Capitolul I. Inventarierea – procedeu al metodei contabilitatii.

Procedeele metodei contabilitatii cuprind trei categorii:

 Procedee comune tuturor disciplinelor (generale);
 Procedee comune si altor discipline economice;
 Procedee specifice contabilitatii.
Inventarierea face parte din categoria procedeelor comune si altor discipline economice alaturi de
documentatia, evaluarea si calculatia.
Inventarierea – procedeul contabil de constatare faptica, la o anumita data, a existentei elementelor
patrimoniale ale intreprinderii, din punct de vedere cantitativ si valoric.
Inventarierea a aparut ca o necesitate datorita neconcordantelor de ordin obiectiv si subiectiv ce apar frecvent
intre datele din contabilitate (scriptice) si cele din teren (faptice).
Aceste neconcordante pot fi generate de fenomene precum:
 Pieredere in greutate la stocuri de materii prime, marfuri, produse finite – datorita proprietatilor lor
fizico-chimice, sub influenta unor factori de mediu (pe timpul pastrarii lor: temperatura, umiditate, etc);
 Cresteri in greutate in cazul animalelor si pasarilor sub influenta proceselor biologice;
 Gestionarea defectuoasa a bunurilor (mijloace fixe sau stocuri), care conduce la disparitia acestora din
patrimoniu (sustrageri, depozitare necorespunzatoare etc);
 Necunoasterea sau neglijenta personalului de la compartimentul financiar-contabil, care poate conduce
la inregistrari eronate in contabilitate ale existentei si miscarii elementelor patrimoniale.
Pentru a cunoaste in permanenta situatia reala a patrimoniului pentru a o pune de acord cu aceea contabila,
este necesara inventarierea.
Inventarierea este importanta din urmatoarele puncte de vedere:
1. Determinarea situatiei reale a patrimoniului are drept urmare calculul corect al informatiilor
contabile, concretizate prin indicatori economico-financiari foarte importanti, precum: productia realizata, productia
neterminata, total cheltuieli, total venituri, rezultate financiare etc. si deci, fundamentarea bilantului contabil pe date
corecte.
2. Inventarierea permite infaptuirea unui control riguros asupra integritatii patrimoniului si modului de
gestionare a acestuia, ea permitand descoperirea de furturi, delapidari, stabilirea raspunderilor si recuperarea
prejudiciilor de la cei vinovati.
Pe de alta parte, permite identificarea stocurilor degradate, greu vandabile si atragerea acestora in circuitul
economic al intreprinderii.
Inventarierea se poate efectua ori de cate ori este nevoie, dar obligatoriu la sfarsitul exercitiului financiar ( la
data de 31 decembrie), in scopul intocmirii bilantului contabil.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a elementelor patrimoniale prin verificarea faptica
a acestora si se realizeaza atat in ceea ce priveste bunurile apartinand unitatii patrimoniale, cat si in ceea ce priveste
bunurile apartinand altor persoane fizice sau juridice aflate in cadrul unitatii sub diferite forme.
Constatarea faptica a acestor bunuri se face prin diferite metode, in functie de natura elementelor
patrimoniale: numarare, cantarire, calcule tehnice – pentru bunuri corporale (materiale), sau pe baza de acte
justificative si registre pentru cele necorporale (nemateriale).
Inventarierea este necesara pentru a asigura o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei
financiare si a rezultatelor obtinute. In conformitate cu prevederile articolului 8 din Legea contabilitatii nr. 82/1991,
persoanele fizice si juridice care au obligatia sa conduca propria contabilitate vor efectua inventarierea generala a
patrimoniului la inceputul activitatii, apoi cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, in cazul fuzionarii,
divizarii sau incetarii activitatii.
Raspunderea pentru buna organizare a lucrarilor de invetariere revine administratorului, ordonatorului de
credite sau altor persoane desemnate de unul dintre acestia, care are obligatia gestionarii patrimoniului. Elementele
patrimoniale inventariate se vor inscrie mai intai in liste de inventariere. Pentru bunuri apartinand altor unitati se vor
intocmi liste de inventar separate.
Potrivit legislatiei in vigoare, pentru buna organizare si desfasurare a lucrarilor de inventariere se va numi o
comisie de catre administratorul unitatii patrimoniale sau de catre ordonatul de credite in situatia institutiilor de stat.
 Comisiile de inventariere vor fi formate din cel putin doua persoane numite prin decizie de catre
administrator, respectiv de catre ordonatorul de credite. Din aceasta comisie nu pot face parte gestionarii depozitelor
si nici contabili care tin evidenta gestiunii lor. Totusi aceste persoane vor fi obligate sa stea la dispozitia comisiei
pentru a da lamuririle necesare.
Inventarierea patrimoniului se efectueaza la locul de depozitare a bunurilor prin masurare, cantarire, numarare
sau prin alte mijloace de determinare a existentelor faptice, in functie de natura bunurilor.
Pentru buna desfasurare a operatiilor de inventariere, persoanele care gestioneaza patrimoniul vor lua anumite
masuri in vederea crearii conditiilor corespunzatoare de lucru. Dintre acestea amintim:
 organizarea corespunzatoare a valorilor materiale pe sortimente, tipuri, dimensiuni, codificarea
acestora etc;
 tinerea la zi a evidentei operative la gestiunile de valori materiale, a evidentei contabile in
cadrul compartimentelor specializate, precum si efectuarea punctajelor lunare dintre acestea;
 obligarea intregii comisii de inventariere sa participe efectiv la lucrarile de inventariere;
 numirea unor persoane competente din unitate pentru identificarea anumitor bunuri, in ceea ce
priveste sortimentele si preturile;
 dotarea gestiunii cu aparate de masura si control corespunzatoare;
 punerea la dispozitia comisiei de inventariere a mijloacelor tehnice de calcul, precum si a
materialelor necesare sigilarii spatiilor unde sunt depozitate bunurile inventariate.
