Sunteți pe pagina 1din 14

Biserica „Sfântul Nicolae” Dorohoi –

efectele acþiunii factorilor biotici ºi abiotici


la pictura muralã

Carmen Cecilia Solomonea,


Alina Budianu

Biserica „Sfântul Nicolae”, situatã pe strada ªtefan cel Mare, se înscrie


pe latura sud-esticã a oraºului Dorohoi, într-un cartier de case. A fost construitã
în anul 1495, dupã cum menþioneazã pisania din dreapta portalului intrãrii.

Foto 1. Pisania bisericii „Sf. Nicolae” din Dorohoi.

Restauratã de câteva ori între anii 1896 ºi 1921, biserica denumitã de


tradiþia localã domneascã, îºi pãstreazã în întregime formele originare ale
stilului moldovenesc cu plan triconc, spaþiul împãrþit în trei încãperi: pronaos,
naos ºi altar, iar turla aºezatã pe naos. Monumentul se înscrie în seria de ctitorii
orãºeneºti ale lui ªtefan cel Mare. Actualmente se desfãºoarã lucrãri de
restaurare a arhitecturii la exterior care au inclus acoperiºul, faþadele ºi soclul,
iar la interior pavimentul bisericii. În trecut, edificiul prezenta un procent mare
de umiditate provenitã din sol, dar mai ales ca urmare a schimbãrii forþate a
microclimatului produsã imediat dupã intervenþia de restaurare a arhitecturii
ce a avut loc la sfârºitul secolului al XIX-lea ºi începutul secolului XX. Soclul
ºi suprafaþa pereþilor au fost acoperite prin placare parþialã sau totalã, fiind
folosit în mod masiv cimentul. Lipsa unor sisteme de hidroizolare au contribuit
la creºterea anormalã a nivelului de umiditate în partea inferioarã a pereþilor,
492 Semnatar articol

afectând în acelaºi timp pictura muralã


interioarã a bisericii. Lipsa rigolei ºi a
sistemului de preluare a apelor pluviale
au produs infiltrarea acestora în sol,
facilitând acumulãrile masive de apã în
apropierea fundaþiei edificiului ºi urcarea
umiditãþii de capilaritate în zidãrie.
Alãturi de acest tip de umiditate era
prezentã umiditatea provenitã din
infiltrarea apelor pluviale. Degradãrile
pe suprafeþele exterioare ale soclului ºi
zidãriei erau vizibile sub formã de erodãri, Foto 2. Biserica „Sf.Nicolae” Dorohoi în secolul
lipsã localã de coeziune (solzire ºi ten- al XIX-lea, vedere dinspre sud-est care
dinþã de exfoliere, friabilitate ºi dislocãri pãstreazã imaginea originalã a arhitecturii
medievale. Clopotniþa dateazã din 1868.
ale materialelor zidãriei), fisuri, lacune,
eflorescenþe saline, prezenþa lichenilor ºi a mucegaiurilor cu precãdere în
pãrþile de nord ºi nord-vest ale edificiului. Acoperiºul a fost modificat de mai
multe ori pânã la restaurarea actualã. Umiditatea care s-a infiltrat a apãrut
datoritã deteriorãrii grave a bucãþilor de tablã din componenþa acoperiºului,
cu precãdere pe zona altarului. Efectele
nu au întârziat sã aparã ºi au evoluat
rapid, ducând ºi la pierderea unor por-
þiuni din decoraþia semicalotei absidei
estice. În prezent biserica este acoperitã
cu tablã de cupru, aplicatã pe ºarpantã
din lemn.
Pictura muralã interioarã deco-
reazã altarul ºi naosul bisericii ºi este
datatã în secolul al XVI-lea, încadratã
între 1522-15251. În ce priveºte încã-
perea pronaosului, nu este evidentã
prezenþa unei picturi murale affresco,
ceea ce nu exclude posibilitatea ca
aceasta sã fi existat, sau sã pãstreze
Foto 3. Exterior, baza unui contrafort înainte fragmente sub repictare. Odatã cu des-
de restaurarea actualã a arhitecturii – fãºurarea intervenþiilor de restaurare a
starea de conservare a zidãriei. picturii, acest fapt va putea fi clarificat.
1
Sorin Ulea, Datarea ansamblului de picturã de la Sf. Nicolae – Dorohoi, SCIA,
1964, nr.1, Artã plasticã, p. 69-79.
Titlu articol 493

