Sunteți pe pagina 1din 9

GEOMETRIA NAVEI

1. PLANURILE PRINCIPALE DE PROIECTIE


Formele corpului navei sunt destul de complexe pentru a putea fi descrise de functii
matematice. Factorii care determina formele complexe sunt multiple, amintind in continuare
cateva dintre ele:

- micsorarea rezistentei la inaintare;

- capacitatea de incarcare a navei;

- stabilitatea;

- manevrabilitatea sau stabilitatea de drum foarte bune;

- oscilatiile navei pe valuri;

- confortul echipajului sau pasagerilor.

Pentru determinarea calitatilor nautice ale navei se calculeaza unele marimi geometrice sau
mecanice, ce necesita descrierea suprafatei corpului navei prin metode aproximative. Acest lucru
se realizeaza prin impartirea suprafetei teoretice a corpului in suprafete elementare, obtinute prin
sectionarea corpului cu trei fanilii de planuri perpendiculare intre ele, situate la distante egale.

Suprafata teoretica, pentru navele metalice, este definita de fata interioara a invelisului
corpului.

Cele trei familii de planuri, cu care este impartit corpul navei sunt paralele cu trei planuri
principale: planul cuplului maestru, planul plutirii de plina incarcare, planul diametral.

a. Planul transversal al cuplului maestru ( )

Este planul vertical transversl (fig. 1.1,b), care imparte corpul navei in doua parti: prova
(Pv) si pupa (Pp).

Sectiunea maestra, sau cuplul maestru, este sectiunea transversala de arie maxima, situata
in general la mijlocul lungimii navei. Prin intersectia acestui plan cu suprafata teoretica se obtin
urmatoarele linii de contur:

1. - linia fundului in plan transversal;

2. - linia puntii in planul transversal al cuplului maestru;

3. – linia bordului in planul transversal.


Fig.1.1

b. Planul diametral (PD)

Este planul longitudinal vertical (fig. 1.1,a), care imparte corpul navei in doua parti
simetrice babordul (Bb) si tribordul (Tb).

Conturul corpului navei in planul diametral este definit de urmatoarele linii:

4. – linia provei, sau linia etravei (etrava este constructia de rezistenta a corpului navei
dinspre prova in prelungirea chilei);

5. – linia pupei, sau linia etamboului (etamboul este constructia de rezistenta a corpului
navei dinspre pupa in prelungirea chilei)

6. - linia puntii in planul diametralce prezinta o curba numita selatura puntii in plan
diametral;

7. - linia fundului in planul diametral, sau linia chilei.

c. Planul plutirii de plina incarcare (PL)

Este planul orizontal (fig. 1.1c), care imparte corpul navei in doua parti partea imersa, sau
carena, sau opera vie, si partea emersa, sau opera moarta.

Intersectia planului plutirii cu suprafata teoretica determina o linie de contur:

8. - linia bordurilor in planul plutirii.

Doua cate doua din planurile principale de proiectie se regasesc proiectate in cel de-al
treilea plan. Planul plutirii proiectat pe celelalte doua planuri se noteaza DWL si se numeste
linia de apa de calcul.

Pe langa cele trei planuri se mai defineste si planul de baza (PB), care este un plan
orizontal ce trece prin punctul de intersectie ale planurilor PL, PD si .
1.1.Ce reprezinta planul de forme ?
Pentru constructia unei nave, avem nevoie de o serie de desene care sa arate formele ei,
volumul si implicit greutatea pe care o suporta nava in plutire, sau deplasamentul, apoi pornind
de la aceste schite si planuri sa facem o lista de materiale si de lucrari.
Desenul de la care se pleaca pentru aceste operatii este numit plan de forme. Ce este acesta? Este
multimea de linii obtinute din intersectia mai multor plane paralele cu cele trei axe ale barcii,
proiectate pe planele care definesc un volum. Astfel barca vazuta de sus se proiecteaza pe un
plan numit (plan) orizontal proiectia din lateral se numeste (plan)longitudinal iar proiectia
din prova/pupa se numeste (plan) transversal. Toate ecste linii au denumiri consacrate, cele din
orizontal sunt lini de apa, din longitudinal se numesc longitudinale iar cele din
transversal, cuple sau coaste.
In cele tri proiectii toate liniile teoretice sunt trasate numai pentru o jumatate de carena,
considerandu-se ca orice barca este o constructie simetrica.
In afara acestor linii, in transversal se mai adauga una sau doua diagonale a caror proiectie o
vedem in orizontal,

