Examen la Pedagogie I

Fundamentele pedagogiei & Teoria

curriculumului
CONTINUTUL PORTOFOLIULUI STUDENTULUI/ PENTRU

EXAMEN

1. Definiti urmatoarele concepte: a) educatie formala, educatie nonformala, educatie

informala; educatie permanenta; b) curriculum in sens lerg, curriculum in sens

restrans, curriculum nucleu, curriculum la decizia scolii, arie curriculara, plan de

invatamant, programa scolara, manual scolar ( 1,5 puncte)

2. Care sunt competentele generale prevazute in programa disciplinei pe care o

predati/ o veti preda? ( Sunt specificate in programa scolara a disciplinei,

elaborata de Ministerul Educatiei).( 1,5 puncte)

3. Operationalizati trei obiective educationale ale unei lectii, la alegere, la disciplina

pe care o predati/ o veti preda.( 2 puncte).

4. Realizati proiectul pedagogic al unei lectii, la alegere, la disciplina pe care o

predati/ o veti preda. ( 4 puncte).

Nota 1

Toate subiectele sunt obligatorii.

Se acorda 1 punct din oficiu.

Se va lua in considerare si prezenta la cursuri.

Nota 2

Portofoliile se vor preda in data de 19 ianuarie 2015 orele .16.00

Locatia: unde s-au tinut cursurile. V. Milea, Corp C, etaj IV,

Toate documentele din portofoliu vor fi scrise de mana.

Pot fi consultate/ folosite orice alte surse bibliografice in domeniu.

Bibliografie minimala

1. Manolescu, Marin si Dan Potolea, Teoria si metodologia curriculumului,

Proiectul pentru invatamantul primar, Ministerul Educatiei, 2006

2. Programa disciplinei scolare pe care o veti preda/ o predati.

Bibliografie generală

• Cerghit, I., (coord.) – Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, Editura Didactică

şi Pedagogică, Bucureşti, 1983

• Cerghit, Ioan, Vlăsceanu, Lazăr, (coord), Curs de pedagogie, Tipografia

Universitatii Bucuresti, 1988

• Creţu Carmen – Curriculum diferenţiat si personalizat, Editura Polirom, Iaşi, 1998

• Cristea, Sorin, Dictionar de termeni pedagogici, EDP, Bucuresti , 2004

• Crişan Alexandru (coord.) – Curriculum şcolar, Ghid metodologic, Bucureşti, MEI,

ISE, 1996

• Cucoş Constantin (coord.) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivat şi

grade didactice, Editura Polirom, Iaşi, 1998

• Ghidurile metodice pentru aplicarea programelor în învăţământul preuniversitar,

CNC, Bucureşti, 2001

• Giurgea Doina – Disciplinele opţionale, Editura Eficient, Bucureşti, 1999

1. Definiti urmatoarele concepte: a) educatie formala, educatie nonformala, educatie

informala; educatie permanenta; b) curriculum in sens lerg, curriculum in sens restrans,

curriculum nucleu, curriculum la decizia scolii, arie curriculara, plan de invatamant,
programa scolara, manual scolar

a) Educatia formala este educatia intentionata, sistematica si evaluata, incredintata specialistilor

din domeniul acceptat institutional, juridic, statal si social, al educatiei (profesori, invatatori,
educatori, lectori, etc). Acest tip de educatie cuprinde totalitatea influentelor si actiunilor
organizate sistematic, gradate cronologic si elaborate in cadrul unor institutii specializate, in
vederea formarii personalitatii umane.
 Din punct de vedere etimologic, termenul „ formala” isi are originea in latinescul “formalis”
care inseamna “organizat”, “oficial”. In acest sens, educatia formala reprezinta educatia
oficiala.

O definitie a educatiei formale a fost data de catre Philip Coombs, conform careia educatia
formala este “sistemul educational structurat ierarhic si gradat cronologic, pornind de la scoala
primara si pana la universitate, care include, in plus fata de studiile academice, o varietate de
programe de specializare si institutii de pregatire profesionala. Educatia formala, ca forma
oficiala, este intotdeauna evaluata social. Evaluarea realizata in cadrul educatiei formale
trebuie sa urmareasca dezvoltarea capacitatilor de autoevaluare ale elevilor si studentilor.

Educatia formala este importanta prin faptul ca faciliteaza accesul la valorile culturii,
stiintei, artei, literaturii si tehnicii, la experienta social-umana, avand un rol decisiv in formarea
personalitatii, conform nevoilor individuale si sociale.

Trasaturi caracteristice:

- este institutionalizata si se desfasoara in cadrul unui sistem oficial de invatamant;

- este proiectata riguros, derulata si evaluata sub forma documentelor scolare cu caracter oficial;

- este prioritara din perspectiva politicilor nationale privind dezvoltarea resurselor umane, fiind
principala tinta a politicilor educationale;

- este evaluata social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase si vizeaza cunoasterea
atat a rezultatelor activitatii instructiv-educative, cat si a procesului educational;

- este organizata sub forma de activitati instructiv-educative concrete in cadrul sistemului de

invatatmant;

- este coordonata de un corp profesional specializat, specialisti pe domenii de studiu si persoane

investite special cu facilitarea invatarii;

- se desfasoara intr-un cadru pedagogic determinat, cu metode si mijloace de predare, invatare

si evaluare cu functii pedagogice precise;

- este generalizata, permitand accesul tuturor indivizilor.

Limitari ale educatiei formale:

- centrarea pe performantele inscrise in programe lasa mai putin timp imprevizibilului si

studierii aspectelor cotidiene, cu care se confrunta elevii;

- exista tendinta de transmitere-asimilare a cunostintelor in defavoarea dezvoltarii-exersarii

capacitatilor intelectuale si a abilitatilor practice;

- orientarea predominanta spre informare si evaluare.

Educatia nonformala cuprinde totalitatea actiunilor organizate in mod sistematic, dar in afara
sistemului formal al educatiei. Aceasta forma de educatie este considerata complementara cu
educatia formala sub raportul finalitatilor continutului si a modalitatilor concrete de realizare.

Din punct de vedere etimologic, termenul de "nonformal" isi are originea in latinescul
"nonformalis", preluat cu sensul "in afara unor forme special/oficial organizate pentru un anume
gen de activitate". Nonformal desemneaza o realitate educationala mai putin formalizata dar
intotdeauna cu efecte normativ-educative.

Educatia nonformala a fost definita de catre J. Kleis drept "orice activitate educationala
intentionata si sistematica desfasurata de obicei in afara scolii traditionale, al carei continut este
adaptat nevoilor individului si situatiilor speciale, in scopul maximalizarii invatarii si
cunoasterii si al minimalizarii problemelor cu care se confrunta acesta in sistemul formal
(stresul notarii in catalog, disciplina impusa, efectuarea temelor)".

Trasaturi caracateristice:

- este variata si flexibila, optionala si facultativa;

- diferentiaza continutul, metodele si instrumentele de lucru in functie de interesele si

capacitatile participantilor;

- valorifica intreaga experienta de invatare a participantilor.

Aceste tipuri de activitati se realizeaza in mediul socio-cultural ca mijloace de divertisment,

petrecere a timpului in mod constructiv sau de odihna active. Sunt destinate tuturor categoriilor
de varsta: atat copiilor (pedagogie), cat si adultilor (andragogie).
Avantajele utilizarii educatiei nonformale

- este centrata pe procesul de invatare nu pe cel de predare, solicitand in mod diferentiat

participantii;

- dispune de un curriculum la alegere, flexibil si variat propunandu-le participantilor activitati

diverse si atractive, in functie de interesele acestora, de aptitudinile speciale si de aspiratiile lor;

- contribuie la largirea si imbogatirea culturii generale si de specialitate a participantilor, oferind

activitati de completare a studiilor;

- asigura o rapida actualizare a informatiilor din diferite domenii fiind interesata sa mentina
interesul publicului larg, oferind alternative felxibile tuturor categoriilor de varsta si pregatirii
profesionle, punand accentul pe aplicabilitatea imediata a cunostintelor si nu memorarea lor;

- antreneaza noile tehnologii comunicationale, tinand cont de progresul societatii;

- raspunde cerintelor si necesitatilor educatiei permanente.

Educatia informala este considerata ca fiind educatie incidentala si include totalitatea

influentelor neintentionate, eterogene si difuze, prin care fiecare persoana dobandeste
cunostinte, abilitati si aptitudini din experientele sale zilnice.

Din punct de vedere etimologic, denumirea termenului de educatie informala provine din
limba latina, "informis/informalis" fiind preluat in sensul de "spontan", "neasteptat". Ca urmare,
prin educatie informala intelegem educatia realizata spontan.

Trasaturi caracteristice:

- spontaneitatea contextului in care se realizeaza, generand un efect discontinuu si nesistematic;

- atractivitatea si diversitatea stimulilor care fac impactul relevant si semnificativ pentru subiect;

- absenta restrictiilor sau standardelor, care stimuleaza nevoia de cunoastere autonoma;

- varietatea;

- caracterul dominant al valorilor promovate.

 Cele trei forme ale educatiei contribuie la dezvoltarea personalitatii tinerilor si pot contribui
la dezvoltarea durabila a societatii prin interconditionare. Astfel, educatia formala are de
castigat daca reuseste sa integreze creator, multe din influentele specifice educatiei nonformale
si informale. Pe de alta parte, acumularile educatiei formale pot contribui la dezvoltarea si
eficacitatea celorlalte doua modalitati: nonformala si informala. Concluzionand, intre cele trei
tipuri de educatie trebuie sa existe relatii continuue si peramanente de interdependenta.

Educatia permanenta

Conceptul de educatie permanenta este specific pedagogiei contemporane sau al noilor

educatii si acopera un principiu teoretic si actional care incearca sa sistematizeze si regularizeze
o anumita realitate specifica problematicii lumii contemporane. El poate fi asociat unui alt
concept si principiu, totodata, cel referitor la caracterul permanent al educatiei, pentru ca, asa
cum arata Comenius (preluand un principiu islamic), educatia devine o necesitate pentru fiecare
individ „din leagan si pana la mormant”. Pe langa acest principiu educatia permanenta se
fundamenteaza si pe alte principii, cum ar fi: a invata sa inveti si a dori sa te autoperfectionezi.
In acest sens N. Iorga afirma ca „scoala cea mai buna e aceea in care inveti inainte de toate a
invata”.

Conceptul de educatie permanenta se extinde asupra tuturor aspectelor actului educativ, le

inglobeaza pe toate, iar intregul care rezulta este mai mult decat suma partilor. In acest sens este
surprins raportul taxonomic al elementelor constitutive ale educatiei astfel incat educatia nu se
poate identifica cu o parte deosebita de intreg si care nu este inclusa in acesta. Asa cum afirma
T. Jean in lucrarea „Marile probleme ale educatiei in lume” (1977), educatia permanenta nu
este nici un sistem si nici un domeniu educativ, ci principiul pe care se bazeaza organizarea
globala a unui sistem si, deci, elaborarea fiecareia din partile sale.

Este acea forma de educatie continua, necesara pe fondul unor schimbari, mutatii produse de
unele revolutii in plan stiintific si social, de transformarile si dinamica sociala in general.
Devine astfel o educatie pentru schimbare, care realizeaza adaptarea la asemenea schimbari si,
in acelasi timp, contribuie la mentinerea ordinii si echilibrului social.

Educatia permanenta poate fi analizata in raport cu factorii ce impun o asemenea forma

a educatiei prin continutul si scopurile urmarite.

In plan filosofic impune schimbari culturale, punand accent mai mult pe om si conditia
umana, iar din punct de vedere psihologic educatia permanenta vizeaza dezvoltarea constiintei
de sine, autoevaluarea, consolidarea unor aptitudini si valori ale unor structuri mentale.

Din punct de vedere sociologic vizeaza dezvoltarea unor capacitati cognitive, aplicative,
precum si consolidarea unor stratusuri si roluri care il fac pe om, pe individ eficient in societate
(prin descriptivism, solutii, functia socio-terapeutica).

Educatia permanenta se realizeaza in toate domeniile de activitate, profesional in primul

rand pe fondul schimbarilor vizand, in primul rand, elemente de ordin general, cultural si
profesional, implicand o anumita cultura generala, profesionala si politica si contribuind,
totodata, la reusita profesionala a individului prin asimilarea de noi continuturi teoretice si
practice.

Obiectivele educatiei permanente, ca raspuns specific la dinamica existentei sociale nu

pot fi disociate de cele ale educatiei in general si ale celei scolare in particular. Toate obiectivele
educatiei scolare si extrascolare, ale instruirii organizate sau spontane trebuie astfel reorientate
si dimensionate incat sa vizeze dobandirea autonomiei formative cu calitati si atributii precum
ar fi: stabilitatea intrapsihica, angajarea sociala, autodepasirea, dispozitia pentru reinnoirea
cunostintelor, invatarea de a invata, invatarea autodirijata, sporirea educabilitatii (Dave, 1991).

1.b) Curriculum-ul nucleu reprezintă trunchiul comun, obligatoriu, adică numărul minim de ore
de la fiecare disciplină obligatorie prevăzută în planul de învăţământ. Existenţa curriculum-ului
nucleu asigură egalitatea şanselor în sistemul de învăţământ.
Curriculum-ul nucleu reprezintă unicul sistem de referinţă pentru evaluările şi examinările
externe (naţionale) din sistem şi pentru elaborarea standardelor curriculare de performanţă.

Curriculum-ul la decizia şcolii asigură diferenţa de ore dintre curriculum-ul nucleu şi numărul
minim sau maxim de ore pe săptămână, pentru fiecare disciplină şcolară prevăzută în planurile-
cadru de învăţământ (deci atât pentru disciplinele obligatorii, cât şi pentru cele facultative), pe
ani de studiu.

În mod complementar curriculum-ului nucleu, şcoala poate oferi următoarele tipuri de

curriculum: curriculum extins, curriculum nucleu aprofundat, curriculum elaborat în şcoală.

Curriculum-ul extins are la bază întreaga programă şcolară a disciplinei, atât elementele de
conţinut obligatorii, cât şi cele facultative. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute
pentru o anumită disciplină, se asigură prin îmbogăţirea ofertei de conţinuturi prevăzute de
curriculum-ul nucleu.

Curriculum-ul nucleu aprofundat are la bază exclusiv trunchiul comun, respectiv elementele de
conţinut obligatorii. Diferenţa până la numărul maxim de ore prevăzute pentru o anumită
disciplină se asigură prin reluarea şi aprofundarea curriculum-ului nucleu, respectiv prin
diversificarea experienţelor şi activităţilor de învăţare.

Curriculum-ul elaborat în şcoală este acel tip de proiect pedagogic care conţine, cu statut
opţional, diverse discipline de studiu propuse de instituţia de învăţământ sau alese de aceasta
din lista elaborată la nivel de minister. Fiecare profesor are oportunitatea de a participa în mod
direct la elaborarea curriculum-ului, funcţie de condiţiile concrete în care se va desfăşura
activitatea didactică. Disciplinele opţionale se pot proiecta în viziune monodisciplinară, la
nivelul unei arii curriculare sau la nivelul mai multor arii curriculare.

Curriculum-ul elaborat în şcoală nu constituie obiectul evaluărilor şi examinărilor

externe, naţionale. Cadrului didactic care elaborează acest tip de curriculum îi revine sarcina de
a proiecta, pe lângă obiectivele educaţionale şi conţinuturile instructiv-educative, competenţele
şi performanţele aşteptate de la elevi, precum şi probele de evaluare corespunzătoare.
2. Care sunt competentele generale prevazute in programa disciplinei pe care o predati/ o
veti preda? ( Sunt specificate in programa scolara a disciplinei, elaborata de Ministerul
Educatiei).

COMPETENŢE GENERALE

1. Utilizarea limbajului de specialitate în relațiile de comunicare

2. Valorificarea informaţiilor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei fizice şi sportului,

în vederea optimizării stării de sănătate şi a dezvoltării fizice armonioase

3. Utilizarea cunoțtințelor, metodelor şi mijloacelor specifice educaţiei fizice şi sportului, în

vederea dezvoltării capacităţii motrice

4. Aplicarea sistemului de reguli specifice organizării ți practicării activităților de educaţie

fizică şi sport şi adoptarea unui comportament adecvat în cadrul relaţiilor interpersonale şi de
grup

5. Valorificarea limbajului corporal pentru exprimarea ți înțelegerea ideilor, stărilor afective ți

a esteticului

3. Operationalizati trei obiective educationale ale unei lectii, la alegere, la disciplina

pe care o predati/ o veti preda.

Disciplina aleasa :fotbal.

Denumirea lectiei: Procedee tehnice folosite în atac:

• lovirea mingii cu laba piciorului şi cu capul, de pe loc şi din deplasare

• preluarea mingii cu piciorul şi pe piept

• oprirea mingii (stopul)

• conducerea mingii, liber şi în prezenţa adversarului

Obiectivele educationale :

 formarea capacităţii elevilor de a avea o lovitura asupra mingii cat mai ampla
 dezvoltarea aptitudinilor elevilor de a conduce mingea in prezenta adversarului
 manifestarea unei capacităţi de preluare a mingii de la adversar

4. Realizati proiectul pedagogic al unei lectii, la alegere, la disciplina pe care o

predati/ o veti preda

PROIECT DIDACTIC (ANTRENAMENT)

Clasa cu program sportiv integrat – fotbal

TEME SI OBIECTIVE

TEMA 1: Viteza

Clasa: XI – a Obiectiv: dezvoltarea vitezei de

Perioada: Pregătitoare deplasare specifice

Loc de desfăşurare: Teren fotbal TEMA 2: Driblingul si mişcările

Caracterul antrenamentului: FIZ./TEH./TA. inselatoare

Materiale necesare:Mingi fotbal – 8 Obiectiv: consolidarea driblingului si a

Jaloane –6 miscarilor inselatoare in condiţii de joc 1:1

Steguleţe –4 TEMA 3: Relaţii de joc pe grupe de

jucători

Obiectiv: consolidarea relaţiilor de joc,

cu

accent pe legătura dintre toate

compartimentele, F-M-A

TEMA 4: Finalizare, precedata de mişcare

inselatoare si conducerea mingii

Obiectiv: consolidare cu accent pe

menţinerea mingii la picior si trecerea cat

mai rapida de adversar (jalon)

TEMA 5: Joc cu tema

 Obiectiv: consolidare in condiţii de joc
a

elementelor si procedeelor th-ta însuşite in

timpul lecţiei

OBIECTIVE COGNITIVE:

1. sa cunoască cerinţele actuale ale jocului modern, „funcţia de coordonator” de joc

2. sa cunoască si sa respecte regulile jocului de fotbal

3. sa cunoască concepţia de antrenament, a tacticii de joc a unei echipe de fotbal

OBIECTIVE AFECTIVE:

1. sa se bucure de reuşita si sa recunoască fair-play înfrângerea

2. definitivarea conturului personalităţii, caracterului si a profilului de luptător –

învingător

3. cultivarea spiritului de echipa, respect fata de colegi, antrenori

PARTILE FORMATII DE
CONTINUT DOZARE OBS
LECTIEI LUCRU
- adunarea si alinierea 30” - in linie pe un
- verificarea prezentei si stării de sănătate a 30” rând
elevilor - // -
- anunţarea temelor lecţiei 30”
INTRODUCTIV
- // -
A
- INCALZIRE GENERALA SI
15 min.
SPECIFICA: 2X - elevii impartiti
- alergare cu joc de glezna 2X pe doua coloane
- alergare cu genunchi la piept 2X - se lucrează pe
2X distanta de 10 m.
 - alergare cu pas adăugat (fata in fata/spate 2 X
la spate 2X
- alergare cu pendularea gambei înapoi 2X
- alergare cu pendularea gambei înainte 2X
- alergare cu pas săltat 2X
- alergare cu pas sărit 2X
- alergare cu schimbare de direcţie:st/dr - elevii impartiti
- deplasare cu spatele si schimbare de pe doua coloane
direcţie:st/dr 3-4 ( distanta de 10 m)
- alergare cu ridicarea piciorului (coapsei) exerciţii - aşezare in
la orizontala din lateral semicerc

- gimnastica articulara/streching

I. DEZVOLTAREA VITEZEI DE
DEPLASARE SPECIFICE:

- alergare de viteza cu plecare din diferite 2 X - elevii aşezaţi pe

poziţii: 2X doua coloane la
- din ghemuit cu fata spre teren; 2X linia de margine
- din ghemuit cu fata la poarta; 2X
- din culcat facial; 2X - distanta de 10 m.
- din culcat dorsal; 2X este delimitata cu
- cu spatele la direcţia de alergare; 2X un jalon
- alergare precedata de 1 rostogolire; 2 X
- alergare precedata de 3 sărituri cu
genunchi sus; 2X
- alergare precedata de 1 săritura la
cap;
FUNDAMENTA
LA
70 min.
II. CONSOLIDAREA
DRIBLINGULUI SI A MISCARILOR 3 reprize x - cate doi la minge
INSELATOARE: 1 - portarii au
(pauza sarcini specifice
- joc 1 : 1, unul executa dribling si 30”)
miscari inselatoare, încercând sa menţină
cat mai mult mingea, celalalt încearcă sa
intre in posesia mingii cu miscari de - grupe cate doi,
tatonare; când reuşeşte se schimba rolurile; fata in fata
10 X - distanta de 8-
- jucătorul pasează celui din fata, apoi 10m.
aleargă la jumătatea distantei unde - se lucrează sub
adversarul trebuie sa treacă de el prin forma de suveica
miscari inselatoare (fenta spre st/depăşire
spre dr – idem pe partea cealaltă).
- cate trei la minge
10 X - portarii se
schimba la 3
III. RELATII DE JOC INTRE F-M-A, acţiuni
CU ACCENT PE LEGATURA
DINTRE CELE TREI
COMPARTIMENTE:

ATACANT
MIJLOCAS
FUNDAS
 10 X - fiecare cu
mingea
IV. FINALIZARE, PRECEDATA DE - se pleacă numai
MISCARE la semnal, iar
INSELATOARE SI CONDUCEREA trecerea prin cele
MINGII trei poziţii, se face
in sensul acelor de
ceasornic

FUNDAMENTA
LA
70 min.

V. CONSOLIDARE IN CONDITII DE
JOC A CELOR INSUSITE IN TIMPUL 10 min.
LECTIEI
- doua echipe a
şapte jucători
 - 3 atingeri de minge; cu obligativitatea
aplicării in joc a celor însuşite in - portarii repun
antrenament; mingea cu mana

- ultimele 5 min. se joaca cu marcaj om la

om; la gol primit se executa 5 flotări si 5
sărituri cu genunchi la piept

- alergare uşoara cu scuturarea braţelor si 2 tururi se aleargă in grup

INCHEIERE picioarelor, in jurul terenului;
5 min. - adunarea si alinierea; 30 sec. in linie pe un rând
- aprecieri asupra îndeplinirii obiectivelor; 30 sec.