Testele realizate recent la interiorul bisericii ne-au evidenþiat existenþa unei


„prime decoraþii” inclusiv în pronaos, ceea ce atestã ideea cã suprafeþele
pereþilor din întreaga bisericã au fost finalizate cu aceastã primã formã de
decoraþie simplã2 (similarã celei de la Sf. Nicolae Popãuþi), care era vizibilã
pânã la momentul aplicãrii picturii murale.
G. Balº observa în 1926 cã picturã muralã interioarã „este foarte
probabil cea de la început, cu toate cã a fost retuºatã ºi chiar în unele pãrþi
refãcutã” referindu-se în special la o serie de portrete localizate în partea
inferioarã a încãperii naosului ºi altarului, arii care dealtfel puteau fi uºor
observate de cãtre cercetãtor: „Capetele unora dintre sfinþi au fost scoase, pe
urmã s-a refãcut tencuiala ºi zugrãveala la o epocã mai târzie”. Registrele de
la baza pereþilor prezintã într-adevãr câteva tipuri de intervenþii anterioare
printre care repictãri peste compoziþiile originale ºi refaceri locale cu preparaþie
nouã aplicatã peste original, acoperite cu repictãri în tehnici ºi materiale
diverse pe portrete, mâini ºi veºmintele personajelor. Fãrã un eºafodaj care
sã permitã accesul la pãrþile superioare ale naosului, altarului ºi la nivelul
turlei pentru analizarea detaliatã a
picturii de pe toate suprafeþele bise-
ricii, amploarea repictãrilor este apreciatã
în mare parte totuºi prin utilizarea unor
surse de luminã (ce pun în evidenþã
aspecte caracteristice zonelor cu repictãri
sau refaceri) plasate direct ºi lateral în
raport cu suprafeþele. Istoricul de artã
S. Ulea menþiona în studiul sãu prin
care dateazã pictura muralã de la Dorohoi:
„Þinem sã precizãm, de altminteri, cã Foto 4. Textul din pronaosul bisericii care
menþioneazã data unor intervenþii la
toate aceste constatãri nu sunt ches- pictura muralã ºi iconostas.
tiuni de interpretare ºi controversã; ele
sunt uºor de fãcut, pentru cã repictãrile au fost executate, mai fin sau mai rudi-
mentar, în ulei ºi se recunosc îndatã, dacã sânt urmãrite de aproape”. Putem
spune cã cercetãtorul avea dreptate în ce priveºte cel puþin o parte dintre
intervenþiile de pe aceastã picturã, ºi anume porþiunile refãcute în tehnica
uleiului (care sunt mult mai evidente ºi strict localizate decât celelalte tipuri),
dar existã ºi arii mari repictate în tempera, cea mai amplã fiind încãperea
pronaosului care este acoperitã în întregime. În baza testelor de curãþire ºi cele
2
C.C. Solomonea, Le concept de la première décoration de l’église Saint Nicolas
de Popãuþi-Botoºani. La reconstitution de l’image antérieure à la réalisation de la peinture
murale în „Revue Roumaine D’Histoire de L’Art”, serie Beaux-Arts, tome XLV, 2008, p. 45-52.
494 Semnatar articol

stratigrafice care au dus la identificarea repictãrilor, refacerilor ºi reparaþiilor,


putem spune cã pictura originalã se pãstreazã, aºa cum majoritatea cercetã-
torilor au afirmat în decursul secolului XX. Repictarea pe arii mai largi în
tehnica a secco adicã tempera (pigmenþii cu un adaos de liant organic slab)
credem cã dateazã din 1892, conform textului3 scris cu pensula, care se pãstreazã
în pronaos deasupra intrãrii în bisericã. Textul se încadreazã în câmpul tonului
de culoare ce acoperã pereþii ºi menþioneazã data unor intervenþii întreprinse
asupra picturii ºi iconostasului. În mod evident, lucrãrile de la sfârºitul seco-
lului al XIX-lea au contribuit la modificarea percepþiei picturii murale, sugerând
un aspect întunecat, lipsit de rafinamentul ºi contrastele cromatice specifice
picturii originale.

