrise mai sus. Simptomele sunt tipice peritonitei localizate in asociere cu manifestarile
clinice ale afetiunii uterine preexistente. Se constata: febra, anorexie,puls accelerat, cifoza, abdomen supt,
deplasare greoaie, tenesme, dureri la palparea abdominala sau transrectala a uterului. La ETR suprafata uterina ia
un aspect rugos, datorita depunerilor de fibrina. Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, pe aspectul si
sensibilitatii abdomenului si a durerii intense la ETR.

Prognosticul este rezervat la vaca, datorita riscului cronicizarii si aparitiei parametritei si grav la iapa datorita
generalizarii peritonotei.

Tratamentul se face dupa protocolul afectiunii uterine preexistente, dar se va trata si peritonita prin: antibiotice pe
cale generala, fluidoterapie pentru sustinere, eventual administrare de enzime proteolitice intraperitoneal
(alfachemotripsina). Profilaxia se face prin tratarea corecta si in timp util a afectiunilor uterine .
PARAMETRITA PUERPERALA reprezinta inflamatia tesuturilor periuterine, inclusiv ligamentele largi, cu extindere
la vezica urinara, ovare, oviducte si cu formarea unui bloc aderential visceral conglomerat. Se intalneste mai
frecvent la vaca si capra.Etiologia este reprezentata de perimetrite, metrita si vaginita necrotica,rupturi uterine,
histerotomii, ovariectomii, ruminotomii, interventii brutale.Le la nivelul aparatului genital (distocii, repuneri de
prolaps uterin, etc).

Simptomele apar in doua faze:

- faza acuta este dominata de semnele de peritonita cu: temperatura, cifoza, eforturi de expulzare, tenesme,
polakiurie. La ETR se pot decela inflamatii, abcese si prezenta afectiunii preexistente (vaginita, metrita).

- faza cronica este caracterizata prin amendarea simptomatologiei si chiar reaparitia ciclurilor sexuale. La ETR se
constata bloc aderential nedureros, uneori abcese in fundurile de sac, defecari greoaie datorita includerii rectului
in acest proces haotic aderential.

Diagnosticul e facil, dupa semnele clinice, uneori pot aparea confuzii cutumori abdominale masive.Prognosticul
vital este rezervat si grav dpdv reproductiv, datorita sterilitatii definitive instalate.

Tratamentul poate consta in administrare pe cale generala si locala de antibiotice si/sau sulfamide.

SEPTICEMIA PUERPERALA este o infectie puerperala generalizata care apare ca urmare a patrunderii si
multiplicarii in sange a agentilor bacterieni, proveniti de la infectiile localizate. Se manifesta printr-o degradare
puternica a starii generale care determina, de regula, moartea animalului.

Se intalneste frecvent la catea (35% din totalul infectiilor puerperale), scroafa (30%), iapa (15%), la vaca procentul
fiind nesemnificativ.

Etiologie. Infectia este diseminata de la aparatul genital, pe cale sangvina sau limfatica, pe fondul unei reactivitati
foarte scazute ,dar si datorita virulentei unor germeni (streptococul hemolitic). Cel mai frecvent, afectiunea apare
in primele 4-5 zile post-partum.

Simptomele sunt diferentiate in functie de specie, astfel:

- la vaca septicemia apare la o saptamana post-partum si poate evolua:

- supraacut;

- acut;

- cronic.

In formele supraacute si acute, debutul este rapid, cu abatere, decubit, febra (40-41°C), autoascultatie, sialoree,
trismus, congestie conjunctiva la, midriaza, aritmii, puls accelerat, filiform, anorexie, apoi adipsie si agalaxie, uneori
edem pulmonar. In forma cronica simptomatologia este mai putin zgomotoasa, afectiuneatrenand 3-4 saptamani
post-partum. Femela slabeste progresiv, prefer decubitul cu capul sprijinit, la inceput febra, apoi normotermie,
daca starea generala se imbunatateste.
- la iapa evolueaza supraacut sau acut, la 24 ore post-partum, cu febra Inalta, frison, transpiratie, tahicardie, puls
filiform, midriaza, exitus in cateva zile.

