Biserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc,

care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului.

Arhanghelul
(M. Eminescu)

Revistă trimestrială de cultură și religie rurală, editată de Asociația ,,Arhanghelul” din Birda, 2018, an VII, nr. 2 (26)

Editorial:

Valori creștine
Valori creștine înîn educație
educație
Dacă educaţia pentru integrare în viaţa om; nimeni nu obligă pe nimeni să adere forţat la o
educaţia
socială pentru
are o însemnătateintegrare în viaţa
deosebită, educaţia om; sau
morală nimeni nu obligă
alta, nimeni nu obligă pepenimeni
nimeni săsă ad
o însemnătate deosebită, educaţia
religioasă, care ne proiectează în lumea veşnică, morală
creadă sau alta,
în Dumnezeu şi sănimeni nu obligă
respecte legile sale
este mult mai importantă şi este condiţionată de morale. Dacă respecţi legea morală a lui
e nenecesitatea
proiectează în lumea
religiei în viaţa omului. Eaveşnică,
îl conduce pe creadă nuînînseamnă
Dumnezeu, Dumnezeu şi săDacărespec
că eşti “fanatic”. a
importantă şi este condiţionată
om la scopul ultim al existenţei: trăirea de
comuniunii morale.
respecta ”Decalogul”Dacă respecţi legea m
şi “Legea iubirii” este
cu Dumnezeu. Idealul educativ Educaţia moral - fanatism religios, atunci ar trebui or să se
giei religioasă
în viaţaimplică omului. ideea Ea îl conduce
de complexitate pe
deoarece Dumnezeu,
redefinească nu înseamnă
termenul ”fanatism”, ori că săeştise “fan
ultimfenomenul
al existenţei:
moral în trăireasine implicăcomuniunii
trebuinţele şi respecta
răstoarne întregul ”Decalogul” şi “Legea
sistem de valori cultural-creştine.
relaţiile morale, individuale sau de grup, moravurile Omul alege liber să respecte legile lui
. Idealul educativ
sau deprinderile morale;Educaţia
acestea fac moral -
parte din fanatism
Dumnezeu prin religios,
propria sa voinţăatunci şi nuarprintrebu
lică structura
ideea fenomenului
de complexitate moral, la caredeoarece
se adaugă şi redefinească
constrângere. La şcoală,termenul
elevului i se”fanatism”,
prezintă
nivelurile constitutive ale comportamentului uman. învăţătura creştin-ortodoxă depre Dumnezeu şi
oral în sine implică
Personalitatea activătrebuinţele
şi şi răstoarnedespre întregul sistem
legile sale morale,de valori
însă el nu cult
e, individuale
creatoare a omului,sau de grup,
formată prin moravurile Omul alege
este constrâns să le şiliber
accepte! să respec
educaţie trebuie să fie Elevul va hotărî dacă va accepta,
ile armonioasă,
morale; capabilă acestea fac parte din
să exercite Dumnezeu prinacţiunii
la sfârşitul propriaactului sa voinţă
educativ
menuluirolurilemoral,
cu care lasocietatea
care seo adaugă şi constrângere. La învăţătura
(educaţional), şcoală,de elevului
credinţă
investeşte, să se dezvolte liber şi despre Dumnezeu şi Legile Sale
titutive aleMajoritatea
integral. comportamentului
pedagogilor uman. învăţătura morale;creştin-ortodoxă
numai el va hotărâ dacă depre
va
alitatea
consideră activă că şi
personalitatea trăi şi sedespre
va comportalegile sale demora
din punct
aceasta activ armonioasă şi vedere moral ”religios” sau
mului,creatoare,
formată care se prindezvoltă liber este De
“nonreligios”. constrâns
aceea elevul, săomul,
le şi ac
ebuie şi să
integral, fie să fie
trebuie trebuie să fie Elevul va hotărî
educat “moral” şi da
autonomă (în om,nu în afara lui). “religios-moral”: pentru a-şi putea
apabilă săOmul exercite
este în acelaşi timp manifestaladreptul
sfârşitul
de alegere.acţiunii ac
care şi propriul
societatea său legiuitoro şi propriul său supus. Cunoscând, elevul (educaţional),
poate alege: modul învăţătur
de
În morala creştină, omul nu este creatorul interpretare a lumii şi a vieţii, în care poate trăi ca
se dezvolte
propriei saleliberfiinţe şi(căci Dumnezeu este creatorul om pe această lume, între despre Dumnezeu
bine şi rău.Pentru că poţi şi
ritatea pedagogilor
omului) şi nici al raţiunii existenţei sale, deci nu morale;
trăi şi educat moral într-un numaidarelpoţiva h
sens religios,
poate fi propriul său legiuitor moral şi nici creatorul trăi educat moral şi în sens nereligios, trebuie să
ă orânduirii
personalitatea
morale în cadrul căreia el îşi desfăşoară cunoşti “realitatea” trăi moralăşia se va comporta
ambelor sensuri,
armonioasă
activitatea. Din punct şi de vedere creştin-ortodox, pentru a putea alege. vedere moral ”re
legea morală este heteronomă (în afara omului),
e se aceasta
dezvoltă fiind deliber fapt o teonomie (în Dumnezeu), “nonreligios”.