Starea de conservare a picturii murale


Cauzele de degradare ale picturilor murale sunt multiple, adeseori
degradãrile nu se manifestã decât mult timp dupã începerea acþiunii cauzei
principale, iar efectele lor se pot prelungi pe o perioadã notabilã dupã eliminarea
cauzei. Este important deci sã se revadã istoria materialã a monumentului,
menþionând modificãrile suferite de acesta de-a lungul timpului cu scopul de
a reconstitui evoluþia cauzelor ºi efectelor care antreneazã degradãrile actuale.
Umiditatea a constituit principala cauzã de degradare a picturilor murale de
la Biserica Sf. Nicolae din Dorohoi. Un efect al variaþiei umiditãþii este crista-
lizarea sãrurilor pe suprafaþa picturilor murale (eflorescenþe în prima fazã,
apoi treptat cruste saline) ºi sub nivelul stratului pictural (criptoeflorescenþe).
Sãrurile care se formeazã la suprafaþã sau în profunzime pot avea diferite
provenienþe: pot fi prezente în materialele zidãriei ºi preparaþiei sau sã se fi
format, transportate de apã. Dacã umiditatea normalã a zidului este pânã în
5%, la Dorohoi în data de 14 mai 2005 umiditatea zidurilor bisericii varia
între 18% ºi 27%, iar în interiorul bisericii umiditatea relativã a aerului era
de 75%. Condiþiile de microclimat din interiorul bisericii – valorile foarte mari
ale umiditãþii datorate în special infiltraþiilor ºi capilaritãþii, fluctuaþiile de
3
La momentul actual textul care menþioneazã intervenþiile din 1892 este serios
degradat, probabil ca urmare a spãlãrilor executate în timp ºi care au afectat întreaga
decoraþie a bisericii, dar în urmã cu jumãtate de secol probabil acesta avea o stare de conser-
vare mult mai bunã, care a permis citirea: „Acest sfânt locaº s-au ºters pãreþii ºi catape-
teasma s-a reînnoit prin stãruinþa Sfinþiei sale S. Românescu, protoereul judeþului Dorohoi,
în anul 1892”, din S. Ulea, Datarea ansamblului de picturã de la Sf. Nicolae – Dorohoi, 1964,
p. 72. De asemenea N. Stoicescu precizeazã „Diverse reparaþii mici la 1888 ºi 1892,
când s-a spãlat pictura” în Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi monumentelor medievale
din Moldova, 1974, p. 261.
Titlu articol 495

temperaturã datorate încãlzirii termice intermitente, lipsa ventilaþiei aerului ºi


intervenþiile anterioare diverse, au produs cu timpul diferite forme de degradare
ale decoraþiei murale.

Foto 5. Naos, absida sudicã, Sfinþi Doctori – teste de curãþire a stratului pictural.

Pereþii interiori ai bisericii


prezintã pe toatã suprafaþa depuneri
aderente de praf, fum, gudroane de
consistenþã grasã, cruste saline ºi atac
biologic care se prezintã ca un strat
negru opac, sau alb-gri pufos ºi o serie
de repictãri, vopsea, rãºinã, cearã de
lumânãri la baza decoraþiei. Atât stratul
de culoare, cât ºi stratul de preparaþie
prezintã numeroase lacune de diferite
aspecte ºi dimensiuni. Pe peretele de
nord-est al naosului, lângã iconostas,
stratul de frescã a suferit o pierdere
importantã, pierzând o suprafaþã mare
Foto 6. Detaliu – element floral din
(circa 1 m lungime), rãmânând vizibil intradosul ferestrei sudice.
496 Semnatar articol

