Realizat de : Boian Elena

ESEU
Dacă m-ar întreba cineva ce înseamnă mama pentru mine aș fi confuză și nu
aș şti ce sa răspund, căci pentru mine ea este totul! Chipul ei senin și mâinile călduțe
la simțul cărora toate grijile mele dispar ca prin minune și eu mă simt cel mai fericit
om de pe Pământ .
Nu exista o definiție strictă pentru cuvântul mama, fiecare persoana își are propria
sa explicație. Pentru mine, însă ,mama înseamnă ființa supremă, al cărei rol nu se
rezumă doar la gătit, brodat, calcat și toate responsabilitățile ce se atribuie unei
femei, la aceasta se mai adaugă și faptul ca ea este îndrumătorul meu spiritual și un
adevărat izvor de viață și de dragoste. Ea m-a dus în burta ei cu multă grijă timp de
9 luni, după care a petrecut nopți întregi legănându-mă. Ea m-a îmbrăcat și m-a
hrănit, continuând sa facă acestea și acum. Aș putea să vorbesc ore întregi despre
lucrurile pe care această femeie sfântă le-a făcut pentru mine și cât de mult o iubesc
pentru asta.
Mama este, a fost și va fi veșnic un simbol al vieții, deoarece anume de la ea
pornesc toate. Ea este începutul tuturor începuturilor, ea e dragostea: puritatea,
întelepciunea, ea e povața...
În opinia mea, Ea este izvorul vieții, continuitatea multilaterală a omenirii.
Are o misiune deosebită și un obiectiv important, ba chiar cel mai important de pe
pământ. Ea e responsabilă de viața copilului, de ea depinde creșterea și dezvoltarea
lui, prin ea și cu ajutorul mamei se modelează comportamentul copilului său,
intelectul, educația, succesele și toate calitățile lui...
Ea se ofera mereu să mă ajute, să-mi asculte și să-mi aline durerile, să-mă
povățuiască și să-mă susțină în tot ceea ce fac.
Sunt cel mai norocos copil, deoarece am parte de o adevărată mama, cu suflet mare
și curat, gospodină-n casă, iubitoare, înțeleaptă și pricepută-n toate. Ea ne-a daruit
viața nouă, celor trei copii ai săi și a fost responsabilă de noi, adică de aceste vieți.
Mama este întotdeauna "la datorie" pentru noi. Ea ne tratează mereu cu multă
dragoste și gingășie. Ne iubește cu multă pasiune și dăruire de sine, e vorba mai mult
decât un "instinct matern", e o dragoste nemarginităși "neexplicabilă", veșnică.
Apare întrebarea: de unde oare mama a preluat aceste instincte de a-și iubi așa de
tare copilul? De la cine a preluat aceste valori ce ni le-a cultivat? De unde are atâta
înțelepciune? Are vre-un caiet în care își scrie ce, când și cum trebuie sa facă cu
copilul său? Sau o carte mai specială ? Nu. Instinctele sale au fost moștenite de la
1
bunica. Femieie cea uscățivă, de o statură mică, imaginea careia mi-a rămas în
minte, de parcă o văd ca prin vis. Eram doar un copil de cinci ani de când a plecat
în lumea celor drepți. Ah, cu câtă căldură și tragere de inima îmi aduc aminte de
bunica, de casa ei, poveștile ei pe care nu le găsea-i în nici o carte de povești. Câtă
dragoste necondiționată simt revenind mereu în casa ei. De la ea mama a preluat
povețile, înțelepciunea, dragostea necondiționată ce mi-o oferă. Aceste două femei
au același zâmbet pe față, aceiași ochi în care se poate citi toată iubirea pe care o
poartă o mamă pentru copilul ei. Nu se poate evidenția nici măcar o deosebire între
aceste ființe, căci amândouă sunt mame.
Din punct de vedere științific, jumatate din bagajul genetic al copilului și
inteligența sunt moștenite de la mama. Mama este imaginea a ceea ce sunt cea de
acum, sau pot fi peste un timp. În plus, bunica din partea mamei poate oferi
informații extrem de importante despre mine și viitorul meu, deoarece 25% din
codul nostru genetic corespunde bunicii materne.
La rândul meu și eu sunt mamă, la fel și pentru copilul meu mama mea este
cea mai scumpă și dragă bunică de la care mereu învață lucruri pe care nu le poți citi
nicăieri ci doar în cartea vieții ei, dată prin moștenire de la mama ei.
Cu drag îmi aduc aminte de versurile, desprinse din prețioasă poezie “Cântec
femeiesc” a regretatului Adrian Păunescu:
„Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
...............................................
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.”
Sunt versuri ce reprezintă un motto al vieții mele și încerc la fel ca mama și bunica
să transmit copiilor mei tot ce am prelut de la ele, dragostea de tot cei frumos,
adevărul, onestitatea, înțelepciunea, povețile și multe alte lucruri și valori umane.
Un copil fără mamă înseamnă un copil pierdut, de aceea sfatul pe care eu l-
aș da tuturor copiilor este să își respecte și să prețuiască mamele atât timp cât ele
sunt în viață. La fel nu putem uita și rolul pe care îl au bunicile, căci datorita lor
mamele sunt așa grijulii, iată deci de unde mama s-a inspirat. Bunica a fost prototipul
ei principal.
Mama a fost, este și va rămâne simbolul vietii, al dragostei, înțelepciunii și al
nemuririi.

2
3