Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dinamica Muncii Partea II
Dinamica Muncii Partea II
Cuprins
1. Carta Socială Europeană care a fost deschisă semnării la Torino îm 1961, care a intrat în
vigoare în 1965 și garantează drepurile fundamentale sociale și economice completând
Convenția europeană a drepturilor omului, asigură protecția drepturilor civile și politice.
2. Protocolul Adițional din 5 mai 1988 a mai adaugat 4 drepturi la cele 15 garantate de
Carta din 1961.
3. Protocolul de Amendare din 21 octombrie 1991, care se referă la mecanismul de control
al Cartei.
4. Protocolul Adițional din 9 mai 1995, intrat în vigoare la 1 iulie 1998 oferă posibilitatea
partenerilor sociali să organizațiilor non-guvernamentale de a efectua plângeri colective.
5. Carta Socială Europeană Revizuită, deschisă semnării la 3 mai 1996, a extins numărul
drepturilor garantate la 31.
1
https://rm.coe.int/168047e170
2
http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Relatii%20bilaterale-
organizatii/prezentare_carta.pdf
3
Valerică Nistor, Drept social european, Editura Fundației Academice ,,Danubius”, Galați, 2004, p. 24
- angajarea şi salarizarea;
- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă;
- protecţia socială;
- libertatea de asociere şi negocierea colectivă;
- formarea profesională;
- tratamentul egal al bărbaţilor şi femeilor;
- protecţia sănătăţii şi siguranţa la locul de muncă;
- protecţia copiilor, adolescenţilor, persoanelor în vârstă şi a persoanelor cu handicap.
Carta Socială Europeană a făcut obiectul unei revizuiri pentru adaptarea Cartei la
evoluţiile sociale şi economice, care a permis lărgirea câmpului său de aplicare la o serie de noi
drepturi sociale şi economice, prin modificarea anumitor dispoziţii şi completarea sa cu o serie
de noi prevederi, dintre care menţionăm4:
4
http://www.sindunipol.ro/pdf/conventii/carta-sociala-europeana.pdf
Condiţii de muncă: Coeziune socială:
Pentru România, ratificarea Cartei Sociale Europene Revizuite are semnificaţia unui
angajament politic de promovare şi asigurare a standardelor sociale, reconfirmându-şi
angajamentul de a-şi adapta mecanismele legale şi instituţionale la standardele şi valorile
specifice democraţiilor europene, obligaţiile rezultate în urma aderării la acest tratat internaţional
impunând continuarea reformelor interne în toate domeniile vieţii sociale, cu scopul de a
contribui la asigurarea unei reale protecţii sociale a cetăţenilor atât în mediul de muncă cât şi în
afara acestuia.
I.2. Cartea Verde
Adoptată în anul 1993, este următorul pas în programarea politicii sociale. Documentul a
lansat procesul de dezbatere asupra viitorului politicii sociale la nivel comunitar. Liniile generale
de discuție ale documentului cu privire la piața muncii privesc:
Statele membre ale Uniunii Europene au fost de acord să colaboreze pentru dezvoltarea
unei strategii comune în domeniul ocupării forței de muncă bine pregătite profesional și
adaptabile precum și a unei piețe a muncii capabilă să răspundă la nevoile și la schimbările
economice. (Ionescu, curs)
Contextul social al Conferinţei s-a tradus prin inserarea in tratat a douǎ noi titluri: cel
consacrat vizelor, azilului, imigratiei şi altor politici legate de libera circulaţie a persoanelor care
vizeazǎinstituirea pe termen de cinci ani a unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie pe
teritoriuluninunii şi cel privind ocuparea forţei de muncǎ, de asemenea prin aducerea în cadrul
tratatuluia prevederilor Protocolului şi Acordului asupra politicii sociale.5 Este o înțelegere
politică la nivel înalt, a fost semnat pe 2 octombrie 1997 și a intrat în vigoare la 1 mai 1999.