Foto 7. Pictura muralã de pe turla bisericii acoperitã de depuneri de praf, fum, voaluri
ºi cruste saline, repictãri probabil peste care s-a dezvoltat un masiv atac biologic
în condiþiile infiltrãrii umiditãþii prin acoperiºul deteriorat
stratul de dedesubt al primei decoraþii. În general, pierderi mari din picturã s-
au identificat în zona draperiei ºi pe intradosurile arcelor de la baza turlei,
unele lacune pe pereþii altarului. În partea inferioarã a pereþilor sunt vizibile
lacune, abraziuni pe stratul de preparaþie ºi pelicula de culoare, lovituri ºi
zgârieturi provocate din neglijenþã sau cauzate de cãtre factorul uman.
Eflorescenþele saline sunt prezente cu precãdere la limita superioarã
a nivelului marcat de cãtre umiditatea de capilaritate. Acestea apar pe suprafaþã
sub aspectul unor voaluri albe, opace ºi cruste durizate. Registrul cu sfinþi
militari ºi cuvioºi prezintã numeroase repictãri în tempera ºi ulei. Toate
personajele din tabloul votiv prezintã repictãri pe portrete, unele mâini sau
veºminte care au fost executate în tehnica uleiului. Existã suprafeþe în naos
unde lacunele sunt mai profunde ºi este vizibil suportul de cãrãmidã sau
piatrã. Oscilaþiile valorilor de temperaturã au dus în timp la degradãri ale
pigmenþilor. Zonele care au fost lucrate de cãtre pictori cu suprapuneri de
culori, dar fãrã adaos de var sunt mai uºor supuse degradãrii. Fenomenul de
pulverulenþã (lipsa de coeziune la nivelul peliculei de culoare) se observã cu
precãdere la pigmenþii de pãmânt: roºu, ocru, ocru-galben, brun ºi verde.
Aceºtia sunt mai sensibili la variaþiile condiþiilor de microclimat din interiorul
Titlu articol 497

Foto 8. Naos, perete nord-estic, registrul de la baza pereþilor – Sfinþi Mucenici, teste
de curãþire a depunerilor ce acoperã ºi altereazã pictura. Este vizibil nivelul de ascensiune
a umiditãþii de capilaritate în zid.
bisericii, dar fiecare pigment are o stare de conservare diferitã. Pigmenþii care
au fost aplicaþi sub forma unei pelicule subþiri sau cu adaos de apã ori lapte
de var ºi pigmentul albastru (carbonat bazic de cupru) dovedesc o rezistenþã
mai mare în raport cu pigmenþii aplicaþi pãstos sau prin suprapunere în mai
multe straturi.
Altarul are pierderi ample de
preparaþie ºi strat pictural, mortarele
de reparaþii sunt prezente ºi pe pereþii
acestei încãperi. Numai în altar,
ultimul registru de la baza decoraþiei
adicã draperia se pãstreazã aproape în
întregime. Pronaosul este acoperit de
asemenea cu depuneri masive de fum
ºi praf atmosferic, care la momentul
actual nu ne permit identificarea unor
eventuale decoraþii în frescã. Totuºi Foto 9. Detaliu – test de curãþire a unui
câteva dintre testele stratigrafice efectuate element decorativ de pe arcadele pictate ce
relevã existenþa pe glaful ferestrei încadreazã personajele.
498 Semnatar articol

Foto 10. Naos, nord, registrul Sf. Militari, Foto 11. Detaliu – portretul original al Sf.
Nestor afectat de o refacere grosierã, fiind
Sf. Nestor reprezentat în veºmânt princiar;
acoperit de un strat de preparaþie ºi
test de îndepãrtare a depunerilor aderente repictare în ulei, operaþiune ce a fost
ce acoperã pictura muralã. întreprinsã probabil în jur de 1886.
nordice a stratului primei decoraþii ce acoperea zidãria. Intradosul a fost acoperit
în timp cu un strat de circa 0,5 cm de mortar de reparaþie ºi ulterior cu vopsea.