Planul de forme se traseaza pe un caroiaj din linii foarte subtiri, care inscriu cele trei dimensiuni
principale ale barcii, lungimea, latimea si inaltimea. In planul orizontal si vertical se traseaza linii
in dreptul coastelor sau cuplelor, in planul orizontal si transversal se traseaza linii in dreptul
longitudinalelor, iar in planul transversal si longitudinal sunt trasate linii orizontale,
corespunzatoare liniilor de apa. In afara acestor linii, in transversal sunt trasate una sau doua lini
care unesc diagonalele caroiajului iar intersectia lor cu coastele este proiectata in
orizontal. Proiectia diagonalelor din orizontal este de obicei mai mare decat latimea barcii si este
utila pentru a putea urmari cat de continui sau aviate sunt formele barci, adica cat de neteda este
carena.
Pentru a putea urmarii mai usor liniile cuplelor, in partea dreapta a transversalului sunt
desenate coastele din prova pana la mijlocul barcii (unde de obicei este latimea maxima), numit
si cuplul maestru, iar in partea stanga sunt desenate coastele din pupa barcii.astfel, la o barca
simetrica fata de cuplul maestru, coastele din prova si pupa nu se suprapun si pot fi mai usor
identificate.

Liniile din planul de forme care delimiteaza volumul barcii au denumiri specifice astfel proiectia
pe planul longitudinal incepe cu portiunea inclinata de la prova, se numeste etrava, iar linia
corespunzatoare din pupa se numeste etambou. Linia care uneste etamboul si etrava se
numeste chila.

1.2. Planul de forme


Planul de forme este reprezentarea grafica a proiectiilor curbelor spatiale pe cele trei
proiectii (longitudinala, transversala si orizontala), obtinute prin intersectarea suprafetei teoretice
a corpului navei cu planuri paralele, echidistante, cu planurile principale. Cele trei familii de
proiectii se numesc: longitudinale, cuple teoretice si linii de plutire.
Longitudinalele planului de forme se obtin prin intersectarea suprafetei teoretice cu planuri
paralele, echidistante, cu planul diametral. Aceste curbe se regasesc in planul vertical, descriind
formele reale ale corpului in acest plan si se noteaza cu cifre romane dinspre PD spre borduri.

.Cuplele teoretice ale planului de forme se obtin prin intersectarea suprafetei teoretice cu
planuri paralele, echidistante, cu planul cuplului maestru. Aceste curbe descriu formele corpului
in planul transversal si se noteaza cu cifre arabe (n = 0-10 sau n = 0-20) de la pupa spre prova.
Deoarece in transversal sunt multe curbe proiectate, tinand cont de simetria fata de planul
diametral, cuplele de la pupa se reprezinta in partea stanga a transversalului, iar cele dinspre
prova in partea dreapta.

Liniile de plutire ale planului de forme se obtin prin intersectarea suprafetei teoretice cu
planuri paralele, echidistante, cu planul plutirii de plina incarcare. Aceste curbe descriu formele
corpului in planul orizontal si se noteaza cu cifre arabe (m = 0,1,2,3) de la planul de baza spre
plutirea de plina incarcare.

Toate cele trei familii de curbe se raporteaza la un caroiaj, care este definit de proiectiile a
doua perechi de curbe proiectate pe al treilea plan principal, incadrate intr-un dreptunghi.

Caroiajul longitudinalului planului de forma este definit de proiectiile plutirilor si cuplelor


teoretice pe planul diametral, incadrate in dreptunghiul avand dimensiunile lungimea navei la
plina incarcare si pescajul T.

Caroiajul transversalului planului de forma este definit de proiectiile plutirilor si


longitudinalelor pe planul cuplului maestru, incadrate in dreptunghiul de dimensiuni: latimea
navei la plina incarcare B si pescajul T.

Caroiajul orizontaluluii planului de forma este definit de proiectiile longitudinalelor si


cuplelor teoretice pe planul plutirii de plina incarcare, incadrate in dreptunghiul de dimensiuni:
lungimea navei la plina incarcare si semilatimea navei B/2.
2. DIMENSIUNI PRINCIPALE. RAPOARTE INTRE DIMENSIUNI.
COEFICIENTI DE FINETE

2.1. Dimensiuni principale

Dimensiunile principale ale navei sunt (fig. 1.2):

1. Lungimea la linia de plutire de plina incarcare - distanta masurata pe

orizontala intre perpendiculara prova FP si punctul de intersectie al DWL cu linia etamboului.