- la oaie si capra semnele bolii apar in 12-24 ore post-partum, cu semne Clinice grave, mai ales la capra. Oaia face
o septicemie specifica provocata de pneumodiplococi cu: abatere, mers nesigur, extesia capului si gatului, cifoza,
abdomen acut, febra (40-41°C), tahipnee, tahicardie, jetaj, semne de pneumonie. Mucoasa vestibulo-vulvara
congestionata, apoi necrotica, secretii gri- maronii, ihoroase. Exitus probabil in 1-2 zile. Boala poate fi transmisa si
mieilor.

- la scroafă poate evolua supraacut, acut sau cronic cu: apatie, decubit permanent, crampe musculare, destindere
abdominala, anorexie, hipertermie (39,5-40°C), cianoza si ectazi venelor mamare.

- la căţea semnele sunt grave cu: abatere, anorexie, hipertermie (39,5-41°C), apoi hipotermie, tahicardie,
respiratie profunda de tip Biot, colaps cardio-circulator, secretii vulvare fetide.

- la pisică simptomele sunt similare cu cele de la catea.

Diagnosticul se pune pe baza modificarilor dramatice a starii generale,coroborate cu afectiunea genitala primara.

Prognosticul vital este sumbru, cu exceptia bovinelor, unde se pot obtine vindecari.

Tratamentul se face , in cele mai multa cazuri tardiv, cu rezultate satisfacatoare. Totusi, un tratament va fi instituit,
datorita confiscarii carnii de tip septicemic.

Se urmareste o terapie antiinifectioasa masiva si sustinerea starii generale. La carnivore se executa (ovario)-
histerectomia.

PIEMIA PUERPERALA reprezinta difuzare pe cale sangvina sau limfatica, de la aparatul genital, in alte organe, a
agentilor patogeni, rezultand astfel abcese metastatice. Se intalneste la : vaca, rar la scroafa, carnivore, oaie si
capra, exceptional la iapa.

Etiopatogeneza. Metastazele isi au originea in diferite afectiuni inflamatorii genitale (vaginite, cervicite, metrite,
peri- si parametrite, retentii placentare, piometru, etc. Transmiterea la distanta e posibila prin mobilizarea
fragmentelor de trombusi infectati si antrenarea lor in torentul sangvin. Astfel aceste trombusuri se opresc in
organele cu circulatie bogata , cum ar fi: ficatul, rinichi, articulatii.

Simptomele sunt reprezentate de: degradarea starii generale, cifoza, deplasari greoaie, mers teapan, greutate in
adoptarea statiunii patrupodale din decubit, abdomen supt, extensii cervico-craniene.

Semnele caracteristice apar dupa cca 2 saptamani post-partum, cand pot fi decelate limitrof sau la distanta de
aparatul genital, tumefactii metastatice insotite de limfoadenite locale.

La vaca metastazele sunt , de regula, articulare, tendinoase, bursitice. Pot aparea endocardite cu aritmie, tahipnee
si tulburari circulatorii grave sau bronhopneumonii localizate sau localizari renale cu manifestari de pielonefrita
purulenta. Se mai intalnesc localzari mamare sau la extremitatea membrelor anterioare sub forma de
pododermatite.
Diagnosticul se pune pe baza simptomelor generale si locale. Diagnosticul diferential se face cu intoxicatii si
septicemia puerperala. Tratamentul se instituie tardiv, de regula, iar rezultatele sunt satisfacatoare spre
indoielnice. Antibioterapia si/sau sulfamidoterapia, precum si fluidoterapia pentru mentinerea marilor functii pot fi
benefice

Coma puerperală a vacii (febra vituleră, febra de lapte, colapsul puerperal, pareza vituleră, hipocalcemia de
parturiţie) apare după primele mulsori, cu debut şi evoluţie rapidă, a unei depresii severe a funcţiilorsenzoriale şi
motorii, hipocalcemie, hipotermie şi pierderea cunoştinţei.

Etiologia este reprezentată de factori favorizanţi şi factori determinanţi.Factorii favorizanţi:

- lactaţia; alimentaţia bogata-n proteine şi carbo-hidraţi, dar săracă-n vitamine şi minerale; stabulaţia prelungită;

rasa (predispoziţie in defavoarea bunelor producătoare).

Factorii determinanţi: Principalul factor determinant îl reprezintă declanşarea lactaţiei şi mulsul frecvent şi
complet. Mai pot participa: schimbările meteorologice rapide şi unele tulburări psihice(îndepărtarea bruscă a
viţelului, brutalizarea femelei,etc.) Patogeneza poate fi explcată prin unele modificări umorale asociate cu

unele de natură hepatică.