Tehnica de execuþie a picturii murale


Straturile destinate picturii interioare sunt realizate din var pastã de o
foarte bunã calitate ºi fibre textile (câlþi, paie în cantitate apreciabilã), cât ºi
cu adaosuri de alte materiale prezente în cantitate micã – praf de cãrãmidã,
uneori ºi nisip cu granulaþie finã. Local, lacunele existente dezvãluie existenþa
unei prime decoraþii, care se presupune a fi fost aplicatã pe toata suprafaþa
destinatã picturii. Aceasta este vizibilã local chiar ºi în pronaos. Peste aceastã
primã decoraþie a fost aplicat ulterior preparaþia tip intonaco, adicã fresca.
Din punct de vedere stilistic, pictura muralã de la Dorohoi prezintã particularitãþi4
de reprezentare a portretelor ºi mâinilor personajelor, de asemenea ºi la
modeleul cromatic al formelor pe ansamblul scenelor.
4
Miltiadis Miltos Garidis referindu-se la pictura bisericii din Dorohoi, afirmã
„Cette peinture, bien que plus linéaire, moins élégante et plus dure que celle de Hârlãu,
relève d’un esprit tres proche de cette dernière et presente un caractère monumental plus
prononcé”. Face asocieri stilistice cu picturile murale de la sfârºitul secolului al XV-lea
Titlu articol 499

Biodegradarea picturii murale


În anumite perioade, umiditatea relativã a aerului la interior depãºea
75%, cel mai important factor în apariþia ºi dezvoltarea microorganismelor,
desigur existând material organic în repictãri, în depunerile de murdãrie ºi
praf ce acopereau suprafeþele picturii. Organismele izolate de pe fresce ºi im-
plicate în procesele de biodeteriorare sunt bacteriile (mai ales bacterii sulf-oxi-
dante din genul Thiobacillus), ciupercile (din genurile: Aspergillus, Peni-
cillium, Stemphylium, Verticillium, Sporotrichum, Alternaria, Cladosporium etc.),
alge ºi licheni la exterior. Formele de biodeteriorare iau diferite aspecte: pete
de diferite culori pânã la alterãri profunde ale structurii substratului ºi dizlo-
carea unor fragmente. Peste pictura affresco din turla Bisericii „Sf. Nicolae”
Popãuþi, ciupercile coexistau în asociere cu alge ºi licheni. Acþiunea lor
cumulatã are efecte deosebit de dãunãtoare. Instalarea ciupercilor saprofite
pe fresce se poate explica prin nevoia lor de cantitãþi foarte mici de substanþe
nutritive organice pe care le pot gãsi în substratul respectiv, acestea fiind repre-
zentate de ingredientele de naturã organicã ce se regãsesc în depunerile de
pe picturã. Atacul biologic dezvoltat pe pictura muralã de la Dorohoi este puternic
vizibil în pãrþile inferioare ale pereþilor unde umiditatea de capilaritate era pre-
zentã ºi pe tamburul turlei, datoritã infiltraþiilor de precipitaþii ºi a condensului
din trecut.
Modul de deteriorare al frescelor este realizat fie pe cale mecanicã
prin producerea unor pigmenþi care coloreazã substratul sau a unor acizi care
acþioneazã asupra carbonatului de calciu din substrat, precum ºi prin reacþii
enzimatice asupra componentelor picturii. Pãtrunderea hifelor miceliene în
stratul pictural poate determina fisurarea care atrage dupã sine desprinderea
de suport. Organismele se situeazã peste sau în substrat. Ele pot sau nu sã
utilizeze pãrþi ale substratului ca nutrienþi sau surse de energie. De asemenea
pot sã primeascã toþi nutrienþii sau sursele de energie din atmosfera înconju-
rãtoare ºi prin depozite umede sau uscate. Produsele metabolice sunt acu-
mulate la început în celule ºi abia mai târziu pot fi excretate în mediul încon-
jurãtor dupã moarte ºi liza celulelor. Sub aspectul nutriþiei ciupercile sunt
heterotrofe, fapt care se datoreazã lipsei de pigmenþi asimilatori. Acestea
acþioneazã direct asupra substratului nutritiv sintetizând prin secreþii enzimatice,
aparþinând stilului elaborat din regiunile centrale balcanice ºi constatã cã „Mais malgré
les points communs, il n’adopte pas toutes les solutions utilisées par cette peinture. Cela
vaut surtout pour tout ce qui a trait a la recherche de la perspective et l’illusion d’une
troisième dimension. Dans ce domaine, la peinture moldave reste attachée aux procédés
traditionnels de la peinture byzantine du siècle précédent” din La peinture murale dans
le monde orthodoxe après la chute de byzance (1450-1600) et dans les pays sous domination
étrangère, p. 121-123.
500 Semnatar articol

