Sunteți pe pagina 1din 12

Uşurinţa de a extrage informaţii: O altă

perspectivă asupra euristicii


disponibilităţii
Fundamentul teoretic
● Una dintre cele mai împărtăşite idei în domeniul deciziilor
este faptul că oamenii estimează frecvenţa unui
eveniment, sau probabilitatea de a se întâmpla, ”pe baza
uşurinţei de a veni în minte” (Tversky & Kahneman,
1973, p.208).
● De exemplu, într-un experiment (Tversky & Kahneman,
1973, Experiment 8), subiecţilor li s-a citit 2 liste cu nume,
una prezentând 19 bărbaţi faimoşi şi 20 femei mai puţin
faimoase, iar cealaltă prezenta 19 femei faimoase şi 20 de
bărbaţi mai puţin faimoşi. Când au fost întrebaţi, subiecţii
au spus că în prima listă erau mai mulţi bărbaţi decât
femei, iar în a doua erau mai multe femei decât bărbaţi.
● În acest articol, autorii prezintă trei experimente
destinate să facă diferenţa dintre impactul
conţinutului reamintit şi a experienţei
subiective de a-ţi reaminti cu uşurinţă sau
cu dificultate.

● În plus, autorii au manipulat percepţia


experienţei de a-şi aminti cu uşurinţă, prin
manipulări de atribuiri greşite (Experimentul 3).
Experimentul 1
● Să presupunem că oamenilor li se cere să dea
un anumit număr de exemple în care s-au
comportat asertiv/non-asertiv. Astfel, să
admitem că prezentarea acestor exemple va
amplifica accesibilitatea lor cognitivă în
memorie, fiind mult mai probabil ca aceste
comportamente să le vină în minte subiecţilor
atunci când, mai târziu, sunt rugaţi să-şi
evalueze propria asertivitate.
● Să presupunem, pe de altă parte, că oamenii
nu se bazează doar pe ce anume le vin în
minte, dar sunt atenţi şi asupra experienţei
subiective a procesului de reamintire. Şi atunci,
dacă este foarte dificil să-ţi aduci aminte
exemple în care te-ai comportat asertiv,
aceasta poate implica faptul că tu de fapt, nu
eşti asertiv, altfel nu ar fost aşa dificil să te
gândeşti la acele exemple.
● În Experimentul 1, autorii au testat această
predicţie prin punerea subiecţilor să descrie 6
sau 12 exemple de comportamente foarte
asertive sau non-asertive în care au fost
implicaţi. Pretestările au arătat că majoritatea
subiecţilor au putut genera cu uşurinţă 8 sau 9
exemple, dar le-a fost dificil să descrie mai mult
decât 10. Apoi, subiecţilor li s-a cerut să-şi
evalueze gradul de asertivitate.
● Dacă subiecţii îşi evaluează propria asertivitate
doar pe baza comportamentelor relevante ce li
vin în minte, atunci cei ce vor trebui să dea
exemple de comportamente asertive se vor
evalua ca fiind mai asertivi decât cei ce vor
trebui să dea exemple de comportamente non-
asertive. Mai mult, cu cât vor descrie mai multe
exemple, cu atât impactul conţinutului reamintit
va fi mai mare.
Metoda
● Au participat, 40 de studente de gen feminin de
la o universitate din Germania.
● Design-ul cercetării a fost de 2 (exemple de
comportamente asertive vs. non-asertive) x2 (6
vs. 12 exemple), de tip intergrup , 4 grupuri
diferite.
● Toţi subiecţii au fost informaţi că studiul a vizat
scenarii de joc de rol ce ar putea fi folosite într-
un viitor training de relaxare.
● Subiecţii au fost rugaţi să descrie 6 sau 12
exemple de situaţii în care ”s-au comportat foarte
asertiv şi s-au simţit relaxaţi” sau situaţii în care ”s-
au comportat non-asertiv şi s-au simţit nesiguri”.
După completarea acestei sarcini, subiecţii au fost
rugaţi să completeze nişte întrebări generale ce au
vizat evaluarea propriei asertivităţi, a sentimentelor
de nesiguranţă şi anxietate e o scală de 10 puncte.
Având în vedere un aplha Cronbach de =.76.
media acestor scoruri a fost folosită ca variabilă
dependentă. În plus, subiecţii au evaluat gradul de
dificultate de a genera numărul cerut de exemple
pe o scală de la 1 la 10.
Rezultate
● Verificarea manipulării: subiecţilor le-a fost mai uşor să
descrie 6 exemple decât 12, p< .05.
● Diferenţa de medii : subiecţii ce au trebuit să descrie
exemple de comportamente asertive, s-au evaluat ca fiind
mai asertivi dacă au dat 6 exemple (M=6.3) mai degrabă,
decât 12 (M=5.2). Subiecţii ce au descris exemple de
comportamente non-asertive s-au evaluat ca fiind mai puţin
asertivi după ce au dat 6 exemple (M=5.2) şi nu 12 (M=6.2).
● Aceste rezultate indică faptul că într-adevăr subiecţii au luat
în calcul şi experienţa subiectivă de reamintire în evaluarea
propriei asertivităţi.
● Analiza corelaţională: cu cât subiecţiilor, ce au
dat exemple de comportamente asertive, li s-a
părut sarcina dificilă, cu atât au raportat un grad
mai mic de asertivitate (r(20)= -.35; p= .12). În
schimb, cu cât subiecţilor, ce au dat exemple
de comportamente non-asertive, li s-a părut
sarcina mai dificilă, cu atât au raportat un grad
mai mare de asertivitate (r(20) = .66, p< .002).
Concluzii
● În concluzie, acest experiment sugerează faptul
că, conţinutul accesat din memorie afectează
autoevaluarea în direcţia valenţei
comportamentelor amintite doar dacă
procesul de reamintire a fost resimţit ca fiind
uşor. Altfel, dacă procesul de reamintire este
considerat a fi dificil, conţinutul accesat din
memorie influenţează în sens opus valenţei
comportamentelor amintite.

S-ar putea să vă placă și