Apare hipocalcemia şi hipomagneziemia,pe fondul consumului crescut din timpul gestaţiei şi apoi al lactaţiei. Acest
lucru se întâmplă datorită faptului că pentru producerea a 20-25 litri de lapte este necesară de 5 ori cantitatea de

calciu din sânge. De asemenea, afecţiunea apare şi pe fondul unui aport sărac sau prin asimilare defectuoasă,
deficienţe de ionizare (raţii bogate-n proteine, dezechilibre acido-bazice) şi deficienţe de mobilizare a rezervelor de
calciu din organism. Pot participa şi unele glande endocrine la apariţia hipocalcemiei. Astfel hipofiza participă
indirect, prin eliberarea de FSH se produce o secreţie mare de estrogeni ovarieni, estrogeni ce induc dezvoltarea
glandei mamare şi sereţie colostrală abundentă.

Participarea SNV la inducerea comei, se traduce printro insuficienţă simpaticotonică. Mai pot aparea:
hipofosfatemie, hiperpotasiemie,etc.

Simptomele debutează la 12-72 ore de la parturiţie şi de la declanşarea lactaţiei, în două faze:

- faza prodromală: nelinişte, trismus, apetit redus, femela pare a asculta zgomote venite de departe. Prin
intervenţia calcitoninei şi parathormonului simptomele se pot amenda şi totul poate trece neobservat.

- faza comatoasă se instalează brusc, prin instalarea dezechilibrelor amintite, cu: decubit cu autoascultaţie,
indiferenţă, areactivitate, somnolenţă, midriază, lipsa reflexelor, normotermie la debut, apoi hipotermie (37°-
36°C),extremităţi reci, secuse musculare, gura întredeschisă, limbă atârnândă, ptialism, constipaţie, abolirea
apetitului şi a rumegării. Respiraţia este amplă, dar bradipneică, retenţie urinară, mamelă flască, vene mamare
turgide, presiune arterială scăzută, mucoase palide. În cazuri grave, femela adoptă deubitul lateral, opistotonus şi
extensia membrelor. Evoluţia este acută (2-3 zile) cu vindecări lente în 50% din cazuri, alteoripot apărea reşute (50-
75%) in urmatoarele ore. Complicaţiile pot surveni (meteorism, plăgi decubitale, asfixia, bronhopneumonia ab
ingestis, prolaps vaginal sau rectal) agravând astfel prognosticul. Leziunile anatomo-patologice sunt nespecifice:
ficat mărit, decolorat cu peteşii, degenerescenţă grasă, congestii ale unor glande endocrine.
Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice, pe faptul că apare la bunele producătoare de lapte şi numai după
primul muls sau supt. Prognosticul este grav datorită evoluţiei rapide şi complicaţiilor, dar poate deveni favorabil
dacă se intervine la timp.Tratamentul se executa prin insuflare de aer în mamelă sau calciterapie sau prin ambele
metode. Se folosesc sărurile de calciu injectabile: clorura de Ca

30-50 g sol. 10%, gluconat de Ca 25-50 g sol. 10%, borogluconat de Ca. În general doza la vacă este de 10 g de
calciu/100 kg g.v., inoculată i.v. lent, eventual diluata in ser fiziologic, fracţionarea dozelor, în vederea diminua-

rii acţiunii nocive asupra cordului. Alteori se preferă administrarea şi pe ca-le i.m. în paralel cu administrarea i.v.

Se obţin vindecări în cca. 80% din cazuri. Insuflarea de aer în mamelă (Schmidt 1879) se execută cu aparatul

Ewers sau cu ajutorul unei pompe de aer, prin intermediul unei sonde mamare. Se va insufla aer intrunul, in două
sau chiar în toate compartimentele cu atenţie şi păna la ridicarea de pe sol, a membrului superior cu cca.

3-4 cm. Pentru a împiedica refularea aerului, extremitaţile mamelonului se vor lega timp de 6 ore cu feşe de tifon.
În 80% din cazuri vaca se ridică in cca. 30 min.

Asocierea celor două metode duce la vindecări până la 98% din cazuri. Se mai pot administra parathormon 50-100
γ/zi, cortizon 500 mg sau prednisolon 200 mg, vitamina D 10-30 mil. U.I., vitamina C 10g/zi.

Profilaxia constă în alimentaţie raţională, repaus mamar de minim 6 săptămăni, iar la cele care au in antecendente
boala, se va evita mulsul complet şi rapid.