materiile complexe în compuºi simpli pe care apoi îi folosesc în cadrul


proceselor de metabolism. Fungii sunt influenþaþi de sursele de umiditate din
mediu, umiditatea relativã din aer corelatã cu precipitaþiile, umiditatea din
sol ce se evaporã, umiditatea din condens ºi cea a stratului nutritiv.
Efectele luminii asupra fungilor pot fi morfogenetice – în care lumina
induce sau inhibã formarea unei structuri ºi efecte nonmorfogenetice – în
care lumina influenþeazã rata sau direcþia de miºcare, creºterea sau direcþia de
miºcare, creºterea unei structuri sau sinteza unui element. În cadrul complexului
etiopatogenic, temperatura nu este factor etiologic ci unul favorizant, pre-
cipitant, cofactor, sau limitativ pentru acþiunea bioticã. Prin diferite valori,
temperatura condiþioneazã apariþia ºi dezvoltarea factorilor biotici, influen-
þându-le creºterea ratei proceselor chimice prin activare termicã. Tempe-
ratura are un efect major în toate activitãþile celulare. Sub 0°C celula fungicã
poate supravieþui dar rareori poate creºte, iar la peste 40°C cele mai multe
celule se opresc din creºtere, iar ulterior mor. Între aceste valori ale temperaturii
activitãþile fungice cresc sau scad odatã cu variaþiile acesteia.
Pentru o analizare corectã, au
fost recoltate probe din toate încãperile
monumentului: altar, naos ºi pronaos,
la înãlþimi de circa 1,60 m de la nivelul
pavimentului. Suprafeþele de pe care s-au
prelevat probele prezentau depuneri
foarte diferite ca aspect ºi consistenþã.
Prelevãrile s-au efectuat atât de pe
suprafaþa picturii, cât ºi de pe mortarele
provenind din diverse intervenþii ante- Foto 12. Materialele folosite pentru recoltarea
rioare localizate în altar ºi pronaos. probelor în vederea analizelor biologice.
Materialele folosite pentru recoltare: pensetã, spirtierã, hârtie de filtru sterilã,
mediu de culturã. Probele au fost recoltate prin amprentare cu hârtie de filtru
sterilã îmbibatã în apã sterilã. Hârtia de filtru umezitã s-a tamponat pe locul
prelevãrii ºi s-a trecut apoi pe mediu Sabouraud, mediu solidificat în placã
(mediu nutritiv sintetic). Pentru determinarea microfungilor, au fost însãmânþate
un numãr de plãci Petri cu mediu Sabouraud agarizat. Însãmânþãrile au relevat
faptul cã zonele care aparent nu prezentau depuneri de masã biologicã, erau
totuºi colonizate de fungi. Genurile determinate sunt din cele care se regãsesc
cu precãdere pe pereþii bisericilor cu microclimat asemãnãtor cu cel al bisericii
de la Dorohoi. Dupã datele obþinute din analiza microscopicã ºi compararea
lor din determinator am identificat urmãtoarele genuri de fungi: Cladosporium,
Alternaria, Penicillium, Rhizopus, ºi Rhodotorula glutinis.
Titlu articol 501

Foto 13. Naos, proba nr. 9, loc de unde s-a Foto 14. Naos, sud, test de eliminare a
recoltat materialul biologic de pe suprafaþa atacului biologic ºi a depunerilor existente
picturii murale. pe suprafaþa stratului pictural.
Fotografiile prezintã un loc de prelevare a materialului biologic de pe
suprafaþa picturii (în Foto nr.15) ºi imagini ale plãcilor Petri dupã incubare
cu materialul recoltat (în Foto nr. 16, 17 ºi 18).

