Ana Blandiana

Toea Valentin, XII A

Poeta Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman) s-a născut la 25 martie 1942, la
Timişoara. Eugen Simion spunea despre poezia acesteia, în volumul "Scriitorii români
de azi" (Editura Cartea Românească, 1974), că "Primind această viziune gravă, poezia
Blandianei nu renunţă la o anumită dorinţă de seducţie. Ea nu se hotărăşte să
părăsească valea care desparte tărâmurile şi nu-şi refuză, vorbind de moarte, o
anumită graţie a jocului".
Otilia Coman s-a născut la Timișoara, ca fiică a preotului ortodox Gheorghe Coman,
originar din Murani, Timiș. După retrocedarea Ardealului de Nord în 1944, familia
Coman s-a mutat la Oradea, unde tatăl poetei a slujit ca preot la Biserica cu Lună,
catedrala ortodoxă din Oradea. După instaurarea regimului comunist în România,
preotul Coman a fost arestat ca "dușman al poporului". Ca fiică a unui deținut politic,
a trebuit să aștepte patru ani până când autoritățile comuniste i-au permis înscrierea
la Facultatea de Filologie din Cluj.
Pentru a ocoli șicanele regimului, Otilia Coman și-a luat pseudonimul Ana Blandiana,
după numele satului natal al mamei, respectiv Blandiana, Alba.
Tatăl poetei a murit într-un accident în anul 1964, la scurt timp după eliberarea din
detenția politică.
Înainte de Revoluția din 1989, i s-a luat în trei rânduri dreptul de a publica (1959-
1964, 1985, 1988-1989), iar în ultimii doi ani numele ei a fost interzis și cărțile i-au
fost scoase și din biblioteci. Înainte de a deveni poetă a lucrat pe un șantier de
construcții, deoarece a fost persecutată de regimul comunist, tatăl ei fiind declarat
chiabur. Cenzura nu a admis faptul că ea a publicat o carte de poezii despre motanul
Arpagic, interpretat de cititori drept o aluzie la Nicolae Ceaușescu. Poeziile ei
interzise au fost difuzate în mii de exemplare, scrise de mână de cititori (singurul
samizdat românesc) și au fost traduse în numeroase limbi, ca dovadă a cenzurii din
România. Importanta revistă londoneză Index of Censorship i-a dedicat un număr
special.

A făcut studii de filologie romanică, fiind licenţiată a Facultăţii de Filologie a

Universităţii Cluj (1962-1967).
Ana Blandiana a debutat ca poetă în 1954, în reviste de tineret, apoi în "Tribuna"
(1959) şi în antologia "30 de poeţi tineri". A colaborat la multe periodice din ţară,
printre care "Viaţa Studenţească" sau "Amfiteatru" (1968-1974). A fost bibliotecară
la Institutul de Arte Plastice ''N. Grigorescu'' din Bucureşti (1975-1977), redactor la
Uniunea Scriitorilor (1977-1979). A obţinut o bursă de studii în cadrul Programului
Scriitoricesc Internaţional al Universităţii din Yowa City (SUA) (1973-1974), potrivit
"Dicţionarului scriitorilor români" (M. Zaciu, M. Papahagi, A. Sasu, 1995).

În 1960 s-a căsătorit cu scriitorul Romulus Rusan. Între 1960 şi 1963, a lipsit din
paginile revistelor literare, având interdicţie de publicare. A revenit însă, în 1964, la
"Contemporanul", unde a deţinut ani de zile rubrici permanente. O a doua interdicţie
de a publica a fost declanşată de ciclul de poeme din revista "Amfiteatru" (1985),
culminând cu versurile pentru copii din volumul "Întâmplări de pe strada mea"
(1988). Totuşi, în 1989 îi va apărea culegerea antologică de "Poezii", cu o prefaţă de
Eugen Simion, mai scrie sursa menţionată mai sus.

După debutul editorial cu placheta "Persoana întîia plural" (1964), s-a impus printre
poeţii cei mai reprezentativi ai epocii, publicând "Călcâiul vulnerabil" (1966) şi "A
treia taină" (1969, Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). A continuat cu alte
cărţi de poezie: "Cincizeci de poeme" (1970), "Octombrie, Noiembrie, Decembrie"
(1972), "Somnul din somn" (1977), "Ochiul de greier" (1981), "Ora de nisip" (1983),
"Stea de pradă" (1985), "Arhitectura valurilor" (1990), "La cules de îngeri" (1998),
"Soarele de apoi" (2000, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie), "Refluxul
sensurilor" (2004).

A scris şi versuri pentru copii: "Întâmplări din grădina mea" (1980), "Întâmplări fără
Arpagic pentru cititorul cel mic" (1991), "Cartea albă a lui Arpagic" (1998, Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii).