Dupa emiterea deciziei de numire a comisiei de inventariere, responsabilul acesteia va ridica de la
compartimentul financiar-contabil listele de inventariere vizate si parafate de catre seful contabil, dupa care comisia
se va prezenta la sediul gestiunii ce urmeaza a fi invetariate.
Inventarierea indeplineste in cadrul societatii comerciale trei functii importante:
1. Functia de control al concordantei dintre evidenta scriptica si situatia reala.
Cunoastem ca evidenta scriptica se bazeaza pe inregistrarea cu exactitate si pe baza de documente contabile, a
operatiunilor economico-financiare ce afecteaza patrimoniul, deci a mijloacelor, surselor si proceselor economice.
Oricat de riguros ar fi organizata evidenta contabila (scriptica), pot aparea diferente in realitate, care nu se pot
consemna contabil la data producerii lor: modificari cantitative si calitative ale produselor pe timpul transportului,
manipularii si depozitarii lor, ca urmare a unor fenomene fizice, a unor reactii chimice sau a unor procese biologice
(dilatare, oxidare, alterare etc).
Pot aparea anulari de comenzi prin renuntarea unor clienti si sortimente de bunuri greu vandabile sau fara
miscare datorita unor aprovizionari ineficiente. Pot interveni cazuri de forta majora sau calamitati naturale, care
genereaza lipsuri de gestiune.
2. Functia de stabilire a situatie nete a patrimoniului si a rezultatului economico – financiar.
Cu ajutorul inventarierii se determina situatia reala a activelor pe de o parte si a datoriilor pe de alta parte.
Aceste elemente inventariate conduc la stabilirea situatiei nete a patrimoniului, numita Activ Net Contabil (ANC).
Acest indicator se calculeaza astfel:
Activ net contabil = Total Active inventariate – Datorii inventariate. El ajuta la analiza situatiei economico-
financiare a societatii comerciale, permitand printre altele determinarea valorii matematice contabile a unei actiuni
(valori reale a actiunii).
Rezultatul net al exercitiului se determina conform relatiei:
Rezultatul net = Activ net la sfarsitul exercitiului – Activ net la inceputul exercitiului
3. Functia de calcul si evidenta a stocurilor, consumurilor si vanzarilor
Aceasta functie se exercita avand in vedere metoda de contabilitate a stocurilor aplicata de societatea
comerciala. Astfel, asa cum stim din anul precedent, exista doua metode de contabilitate a stocurilor:
- metoda inventarului permanent;
- metoda inventarului intermitent.
Metoda inventarului permanent se aplica obligatoriu in unitatile mari, le perimite cunoasterea stocului in
orice moment din luna, intrucat stocul initial, intrarile si iesirile din timpul perioadei se inregistreaza cronologic in
conturile de stocuri. Stocul final se determina conform relatiei:
Stoc final = Stoc initial + Intrari – Iesiri
Prin aceasta metoda, evidenta analitica a stocurilor se realizeaza cu ajutorul a trei procedee:
- procedeul operativ – contabil (pe solduri)
- procedeul cantitativ – valoric
 - procedeul global – valoric
Metoda inventarului intermitent se aplica optional in unitatile mijlocii si mici, inventarierea fiind
obligatorie la sfarsitul fiecarei luni.
La inceputul lunii se anuleaza stocul initial determinat prin inventar la sfarsitul lunii precedente, intrarile din
timpul lunii se inregistreaza direct pe cheltuieli, iar stocul final determinat prin inventar se inregistreaza in conturile
de stocuri.
Iesirile din timpul lunii se determina la sfarsitul lunii conform relatiei:
Iesiri = Stoc initial inventariat la sfarsitul lunii precedente + Intrari – Stoc final inventariat la sfarsitul
lunii curente
La inceputul lunii urmatoare, stocul final din luna curenta devenit stoc initial, se va anula, in ipoteza ca se va
consuma sau se va vinde in aceasta perioada.
Inventarierea se clasifica dupa mai multe criterii:
1. Dupa sfera de cuprindere a patrimoniului avem:
 Inventariere generala care cuprinde intregul patrimoniu precum si bunurile apartinand altor
intreprinderi si care se afla temporar in incinta intreprinderii;
 Inventariere partiala care cuprinde numai o parte a patrimoniului: o sectie, o magazie de
depozitare, o ferma, un magazin, o anumita categorie de bunuri.
2. Dupa intervalul de timp la care se efectueaza avem:
 Inventarierea anuala este efectuata la sfarsitul anului (exercitiului financiar), in scopul
intocmirii bilantului contabil anual. Ea cuprinde intregul patrimoniu al intreprinderii si are drept scop determinarea
situatiei reale a elementelor patrimoniale ce urmeaza a fi inscrise in bilant;
 Inventarierea periodica este efectuata in cursul anului sau la intervale mai mari de un an,
pentru a verifica existenta in teren a unei anumite categorii de elemente patrimoniale;
 Inventarierea ocazionala este efectuata in timpul exercitiului financiar, datorita unor situatii
precum: predari – primiri de gestiune, fuziunea (contopirea) sau divizarea unor intrepinderi, modificarile de pret la
marfuri prin hotararea organelor competente; situatii de forta majora (inundatii, incendii, cutremure, furtuni etc);
 Inventarierea inopinata este efectuata la cererea organelor de control fara o anuntare
prealabila a gestionarului.