Tetania puerperală a vacii ( eclampsia vituleră) este o nevroză puerperală caracterizată printro
hiperexcitabilitate neuro-musculară.

Etiopatogeneza este neelucidată complet. Se constată hipocalcemie, hipomagneziemie şi hiperamoniemie.

Simptomele apar la 48 ore post-partum cu: agitaţie, mugete frecvente, hiperreactivitate la stimuli externi, apoi
contracţii clonice, titubaţii, trismus,nistagmus rotator, sialoree, tahicardie, tahipnee, hipertermie (39-
39,5°C),uneori contracţii de tip tetaniform. Afecţiunea evoluează in crize repetate ce alternează cu stări de comă.
Treptat apare tetania generalizată şi moarte prin asfixie în 2-10 ore de la debut.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice apărute în puerperiumul precoce, facându-se diagnosticul
diferenţial cu tetanosul puerperal şi meningoencefalite.

Prognosticul e grav, moartea producându-se în 90% din cazuri.ratamentul constă în administrarea de substanţe
tranchilizante, ce pot amenda simptomele de hiperexcitabilitate neuro-musculară ( Combelen, acepromazina,
fenobarbital, xilazina, săruri de Mg, etc).

Paraplegia puerperală (downer cow syndrome) a vacii reprezintă incapacitatea femelei de a se menţine in
staţiune patrupodală.

Etiologia este asemănătoare cu cea din coma puerperală, in plus fiind implicate traumatisme, destinderi capsulo-
ligamentare ale bazinului din timpul extragerilor forţate, pe fondul epuizării femelei în momentul parturiţiei.

Patogenia nu este suficient cunoscută, traducându-se prin hipofosfatemie ,hipertiroidism cu secreţie mărită de
calcitonin Nă, variaţii ale Na, K, Mg.
Simptomele apar după primele mulsori cu : nesiguranţă în staţiune, vaccilaţii ale trenului posterior, decubit, marile
funcţii normale, facies vioi. Se pot produce vindecări spontane în cca. 7 zile. Frecvent se produc complicaţii
datorate decubitului prelungit.

Diagnosticul se trasează prin: decubit, păstrarea cunoştinţei şi a marilor funcţii. Diagnosticul diferenţial se face
cu:fracturi, luxaţii, desmorexii, nevrite.

Prognosticul este rezervat dacă decubitul se prelungeşte peste 7-8 zile.

Tratamentul prin insuflare de aer în mamelă dă rezultate incerte, la fel ca terapia cu compuşi ai fosforului. Se poate
administra hipofosfit de calciu 30g+glucoză 10 g în 100 ml apa distilată, injectate i.v., fosfat acid de sodium 5-20 g,
i.v., acid fosforic 10-20 g/zi per os diluat în sirop, apă, etc. Se mai dministrează corticoizi, tonice generale. Se vor
lua măsuri pentru evitarea leziunilor decubitale.

NEVROZELE PUERPERALE LA OAIE ŞI CAPRĂ

Apar în condiţii similare ca la vacă, putând uneori îmbrăca un aspect enzootic. Simptomele pot apare ante- dar mai
ales postpartum, cu: apatie, anorexie, constipaţie, hipo- şi/sau agalaxie, ataxie, decubit. La oaie întâlnim forma
paraplegică, cu precădere, iar la capră cea comatoasă.

Evoluţia este lenta, cu vindecare în 1-2 săptămâni, dar cu slabirea femelei şi producţie scăzută de lapte.

Prognosticul este favorabil, dar rezervat în ceea ce priveşte producţia de lapte.

Tratamentul se face prin calciterapie cu rezultate foarte bune la ambele specii. Se administrează borogluconat de
calciu 6-10 g i.v. Profilactic se vor administra in hrană suplimente minerale.

NEVROZELE PUERPERALE LA SCROAFĂ

Apar mai frecvent la scroafele rahitice şi la cele foarte prolifice. Simptomele apar la câteva ore postpartum sau
chiar în timpul parturiţiei. Forma comatoasă este mai rară cu: anorexie, apatie, mamele mici, reci, fără secreţie,
mers dificil, tremurături musculare, apoi decubit cu ridicări greoaie.