A semnat tablete, eseuri, însemnări de călătorie, adunate în volumele "Calitatea de

martor" (1970), "Eu scriu, tu scrii, el, ea scrie" (1976), "Cea mai frumoasă dintre
lumile posibile" (1978), "Coridoare de oglinzi" (1984), "Autoportret cu palimpsest"
(1986), "Ghicitul în mulţimi", "Geniul de a fi" (1998), "Cine sunt eu?" (2001).

A mai publicat, în colaborare cu soţul său, Romulus Rusan, cărţi de interviuri cu

personalităţi ale culturii româneşti: "Convorbiri subiective" (1972), "O discuţie la
Masa Tăcerii" (1977).

Abordând şi proza fantastică, a scris "Cele patru anotimpuri" (1977, 2001) şi

"Proiecte de trecut" (1982), ambele volume apărând sub titlul "Oraşul topit şi alte
povestiri fantastice", în 2004. În 1992 i-a apărut romanul "Sertarul cu aplauze", care
s-a bucurat de o foarte bună primire din partea publicului şi a criticii (următoarele
ediţii: 1998, 2002, 2004), iar în 1994 volumul de nuvele "Imitaţie de coşmar".

De-a lungul anilor, poeta a întreprins mai multe călătorii de documentare şi studiu în
diverse ţări europene şi a participat la congrese şi festivaluri de poezie, în calitate de
invitată a unor universităţi, academii, organizaţii culturale, scrie site-ul
http://www.anablandiana.eu/.

În afara volumelor de poezie traduse în foarte multe limbi, i-au mai apărut grupaje
de poeme în reviste şi antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franţa, Belgia,
Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia,
Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor
traduceri li se adaugă eseurile literare şi articolele de analiză politică apărute în
marile ziare germane sub semnătura sa, ca şi nenumărate conferinţe, lecturi publice,
interviuri, intervenţii la colocvii, simpozioane şi mese rotunde în principalele ţări
europene.

În decembrie 1989 a făcut parte din Consiliu Provizoriu al Frontului Salvării

Naţionale, din care a demisionat la 29 ianuarie 1990, în semn de protest faţă de
transformarea FSN în partid politic.

A fost unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice şi preşedinte al organizaţiei în perioada

1991-2001. Este preşedintă a Fundaţiei Academia Civică, director fondator al
Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, preşedintă de onoare a PEN
Club România, membră a Academiei de Poezie ''Stéphane Mallarmé'', membră a
Academiei Europene de Poezie, membră a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO),
mai scrie site-ul http://www.anablandiana.eu/.

Este cetăţean de onoare al municipiilor Sighet, Botoşani, Timişoara, Oradea şi deţine

decoraţia regală "Nihil Sine Deo", Ordinul Legiunii de Onoare în grad de Cavaler
(2009), distincţia "Femei curajoase din întreaga lume" (Departamentul de Stat al
SUA, 2014). Este Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest, Timişoara (2015),
Doctor Honoris Causa al Universităţii UBB (Cluj, 2016), Doctor Honoris Causa al
Universităţii "Dunărea de Jos" (Galaţi, 2016).

Din 2012, are loc, la Brăila, sub egida Ministerului Educaţiei şi a Inspectoratului Şcolar
Judeţean Brăila, Festivalul de creaţie şi interpretare ''Ana Blandiana'', mai scrie sursa
menţionată mai sus.

Printre premiile obţinute de poetă se numără: Premiul pentru poezie al Uniunii

Scriitorilor din România (1969), Premiul pentru poezie la Academiei Române (1970),
Premiul internaţional Herder (1982), Premiul de Literatură pentru Copii (1998),
Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (2000), Premiul "Opera omnia" al Uniunii
Scriitorilor (2001), Premiul internaţional Vilenica (2002), Premiul Internaţional
Camaiore (2005), Premiul Revistei Observator Cultural pentru Memorialistică, ediţia
a VIII-a (2014), Premiul "Opera Omnia" acordat de Revista "Convorbiri Literare",
ediţia a XVIII-a, (Iaşi, 2014), Premiul "Poetul European al Libertăţii" (Gdansk, 2016).

La 20 noiembrie 2010, în cadrul celei de-a 17-a ediţii a Târgului Internaţional

Gaudeamus - Carte de învăţătură, Ana Blandiana şi-a lansat cartea de poezie, "Patria
mea A4". În 2013, Ana Blandiana a mai publicat un volum de eseuri, intitulat "Fals
tratat de manipulare". Cel mai recent volum de poezie, "Orologiul fără ore", a fost
publicat la Humanitas, în 2016.

Bibliografie:

-http://www.anablandiana.eu/

-http://wikipedia.com/

-http://jurnalul.ro/