Sunteți pe pagina 1din 5

Lupan Bianca Mihaela

MRI I

Jan Ruger, Heligoland:Britain, Germany, and the struggle for the North Sea,
Oxford, New York, Oxford University Press, 2017

Jan Ruger este un autor specilizat în istoria politică, militară și navală de secol XIX-XX,
arealul geografic vizat fiind cel European1. Actualmente profesor universitar în cadrul Birkbeck
College, la nivelul parcursului său academic, acesta a urmat un doctorat la Cambridge, având
ulterior parteneriate cu Universitatea Yale și Australian National University2.

Lucrarea Heligoland: Britain, Germany and the struggle for the North Sea aduce în prim
plan importanța deținerii unui teritoriu a cărei poziție geo-strategică aduce o serie de beneficii
țării în cauză, posibilitatea de „exploatare” a acestuia atât pe perioada păcii, cât și pe timp de
război, conflictele ce le poate genera și, în final, lupta dintre două națiuni, cea germană și cea
britanică, pentru supremație. Toate acestea constituie elemente cu relevanță strategică și
geopolitică.

Primul capitol al cărții, Edge of Europe, ilustrează importanța poziției geo-strategice


(suficient de aproape de coastă pentru a facilita comerțului și, totodată, suficient de departe
pentru a putea fi apărata de flota britanică) a Heligoland pentru Anglia, odată cu identificarea
potențialului pe care l-ar putea avea în războiul împotriva lui Napoleon. Aceasta va ajunge
posesiune engleză odată cu apariția primelor semne de slăbire a poziției de neutralitate adoptate
de către Danemarca, iar ocuparea insulei se va face prin mijloace pașnice, fără a se trage un
singur foc de armă3.

Cel de-al doilea capitol, Nation and Empire ilustrează rolul jucat de insulă în răspândirea
ideilor naționaliștilor germani, modul în care aceste influențe naționaliste au dus la crearea
identității germane, dar și conflictele ce le va genera. Apariția revoluționarilor germani datorate
amplasării insulei, precum și a protecției ce o oferea, a dus la transformarea ei într-un centru,
dar și într-un simbol asociat revoluției și libertății. Fluxul în creștere a revoluționarilor și a
radicaliștilor a generat o serie de îngrijorări la nivelul administrației locale și Continentale4.

1
https://www.history.ac.uk/history-online/teachers/teacher/rueger-jan accesat la data de 20.03.2018.
2
http://www.georginacapel.com/our-author/jan-ruger/ accesat la data de 20.03.2018.
3
Jan Ruger, Heligoland:Britain, Germany, and the struggle for the North Sea, Oxford, New York, Oxford
University Press, 2017, p. 10.
4
Ibidem, pag. 40.
Lupan Bianca Mihaela
MRI I
Odată cu izbucnirea revoluției în Germania, întrebarea cea mai pregnantă a anului 1848 a fost
legată de apartenența insulei. În această ordine de idei, apare și primul conflict militar pentru
insulă, Prima Bătălie pentru Heligoland, între Germania și Danemarca, Anglia fiind un
participant pasiv5.

Următorul capitol, „A Matter of Sentiment” prezintă interesul pentru Heligoland al


germanilor, dată fiind poziția sa strategică. Relațiile anglo-germane se vor schimba în mod
fundamental în această perioadă, realizându-se, prin intermediul lui Bismarck o relație
apropiată. Apariția în administrația insulei a unui germanofil, în persoana lui Maxse6, va duce
la crearea unui conflict de natură internă între localnici (ce se vor arăta profund nemulțumiți în
urma introducerii unor taxe și impozite) și administrație, conflict ce se va adânci constant, mai
ales că aceștia vor căuta sprijin continental într-o perioadă ce s-a suprapus cu unificarea și
evoluția Germaniei către statutul de super putere. În ciuda încercărilor Angliei de a conecta
insula cu imperiul, caracterul dual al acesteia a făcut din aceasta un caz particular7. Germanii
vor sesiza oportunitatea ce li se deschidea și vor profita de acest moment, încercând să se
implice în chestiuni politice, financiare, etc8. Bismarck a încercat să amâne momentul cererii
oficiale a insulei ca urmare a ajutorului oferit Angliei în diferitele sale dispute, tocmai pentru a
găsi și profita de momentul cel mai oportun, care va apărea începând cu anii 1980, când,
caracterul strategic al insulei a fost pus sub semnul întrebării odată cu dezvoltarea tehnologiei
militare, iar în 1888, în urma unui schimb efectuat între Germania (ce oferea părți din Sud-
Vestul Africii) și Anglia, Heligoland intră sub administrație germană.

Următorul capitol, Making Germans, aduce în vedere încercarea nemților de a pune


bazele unei treceri line către guverarea germană, iar conferirea unei cetățenii germane
populației de pe insulă se va dovedi a fi un scop crucial pentru oficiali. Deși pe baza tratatului
prin care Heligolandul a fost dat la schimb populația putea opta fie pentru cetățenia britanică
fie pentru cea germană, aceștia erau „încurajați” să renunțe la ideea de a fi britanici (se
impuneau o serie de noi taxe)9, motiv pentru care mulți au ales să emigreze. Totodată, au existat
și o serie de măsuri ce vizau încorporarea insulei în Germania (legi de unificare, schimbarea
numelor străzilor, noi forme administrative, etc.).

5
Ibidem, pag. 49.
6
Ibidem, pag. 58
7
Ibidem, pag. 69
8
Ibidem, pag. 70
9
Ibidem, pag. 91
Lupan Bianca Mihaela
MRI I
Următorul capitol, Island Fortress, prezintă relația paradoxală dintre Anglia și
Germania, iar Heligoland va fi simbolul schimbărilor în ceea ce privește relatia dintre cele două
state în perioada de dinainte de razboi. Pentru nemți, Heligoland a jucat un rol crucial in
strategia diplomatică adoptată ulterior, astfel încât s-a văzut ca fiind absolut necesară
fortificarea insulei și crearea unei infrastructuri de război10. Drept consecință, Anglia devine
principalul „concurent”. Relația paradoxală dintre Anglia și Germania va fi evidentă și în timpul
Războaielor Balcanice când, în ciuda competiției dintre cele două, acestea vor coopera astfel
încât conflictul să nu se extindă.

Capitolul șase, To Heligoland and Back, debutează cu prezentarea momentului ce a


generat bătălia pentru Marea Nordului (plasarea minelor de către nava germană, victoria
britanicilor, scufundarea ulterioară a navei engleze de acele mine). Au existat trei bătălii
importante în Marea Nordului: cea pentru Heligoland, din 1914, în cadrul căreia britanicii îi vor
lua prin surprindere pe nemți; cea de la limanul Dogger care va respecta tiparul celei prezentate
anterior și cea de la Jutland când germanii au încercat să creeze o ambuscada (acțiune soldată
cu un rezultat inconcludent, pagube materiale și umane mari existând de ambele părți).
Heligoland a devenit în acest timp un simbol al frustrării britanice, existând numeroase planuri
de a cuceri insula11, fără a fi puse în practică datorită raportului cost-oportunitate nefavorabil.
Odată cu finalul războiului și semnarea armistițiului, insula va fi demilitarizată.

Următorul capitol, Disarming Germany, prezintă problemele principale discutate în


cadrul Conferinței de Pace: dezarmarea Germaniei și trasarea noilor granițe, Heligoland fiind
importantă în ambele cazuri. Anglia va recunoaște greșeala făcută prin cedarea insulei și va
aduce trei soluții pentru rezolvarea acestei chestiuni: redarea forțată a insulei către britanici;
distrugerea insulei; transformarea insulei într-o zonă neutră sub mandatul Ligii Națiunilor12. La
28 iunie 1919, Germania va semna tratatul de pace, în urma căruia fortăreața militară a nemților
avea să fie demolată. Presa londoneză a prezentat în tot acest timp situația localnicilor ca fiind
victime, lucru ce a amplificat dorința acestora de reîntoarcere la guvernarea britanică.

Capitolul opt, Hitler's land, prezintă vizita inițială a lui Hitler pe insula considerată a fi
granița cea mai vulnerabilă, dar și simbol al umilinței. Acest tip de vizită a oficialilor germani
era un fenomen popular, având ca principal scop întoarcerea opiniei publice împotriva

10
Ibidem, pag. 113
11
Ibidem, pag. 142
12
Ibidem, pag. 155
Lupan Bianca Mihaela
MRI I
prevederilor Tratatului de la Versailles și obținerea susținerii organizațiilor de dreapta. În mai
1935, Hitler va face o nouă incursiune pe insulă pentru a inaugura un nou proiect, Kraft duch
Freude ce presupunea sponsorizarea turismului13, iar în septembrie 1935 Legile de la
Nuremberg aveau să fie promulgate. Drept efect, la un an diferență, evreilor li s-a „recomandat”
să nu mai vină pe insulă. După încorporarea ideologică, naziștii vor demara remilitarizarea
zonei, care va ajunge baza navală principală a nemților14. În septembrie 1938, într-o încercare
de a stopa agresivitatea germanilor, Chamberlain, Mussolini si Daladier se vor întâlni cu Hitler,
însă în septembrie 1939 Hitler va invada Polonia, ignorând ultimatului britanicilor și reliefând
inutilitatea demersului. La 3 septembrie Londra și Parisul declară război Berlinul, iar, la fel ca
în Primul Război Mondial, se va impune o blocadă germanilor, care vor încerca să o străpungă
prin intermediul flotei. Au existat numeroase cereri de bombardare a insulei, unele dintre
acestea ajungând să fie și aplicate. În aprilie 1945 circa 1000 de aeronave au decolat din Anglia
pentru a bombarda pentru ultima dată Heligoland, rezultatul fiind distrugerea armamentului
german15. Odată cu capitularea Germaniei, se va dovedi necesitatea unui document oficial prin
care insula să fie oferită înapoi.

Ultimul capitol al lucrării, Out of ruin, prezintă reconstrucția insulei după Operațiunea
„Big Bang”16, operațiune ce avea ca scop demolarea construcțiilor militare rămase pe insulă.
Critica adusă acțiunilor demarate de britanici avea să crească considerabil în momentul în care,
după operațiunea „Big Bang” au continuat bombardarea insulei în exercițiile militare. Această
chestiune a reprezentat o miză importantă în primii ani de după război, existând în cadrul
Bundestgului o rezoluție prin care se cerea returnarea insulei națiunii germane, invocând
motivul conform căruia acțiunile britanice încalcă o serie de legi internaționale. Dacă la început
răspunsul Londrei a fost unul negativ,odată cu apariția la niveul populației germane a mișcărilor
de „ocupare” a insulei, a dezbaterior ce legau Heligoland de Germania și a implicării Germaniei
de Est, Londra a fost pusă într-o situație delicată, determinând demararea negocierilor în anii
1951 cu privire la cedarea insulei, finalizate la începutul anilor 1952. Reîntoarcerea pe insulă
avea să reprezinte altă problemă, dat fiind caracterul distructiv al bombardamentelor, astfel că,
abia în anul 1954 primii locuitori vor putea să se întoarcă.

13
Ibidem, pag. 179
14
Ibidem, pag. 190
15
Ibidem, pag. 200
16
Ibidem, pag. 204
Lupan Bianca Mihaela
MRI I
Lucrarea lui Jan Rueger mai cuprinde un Prolog, un Epilog, o listă a abrevierilor, a
notelor de subsol, a surselor, precum și un segment numit Acknowledgement și o listă a
ilustrațiilor.

S-ar putea să vă placă și