Sunteți pe pagina 1din 11

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Petru la Sărbătoarea Cinstirii

lanţului Sfântul Apostol Petru (2)

1. Cetele israeliteneşti, cu picioare neudate trecând Marea


Roşie şi în adâncul cel umed pe călăreţii vrăjmaşi voievozi
văzându-i cufundaţi, cu bucurie au cântat: să cântăm
Dumnezeului nostru că S-a preaslăvit.
2. Pentru dragostea numelui TAU
3. Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale și cu brațul
Tău cel înalt; pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

4. Strigat-a, mai înainte închipuind îngroparea Ta cea de trei


zile, proorocul Iona în chit rugându-se: Din stricăciune mă
izbăveşte Iisuse, împărate al puterilor.
5. Cele de sus căutând de tot necazul ne izbavim, de
Dumnezeu Nascatoare.

6. Pe cea întru rugăciune


7. Tinerii lui Avraam oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au
călcat, cu laude cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti
cuvântat!
8. Mântuitorule al tuturor, Atotputernice, pe cei ce se ţineau
de dreapta credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai
rourat şi i-ai învăţat să cânte: toate lucrurile, binecuvântaţi şi
lăudaţi pe Domnul!
9. Degrab ne întâmpină pe noi mai înainte până ce nu ne
robim; când vrăjmaşii Te hulesc pe Tine şi ne îngrozesc pe
noi, Hristoase, Dumnezeul nostru, pierde cu Crucea Ta pe cei
ce se luptă cu noi, ca să cunoască cât poate credinţa
dreptmăritorilor. Pentru rugăciunile Născătoarei de
Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.
10.Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău
celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei
binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
11.Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Şi cu
mintea a socotit că ploaia cea de pe lână, a arătat zămislirea ta
cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce este
Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi
mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat:
Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.
12.Fecioara astazi pe Cuvântul Cel mai înainte de veci merge
sa-L nasca în pestera în chip de negrait. Dantuieste lumea au-
zind, slaveste cu Îngerii si cu pastorii pe Cel Ce vine sa Se
arate Prunc Tânar, pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.
13.Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său
prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.
14.Auzit-am, Doamne, taina randuielii Tale, inteles-am lucrurile
Tale si am preaslavit Dumnezeirea Ta.
15.Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăznire şi
focul în rouă l-au prefăcut strigând: Binecuvântat eşti,
Doamne Dumnezeule, în veci.
16.Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislindu-L,
Maica lui Dumnezeu, lumii ai născut în chip de netâlcuit pe
Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai avut pe Cel Ce cuprinde toate,
pe Dătătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul făpturii. Pentru
aceasta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară şi cu credinţă te
măresc ca să mă izbăvesc eu de greşeli, când va fi să stau
înaintea feţei Ziditorului meu, Stăpână Fecioară Curată, al tău
ajutor atunci să-mi dăruieşti, că poţi toate câte le voieşti
17.Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon
puterea cea într-armată, iar întrupându-Se Cuvântul, a pierdut
păcatul cel rău, Domnul Cel Preaslăvit, căci cu Slavă S-a
preamărit.
18.Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi,
Domnul, Te-ai Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul.
Pentru aceasta, cântăm Tie: Slavă Puterii Tale, Doamne.
19.Mijlocitor Te-ai făcut lui Dumnezeu şi oamenilor, Hristoase
Dumnezeule. Că prin Tine, Stăpâne, am aflat izbăvirea din
noaptea necunoştinţei către Părintele Tău, începătorul luminii.
20.Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui
păgân, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos, Cel Ce bine este
cuvântat şi Preaslăvit, a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri
Roua Duhului.
21.Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a
despărţit cu Dumnezeiasca poruncă, pe caldei arzând şi
răcorind pe credincioşi, care cântau: Binecuvântaţi toate
lucrurile Domnului pe Domnul.
22.Eva, adică prin boala neascultării, blestem înăuntru a adus;
iar tu, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin Odrasla
purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru
aceasta, toţi te slăvim.
23.De frumusetea fecioriei tale si de prealuminata curatia ta,
Gavriil, mirandu-se, a strigat tie, Nascatoare de Dumnezeu:
Ce lauda vrednica voi aduce tie sau ce te voi numi pe tine?; nu
ma pricep si ma minunez. Pentru aceasta, precum mi s-a
poruncit, strig tie: Bucura-te, ceea ce esti plina de har!
24.Ca pe uscat umblând Israel, cu urmele prin adânc, pe
prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu
cântare de biruinţă să-I cântăm.
25.Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai
înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi
pe piatra mărturisirii Tale.
26.Puterea Ta cea negrăită şi înţelepciunea Ta cea
cuprinzătoare a toate, mă cutremur cugetând-o şi strig Ţie,
Bunule: să se înalţe, Hristoase, fruntea noastră, asupra
vrăjmaşilor noştri.
27.Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, Cinstita
Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă cântă strigând: din cuget
curat întru Domnul prăznuind.
28.Cu Dumnezeiască Strălucirea Ta, Bunule, sufletele celor ce
aleargă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie; ca să
Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul
Dumnezeu, Cel Ce chemi pe toţi din negura greşelilor.
29.Prins a fost dar nu s-a ţinut în pântecele chitului Proorocul
Iona, căci purtând Chipul Tău, al Celui Ce ai pătimit şi
îngropării Te-ai dat, ca dintr-o cămară a ieşit din fiară şi a
strigat străjerilor: cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila
voastră o aţi părăsit.
30.Pe Născătoarea de Dumnezeu, cea întru rugăciuni și ajutor
neadormită, nădejdea cea neschimbată, mormântul și moartea
nu o au ținut, căci ca pe Maica Vieții a mutat-o la viață Cel ce
S-a sălășluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.
31.Tinerii din Babilon cinstesc cu cântări pe Dumnezeiescul tău
Fiu, Ceea ce eşti cu totul Lăudată, pe Care L-au cunoscut în
cuptor.