Pr. Marian Ovidiu De aceea
Sarchiz
trebuie să fieeste, în ultimă analiză, izvorul
deoarece Dumnezeu trebuie(Continuare
să fieîn p.educa
6)
tuturor legilor morale. Morala creştin-ortodoxă
om,nu în afara
respectă lui).
libertatea de gândire şi de acţiune a fiecărui “religios-moral”: pentr
este în acelaşi timp manifesta dreptul de1 aleg
legiuitor şi propriul său supus. Cunoscând, elevul poate ale

Învierea
Noaptea-si impune a sa stăpânire
Peste-întregul ținut cufundat în tăcere,
Iar luna și stelele și-a lor strălucire
Veghează molcom dintr-ale Universului unghere
Peste întregul ținut cufundat în tăcere.
Văzduhul tot de-a adiere-i mișcat
Pe când totul în jur pare-adormit,
O boare ușoară de flori de liliac,
Din tainice lucruri apar subit
Pe când totul în jur pare-adormit.
Pe drumuri de țară bătute cu piatră,
Pe drumuri de țară de mulți neștiute
Coboara agale creștini laolaltă,
În grupuri mai mici sau în cete de sute
Pe drumuri de țară de mulți neștiute.
Dar care-i primejdia?
Dar care e boala?
Cineva să răspundă acum el de-ar vrea
Fără rușine, fără restricții,
Lăsând la o parte toata fala.
Răspund dorit nu întârzie s-apară
De pe a creștinilor buze pecetluite
Și astfel eu aflu că-i bucurie în țară,
Fie câmpie, fie deal ori fie munte.
Biserica Sfântă îi cheamă în ea
Pe toți cei ce-acum de Hristos și-amintesc,
Dar și pe-acela care să se roage nu vrea
Sufletele lor acum înfloresc.
E Învierea lui Hristos,
Când noi toți, cu mic, cu mare,
Venim de-i aducem prinos,
Venim cu toți la-nchinare,
Acum ne-amintim de-a noastră
mântuire,
Acum plecam capul si trupul
ostenit
Aprindem o lumânare în semn
de-închinare
Și ne gândim la Cel ce pentru noi
a murit.
Sunt Sfintele Pasti!
E Sfânta-nviere!
Toți creștinii azi îl cinstesc
Pe Cel ce pe cruce fost-a nevoit a piere
Să scape de păcate tot neamul omenesc.
Haideți, creștini, degrabă s-alergăm
Nu e târziu, nu-i prea târziu
La Domnul iertare, cautând să aflăm,
La Domnul de Sus ce încă e viu.
Gabor Tania
Iubirea
Un singur sentiment pe lume
Cel mai sincer și frumos
Care te face să zbori
Și să te simți voios.
Iubirea este ca o mamă
Ea te face să zâmbești,
Să râzi, să simți că trăiești
Și să nu îmbătrânești.
Sufletul rămâne veșnic
Tânăr de știi să-l păstrezi
Fără lacrimă pe suflet
Că doare și-l simezești.
Geană Daiana
Rubrică coordonată de prof. Sorina Onița și
prof. Doru Popa
2
Restituiri: Într-o primăvară, în preajma Paştelui,
Profesorul Tohăneanu a intrat răvăşit în Catedră.
Fusese în amfiteatru să-şi ţină cursul şi nu găsise
In honorem Magistri G.I. Tohăneanu picior de student pe acolo. Îşi frământa mâinile cu
amărăciune: „Toată noaptea n-am dormit de
Fetele de la Filo o fumau
emoţie. M-am tot gândit cum să fac, cum să aşez
cu mult drag, căci pentru ele BT
exemplele, autorii, ca să le placă, să le fie mai lesne
însemna... „Bietul Tohă”.
ţinerea de minte... M-am tot zvârcolit... Ştii
Această poreclă i se trăgea de la
dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aş fi avut
o întâmplare intrată în arhiva de
aşa emoţii!...”
folclor universitar. Multă vreme
În urmă cu şapte ani, într-o dimineaţă din
porţile Universităţii din
vacanţă, a sunat telefonul la şase. Presimţeam
Timişoara aveau doar cadrele
vestea pe care o voi primi. M-am împleticit,
metalice, fiindcă sticla
buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă: A
comunistă... lipsea, ca multe
MURIT GHEORGHE. Se întâmpla în luna august,
alte produse necesare românilor. Tohăneanu, care
lună sfântă pentru Domnia Sa, fiindcă în 17 august i
circula mereu în viteză şi cu capul plecat,
se născuse tatăl, Profesorul Ion Tohăneanu, latinist
frământând idei sau, pur şi simplu, versuri, cu
de carieră, fost coleg cu Iorgu Iordan. Ion
buzele (ştia chiar şi Eneida pe de rost şi o repeta, ca
Tohăneanu îşi pierduse prima familie într-un
să nu o uite!!!), nu făcea gestul stupid de a deschide
cumplit accident feroviar. Şi-a refăcut viaţa târziu şi
un cadru metalic, ci intra direct prin cadru.