Foto 15. Naos, absida sudicã, proba nr. 8,


Foto 16.
prelevare a materialului biologic.

Cercetarea probelor de material biologic s-a realizat în cadrul


unor studii masterale desfãºurate la Facultatea de biologie a
Universitãþii Al. I. Cuza din Iaºi.
502 Semnatar articol

Bibliografie
Ainsworth, G.C., Sussman, A.S., The fungi. An advance treatise, vol. I,
ed. Academic Press, New York, 1968.
Balº, G., Bisericile lui ªtefan cel Mare, B.C.M.I., XVIII, 1925.
Drãguþ, V., Nicolescu, C., Monumente istorice bisericeºti din Mitropolia
Moldovei ºi Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei ºi Sucevei, Iaºi, 1974.
Garidis, M. Miltos, La peinture murale dans le monde orthodoxe après
la chute de byzance (1450-1600) et dans les pays sous domination étrangère,
Ed. C. Spanos, Athènes, 1989, cap. V „Les balkans et la Moldavie a la fin du
XVe siècle”, p. 117-123.
Ioniþã, I., Cercetãri privind biologia ciupercilor care produc biodete-
riorarea operelor de artã ºi monumentelor de culturã (rezumat tezã de doctorat),
Bucureºti, 1974.
Mititiuc, Mihai, Micologie, Ed. U.A.I.C., Iaºi, 1995.
Solomonea, C. Carmen, „Le concept de la première décoration de
l’église Saint Nicolas de Popãuþi-Botoºani. La reconstitution de l’image anté-
rieure à la réalisation de la peinture murale” în Revue Roumaine D’Histoire
de L’Art, serie Beaux-Arts, tome XLV, Editura Academiei Române, Bucureºti,
2008, p. 45-52.
Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi monu-
mentelor medievale din Moldova, Bucureºti 1974, p. 261.
Tãnase, Cãtãlin, Micologie, ed. U.A.I.C., Iaºi, 2002.
Ulea, Sorin, Datarea ansamblului de picturã de la Sf. Nicolae – Dorohoi,
S.C.I.A., 1964, nr.XI/1, Artã plasticã, p. 69-79.
Zarnea, G., Tratat de microbiologie generalã, Editura Academiei
Române, 1994.
*** Istoria artelor plastice în România, vol. I, ed. Meridiane, Bucureºti, 1968.
*** Repertoriul monumentelor ºi obiectelor de artã din timpul lui
ªtefan cel Mare, Bucureºti, 1958.

The Church of “St Nicholas” Dorohoi – Effects of the Action of


Biotic and Abiotic Factors on the Murals
The church of “St. Nicholas” in Dorohoi built in 1495, preserves the
interior mural painting of the naos and chancel. In time the edifice was
subject to various interventions which affected both the architecture and the
mural ornamentation. The intervention of architecture intervention at the
beginning of the 20th century determined major changes in the equilibrium of
the internal microclimate of the church, resulting into the increase of the
Titlu articol 503

values of rising damp and condensation throughout a long time period. The
action of humidity, the fluctuating temperature and the organic material
present in the overpainting layer applied on large areas on top of the
original painting, and on all the surface of the pronaos walls, favored the
creation of a strong biological growth. The overpainting and the various
ways of locally remaking the original painting took place probably starting
with the end of the 17th century and the various interventions (cleaning,
repairing, out of which some are not dated) until the 1990s. The preliminary
documentation prepared on the state of conservation of the murals by
stratigraphic tests, the cleaning tests and those for the cleaning and removal
of the overpainting, the laboratory analyses cumulated information that can
indicate the state of conservation of the pigments and of the preparatory
layer, aspects concerning manners and materials used in prior interventions.
The study points out the decay factors that affected the structure of the orna-
mentation and the masonry, the determined effects and their amplitude. The
research is to be further developed in the phase of the painting restoration.

S-ar putea să vă placă și