32.Pentru Legile părinteşti, fericiţii tineri, în Babilon, mai


înainte nevoie pătimind, au dispreţuit porunca cea nebunească
a celui ce împărăţea; şi împreunându-se cu focul de care nu s-
au ars, Celui Ce Stăpâneşte, cântare vrednică l-au cântat: pe
Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

33. Din ospăţul Stăpânului şi din Masa cea nemuritoare, veniţi


credincioşilor la loc înalt, cu gânduri înalte să ne îndulcim, pe
cuvântul cel preaînalt din Cuvântul lui cunoscându-l, pe care
îl mărim.

34.Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-


au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat, care a vestit
femeilor învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii;
la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la Unul
Dumnezeul nostru.
35.Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat
trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii
viaţă. Pentru aceasta Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule
de viaţă: Slavă învierii Tale, Hristoase; slavă împărăţiei Tale;
slavă iconomiei Tale, Unule, Iubitorule de oameni.
36.Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său
prin Marea Roşie, cântare de biruinţă că S-a proslăvit.
37.Mânecând strigăm Ţie, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că
Tu eşti Dumnezeul nostru; afară de Tine pe altul nu ştim.
38.Arătatu-Te-ai astăzi lumii și lumina Ta, Doamne, s-a
însemnat peste noi, care cu cunoștință Te lăudăm. Venit-ai și
Te-ai arătat, Lumina cea neapropiată.
39.Venit-am întru adâncurile mării, şi m-a înecat pe mine
viforul păcatelor mele cele multe; ci, ca un Dumnezeu, scoate
din adânc viaţa mea, Mult-Milostive.

40.Pentru mărturisirea Dumnezeieştii credinţe, alt Pavel pe


tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună
cu tine şi Abel către Domnul şi sângele cel drept al lui
Zaharia. Părinte cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne
dăruiască nouă mare milă.
41.Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând, cu
credinţa Treimii văpaia cuptorului au călcat-o cântand:
Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

42.Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu,


Fecioară, Neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu
Cel peste toate şi ai născut pe Fiul Cel fără de ani, Cel Ce
dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.
43.Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu
Duhul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe credincioşi
cu adevărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale
eresurilor surpându-le, stai înaintea Domnului, rugându-te
pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman,
Minunate.
44.Cânta-voi Ţie, Doamne, Dumnezeul meu, că ai scos pe
popor din robia Egiptului şi ai acoperit pe Faraon cu căruţele
lui şi puterea lui.
45.Arcul celor puternici a slăbit şi cei neputincioşi s-au încins
cu putere. Pentru aceasta s-a întărit întru Domnul inima mea.

46.Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase şi de lauda Ta,


Doamne, toate s-au umplut.
47.Cel Ce ai Răsărit Lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua,
Slavă Ţie. Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!

48.Cel Ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam şi ai ucis pe


haldeii care fără dreptate vânau pe cei drepţi, Prealăudate
Doamne, binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.