Forma tetanică (eclamptică) este mai frecventă sau asociată cu prima, cu:agitaţie, guiţături convulsive, contracţii
musculare generalizate, decubit costoabdominal, opistotonus, extensia membrelor, masticaţii în gol, ptialism.
Crizele au loc la 10-30 min. Daca simptomele apar înainte de partuiţie, aceasta poate întărzia sau devine greoaie,
expulzia fiecărui purcel declanşând o nouă criză. Evoluţia este favorabilă cu vindecare spontană în câteva zile.

Prognosticul este favorabil pentru parturientă, dar grav pentru purcei datorită naşterii dificile şi agalaxiei.

Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a momentului apariţiei bolii. Se face diagnostic diferenţial cu
mamita colibacilară (febră şi inflamaţie mamară). Tratamentul se face prin administrare i.v. sau i.m. de
borogluconat de calciu 10-15 g. În forma eclamptică se vor administra tranchilizante.

NEVROZELE PUERPERALE LA IAPĂ

Sunt foarte rar întâlnite (s-a descris o formă eclamptică la ponei) cu apariţie în puerperium, dar după un efort. Se
constată hipocalcemie şi hipermagneziemie.
Simptomele sunt: nelinişte, agitaţie, tremurături musculare, transpiraţii abundente, trismus, membre de lemn,
tahipnee, tahicardie, retenţie urina ra. Vindecare spontană în 60% din cazuri. Moartea se poate produce în câteva
ore de la debut. Diagnosticul se pune uşor, facându-se diferenţa cu tetanosul (momentul apariţiei şi poziţia
pleoapei a treia). Tratamentul se face prin calciterapie 5-10 g/100 kg m.c. Vindecarea debutează cu micţionare în
cantitate considerabilă. Profilaxia se face prin evitarea eforturilor mari, în puerperium, ale iepelor.

NEVROZELE PUERPERALE ALE CARNIVORELOR

Cea mai întâlnită nevroză, care apare în timpul lactaţiei, este eclampsiapuerperală sau eclampsia de lactaţie.

Afecţiunea este mai întâlnită la căţelele raselor mici, prolifice, cu alimentaţie necorespunzătoare.

Patogenetic se constată hipocalcemie.Simptomele apar în primele zile după fătare sau mai târziu în lactaţie cu:
agitaţie, nelinişte, gemete, tremurături musculare, convulsii, titubări, pti-alism, limbă atârnândă, nistagmus
rotator, contracţii clonice, apoi tetanice, opistotonus, membre în extensie, mamelă turgescentă, secretorie. Criza
poate dura de la 5 min. la câteva ore. Crizele sunt extenuante, femelele resimţindu-se printro stare de somnolenţă
şi oboseală marcante. Crizele pot reveni, dar se răresc. Uneori se poate produce spasm glotic şi exitus. Se produc
recidive la parturiţiile următoare.Diagnosticul se pune pe baza semnelor clinice şi a prezenţei lactaţiei.

Prognosticul este favorabil sau rezervat în cazul crizelor lungi şi frecvente. Tratamentul pe bază de săruri de calciu
este salutary. Simptomatic se pot administra sedative, tonice cardiace, vitamina C, etc. Se vor îndeparta căţeii de la
supt, apelând la o doică sau la alimentaţie artificială a puilor sugari.

PSEUDOGESTAŢIA ŞI LACTAŢIA NERVOASĂ

Este o afecţiune des întălnită la căţea, dar şi la pisică. Este caracterizată de manifestări morfofiziologice şi
comportamentale tipice gestaţiei şi lactaţiei Aceste manifestări apar în lipsa gestaţiei, postestral, fiind induse de:

- factori hormonali;

- factori olfactivi, vizuali, auditivi;

- reflexele innăscute.

Etiopatogeneza poate include comportamentul de tip haită la căţele, când femela dominantă este singura care
procrează, celelalte ocupându-se cu în grijirea puilor, inclusiv alăptarea. Statusul endocrin este similar în gestaţie
cât şi în afara gestaţiei. Adica, progesteronemia se menţine la valori ridiate timp de circa 2 luni, ceea ce conduce la
un comportament de tip gestativ şi maternal al femelei. După 2 luni progesteronemia scade determinând creşterea
prolactinemiei, deci apariţia lactaţiei. La pisică nu se prea întâlneşte fenomenul de pseudogestaţie, în schimb
lactaţia nervoasă se întâlneşte frecvent. Atât la căţea cât şi la pisică, coabitarea cu congenere gestante sau lactante
poate induce psihozele mai sus menţionate. Simptomele sunt evidente la 5 până la 12 săptămâni postestrus. La
căţea se observă o creştere în volum a abdomenului, oboseală, nervozitate, compor tament de tip maternal. La
examenul clinic şi ecografic al aparatului genial nu se observă modificări. Uneori, la căţea se pot observa secreţii
vagina le gleroase, discrete.Glanda mamară este mărită în volum şi prezintă secreţie lactată. Evoluţia este de
regulă spre dispariţia simptomatologiei, uneori putând apărea complicaţii ca: piometru, mamite, tumori mamare.