l-a avut pe Gheorghe la vârsta cărunteţii. Ca să nu
Surpriză! Într-o noapte s-au montat
irosească timpul, a vorbit cu feciorul latineşte de
geamurile. Aşa că Tohă, atletic, în forţă, a trecut...
când acesta s-a născut. Poate aşa se explică faptul că
prin sticlă. S-a tăiat îngrozitor, a sângerat, a fost
Magistrul nu a greşit niciodată vreun accent sau
chemată salvarea. Nu doar porecla „Bietul Tohă” a
vreo durată vocalică, că atunci când nu era clară
urmat acestei întâmplări, ci şi inscripţionarea
valoarea sintactică a unei unităţi lingvistice, o
geamurilor. Pentru filologi, istorica inscripţie UT se
traducea în latină şi făcea pe loc lumină, dar, mai
citea, pe silabe, cu aliteraţie şi ritm interior: „Ui-tă-
ales, în acest fapt îşi are obârşia veneraţia sa pentru
te, TOHĂ-nea-nu-le!!!”
limba şi cultura strămoşilor noştri. Obişnuia să
Vă pot da şi alte exemple care să justifice
spună, printr-o metaforă rară, că latina este limba
această poreclă. Într-un an, fusese invitat să
paternă a poporului român. Mi-a mărturisit odată că
vorbească la o lansare de carte la Orşova. Generos
îi pare atât de rău că nu a avut şi el „un Jderuţ”,
fără măsură, Magistrul acceptase. A făcut
căruia să-i pună numele de Ion, în amintirea tatălui
deplasarea spre oraşul de pe Dunăre cu maşina, cu
său.
nişte prieteni. Numai că, în prezidiu, alături de
Magistrul a plecat dintre noi, aşa cum
Domnia Sa, a descoperit cu stupoare... un
prevăzuse, într-o vreme când frunza-n codru era
„impostor”. Aşa ceva nu putea tolera. S-a ridicat şi,
încă verde: „Eu mă duc, codru rămâne/ Plânge
fără nicio explicaţie, a luat-o spre gară. Cum trenul
frunza după mine...”. Îmi şuiera versurile astea
spre Timişoara tocmai plecase, a pornit pe jos, pe
aproape de ureche în ultimii ani, când vocea îi
marginea şoselei, mergând pe dealurile pe unde vor
pierise. Mă răscolea. Doamna Ligia mai risipea
fi trecut şi romanii când au invadat Dacia,... spre
atunci din tensiune: „Ia mai lasă-mă, Gheorghe! Că
casă. Prietenii l-au „recuperat” stupefiaţi, aproape
nici codri nu mai sunt... Nu muri, că n-are cine să te
de Herculane.
plângă...”.
Altă dată, jignit fiind de atitudinea
Dar Magistrul, care a lăsat atâtea urme în
nepotrivită a unui discipol, care îl scosese din
sufletele noastre câte luminişuri în păduri,
examenul din Amfiteatrul ce azi se numeşte „G.I.
convorbind cu Eminescu, se va fi gândit tocmai la
Tohăneanu”, pe motiv că Profesorul a depăşit
acei codri ce se leagănă „fără ploaie, fără vânt/ Cu
timpul prevăzut pentru examen, Magistrul a prins
crengile la pământ...” El era poet şi vedea mai mult
arţag pe neamul întreg. „Suntem un popor de
decât omul de rând. A fi poet nu înseamnă numai a
ingraţi, nişte nemernici!” „Domnule Profesor,
scrie poezie. A fi poet înseamnă a avea poezia în
vorbiţi aşa la supărare... Nu-i tot poporul cum aţi
sânge. Chiar şi dincolo de... orice închipuire.
spus”, i-a reproşat, cu un ton împăciuitor, Profesorul
Ilie Gyurcsik. „Eu sunt şi Gheorghe, şi Ion!!!” i-o
Mirela – Ioana Borchin
reteză Magistrul. „Eu am dreptul, în numele meu, să
vorbesc cum vreau despre poporul român!”

3
Documentar: cunoscute pe timpul frecventării Universității din
Graz și Berlin, îndrumat de prof. Ștefan Velovan.
