Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRINDERI SIMPLE
şina tip 34,5 sau 42,8 şina tip 34,5 sau 42,8
1/20 1/20
D
b2
b1
3a 3 an
29 22 înclinare fabricaţie
2 tip tirfon
L1
L2 a2 a1
a a L
30o producător tirfon tip „A”
crampon
d1
d
Capul tirfonului are forma de piramidă şi trebuie urmărit cape tot timpul
exploatării să nu se modifice forma, adică să nu fie introdus în gaura prin bătaie.
Acest sistem constructiv este mijlocul de control al înşurubării şi nu al baterii care ar
avea ca efect ruperea fibrelor lemnului şi scăderea rezistenţei la smulgere.
Tirfonul se înşurubează în traversa găurită cu burghiul care are diametrul mai
mic cu 1 mm decât diametrul tirfonului – pentru traversele din lemn de esenţă tare şi
cu 3 mm pentru traversele din lemn de esenţă moale.
Rezistenţa la smulgere a unui tirfon este de 5.000 ... 6.000 daN la traversele din
lemn de esenţă tare şi de 2.500 ....3.000 daN pentru traversele din lemn de esenţă
moale.
PRINDERI DIRECTE
La şinele tip 34,5 tirfoanele sunt de tipul „A1”, iar la şinele tip 42,8 de tip
„A3”.
Şina tip 40 se prinde de traversă prin intermediul unor cleşti – simpli sau dubli
(cu una sau două găuri).
Plăcile suport pentru prinderea şinelor pe traverse din lemn au câte 4 găuri
decalate, astfel ca într-o secţiune să fie câte o singură gaură.
Plăcile suport pentru prinderea şinelor pe traverse din beton au câte 2 găuri.
La joante, ambele capete de şină reazemă pe o placă pod (o placă comună) cu
6 găuri.
şina tip 40
Spre deosebire de prinderile fără cleşti la care tirfoanele sunt de tip „A” cu
partea inferioară a capului rotunjite (cu panta feţei superioare a tălpii şinei) la
prinderile cu cleşti, tirfoanele sunt de tipul „B” şi au partea inferioară a capului plană.
D
b2
b1
3 an
29 22 fabricaţie
4 tip tirfon
L1
L2 a2 a1
L
30o producător tirfon tip „A”
d1
d
Tirfoanele pentru traverse din lemn sunt de tipurile „B1” ... „B4”, iar pentru
traversele din beton de tipul „B5”.
suprafaţă de forfecare diblu
p p
traversa din
lemn traversa din beton
cleşte
bulon vertical M 22 x 70
b d b
D
h a
h a
b d b
D
Deoarece şinele tip 54 E au aceeaşi lăţime a tălpii cu şinele tip 49 şi şinele tip
60 au aceeaşi lăţime a tălpii cu şinele tip 65, plăcile suport se execută numai pentru
două lăţimi: tip 49 şi tip 60.
Plăcile suport pentru şinele tip 60 şi 65 şi cu traverse din beton sunt fără
înclinare (traversele tip T 16 şi T 17 au faţa superioară a blochetului înclinată cu
pante de 1 / 20), înclinare pe care reazemă placa.
Fixarea plăcilor pe traverse din lemn se realizează cu câte patru tirfoane tip
„B2”, iar fixarea plăcilor pe traverse din beton se realizează de regulă cu câte două
tirfoane tip „B5”.
Nervurile plăcilor au goluri în formă de coadă de rândunică pentru fixarea
capetelor buloanelor verticale.
La joantele şinelor de tip 60 şi 65 pe traverse din beton, capetele şinelor
reazemă pe plăci simple – nu există plăci pod tip 60.
Pentru prinderea şinelor de plăci se foloseşte pentru toate tipurile de şină mai
mari de 45 (49, 54 E, 60 şi 65) cleştele tip 49 care reazemă cu piciorul scurt pe talpa
şinei şi cu piciorul lung pe placa suport imediat lângă nervura acesteia.
Buloanele verticale au capetele sub formă de coadă de rândunică, permiţând
fixarea lor în golul nervurii plăcii suport. Acestea sunt identice pentru toate tipurile
de şină mai mari de 45 (49, 54 E, 60 şi 65), la tipurile 49 şi 54 E având lungimea de
70 mm, iar la tipurile 60 şi 65 lungimea lor fiind de 75 mm.
Buloanele verticale au codul SI M 22 x 70 (75) iar piuliţele hexagonale codul
B M 22 x 22.
