Propagarea excitaţiei în fibrele nervoase. Sinapsele neuromusculare.

1. Clasificarea fibrelor nervoase:

După structură toate fibrele nervoase se împart în
- fibre mielinice
- fibre amielinice
Fibra mielinică este formată din cilindrul axal, care e acoperit cu membrană
axolema, în interior se află axoplasma. La suprafaţa membranei se află teaca
mielinică.

Porţiunile membranei care nu conţin teacă mielinică se numesc strangulaţii

Ranvier. Teaca mielinică se formează din celule Shvan, care iniţial înconjoară
cilndrul axal, dar pe măsură ce axonul creşte această celulă înconjoară de câteva
ori cilindrul axal comprimând citoplasma şi formând o teacă astfel încât toate
organelele se plasează la exterior.
Funcţiile tecii mielinice:
1. Protecţie
2. Nutriţie – ia din vasul sanguin substanţele nutritive şi le transmite axonului
3. Izolator electric – diferenţa de potenţial se înregistrează numai în
strangulaţia Ranvier
4. Secreţeia unor substanţe biologic active şi a unor mediatori
Fibrele amielinice
Au aceiaşi structură ca şi cele
mielinice, doar lipseşte teaca mielinică.
Mai mulţi cilindri axali sunt înconjuraţi
de o singură celulă Shvan, care are
aceiaşi funcţie ca teaca mielinică.
După durata potenţialului de acţiune şi
viteza de propagare a acestuia deosebim
trei grupe de fibre nervoase A B C:
Grupa A se împarte în Aα Aβ Aγ AΔ
Aα – sunt fibre mielinice, motorii cu viteza de propagare a excitaţiei 70-120 m/s şi
durata potenţialului de acţiune de 0,01 ms
Aβ – fibre mielinice senzitive, V 45-70m/s
Aγ – fibre mielinice, motore V 20-45 m/s durata potenţialului de acţiune 0,01-0,02
Grupa B – sunt fibre mielinice, vegetative preganglionare, V= 3-18 m/s, durata
0,1-0,2 ms.
Grupa C – fibre amielinice, vegetative, postganglionare, V=0,5-3m/s şi drata
PA mai mare de 0,3 ms.
Funcţional toate fibrele nervoase se împart în:
1. Motorii 2. Senzitive 3. Vegetative
După direcţia propagării aexcitaţiei avem:
1. fibre aferente ( spre SNC)
2. fibre eferente (de la SNC)
Legile propagării excitaţiei prin fibrele nervoase:
 1. Legea integrităţii anatomice şi fiziologice a fibrei nervoase. Integritatea
anatomică se întrerupe la secţionarea fibrei nervoase iar cea fiziologică la aplicarea
pe suprafaţa fibrei a diferiţi excitanţi (chimici, fizici, biologici) asemănător stării de
parabioză.
2. Legea transmiterii izolate a excitaţiei. Nervul este format din mai mlte fibre
nervoase funcţional diferite, ceia ce permite transmiterea excitaţiei numai pentru
această fibră.
3. Legea transmiterii bilaterale a excitaţiei prin fibra nervoasă. La acţiunea
unui stimul asupra membranei fibrei nervoase excitaţia apărută poate fi înregistrată
bilateral. Legea este valabiloa doar pentru fibra nervoasă separată, dar în organism
fibrele sunt unite prin sinapse unde excitaţia se transmite bilateral.
4. legea nedecrementării impulsului. De-a lungul fibrei nervoase amplituda
impulsului nu se schimbă.
Mecanismul transmiterii excitaţiei în fibrele nervoase
În fibrele mielinice excitaţia se transmite dintr-o strangulaţie Ranvier în alta.