Aplicând aceste principii, Petru Barbu
Preocupări privind educația religioasă a consideră că „materia de concentrațiune a
tinerilor creștini ortodocși reflectate în învățământului din toate școalele nu poate fi decât
publicații ale Tipografiei Diecezane din materia principală a învățământului religionar,
Caransebeș corespunzătoare scopului ce-l are Religiunea în
(1886-1918) școală, adecă o materie scoasă din istoria biblică și
din istoria bisericească pentru care copiii începători
trebuie pregătiți prin anumite istorioare religioase-
În contrast cu principiile „școlii vechi”, se morale5”.
evidențiază necesitatea înțelegerii învățăturilor Întreaga activitate desfășurată de prof. dr.
religioase pentru că numai așa ele pot fi puse în Petru Barbu a fost apreciată la cote superioare de
practică „pentru a-și împlini datorințele de creștini contemporanii săi.
adevărați”1. Dr. Nicolae Bălan, viitorul mitropolit al
Chestiunea manualelor de religiune pentru Ardealului, apreciind manualele, declară: „Între
școlile medii (1914), un valoros studiu în care manualele pe cari le-am consultat la predarea
autorul susține necesitatea aplicării în activitatea cu religiunii elevilor de școală poporală au desigur o
elevii a principiilor de bază ale pedagogiei moderne superioritate incontestabilă manualele păr. dr. Petru
– modalități care duc la formarea caracterului Barbu, fiind mai aproape de cerințele pedagogice”6.
religios-moral al copiilor. Se Pentru competență și
subliniază importanța legăturii religiei merite deosebite a fost ales
cu celelalte obiecte de învățământ: membru activ al Congresului
geografia, științele naturii, istoria, catehetic din Sibiu, unde în
literatura etc. În conformitate cu 1922 a ținut comunicarea „Un
principiile pedagogiei moderne, se cuvânt la reformarea
prezintă planul de învățământ și învățământului religios” în care
programa analitică la religie pentru își expune rezultatele
școlile medii, cu indicații metodice experiențelor sale pedagogice,
privind prelucrarea materiei și fiindu-i recunoscută unanim
compunerea manualelor de religie2. autoritatea, motiv pentru care în
Școala modernă și religiunea la 1924 a devenit membru al
noi (1916)3. În partea întâi a cărții, Congresului profesorilor de
autorul prezintă principiile pedagogiei religie din București7.
moderne europene reprezentate de Toate acestea constituie
Herbart, Ziller (I. Principiul treptelor mărturii ce atestă valoarea
cultural-istorice, II. Principiul operei didactice a marelui
concentrațiunii, III. Principiul treptelor dascăl de la Institutul Teologic
formale), concluzionând: „Problema din Caransebeș.
școlii și îndeosebi a școlii primare și Punând în aplicare
medii, pe lângă a înzestra pe școlari cu cărțile de religie ale prof. dr.
o cultură generală, este a forma caractere”4. Petru Barbu, învățătorul Petru Bizerea (1881-1953)
În partea a doua se prezintă încercările de a scris: Religiunea în școala poporală (1908)8.
reformare a școlii românești, la Sibiu dr. D. P. Preparațiuni la cărțile de religiune ale prof. dr. Petru
Barcianu, dr. P. Șpan; la Arad dr. P. Pipoș; în Barbu.
România Ștefan Velovan. La Caransebeș, dr. Petru
Barbu pune în aplicare principiile școlii moderne
Prof. dr. Virginia Ardelean

1
Ibidem, p. 44.
2
Dr. Petru Barbu, Chestiunea manualelor de religiune pentru
școlile medii, Caransebeș, 1914, Tipografia Diecezană, pp. 13-
5
22. Ibidem, p.15.
3 6
Idem, Școala modernă și religiunea la noi, Caransebeș, Ibidem, p. 19.
7
1916, Tipografia Diecezană, pp. 3-5. Pr. prof. dr. Sorin Cosma, op. cit., p. 718.
4 8
Ibidem, p. 3. Petru Călin, op. cit., I, pp. 61-62
4
Semne:
Din amintirile unor itinerarii europene
(III)
Filarmonica de pe lângă această instituție
este una din cele mai prestigioase orchestre
simfonice din lume. Fațada cu balconul spațios,
sprijinit de patru coloane care comunică prin arcade
largi și simetrice, precum și intrarea cu atâtea
deschideri ospitaliere sugerează grandoare și
decență.
Un ultim obiectiv vizitat acum în universul
sclipitor al urbei este impunătoarea clădire a
primăriei capitalei. De departe i-am văzut turnurile
mărețe și fără sfârșit care străpung înaltul cerului,
precum și pânza fluturândă a drapelului austriac
care
înnobila Rathausul, acum luminat superb, ca-n
basme. Construcția adăpostește sediul primarului
municipiului și al Consiliului orășenesc al capitalei
austriece. Este în același timp și sediu al
guvernatorului și al Adunării landului Viena, stat al
sistemului federal austriac. Clădirea aceasta este un
model de arhitectură gotică, bine proporționată și
dominantă ca prestanță și monumentalitate, precum
și un obiectiv turistic foarte căutat. Turnul principal
are 98 de m. înălțime și, vizibil din depărtare, te
invită să-i admiri valoarea ca obiect de artă, care
dăinuie din perioada 1872-1883, când Friederich
von Schmidt a ridicat construcția. Se adeverește
încă odată cugetarea lui Hipocrat “Ars longa, vita
brevis (Arta este lungă, viața este scurtă)”. Se
bucură de ea atâtea generații. Tocmai de aceea,
savuram tot ce vedeam, îmi umpleam sufletul de
fumos, fotografiam, filmam tot ce impresiona, tot ce
era luminat și sclipitor, întrucât știam că “Omnia
praeclara rara (Tot ce e strălucit e rar)” (Cicero).
