Reclamantul V. B.–D. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. I. A. E. S.R.L. şi M.A.I.

–
D.G.P.M.B. – B. P. R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1) anularea Notei de constatare emisă de pârâta M.A.I. – D.G.P.M.B. – B. P. R. ca nelegală;

2) anularea măsurii de ridicare a autovehiculului, măsură accesorie unui proces-verbal de
contravenţie care nu a fost emis;
3) restituirea sumei reprezentând taxa de ridicare, transport şi depozitare auto, în cuantum de 500
de lei;
4) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea in fapt a cererii, reclamantul arată că, în lipsa unui loc de parcare liber pentru
autovehiculul proprietatea sa în zona centrală a orasului, a parcat autoturismul parţial pe un
trotuar şi parţial pe stradă. Deşi a staţionat în acest mod doar câteva minute, la întoarcere nu a
mai găsit autovehiculul la locul parcat şi, după anumite investigaţii, a realizat că acesta îi fusese
ridicat de pârâta S.C. I. A. E. S.R.L. din dispoziţia celeilalte pârâte – M.A.I. – D.G.P.M.B. – B.
P. R.

Întrucât a considerat abuzivă măsura de ridicare a autovehiculului şi obligarea sa la plata taxei de

ridicare, transport şi depozitare auto, în cuantum de 500 de lei, V. B.–D. a hotărât să formuleze
prezenta cerere de chemare în judecată împotriva celor două pârâte.

În apărare, conform prevederilor Codului de procedură civilă, pârâta S.C. I. A. E. S.R.L. a depus
întâmpinare, prin care a invocat, printre alte apărări de fond, şi excepţia neîndeplinirii
procedurii prealabile.

Prin sentinţa civilă nr. X/2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a
Contencios Administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia neîndeplinirii procedurii
prealabile invocată de pârâta S.C. I. A. E. S.R.L şi a fost respinsă cererea reclamantului V.
B.–D., ca inadmisibilă.

Litigiul supus soluţionării de către reclamantul V. B.–D. este unul de contencios

administrativ, de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului?

Deşi OUG nr. 195/2002 reglementează ridicarea autovehiculelor parcate neregulamentar ca o

măsură tehnico-administrativă ce are caracter accesoriu faţă de măsura de sancţionare
contravenţională, în speţa noastră măsura a fost dispusă independent de vreo sancţiune
contravenţională, observând că s-a dispus măsura de ridicare a autovehiculului fără a fi emis şi
un proces-verbal de contravenţie.

În aceste condiţii, dispoziţia de ridicare a autovehiculului nu mai are caracter accesoriu şi, în
consecinţă, nu mai intervine prorogarea de competenţă în favoarea instanţei competente să
soluţioneze plângerea contravenţională îndreptată împotriva unui proces verbal de contravenţie.
Competenţa, în speţa noastră, aparţine instanţei de contencios administrativ, în
considerarea naturii juridice a actului atacat care este un act de putere, un act emis de o
autoritate publică în exercitarea puterii publice.

Odată cu stabilirea instanţei de contencios administrativ ca fiind competentă, au fost câştigate cu

putere de lucru judecat cauzei şi toate consecinţele legale ale competenţei, cum ar fi temeiul
juridic al cererii, care nu putea fi decât invocarea dispoziţiilor Legii nr. 554 /2004.

Care a fost greşeala făcută de către reclamantul V. B.–D. pentru care instanţa i-a respins
acţiunea ca inadmisibilă?

În cauză, reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiţie de

exercitare a dreptului la acţiunea în contencios administrativ în anulare, a cărei neîndeplinire în
termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acestei acţiuni.

A procedat corect instanţa de judecată soluţionând excepţia neîndeplinirii procedurii

prealabile cu prioritate?

În ceea ce priveşte excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâta S.C. I. A. E.

S.R.L în cauza noastră, trebuie reţinut că instanţa era obligată să se pronunţe cu prioritate asupra
excepţiilor de procedură şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în
fond a pricinii. Or, verificarea îndeplinirii procedurii prealabile reprezenta un aspect de
procedură ce trebuia verificat cu prioritate faţă de alte aspecte. Astfel, instanţa a procedat în
mod corect la analizarea cu prioritate a excepţiei lipsei îndeplinirii procedurii prealabile.

Care sunt dispoziţiile legale referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile?

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. j din Legea nr. 554/2004 (Legea contenciosului
administrativ), prin plângere prealabilă se înţelege “cererea prin care se solicită autorităţii
publice emitente sau celei ierarhic superioare, după caz, reexaminarea unui act administrativ cu
caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării acestuia”.

În conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, “înainte de a se adresa
instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un
drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite
autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de
30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”.

În fine, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, „reclamantul anexează la acţiune copia actului
administrativ pe care îl atacă sau, după caz, răspunsul autorităţii publice prin care i se
comunică refuzul rezolvării cererii sale. În situaţia în care reclamantul nu a primit niciun
răspuns la cererea sa, va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data
înregistrării la autoritatea publică, precum şi orice înscris care face dovada îndeplinirii
procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu”.