49.Ca nişte pârgă a firii, Ţie, săditorul făpturii, lumea Îţi aduce,
Doamne, pe purtătorii de Dumnezeu martiri; pentru ale căror
rugăciuni, în pace adâncă, Biserica Ta, pentru Născătoarea de
Dumnezeu, păzeşte-o, mult-Milostive.

50.Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele


dreptăţii, a stat întru a sa rânduială precum se cuvine, grăind:
Slavă puterii Tale, Doamne.
51.Pe Faraon cel ce se purta în căruţă l-a afundat toiagul lui
Moise, cel ce a făcut minuni de demult, în chipul Crucii
lovind şi despărţind marea şi pe Israel cel ce fugea,
mergătorul cel pedestru, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare
lui Dumnezeu.
52.Cel Ce ai Răsărit Lumina şi ai luminat zorile şi ai arătat ziua,
Slavă Ţie. Slavă Ţie Iisuse, Fiul lui Dumnezeu!
53.Cel Ce ai întărit din început cerurile întru pricepere şi
pământul pe ape l-ai întemeiat, pe piatra poruncilor Tale,
Hristoase mă întăreşte, că nu este Sfânt afară de Tine, Unule,
Iubitorule de oameni.

54.De pogorârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat în Babilon


oarecând; pentru aceasta tinerii în cuptor cu bucuros picior, ca
într-o grădină verde săltând, au cântat: Binecuvântat eşti
Dumnezeul părinţilor noştri.

55.Cel Ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău


celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe
dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui
protivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.
56.Întăritu-s-a inima mea întru Domnul; înălţatu-s-a fruntea mea
întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor
mei, veselitu-m-am de mântuirea Ta.

57.Auzit-am auzul Tău, Doamne, că Te-ai arătat pe pământ, ca să


ne izbăveşti pe noi; pentru aceea strigăm: Slavă puterii Tale,
Doamne.

58.Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de


Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem şi numele Tău numim, că
eşti Dumnezeu al celor vii şi al celor morţi.

59.Cu curgerile sângiurilor, aţi sfinţit toată zidirea luptând,


oprind sângiurile cele spurcate ce se aduceau demonilor,
măriţilor Apostoli ai lui Hristos.
60.Pe cei trei Tineri ce au fost aruncaţi în cuptor văzându-i
stăpânitorul, când a zărit Chipul Celui de al patrulea, pe Acela
L-a propovăduit Fiu al lui Dumnezeu şi tuturor a strigat:
Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

61.Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai, pe


Dumnezeu cunoscut L-a făcut lui Moise, celui zăbavnic la
limbă şi gângav şi pe cei trei tineri, râvna lui Dumnezeu
cântăreţi nebiruiţi de foc i-a arătat; toate lucrurile Domnului,
pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

62.Spăimântatu-s-a Iosif, cea mai presus de fire văzând. Şi cu


mintea a socotit că ploaia cea de pe lână, a arătat zămislirea ta
cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce este
Rugul cel Nears în foc, Toiagul lui Aaron ce a odrăslit. Şi
mărturisind logodnicul tău şi păzitorul, preoţilor a strigat:
Fecioara naşte şi după naştere iarăşi rămâne Fecioară.

63.Pe ai tăi cântăreți, Născătoare de Dumnezeu, izvorul cel viu și


îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească, întărește-
i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi
învrednicindu-i

64.Cel ce șade întru slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe norul cel


ușor a venit Iisus, cel cu totul dumnezeiesc, prin Preacurata
Fecioară și a mântuit pe cei ce strigă: Slavă puterii Tale,
Hristoase

65.Înțelepții lui Dumnezeu, care faceți acest praznic dumnezeiesc


și cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniți să batem din
palme, slăvind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa

66.Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui


nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei
binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.

67.Tot neamul pământesc să salte, cu Duhul fiind luminat şi să


prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita
prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te,
Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea
Fecioară.

68.Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui


nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i,
Hristoase Dumnezeule; veseleşte cu puterea Ta pe cei
binecredincioşi, dăruindu-le biruinţă asupra celui protivnic,
având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
69.Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Du-
hul, dogmatizându-L lumii, a fi de O Fiinţă, pe credincioşi cu
adevărat i-ai luminat. Şi pricinile cele cumplite ale eresurilor
surpându-le, stai înaintea Domnului, rugându-te pentru noi,
cei ce te lăudăm pe tine, Sfinte Părinte Roman, Minunate.

70.Din noaptea necunoştinţei zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru


Lumina Feţei Tale, Hristoase, a trălucit de dimineaţă, lauda Ta
în inimile noastre.