La întoarcere, cu sensibilitatea dascălului
de română, mă gândeam la perioada vieneză când
și-a completat studiile aici poetul nostru nepereche,
Eminescu. Cu emoție, încercam să-mi imaginez pe
unde-și purta pașii visători Luceafărul poeziei
românești. Ajutat de unele surse și de alte
documente, am aflat că tânărul Mihai a fost înscris
la cunoscuta Universitate din Backe Strasse și a
locuit într-un vechi cartier vienez într-o modestă
căsuță pe strada Porzellangasse la nr. 9, apoi pe-o
altă stradă, Dianagasse, la nr. 8, în 1870. Pe strada
Kollergasse, la nr. 3, unde a mai locuit, se află și
acum o tăbliță așezată de municipalitatea vieneză pe
care scrie că Eminescu, poet român, a stat aici în
lunile aprilie-oct. 1871. Mai târziu, va locui pe
Adamgasse, la nr. 5, până la părăsirea Vienei.
Din aceeși sursă am mai aflat că pentru
vienezi cafeaua este o adevărată instituție de
cultură, că în vestitele cafenele Kursalon, Mozard,
Kaisegarten sau Troidl de pe Wollzeite, vienezii își
petreceau o parte din timpul lor liber. În aceste
spații se purtau discuții, se serveau și băuturi
alcoolice, produse de patiserie etc., se găseau ziare,
reviste, se juca șah, biliard. Studenții români, deci și
Eminescu, veneau mai ales în cafeneauaTroidl.
Acolo, tânărul poet, la masa din fund, lângă
fereastră, obișnuia deseori să consume o bere, o
oranjadă sau să se bucure de un capucino vienez.
(Se serveau, pe atunci, 17-18 feluri de cafea). Tot
aici, adaug eu, moldoveanul avea să-l cunoască pe
Iacob Negruzzi, directorul cunoscutei reviste
“Convorbiri literare”, care i-a publicat o mare parte
din nestematele poetice.
Într-o atare atmosferă de boemă, Eminescu
a trăit și a creat unele dintre cele mai valoroase
poezii ale sale: “Venere și Madonă”, „Epigonii”,
„Înger și Demon”, „Mortua est”. Pasul poetului va
fi călcat fiecare stradă ce duce la Universitate, iar pe
aleile din minunatele parcuri pline de lumină,
muzică și poezie, a cunoscut-o pe Veronica Micle
idolul vieții și al creației sale, așa cum aflăm din
vol. “ Amintiri” de Ioan Slavici. Asocierea dintre
cel mai mare poet român la Viena și retrăirea prin
contemplare a artei imperiale din trecutul austriac
m-au luminat emotional și sufletește.
Cu regretul că n-am ajuns chiar pe unde a
viețuit o perioadă geniul românesc, m-am mulțumit
cu ce-am văzut și cu ce-am aflat. Poate, dacă aș fi
vizitat și celebra Universitate, aș fi fost mai
aproape de autorul „Luceafărului”, așa însă trecerea
a fost ca un vis frumos, dar scurt. Sentimental eram
împlinit și mi-am potolit dorința și plăcerea de-a
acumula noi repere istorice pentru spiritul și cultura
mea. Asta pentru că ea, ,,cultura este ceea ce
rămâne când am uitat totul” (E. Herriot).
Și-apoi știam că nu putem deschide ușa
viitorului, fără s-o deschidem pe cea a trecutului.
Prof. Iosif Marius Circa
5
 (Urmare din p. 1)
Nu pledăm pentru o educaţie (strictă şi
constrângătoare) obligatoriu religios-morală, cât
pledăm pentru înţelegerea necesităţii şi posibilităţii
ca prin aceasta să încercăm să-i facem pe copii
(elevi-tineri)mai buni, mai înţelepţi, mai drepţi prin
raportare la modul creştin de înţelegere a rostului
lumii şi al omului.Temeiul comportamentului
moral-religios este respectarea Legii morale a lui
Dumnezeu-“Decalogul”, “Fericirile” şi “Legea
iubirii” ; cel care crede în Dumnezeu, îl iubeşte pe
Dumnezeu şi-i respectă poruncile, care i-au fost
date omului , nu ca pe un chin, ci ca un îndreptar,
pentru viaţă în iubire nesfârşită a lui Dumnezeu faţă
de om. Abia după ce, prin cunoaşterea învăţăturii
despre Dumnezeu şi a Legii Sale morale, omul, prin
propria sa voinţă şi din iubire pentru Dumnezeu,
acceptă respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi le
integrează în propriul comportament, aplicându-le
în relaţiile cu semeni, putem spune că omul se
uneşte tainic, mistic, după har, cu Dumnezeu. La
contemplaţia lui Dumnezeu se ajunge prin
respectarea Legilor Morale ale lui Dumnezeu şi nu
invers. În şcoala românească azi trebuie să lăsăm
elevul să aibă acces şi la educaţia moral-religioasă
şi la educaţia morală laică.