Între piuliţă şi cleşte se dispune câte un inel resort pentru a împiedeca
desfacerea piuliţelor ca urmare a vibraţiilor ce se produc în timpul circulaţiei
trenurilor. La tipurile 49 şi 54 E se folosesc inele resort duble tip B 23, iar la tipurile
60 şi 65 inele resort triple tip C 23.
În tabel sunt prezentate principalele caracteristici ale inelelor resort.
Tip inel Diametru Greutate Diametru tijă b a h
resort (kg/buc) bulon (mm) (mm) (mm) (mm)
B 23 23 43 0,087 M 20, M 22 10 6 19
B 25 25 45 0,090 M 24 10 6 19
B 28 28 52 0,126 M 27 12 6 19
C 23 23 43 0,130 M 22 10 6 28
Inelele resort duble şi triple, în afară de deformarea elastică elicoidală mai au şi
deformarea la încovoiere după consumarea deformaţiei elastico – spiralate. Forma
reală a acestor inele resort este:
Forţa de
apăsare (t) arcuire arcuire prin
elicoidală încovoiere Caracteristica de
6 elasticitate a unui inel
5 resort triplu: se observă
4 două ramuri ale curbei de
3 strângere
2
1 Deformaţie (mm)
1 2 3 4 5 6
Între şină şi placa de reazem se introduc la prinderile indirecte plăcuţe de
cauciuc cu simbolurile K – 49 – L sau K – 60 – L pentru traversele din lemn şi K – 49
– B sau K – 60 – B pentru traversele din beton.
Iniţial, în locul acestor plăcuţe
din cauciuc se foloseau plăcuţe din
lemn de plop impregnat cu acelaşi
antiseptic ca şi traversele, plăcuţe
folosite şi în prezent pentru rectificarea
nivelului căii în cazul cocoaşelor de
îngheţ.
Între placa suport şi traversă se dispune o plăcuţă de polietilenă calandrată tip
K 49 sau K 60.
Iniţial, aceste plăcuţe din polietilenă se dispuneau numai la traversele din
beton, pentru ca mai apoi să se generalizeze la toate tipurile de traverse.
Rolul acestor plăcuţe este de a uniformiza presiunile transmise de placa suport
către faţa superioară a blochetului, evitarea producerii concentrărilor de eforturi pe
suprafaţa de contact placă – traversă şi pentru reducerea rigidităţii căii (sporirea
elasticităţii).
Sunt plăcuţe din polietilenă calandrată specifice traverselor din lemn – K 49 L
şi K 60 L, precum şi traverselor din beton K 49 B şi K 60 B.
În prezent, la toate traversele – din lemn sau din beton – noi introduse în cale cu
ocazia lucrărilor de refacţii se dispun plăcuţe din polietilenă calandrată, iar tirfoanele
sunt prevăzute cu inele resort duble tip B 25.
11 2 - dibluri
6 3 – plăcuţă de polietilenă calandrată
10 4 – placa suport
5 – plăcuţa de cauciuc
5 6 – şina tip 60 sau 65
9 8 7 – tirfon tip B 5
4 8 – inel resort dublu tip B 25
8
3 9 – bulon vertical M 22 x 75
10 – cleşte
7
1 2 11 piuliţa BM 22 x 22
În figura de mai sus este reprezentarea axonometrică a prinderii tip „K” pentru
şină tip 60 sau 65 şi traversă din beton tip T 16 sau T 17 cu feţele superioare ale
blocheţilor înclinate cu panta de 1 / 20. Placa suport este fără înclinare.
Pentru şinele tip 49 şi 54 E, traversele din beton sunt de tipul T 13 sau Ts 13 cu
feţele superioare ale blocheţilor fără înclinare.
După pozarea traverselor (1), se desfăşoară următoarele operaţii:
- montarea plăcilor de polietilenă calandrată (3)
- montarea plăcilor suport (4) şi fixarea acestora de traverse cu ajutorul
tirfoanelor B 5 (7) şi a inelelor resort B 25 (8)
- strângerea tirfoanelor
- montarea şinei (6)
- introducerea buloanelor verticale M 22 x 75 (9)
- montarea cleştilor (10), a inelelor resort B 25 (8) şi a piuliţei BM 22 x 22 (11)
- strângerea piuliţelor buloanelor verticale
După strângerea piuliţelor, buloanele verticale nu mai pot fi scoase din golurile
rebordurilor plăcii suport, orice deplasări fiind împiedecate de feţele laterale ale
cleştilor.