Diagnosticul este facil bazându-se pe simptomatologie, dar trebuie facută diferenţa cu gestaţia adevărată.

Prognosticul este favorabil, dacă nu apar complicaţii.


Tratamentul are în vedere următoarele deziderate:

- modificarea comportamentului;

- inhibarea lactaţiei;

- involuţia glandei mamare.

Primul deziderat poate fi obţinut prin scoaterea femelei din mediul ei şi prin distragerea atenţiei. În acest sens,
femela se va plimba un timp mai îndelungat în locuri necunoscute sau dacă este posibil chiar se poate apela la
cazări temporare. Următoarele obiective pot fi atinse printrun tratament :

- igieno-dietetic;

- local;

- diuretic;

- medicamentos şi hormonal.

Tratamentul igieno-dietetic cuprinde suprimarea alimentaţiei 24 de ore şi a apei 48 de ore. Apoi raţiile se reduc la
jumătate din normal pentru 7-10 zile. Local se urmăreşte decongestionarea şi reducerea hipertrofiei mamare.Se

poate apela la compresii reci şi aplicarea de unguente ca :

unguent camforat 10%;

- Stopcanilact cremă;

- Lactafug cremă;

- Mastoprofen;

- Progestogel.

Tratamentul diuretic impune folosirea Furosemidului 4mg/zi/5 zile.Tratamentele medicamentoase presupune


folosirea antipirinei şi a bicarbonatului de sodiu, în părţi egale, câte 250-300 mg/zi/10 zile sau 1-2 linguri ţe de
sirop de KCl 10%/8-10 zile. Se mai poate folosi bromocriptina în do ze de 20-30µg/zi/14 zile, având ca efect
inhibarea prolactinei. Tot un inhibitor al prolactinei este şi metergolina şi cabergolina în doze de 0,2 mg/kg/ zi.
Inhibitorii de prolactină având efecte vomitive, se vor administra în paralel cu antiemeticele.

Tratamentele hormonale presupun folosirea steroizilor gonadali, astfel:estrogeni + testosteron (Fecundan 1-2 ml
i.m., Mamineurine 1-3 tab/zi/6 zile, Covinan, etc.). Profilaxia constă în administrarea unei doze unice de 0,01
mg/kg de benzoat de estradiol, la 10 zile de la încetarea căldurilor.

PLACENTOFAGIA Reprezintă consumarea învelitorilor fetale, după expulzare, de către femelele ierbivore sau
omnivore. Acest lucru e normal la carnivore. Se întâlneşte la scroafă, rar la vacă şi iapă. Simptomele pot fi imediate
şi alarmante, când învelitorile deglutite parţia pot produce moartea prin asfixie. De obicei semnele clinice apar la
câteva zile de la ingestie cu: inapetenţă, meteorizaţii, colici, diarei cu resturi de învelitori, tahipnee, hipertermie,
tahicardie. La scroafă simptomatologia lipseşte.
Diagnosticul este greu de fixat, mai ales dacă parturiţia nu a fost supravegheată. Tratamentul presupune
stimularea digestiei prin administrarea de HCl diluat şi pepsină, dar şi laxative uleioase în vederea accelerării
tranzitului.Profilaxia se referă la supravegherea parturiţiei şi la îndepărtarea învelitorilor perifetale.

FETOFAGIA

Reprezintă consumarea propriilor produşi de concepţie de către mamă. Se întâlneşte la: scroafă, pisică, iepuroaică,
rar la căţea.Etiologia se referă la alimentaţia cu carne crudă în a doua jumătate a gestaţiei, iritarea mamei de către
pui, prin supt, prin provocarea de leziuni cu dinţii sau ghearele. Reflexul de autoapărare presupune muşcarea
puilor şi mai apoi consumarea acestora. Fenomenul se repetă, de regulă, la urmatoarele parturiţii. Aceste femele
se vor elimina de la reproducţie,