2. Lungimea intre perpendiculare – distanta masurata in planul diametral, pe

DWL,intre perpendicularele prova FP si pupa AP.

3. Lungimea de calcul a navei L –valoarea cea mai mare dintre: lungimea si 0,96 din
lungimea navei masurata pe aceeasi plutire, de la linia etravei pana la extremitatea pupa.

4. Lungimea maxima - distanta masurata in planul diametral intre

punctele extreme prova si pupa.

5. Latimea navei B – distanta masurata la sectiunea maestra la DWL .

6. Inaltimea de constructie D – distanta masurata in sectiunea maestra, pe verticala,

intre planul de baza si puntea de bord liber.

7. Bordul liber - distanta masurata in sectiunea maestra, pe verticala intre

marginea superioara a marcajului liniei de incarcare corespunzatoare si marginea superioara a


liniei puntii de bord liber.

8. Pescajul de constructie al navei T - distanta masurata in sectiunea maestra, pe

verticala, intre planul de baza si linia de incarcare de vara.


Fig. 1.2

2.2. Rapoarte intre dimensiuni


Aceste rapoarte caracterizeaza geometria, rezistenta si calitatile nautice ale navei.

Se cunosc urmatoarele rapoarte:

- Raportul dintre lungimea si latimea navei ce are valori cuprinse intre 4 si 14,
caracterizeaza viteza si manevrabilitatea navei. Raport mare inseamna ca nava se deplaseaza cu
viteza mare;

- Raportul dintre lungimea si inaltimea de constructie ce are valori cuprinse


intre9 si 15, caracterizeaza rezistenta longitudinala a navei. Valoarea mica asigura navei o
rezistenta longitudinala buna ;

- Raportul intre latimea si inaltimea de constructie ce are valori intre 1,2 si 2,


caracterizeaza stabilitatea si rezistenta transversala;

- Raportul intre latime si pescaj cu valori intre 2 si 10, caracterizeaza stabilitatea si


stabilitatea de drum. La ultimele doua rapoarte valorile mari sunt caracteristice navelor cu o buna
stabilitate;

- Raportul intre inatimea de constructie si pescaj ce da un indiciu asupra posibilitatii de


navigatie in ape cu adancimi mici.
2.3. Coeficienti de finete

La descrierea formelor geometrice ale corpului, precum si pentru obtinerea unor

indicii asupra calitatilor nautice se folosesc pe langa celelate marimi si coeficientii de

finete.

Coeficientii de finete sunt marimi adimensionale, subunitare si se obtin prin

impartirea a doua marimi fizice: una reala legata de geometria corpului iar cealalta fiind

o marime comparativa regulata.

Coeficientii de finete de suprafata:

a. Coeficientul de finete al suprafetei plutirii de plina incarcare reprezinta

raportul dintre aria suprafetei de plutire si aria dreptunghiului de dimensiuni si


latimea (fig.1.3);

Fig. 1.3

b. Coeficientul de finete al suprafetei maestre imerse este raportul dintre

aria sectiunii maestre si aria dreptunghiului de dimensiuni si (fig. 1.4).


Fig. 1.4

c. Coeficientul de finete al suprafetei de deriva este raportul dintre aria


suprafetei de deriva si aria dreptunghiului de dimensiuni si (fig. 1.5).

Fig. 1.5

Coeficientii de finete de volum:

a. Coeficientul de finete bloc este raportul dintre volumul carenei si

volumul paralelipipedului de dimensiuni , si in care se inscrie carena

(fig.1.6.):

Fig. 1.6
b. Coeficientul de finete longitudinal prismatic este raportul dintre volumul

carenei si volumul prismei cu aria bazei si inaltime egala cu lungimea navei ,

c. Coeficientul de finete vertical prismatic este raportul dintre volumul

carenei si volumul prismei cu aria bazei si inaltime egala cu pescajul navei ,

d. Coeficientul de finete transversal prismatic este raportul dintre volumul

carenei si volumul prismei cu aria bazei si inaltime egala cu latimea navei ,

S-ar putea să vă placă și