Avantajele acestui sistem de prindere sunt:
- sunt reduse la minimum vibraţiile plăcilor
- montarea plăcilor pe traverse se poate face industrial în fabricile de traverse din
beton sau în uzinele de creozotat traversele din lemn, precum şi în bazele de
montare unde se execută panourile prefabricate pentru refacţia căii
- şinele se pot înlocui fără desfacerea tirfoanelor, deci nici demontarea plăcilor
suport
- se asigură strângerea puternică a şinei pe placa suport, fapt ce împiedică
fugirea şinelor în lung, mai ales în cazul existenţei plăcuţei de cauciuc care
sporeşte foarte mult coeficientul de frecare dintre talpa şinei şi placa suport
- datorită nervurilor plăcilor, rigiditatea cadrului orizontal şine – traverse
sporeşte foarte mult deoarece rotirile şinelor în prinderi sunt aproape complet
împiedecate.
Inconvenientul acestei soluţii constă în faptul că necesită o mare cantitate de
oţel, un număr mare de piese componente şi complicate ca formă.
SUBIECTUL NR 4
SUBIECTUL NR 5
c) suprapuse pe verticală
placa pod
b) joante la eşicher
Joantele la echer la ambele fire sunt în aceeaşi secţiune normală pe axa căii –
sau cu un decalaj de maximum 100 mm.
Joantele la eşicher sunt cele la care joantele de pe un fir sunt la mijlocul şinelor
de pe celălalt fir.
Joantele la echer au următoarele avantaje:
- mai puţine şocuri şi mai puţine oscilaţii ale materialului rulant
- permite mecanizarea lucrărilor de cale prin confecţionarea de panouri
prefabricate
La curbele cu raze mici, pot fi folosite şi joantele la eşicher pentru a reduce
posibilitatea producerii coturilor la joante deoarece şina opusă joantei nu permite
deformarea capetelor şinelor la joante.
4. din punct de vedere al izolării electrice al celor două capete de şine sunt
joante:
- obişnuite
- electroizolante
Joantele obişnuite realizează doar continuizarea geometrică a capetelor şinelor.
Joantele electroizolante se folosesc la staţiile centralizate şi pe liniile cu blocuri
de linii automate. Pe lângă continuizarea geometrică se realizează şi izolarea electrică
a capetelor şinelor pe cele două circuite de cale.
5. joantele de racordare se folosesc la legarea capetelor a două şine de tipuri
sau cu uzuri diferite.
Pentru ca o joantă să funcţioneze cât mai bine, trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii:
- să asigure continuitatea feţelor laterale active ale şinelor fără praguri
laterale
- să asigure continuitatea feţelor de rulare, pragul maxim admis fiind de 1
mm pentru liniile curente şi cele directe din staţii şi 2 mm pe restul liniilor
- să permită deplasarea capetelor de şină în conformitate cu variaţiile de
temperatură şi formarea rostului de dilataţie maxim corespunzător tipului de
şină fără deformarea tijei bulonului orizontal
- să permită circulaţia vehiculelor fără deformarea pronunţată a şinelor, astfel
ca să asigure o circulaţie liniştită. Modulul de rezistenţă al celor două eclise
trebuie să fie aproximativ egal cu cel al şinei
- să asigure rezemarea umerilor ecliselor – părţile eclisei care vin în contact cu
şina pe toată lungimea lor – numai pe umerii ciupercii şi pe talpă. Rezultă
că forma ecliselor trebuie să corespundă formei şinei. Dacă eclisele ar
rezema şi pe inima şinei, ar dispărea efectul de pană şi nu ar mai fi
asigurate continuităţile feţelor de rulare
- buloanele orizontale trebuiesc strânse puternic şi montate cu inele resort
TIPURI DE JOANTE
eclisa tip 40
placă tip 40
eclia tip 45
bulon
orizontal tip
COM 22 -
125
SUBIECTUL NR 7
l
a b c b a
d rm d
rm = rostul de montaj
şină tip 49 şină tip 60 şi 65
Tip şină a b c d l rm
49 100 165 100 46 630 8
54 E 55 200 140 66 650 8
60 75 165 130 61 610 8
65 79 220 200 96 798 8
şina tip 49 şina tip 54 E
JOANTELE ELECTRIOZOLANTE
Pe liniile dotate cu bloc de linie automat (BLA), cât şi în staţiile centralizate,
şinele pe lângă rolul de a asigura sustentaţia, propulsia şi ghidarea materialului rulant,
este necesar ca anumite sectoare ale căii să fie izolante din punct de vedere electric,
fapt ce impune introducerea joantelor izolante. Acestea pot fi în diferite soluţii
tehnice şi constructive.