În porţiunea A acţionează un excitant şi apare potenţail de acţiune adică are loc

inversarea semnelor de pe suprafaţa şi nteriorul membranei. Această excitaţie se va
transmite în porţiunea B şi C. Între două porţiuni ale membranei încărcate diferit
apare un curent electric local, adică o mişcare a ionilor cu sarcină pozitivă spre
polul negativ. Acest flux de ioni micşorează valoarea potenţialului de reapos în
porţiunea B şi C, până la nivelul critic al depolarizării adică când 30% ionii „+”
vor ajunge la polul „-„ în aceste porţiuni B şi C se vor deschide canalele pentru Na +
care va pătrunde în interior şi va apărea potenţial de acţiune. Dar la exterior tot
apare curent electric local. În porţiunea A nu poate apărea un nou potenţial de
acţiune deoarece membrana este în perioada refractară absolută (excitabilitatea este
zero).
În fibrele amielinice avem acelaşi mecanism de propagare a aexcitaţiei, dar
care va decurge pe toată suprafaţa membranei.
Deosebirile în propagarea excitaţiei în fibrele mielinice şi amielinice:
 Viteza este mai mare în cele mielinice
 În cele mielinice potenţialul de acţiune se propagă saltator, iar în cele
amielinice pe toată suprafaţa membranei
 Energie se foloseşte mai multă în cele amielinice decât în cele mielinice
(energia este necesară pentru restabilirea membranei după excitaţie, pentru
pompa Na+ - K+)
Structura sinapsei.
Sinapsa neuro-musculară este o conexiune între terminaţiunea nervoasă şi fibra
musculară. Sinapsa neuromusculară are următoarele componente:
1. Membrana presinaptică care reprezintă membrana fibrei nervoase.
2. membrana postsinaptică – membrana fibrei musculare
3. Spaţiul intersinaptic loaclizat între aceste două membrane. Acest spaţiu
conţine un lichid asemănător cu plasma sanguină.
În terminaţiunea nervoasă se află vezicule cu mediator – acetilcolina.
Pe membrana postsinaptică se află nişte receptori – colinoreceptori.
În spaţiul sinaptic se află un ferment care poate scinda mediatorul – colinesteraza.
Mecanismul transmiterii excitaţiei prin sinapsa neuro-musculară.
În reapus membrana pre- şi postsinaptică sunt încărcate pozitiv la exterior şi
negativ la interior, de aceia ele se resping şi spaţiul sinaptic este mai mare. La
propagarea excitaţiei prin axon spre membrana presinaptică, are loc depolarizarea
ei cu mărirea permiabilităţii acestei membrane pentru Ca +, care pătrunde în butonul
terminal. Astfel membrana presinaptică devine „+” în interior şi „-„ la exterior. Ca
rezutat această membrană atrage membrana presinaptică şi veziculile de mediator
care de asemenea sunt negative. Aceste vezicule apropiindu-se de membrana
presinaptică care este cu semn opus crapă şi mediatorul numereşte în spaţiul
interstiţial, iar apoi se uneşte cu receptorii membranari postsinaptice.
Ca rezultat are loc depolarizarea membranei postsinaptice cu mărirea
permiabilităţii pentru Na+ care pătrunde în interior şi pe membrana postsinaptică
apare un potenţial care poate fi înregistrat şi se numeşte potenţial postsinaptic de
excitaţie.

Dacă pe membrana postsinaptică introducem un electrod şi îl unim cu oscilograful

putem înregistra acest potenţial. PPSE apare local şi nu se răspândeşte, este
asemănător cu răspunsul local. Proprietăţile PPSE
1. nu se răspândeşte
2. se sumează
3. nu se supune legii „Totul sau nimic”
4. valoarea lui depinde de cantitatea de mediator.
Sumându-se la atingerea valorii nivelului critic al depolarizării apare potenţial de
acţiune, care se răspândeşte bilateral pe suprafaţa fibrei musculare. În final după
terminarea excitaţiei fermentul colinesteraza scindează mediatorul şi sinapsa revine
la repaos.
Proprietăţile sinapsei:
- transmiterea unilaterală
- retenţia sinaptică
- labilitatea scăzută
- oboseala mărită