5
https://www.scribd.com/document/24033445/Tratatul-de-La-Amsterdam
b) sǎ suprime ultimele obstacole pentru libera circulaţie a persoanelor şi sǎ consolidezesecu
ritatea;
c) sǎ permitǎ Europei sǎ îşi consolideze poziţia pe plan mondial;
d) sǎ eficientizeze arhitectura instituţionala a Uniunii în vederea viitoarei extinderi.
În ceea ce privește politica socială a Uniunii Europene, un moment important a avut loc
în anul 2000, atunci când s-a elaborat Strategia de la Lisabona . Strategia elaborată atunci a
stabilit obiectivul pe 10 ani al U.E. și anume ,, de a deveni cea mai competitivă și dinamică
economie din lume bazată pe cunoasștere, capabilă de o creștere economică sustenabilă, cu mai
multe și mai bune locuri de muncă și o mai bună coeziune socială”.
Tot în acest an a fost adoptată şi Agenda Politicii Sociale, ce preia acele obiective
specifice şi elemente ale strategiei ce ţin de politica socială şi le converteşte într-un program de
acţiune pe 5 ani, care constituie cadrul politicii sociale actuale. În 2003 a avut loc evaluarea
intermediară a Agendei Sociale, ce are ca rezultat ajustarea priorităţilor Agendei în funcţie de
progresul înregistrat până în acest moment şi de schimbările politice, economice şi sociale
întregistrate la nivel comunitar.
II. Europa 2020
Strategia Europa 2020 reprezintă un program pe zece ani (2010 – 2020) prin care
Uniunea Europeană își propune să creeze condiții pentru o creștere economică inteligentă,
durabilă și favorabilă incluziunii.6 Pentru 2020, Comisia propune Uniunii Europene cinci
obiective măsurabile care vor ghida acest proces și vor fi transpuse în obiective naționale:
ocuparea forței de muncă, cercetarea și inovarea, schimbările climatice și energia, educația și
combaterea sărăciei. Acestea vor imprima direcția în care ar trebui să ne îndreptăm și vor
reprezenta mijloacele de măsurare a succesului nostru.
Comisia Europeană a adoptat şapte iniţiative emblematice , care să angajeze atât UE, cât
şi statele membre în acţiuni concrete, menite să impulsioneze creşterea economică şi crearea de
noi locuri de muncă:
6
http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
exemplu, procedurile administrative sau facilitându-le accesul la credite. Se are în vedere,
de asemenea, creșterea competitivității și eficienței întreprinderilor europene.
5. „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă” – securitatea și flexibilitatea
mediului de lucru, facilitarea dobândirii de noi competențe care să permită cetățenilor să
se reorienteze profesional și modernizarea piețelor de muncă se numără printre
obiectivele acestei initiative
6. „Platforma europeană împotriva sărăciei și a excluziunii sociale” – această inițiativă are
trei scopuri principale:
(i) realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale la nivelul UE,
(ii) garantarea respectării drepturilor fundamentale ale persoanelor care suferă de pe
urma sărăciei și a excluziunii sociale, asigurându-le totodată un trai demn și un rol
activ în societate
(iii) sprijinirea integrării acestora în comunitate, formarea și inserția profesională,
precum și accesul la protecție socială.
7. „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” – această inițiativă
emblematică îşi are originea în necesitatea de a decupla creșterea economică de utilizarea
resurselor, printr-o tranziție substanțială către o utilizare mai eficientă a resurselor
naturale de către consumatorii și producătorii din toate domeniile relevante.
Aceste șapte inițiative emblematice vor angaja atât UE, cât și statele membre.
Instrumentele UE, în special piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică
externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei
Europa 2020.
Lipsa locurilor de muncă într-o societate atrage după sine efecte negative în societatea
respectivă, în viața cetățenilor dar și în economia unui stat. În acest sens, se adoptă o politică de
ocupare a forței de muncă care să includă un ansamblu de acorduri și măsuri de ocupare, pentru a
influența cererea și oferta de forță de muncă. Piața muncii se întemeiază, de asemenea, pe
întâlnirea și confruntarea cererii cu oferta. Orice activitate, care se înitiază sau există în societate,
generează nevoia de muncă. Aceasta reprezintă volumul total de muncă necesar activităților
dintr-o țară pe o perioadă dată.