Pe reţeaua de căi ferate din România, se folosesc următoarele tipuri de joante
electroizolante:
- joante electroizolante tip Weber
- joante electroizolante cu eclise din lemn sau din lignofol
- joante electroizolante lipite
a. joante electroizolante tip Weber au fost foarte răspândite pe reţeaua de
căi ferate din România
1
2
2
5 3
7
6
4
1 – şina de cale ferată 2 – eclisa din lemn 3 – colţar metalic
4 – covor electroizolant 5 – inel electroizolant 6 – cleşte
7 – bulon orizontal
Cele două şine (1) reazemă pe un colţar metalic (3) căptuşit la interior cu un
covor electroizolant (4) care izolează talpa şinei de colţarul metalic.
Eclisele (2) sunt din lemn sau din lignofol (placaj bachelitizat). Eclisa
interioară (opusă colţarului metalic) este întărită cu două platbande metalice.
Buloanele orizontale (7) sunt izolate faţă de şine cu inelele electroizolante (5).
Prinderea şinelor de traverse se face prin prinderea colţarului direct pe traversă
cu 2 tirfoane, iar pe partea opusă cu un cleşte special (6).
Între capetele celor două şine se dispune un profil confecţionat din material
electroizolant din hârtie impregnată cu lac bachelitic.
JOANTELE DE RACORDARE
De multe ori este necesar a se lega şine de tipuri diferite sau de acelaşi tip, dar
cu uzuri diferite.
Joantele de racordare trebuie să asigure:
- continuitatea feţelor de ghidare fără praguri orizontale
- continuitatea feţelor de rulare cu praguri de maximum 1 mm pentru liniile
curente şi directe din staţii şi de maximum 2 mm pentru restul liniilor din
staţii.
Pe reţeaua de căi ferate din România sunt două metode de legarea a acestor
şine la capete:
- cu eclise de racordare
- prin intermediul cupoanelor de tranziţie
b. cupoanele de tranziţie (de racordare) sunt cele mai indicate pentru a lega
între ele două şine cu profiluri (tipuri) diferite.
Se realizează prin sudarea cap la cap a celor două cupoane de şină după
efectuarea prelucrărilor mecanice, astfel ca să fie asigurate continuitatea feţelor de
ghidare şi de rulare.
Legarea cupoanelor de tranziţie de restul şinelor se face ca la joantele
obişnuite.
continuitatea feţei de rulare
continuitatea feţei de ghidare
şina de tip mai mic
şina de tip mai mare
160 sudură
107
90
decupare inimă
180 şina tip 65
150
inimă simplă
α
inimă dublă
La alcătuirea traversării simple se folosesc:
- două inimi simple
- două inimi duble
- şinele de legătură
- contraşine
Traversarea cu joncţiune simplă „TJS” asigură dirijarea circulaţiei prin
traversarea unei linii precum şi o legătură de o singură parte a celor două linii ce se
traversează.
inimă dublă
(2 bucăţi)
inimă simplă
(2 bucăţi)
α
două macaze
(4 ace)
Ansamblul este alcătuit din:
- două inimi simple
- două inimi duble
- şinele de legătură
- contraşine
- două macaze (patru ace)
Traversarea cu joncţiune dublă „TJD” completează funcţionalitatea
traversării cu joncţiunea simplă prin adăugarea a încă două perechi de macaze (patru
ace). Astfel, pe lângă traversarea la nivel a celor două linii, se asigură şi legătura
bilaterală a liniilor care se încrucişează la acelaşi nivel.
inimă dublă
(2 bucăţi)
inimă simplă
(2 bucăţi)
α
patru macaze
(8 ace)
Ansamblul este alcătuit din:
- două inimi simple
- două inimi duble
- şinele de legătură
- contraşine
- patru macaze (opt ace)
Breteaua obişnuită „BO” se foloseşte pentru trecerea de pe o linie pe alta în
ambele sensuri prin asamblarea a două diagonale de încrucişare. Se realizează din
patru schimbătoare simple şi o traversare simplă pentru traversarea celor două
diagonale.
Aceasta poate fi înlocuită cu două diagonale, caz în care lungimea complexului
aproape se dublează
SUBIECTUL NR 10
Schimbător simplu cu
linia directă în aliniament şi
deviaţie stânga
Schimbător simplu cu
linia directă în aliniament şi
deviaţie simetrică
Schimbător simplu cu
linia directă în aliniament şi
deviaţie asimetrică
Schimbător simplu cu
linia directă în curbă şi deviaţie
spre interior
Schimbător dublu cu
deviaţie bilaterală nesimetrică
Schimbător dublu cu
deviaţie nesimetrică de o
singură parte
Când pe un sector de cale există linii cu ecartamente diferite dacă este posibil
este indicat a se folosi calea încălecată cu trei şine. Realizarea acestor ramificaţii din
linia directă poate fi:
linie cu ecartament linie cu ecartament
îngust normal
Linie încălecată cu
devierea numai a căii înguste
Linie încălecată cu
devierea numai a căii normale
Linie încălecată cu
devierea ambelor linii
SUBIECTUL NR 11
SUBIECTUL NR 12
SUBIECTUL NR 13
SUBIECTUL NR 14
SUBIECTUL NR 15
SCHIMBĂTOARE DUBLE.
SUBIECTUL NR 16
a. Forme şi dimensiuni
Lăţimea prismei de piatră spartă
În staţii, faţa superioară a prismului de piatră spartă pentru cale cu traverse din
lemn trebuie să fie la nivelul superior al traverselor şi corespunde Figurii Nr. 1.
Aliniament Curbă
L/2 L/2
Lt/2 Lt/2 d
d
1/1,5
1/1,5
Strat de repartiţie
Figura Nr. 1
Aliniament Curbă
L/2 L/2
Lt/2 Lt/2 d
d
5 cm
1/1,5
1/1,5
Strat de repartiţie
Figura Nr. 2
Faţa superioară a prismului de piatră spartă pentru cale cu traverse din beton
trebuie să fie la nivelul superior al capetelor traverselor şi corespunde Figurii Nr. 3.
Aliniament Curbă
L/2 L/2
Lt/2 Lt/2 d
d
1/1,5
1/1,5
Strat de repartiţie
Figura Nr. 3
La calea fără joante (cu şine sudate), în aliniament, dimensiunea „d” (distanţele
de la capătul traversei până la muchia exterioară a prismului de piatră spartă –
conform figurilor 1, 2 şi 3 şi tabelului Nr. 1) se sporeşte cu 15 cm. Astfel, lăţimea
totală a prismului de piatră spartă la muchiile exterioare devine:
L = Lt + 2 d + 0,30
La calea cu joante, pe liniile normale şi largi în curbe cu raze mai mici de 800
m sau la liniile înguste în curbe cu raze mai mici de 100 m, dimensiunea „d” de la
exteriorul curbei prevăzută în tabelul Nr. 1 se sporeşte cu 10 cm. Astfel, lăţimea
totală a prismului de piatră spartă la muchiile exterioare devine:
L = Lt + 2 d + 0,10
La calea fără joante în curbe se adaugă în exterior sporul de 10 cm. Astfel,
lăţimea totală a prismului de piatră spartă la muchiile exterioare devine:
L = Lt + 2 d + 0,30 + 0,10 = Lt + 2d + 0,40 m
Acest spor se realizează progresiv din punctul de tangenţă aliniament –
racordare (AR) către curba circulară pe lungimea curbei de racordare, dar nu mai
puţin de 50 m.
La liniile cu traverse de lungime Lt variabilă, lăţimea „L” a prismului de piatră
spartă se stabileşte funcţie de lungimea predominantă a traverselor, astfel ca muchiile
superioare să fie drepte.
Pe liniile de tragere şi pe liniile marginale din grupele de triaje sau staţiile
tehnice, lăţimea prismului de piatră spartă între axa liniei şi muchia prismului este de
2,50 m pe partea şi pe lungimea necesară circulaţiei personalului de manevră.
Aceste zone sunt stabilite prin proiect şi se balastează cu pietriş neciuruit.
La liniile duble curente cu sau fără joante, cu ecartament normal sau larg, cu
distanţa dintre axe sub 4,20 m prisma de balastare este unică, având forma în
aliniament conform Figurii Nr. 4 iar în curbe conform Figurii Nr. 5.