Deşi valorile morale în religia creştină se
fundamentează, în/ pe Dumnezeu, viaţa morală
rămâne ceea ce este în esenţa sa: realizarea liberă a
valorilor morale, căci credinciosul rămâne cu
libertatea sa de a alege. Termenii de personalitate
morală creştină şi libertate, conlucrează şi se
întrepătrund reciproc: “omul are două aripi: harul şi
libertatea” şi pe amândouă le are de la Dumnezeu.
Fiinţa moralităţii în religia creştină
îndreptăţeşte o concepţie teonomă, fiindcă persoana
noastră nu împlineşte o lege străină nouă, ci legea
propriei noastre fiinţe. Omul credincios cunoaşte şi
respectă astfel valorile şi normele date de Creatorul
său şi prin aceasta ascultă de poruncile Acestuia,
dar nu împotriva naturii sale, ci tocmai în
conformitate cu ea. Pentru creştin, binele moral este
inseparabil de noţiunea de Dumnezeu, deci a face
bine este sinonim cu a face voia lui Dumnezeu, din
iubire pentru Dumnezeu,aproapele, sine. Educaţia
este un fenomen pur omenesc; animalele pentru a
deveni ceea ce sunt, nu au nevoie de educaţie, dar
omul, pentru a deveni OM, trebuie să capete o
educaţie corespunzătoare. Educaţia este asociată
omenescului, exlude hazardul, pentru a se înfăptui
urmăreşte realizarea unui scop liber ales şi în ea stă
un element fundamental: legătura spirituală dintre
OM şi OM. Factorii esenţiali într-o asemenea
legătură rămăn iubirea, încrederea şi libertatea.
Din punct de vedere creştin-ortodox,
educaţia religios-morală încearcă să perfecţioneze
omul, creaţie a lui Dumnezeu, în cu şi prin Hristos,
Dumnezeu-Omul. Ca şi Creaţia absolută,
ea(educaţia) se bazează pe dragostea dintre oameni.
Din dragoste izvorăşte încrederea, iar acolo unde
este iubire şi încredere izvorăşte libertatea. Fără
libertate, nu poate exista viaţa morală (Libertatea
înţeleasă ca disciplină spiritualizată).
Educaţia religios-morală creştină este o
acţiune specific umană, care se desfăşoară conştient
de către un educator, conform unui plan şi unei
metode bine precizate. Ea este susţinută de iubire,
de încredere şi de harul lui Dumnezeu şi are drept
scop realizarea caracterului religios-moral cu
desăvârşirea lui în personalitatea creştină.
Educaţia este o acţiune care vizează întregul,
armonia trup-suflet din om.
Sufletul însă, ca esenţă spirituală şi deci
superioară, stăpâneşte corpul şi-l conduce spre
ţintele sau idealurile făurite de el sau descoperite de
Dumnezeu. Prin educaţie se poate nădăjdui la
realizarea unităţii morale, unitate ce dirijează apoi
în mod statornic viaţa şi toate acţiunile omului.
Astfel se realizează şi caracterul moral.
Educaţia religioasă este o componentă a formării
spirituale a omului,care presupune asimilarea şi
operarea în viaţa de zi cu zi cu noţiuni ce ţin de
cultura religioasă, de formarea în spiritul moralei
creştine prin iubirea de Dumnezeu, de aproapele ,de
sine. Religia creştină este un mod de viaţă şi doreşte
să formeze la elevi anumite atitudini în faţa
lumii,vieţii şi a morţii.În viaţa omului,educaţia
religioasă poate aduce mai multă bunătate,echilibru
şi rezistenţă în faţa problemelor curente, a
dificultăţilor şi încercărilor. Sentimentul religios
este o sursă de energie şi de putere morală,deoarece
avem în faţă modelul perfecţiunii:Dumnezeu-Omul
Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Educaţia religioasă nu se confundă cu
catehizarea şi exclude prozelitismul şi
constrângerea.
Educația religios-morală face loc unui
element esenţial: harul lui Dumnezeu. Forţele
omului şi încercările sale nu pot duce la împlinire
nimic fără ajutorul lui Dumnezeu. Fiul Lui
Dumnezeu S-a Întrupat şi cu scopul de a se face
educator al oamenilor şi a dus la ultima desăvârşire
şi chipul educatorului creştin. În El, cu El, prin El,
prin urcarea la culmea unde a purtat El firea
omenească pe calea schimbării şi neîncetatei
creşteri în duh, stă taina educaţiei religios-morale:
taina jertfei celui mai mare pusă în ridicarea spre
sine a celui mai mic, taina ridicării la desăvârşirea
creştină.