71.Cel ce ai întemeiat pământul întru început și cerurile cu


cuvântul le-ai întărit, bine ești cuvântat în veci, Doamne,
Dumnezeul părinților noștri.

72.Pe Domnul, Cel Ce S-a preamărit în Muntele cel Sfânt şi în


rug prin foc a arătat lui Moise Taina naşterii pururea
Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
73.Pentru marturisirea dumnezeiestii credinte mare râvnitor te-a
aflat pe tine Biserica, dumnezeiescule Marcu prealaudate; caci
ai aparat cugetarea Parintilor si ai zdrobit înaltarile
întunericului. Pentru aceasta pe Hristos Dumnezeu roaga-L sa
ne daruiasca iertare noua, celor ce te cinstim.

74.Ceata îngerească să se înspăimânte de minune; iar noi,


oamenii, văzând coborârea cea de negrăit a lui Dumnezeu, cu
glasuri cântare să strigăm. Căci pe Acela de Care se cutremură
puterile cereşti, pe pe unul Iubitorul de oameni, acum Îl
cuprind mâinile bătrânului.

75.Pe propovăduitorii cei tari și de Dumnezeu vestitori,


căpeteniile ucenicilor Tăi, Doamne, i-ai primit întru desfătarea
bunătăților Tale și în odihnă; că chinurile acelora și moartea ai
primit, mai vârtos decât toată roada, Unule, Cel ce știi cele din
inimă.

76.Întăritu-s-a inima mea întru Domnul, înălţatu-s-a fruntea mea


întru Dumnezeul meu; lărgitu-s-a gura mea asupra vrăjmaşilor
mei; veselitu-m-am de mântuirea Ta.
77.Pe Imparatul slavei, Cel fara inceput, de Care se infricoseaza
puterile ceresti, si se cutremura cetele ingerilor, preoti laudati-
L, popoare preainaltati-L intru toti vecii .

78.Tu eşti tăria mea, Doamne; Tu – şi puterea mea; Tu –


Dumnezeul meu; Tu – bucuria mea, Cel ce n-ai lăsat sânurile
Părinteşti, şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu
Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale,
Iubitorule de oameni.
79.Curateste-ma, Mantuitorule, ca multe sunt faradelegile mele,
si ma ridica din adancul rautatilor, rogu-ma; caci catre Tine
am strigat, si ma auzi Dumnezeul mantuirii mele
80.Porunca cea cu taina luand-o intru cunostinta cel fara de trup,
in casa lui Iosif, degrab a stat inainte, zicand celei ce nu stia
de nunta: Cel ce a plecat cu pogorarea cerurile incape fara
schimbare tot intru tine, pe Care si vazandu-L in pantecele tau
luand chip de rob, ma spaimantez a striga tie: Bucura-te,
Mireasa pururea Fecioara!

81.Spăimântatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre;


că Cel Preaînalt de voie S-a pogorât, pânăla trup, din pântece
Fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea pe Preacurata
Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim.

82.Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, te rog,
îneacă-i întru adâncul nepătimirii, Cel ce Te-ai născut din
Fecioară, ca întru omorârea trupului, să-Ţi cânt Ţie ca dintr-o
alăută cântare de biruinţă.
83.Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotind-o,
în mijlocul văpăii au strigat: Binecuvântat eşti Doamne
Dumnezeul părinţilor noştri.
84.Cel Ce şade în Slavă pe Scaunul Dumnezeirii, pe Nor Uşor a
venit Iisus Cel mai presus de Dumnezeire, prin Palmă Curată
şi a mântuit pe cei ce strigă: Mărire, Hristoase, Puterii Tale!

85.Necredincioşii nu vor vedea slava Ta, iar noi pe Tine,


Unule-Născut, strălucirea Dumnezeirii Tatălui, de
noapte minecând Te lăudăm, Iubitorule de oameni!

86.Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea


sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te
laudă pe Tine cu credinţă.

87.În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta dreptei


credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au
strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

88.Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-I Israel


cel de de mult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui
Amalec în pustie a biruit.

89.Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti


Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.

90.Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii,


a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă
Puterii Tale, Doamne.

91.Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea sfântă,


Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe
Tine cu credinţă.

92.Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă


le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta cea bună
încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând:
Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

93.Hristos, Piatra Cea Netăiată de mână, Cea din capul unghiului,


din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile
cele osebite. Pentru aceasta veselindu-ne, pe tine Născătoare de
Dumnezeu te mărim.
Pentru rugăciunile Sf. Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui
Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin