disponibilităţii Fundamentul teoretic ● Una dintre cele mai împărtăşite idei în domeniul deciziilor este faptul că oamenii estimează frecvenţa unui eveniment, sau probabilitatea de a se întâmpla, ”pe baza uşurinţei de a veni în minte” (Tversky & Kahneman, 1973, p.208). ● De exemplu, într-un experiment (Tversky & Kahneman, 1973, Experiment 8), subiecţilor li s-a citit 2 liste cu nume, una prezentând 19 bărbaţi faimoşi şi 20 femei mai puţin faimoase, iar cealaltă prezenta 19 femei faimoase şi 20 de bărbaţi mai puţin faimoşi. Când au fost întrebaţi, subiecţii au spus că în prima listă erau mai mulţi bărbaţi decât femei, iar în a doua erau mai multe femei decât bărbaţi. ● În acest articol, autorii prezintă trei experimente destinate să facă diferenţa dintre impactul conţinutului reamintit şi a experienţei subiective de a-ţi reaminti cu uşurinţă sau cu dificultate.
● În plus, autorii au manipulat percepţia
experienţei de a-şi aminti cu uşurinţă, prin manipulări de atribuiri greşite (Experimentul 3). Experimentul 1 ● Să presupunem că oamenilor li se cere să dea un anumit număr de exemple în care s-au comportat asertiv/non-asertiv. Astfel, să admitem că prezentarea acestor exemple va amplifica accesibilitatea lor cognitivă în memorie, fiind mult mai probabil ca aceste comportamente să le vină în minte subiecţilor atunci când, mai târziu, sunt rugaţi să-şi evalueze propria asertivitate. ● Să presupunem, pe de altă parte, că oamenii nu se bazează doar pe ce anume le vin în minte, dar sunt atenţi şi asupra experienţei subiective a procesului de reamintire. Şi atunci, dacă este foarte dificil să-ţi aduci aminte exemple în care te-ai comportat asertiv, aceasta poate implica faptul că tu de fapt, nu eşti asertiv, altfel nu ar fost aşa dificil să te gândeşti la acele exemple. ● În Experimentul 1, autorii au testat această predicţie prin punerea subiecţilor să descrie 6 sau 12 exemple de comportamente foarte asertive sau non-asertive în care au fost implicaţi. Pretestările au arătat că majoritatea subiecţilor au putut genera cu uşurinţă 8 sau 9 exemple, dar le-a fost dificil să descrie mai mult decât 10. Apoi, subiecţilor li s-a cerut să-şi evalueze gradul de asertivitate. ● Dacă subiecţii îşi evaluează propria asertivitate doar pe baza comportamentelor relevante ce li vin în minte, atunci cei ce vor trebui să dea exemple de comportamente asertive se vor evalua ca fiind mai asertivi decât cei ce vor trebui să dea exemple de comportamente non- asertive. Mai mult, cu cât vor descrie mai multe exemple, cu atât impactul conţinutului reamintit va fi mai mare. Metoda ● Au participat, 40 de studente de gen feminin de la o universitate din Germania. ● Design-ul cercetării a fost de 2 (exemple de comportamente asertive vs. non-asertive) x2 (6 vs. 12 exemple), de tip intergrup , 4 grupuri diferite. ● Toţi subiecţii au fost informaţi că studiul a vizat scenarii de joc de rol ce ar putea fi folosite într- un viitor training de relaxare. ● Subiecţii au fost rugaţi să descrie 6 sau 12 exemple de situaţii în care ”s-au comportat foarte asertiv şi s-au simţit relaxaţi” sau situaţii în care ”s- au comportat non-asertiv şi s-au simţit nesiguri”. După completarea acestei sarcini, subiecţii au fost rugaţi să completeze nişte întrebări generale ce au vizat evaluarea propriei asertivităţi, a sentimentelor de nesiguranţă şi anxietate e o scală de 10 puncte. Având în vedere un aplha Cronbach de =.76. media acestor scoruri a fost folosită ca variabilă dependentă. În plus, subiecţii au evaluat gradul de dificultate de a genera numărul cerut de exemple pe o scală de la 1 la 10. Rezultate ● Verificarea manipulării: subiecţilor le-a fost mai uşor să descrie 6 exemple decât 12, p< .05. ● Diferenţa de medii : subiecţii ce au trebuit să descrie exemple de comportamente asertive, s-au evaluat ca fiind mai asertivi dacă au dat 6 exemple (M=6.3) mai degrabă, decât 12 (M=5.2). Subiecţii ce au descris exemple de comportamente non-asertive s-au evaluat ca fiind mai puţin asertivi după ce au dat 6 exemple (M=5.2) şi nu 12 (M=6.2). ● Aceste rezultate indică faptul că într-adevăr subiecţii au luat în calcul şi experienţa subiectivă de reamintire în evaluarea propriei asertivităţi. ● Analiza corelaţională: cu cât subiecţiilor, ce au dat exemple de comportamente asertive, li s-a părut sarcina dificilă, cu atât au raportat un grad mai mic de asertivitate (r(20)= -.35; p= .12). În schimb, cu cât subiecţilor, ce au dat exemple de comportamente non-asertive, li s-a părut sarcina mai dificilă, cu atât au raportat un grad mai mare de asertivitate (r(20) = .66, p< .002). Concluzii ● În concluzie, acest experiment sugerează faptul că, conţinutul accesat din memorie afectează autoevaluarea în direcţia valenţei comportamentelor amintite doar dacă procesul de reamintire a fost resimţit ca fiind uşor. Altfel, dacă procesul de reamintire este considerat a fi dificil, conţinutul accesat din memorie influenţează în sens opus valenţei comportamentelor amintite.