6

Cronica parohială:
Pelerinaj de o zi la Belgrad. Duminică, Cu
binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan,
mitropolitul Banatului și la inițiativa P. C. Părinte
Zoran Milovanov, 73 de credincioși din parohiile
Voiteg, Birda și Berecuța, protopopul Detei, Ioan
Prisăcean, profesori de la Școala Gimnazială din
Birda, preoți din parohiile amintite au poposit în
clipe de rugăciune și meditație la câteva biserici
reprezentative: biserica rusă, Sf. Apostol și
Evanghelist Marcu, Catedrala Patriarhală, Ruzica,
Sf. Cuv. Parascheva, Sfântul Sava și mănăstirea
Racovița. Credincioșii au putut observa în toate
lăcașurile de cult fapta cea bună a credinței creștine
concretizată în împodobire picturală mai veche sau
mai nouă dar și cinstire arătată înaintașilor. La
intrarea principală a ca bisericii ,,Sfinții Arhangheli
Mihail și Gavriil”, actuala catedrală patriarhală se
găsește mormântul scriitorului
iluminist Dositei Oradovici (n.
17 februarie 1742 la Ciacova),
în alte biserici s-au găsit
morminte ale despoților sârbi
care au apărat credința
ortodoxă.
Credincioșii au intrat și
s-au închinat în cea mai veche
biserică a orașului, Ruzica (a
trandafirilor) ridicată pe un
depozit de praf de pușcă, cu
policandre realizate din
materiale militare. Tot aici, în vechea cetate
Kalmegdan, antica Sigidunum se află și biserica Sf.
Cuv. Parascheva. La interveniția țarinei Milița
(1335-1405) pe lângă Baiazid au fost aduse
moaștele Cuvioasei care au rămas aproape un veac
aici. Astăzi, părticele din moaștele Cuvioasei
Parascheva se află în biserica Ruzica. Ultimele două
centre ecleziastice la care s-au făcut opriri au fost
catedrala Sfântul Sava și mănăstirea Racovița. În
prima s-au observat arhitectura și pictura subsolului,
lăcașul care adăpostește paraclisul și vechea
biserică, la cel din urmă mormântul patriarhului
Pavle al Serbiei (1914-2009).
Prin centrul orașului se poate ajunge la
Fortăreața Kalemegdan de unde s-a observat locul
unde râul Sava se varsă în Dunăre, ,,drumul fără
pulbere” cum spunea un scriitor român. Aici în
ruinele cetății turcești sunt expuse arme folosite în
războaiele de apărare purtate de poporul sârb de-a
lungul vremii. Tot aici a fost văzută fântâna lui
Sokollu Mehmet Pașa din veacul al XVI-lea. De
aici pe faleza Dunării s-a ajuns la autocare spre
reîntoarcerea în patrie.
Sfințirea Monumentului Eroilor din
parohia Birda. În ziua pomenirii Sfântului și
măritului Prooroc Ilie Tesviteanul a fost oficiată
Utrenia și Sfânta Liturghie în biserica cu hramul
,,Nașterea Maicii Domnului” din parohia Birda,
protopopiatul Deta.
Cu acest prilej la Sfânta Liturghie a slujit P.
On. Părinte Ioan Prisăcean, protopopul Detei care la
finalul slujbei a ținut un bogat cuvânt de învățătură
cu date din viața și petrecerea pământească a Sf.
Ilie.
Predica zilei a fost rostită de părintele
Valentin Bugariu care a ilustrat motivul prezenței în
Sf. biserică: rugăciunea și împărtășirea euharistică,
prăznuirea Sf. Ilie ca model axiologic și sfințirea
monumentului eroilor din parohia Birda.
Cinstirea Sf. Proroc Ilie în Banat a fpst
asociată cu persoana primului patriarh al României,
Elie Miron Cristea (1925-
1939) ca episcop al
Caransebeșului (1909-1925),
ctitor de așezăminte
monahale, dar și prezența
mai multor biserici cu hramul
,,Sf. Prooroc Ilie” în spațiul
banatic toate fiind dovezi ale
cinstirii Sf. Prooroc Ilie.
După otpustul Sf.
Liturghii a fost săvârșită o
slujbă de sfințire a crucii și
un parastas pentru eroii
comunei Birda: (1914-1918):
Vasile Datcu, David Jebelean, Vasile Nedelcu,
George Cercel, Nica Murgea, Ioan Cercega,
Alexandru Bolocan, Augustin Nedelcu, George
Ghilezan, Lazăr Drupată, Ioan Bolocan, Petru
Dragoș, Trifu Bolocan, Simion Ițu, Simion Jivan,
Ioan Jivan, Ioan Gărău, Moise Brânda; (1940-
1944): Petru Bolocan, Ioan Bolocan.
Din partea Primăriei Comunei a fost prezent
Dl. Sorinel Marcu, viceprimarul Comunei Birda, iar
din partea Consiliului Local, D-na Rodica Cotos,
consilier local.
Întâlnirea Tinerilor Ortodocși de la Iași
(1-4 septembrie, 2017). În perioada 1-4 septembrie
a. c. s-a desfășurat în capitala Moldovei cea de a IV-
a ediție a Întâlnirii Tinerilor Ortodocși. (I. T. O.).
Anul acesta au participat 5.000 de tineri. Au fost
prezenți la activitățile derulate; ierarhi, profesori de
teologie, formatori și voluntari. Programul acestor
zile a fost bogat și diversificat: participare la Sfânta
Liturghie, cateheze, rugăciuni în comun, pelerinaje,
concursuri și ateliere de lucru centrate pe tema:
7
,,Libertatea și responsabilitatea creștină”, concerte,
tradiții românești.
Din partea Arhiepiscopiei Timișoarei a fost
prezentă o delegație formată din 50 de persoane, 45
de participanți: 23 fete și 22 băieți la care s-au
adăugat însoțitorii grupului: clerici și profesori de
religie.
Din partea Parohiei Birda a participat la
această întâlnire elevul Oniea Călin Mădălin,
câștigător al Olimpiadei de Tehnologia Informației
(T. I. C.), Faza Județeană, 81, 5 p..
Întâlnirea a fost și un prilej de a se exprima
trăirea credinței și bucuria de a fi ortodox. La
reîntoarcerea acasă, tânărul Oniea Călin Mădălin
ne-a spus:
,,Doamne ajută Părinte, m-am întors de la Iași.
Aseară am ajuns in Timișoara. Vreau să vă spun ca
a fost o experiență foarte
frumoasă, am primit multe
învățături valoroase și am
vizitat locuri interesante.
Grupul din Timișoara a fost
foarte activ și plin de oameni
de treabă și buni cu care am
legat prietenii. Aceasta
întâlnire a avut multe de oferit.
Sper să pot merge si anul
viitor!”.
La încheiere în 4
septembrie torța acestei
Întâlniri a fost predată tinerilor din Arhiepiscopia
Sibiului pentru că anul viitor gazda manifestării va
fi municipiul Sibiu.
Hramul Bisericii de la Birda. În Ajunul
sărbătorii a fost oficiată Slujba Privegherii compusă
din Vecernia unită cu Litia și Utrenia. Au slujit cu
acest prilej: P. C. Părinte Călin Negrea de la parohia
Gătaia, P. C. Părinte Marcel Moclinda de la parohia
Șipet, P. C. Părinte Tiberiu Gherasim de la parohia
Ferendia, iar răspunsurile liturgice au fost date de P.
C. Părinte Valentin Bugariu, parohul locului.
Vineri, 8 Septembrie cu prilejul praznicului de
la orele 9,00 a fost săvârșită slujba Acatistului
Nașterii Maicii Domnului urmată de Sfânta
Liturghie.
La momentul potrivit mai mulți copii s-au
împărtășit cu Trupul și Sângele Domnului. La
Priceasnă a fost susținut de părintele Valentin
Bugariu un cuvânt de învățătură care scos în
priveliște trinitatea zilei: sărbătoarea religioasă,
evenimentul Nașterii Maicii Domnului și hramul
bisericii. Cele trei popasuri duhovnicești au fost
reunite în tematica Anului Comemorativ închinat
Patriarhului Justinian și apărătorilor Ortodoxiei din
Patriarhia Română. Ca exemplu concret al iertării și
mijlocirii Maicii Domnului în viața omului au fost
expuse trei momente din viața Mitropolitului
Bartolomeu Anania, teolog și literat deopotrivă.
După otpustul Sf. Liturghii a fost împlinită
și sfințirea mică a apei și binecuvântarea și
frângerea colacului hramului. După un etnolog
bănățean: forma colacului este aidoma cercului
simbol al timpului, în curgerea lui perpetuă, lumea
primordială în continuă mişcare. Hramul fiind
identic casei în care locuiește Dumnezeu. La acest
moment au fost pomeniți preoții și credincioșii
trecuți la Domnul care au slujit bisericii ortodoxe.
Nașii din anul acesta au fost Maria și Zacheu
Cureu din parohie care după împărțirea darurilor
Hramului: părți din colac și prăjituri și-au sfințit
casa ca semn al prezenței lui Dumnezeu.
Un nou membru în Colegiul de Redacție.
Revista ,,Arhanghelul” se
îmbogățește cu un nou
redactor în persoana dl. Dr.
Florin-Corneliu Popovici,
cercetător științific, critic și
istoric literar, bibliotecar la
Biblioteca Mitropoliei
Banatului. Autor a opt
volume între care amintim:
Referinţe bibliografice:
Arheologia lecturii,
Timişoara, Editura Eurobit,
2000; Incursiuni identitare,
Timişoara, Editura Presa Universitară Română,
2002 Universuri literare contemporane, Timişoara,
Editura Mirton, 2004; Max Blecher şi retorica
autenticităţii, Timişoara, Editura David Press Print,
2012 ; Dincolo de L (prozeme),Timişoara, Editura
David Press Print, 2014. Îi dorim și pe această cale
bun venit în mijlocul nostru.
COLEGIUL DE REDACŢIE:
Dr. Nina Ceranu, Prof. univ. dr. Ioan Viorel
Boldureanu, Dr. Florin-Corneliu Popovici, Prof. Ioan
Traia, Pr. dr. Iliia Pavlovici-Pătruţ,
Redactor-şef:
Pr. dr. Valentin Bugariu
ISSN 2284 – 7731
Redacţia: Birda, Str. Principală, nr. 229, tel.
0729145610, cod postal:307187, jud.Timiş, e-mail:
parohiabirda@yahoo.com
8