- de piaţă principal din punctul de vedere al formării ofertei de muncă, sub aspect cantitativ şi
structural-calitativ al potenţialului de muncă, al intrărilor-ieşirilor de pe piaţa muncii, a structurii
demografice şi ocupaţional-profesionale şi de calificare.
Cererea de muncă reprezintă nevoia reală de muncă salariată care se formează laun
moment dat într-o economie. Cererea de muncă depinde de ritmul de creştere economică, de
nivelul şi dinamica productivităţii muncii, de structura producţiei şi a ctivităţilor economico-
sociale, de formele de ocupare şi regimul ocupării.
Oferta de munca este formata din munca pe care o pot depune membrii societatii in
conditii salariale. Prin urmare, in oferta de munca nu se include femeile casnice, studentii,
militarii in termen si alti oameni care depun activitati nesalariale. Cererea si oferta de munca nu
trebuie considerate prelungiri simple si directe ale cererii si ofertei de bunuri economice pe o
alta piata, ci ca niste categorii specifice cu un continut care le este propriu.
7
https://www.scribd.com/doc/142510058/PIA%C5%A2A-MUNCII-referat-bun
IV. Măsuri passive a politicii de ocupare din România
Măsurile pasive ale politicii pieţei forţei de muncă urmăresc să compenseze, într-o
anumită măsură, veniturile deficitare cauzate de şomaj, pentru a uşura consecinţele personale şi
sociale ale acestuia. Cele mai importante măsuri pasive ale politicii ocupării sunt ajutorul de
şomaj, ajutorul de integrare profesională şi alocaţia de sprijin. (Ionescu, curs)
În data de 1 ianuarie 1991, a fost adoptată legea nr.1/1991 privind protecția socială a
șomerilor și reintegrarea lor profesională, act normativ prin care era recunoscută, după mai multe
zeci de ani, existența șomerilor în România. Această lege a fost înlocuită, de la 1 martie 2002, cu
o lege modernă, europeană și modificată mai apoi în anul 2014. Legea 76/2002 pune accentul pe
măsurile active, destiante creșterii gradului de ocupare a forței de muncă, măsuri active ce
stimulează angajatorii să încadreze în muncă persoane din rândul populației șomere, dar
stimulează și persoanele în căutarea unui loc de muncă să se încadreze înaintea perioadei în care
sunt îndreptățite să primească indemnizația de șomaj.
8
Legea nr 76/2002
Politicile de reducere a șomajului și de creștere a gradului de ocupare reprezintă un
domeniu distinct în cadrul politicilor sociale, obiectivul lor fiind menținerea și creșterea
gradului de ocupare, prin acțiuni directe sau indirecte, menite să asigure locuri de muncă
pentru tinerii care intră pe piața muncii, pentru șomeri sau alte persoane care vor să se
angajeze ca salariați.
Webografie
1. Ion Ionescu, suport de curs, Dinamica muncii pe piața muncii actuale, 2018
2. Valerică Nistor, Drept social european, Editura Fundației Academice ,,Danubius”, Galați,
2004, p. 24
3. https://rm.coe.int/168047e170 accesat la data de 24.05.2018, la ora 15:25
4. http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Relatii%20bilaterale-
organizatii/prezentare_carta.pdf accesat la data de 24.05.2018, la ora 16:30
5. http://www.sindunipol.ro/pdf/conventii/carta-sociala-europeana.pdf accesat la data de
24.05.2018, la ora 16:40
6. https://www.scribd.com/document/24033445/Tratatul-de-La-Amsterdam accesat la data
de 24.05.2018, la ora 17:01
7. http://europedirectbucuresti.ier.ro/wp-content/uploads/brosura_europa_2020_8mb.pdf
accesat la data de 24.05.2018, la ora 17:15
8. https://www.scribd.com/doc/142510058/PIA%C5%A2A-MUNCII-referat-bun accesat la
data de 24.05.2018, la ora 17:45
9. Legea nr 76/2002