Astfel, lăţimea totală a feţei superioare a prismului de balast corespunde
relaţiei:
D = B + 2 Lt/2 + 2d + c
Unde: B = distanţa dintre axele liniilor
Lt = lungimea traversei
d = distanţa de la capătul traversei până la muchia superioară a prismului de
piatră spartă
c = sporurile reglementare corespunzătoare căii fără joante şi / sau căii în curbă
Traverse din lemn
Traverse din lemn TraverseTraverse
din beton
din beton
D D
B B
d d
d sau d + 10 cm d sau d + 10 cm
d
1:1,5 1:1,5
1:1,5 1:1,5
h h
h h
Strat de repartiţie
Strat de repartiţie
Figura Nr. 4
Figura Nr. 5
La liniile curente cu distanţa între axe mai mare de 4,20 m se prevăd prisme de
balastare separate.
În staţii, spaţiul dintre prismele de balastare se completează cu pietriş neciuruit
până la nivelul superior al prismelor de balastare.
În zona aparatelor de cale lăţimea prismelor de balast este egală cu
lungimea traverselor din planul de poză al acestora la care se adaugă la fiecare capăt
al traverselor 0,35 m pentru linii normale sau largi sau câte 0,20 m pentru linii
înguste.
Lăţimile astfel obţinute se racordează prin curbe.
La calea fără joante grosimea „h” este de 25 cm în cazul liniei cu traverse din
lemn şi 30 cm în cazul liniei cu traverse din beton, indiferent de trafic.
La liniile combinate, (încălecate, cu ecartamente diferite), grosimea „h”
corespunde pentru ecartamentul cel mai mare.
Grosimile „h” determinate anterior se pot reduce – din condiţii strict
economice de limitarea a înălţimii de construcţie – la minimum 20 cm în cazul căii pe
podurile cu calea pe balast sau a construcţiilor similare.
În profil transversal, grosimea „h” se măsoară:
- în dreptul şinei la liniile simple în aliniament
- în dreptul şinei din interiorul curbei la liniile simple în curbă
- în dreptul şinelor interioare la liniile duble în aliniament
- în dreptul şinelor interioare ale fiecărei linii la liniile duble în curbă.
- La liniile duble la care platforma are pante transversale către taluzuri,
grosimea „h” se măsoară în dreptul şinei interioare a liniei aflată în
exteriorul curbei
Observaţie: * Pentru liniile industriale materialele sunt precizate în STAS 4067 – 84.
SUBIECTUL NR 18
Tasări
remanente
yo
buraj I buraj II
y
Prin compactarea pietrei sparte înaintea montării panourilor de cale se
realizează o reducere esenţială a tasărilor imediat după darea liniei în exploatare.
Tasările sunt mai accentuate la darea în exploatare a liniei şi se stabilizează după
burajul II. Prin compactarea pietrei sparte înaintea montării panourilor de cale se
urmăreşte obţinerea forţată a unei tasări iniţiale aproximativ egală cu tasarea yo ,
astfel, deformaţiile nivelitice la primele treceri ale trenului fiind de circa 100 de ori
mai mici faţă de deformaţiile stratului de piatră necompactat (0,65 mm faţă de 62
mm).
Compactarea cea mai eficientă se realizează cu maşini vibratoare care produc
acceleraţii importante granulelor care se compactează foarte bine prin reaşezarea
reciprocă a acestora, volumul de goluri devenind minim.
Maşinile de compactat cu şoc sfărâmă piatra şi nu compactează decât stratul
superior, cele inferioare rămânând necompactate.
Vibratoarele larg utilizate la căile ferate din România au caracteristicile:
- frecvenţa de compactare = 2700 vibraţii / minut
- forţa de compactare = 6300 daN
- masa = 700 kg
- viteza de lucru = 15 m / minut
Prin compactare, greutatea volumică a pietrei sparte sporeşte de la 1400
daN/mc la 1840 daN/mc (circa 30 %).
Gradul maxim de compactare se obţine la 3 treceri ale vibratorului.
La trecerea a 4 – a, se afânează stratul superior de circa 10 cm, iar la trecerea a
V – a, se afânează stratul de piatră spartă pe toată grosimea acestuia.
Prin buraj cu ciocanele electrice, compactarea începe la circa 22 secunde de la
acţionare şi la 80 secunde, vibrează piatra spartă pe adâncimea de 30 cm.
Cele mai bune dispozitive de compactat a prismului de piatră spartă sunt prin
vibrare.
Compactarea pietrei sparte dintre traverse, de la capetele acestora (pe umerii
prismului) şi pe taluzuri, sporeşte cu circa 20 % frecarea traversei de piatra spartă
precum şi rezistenţa opusă de balast la deplasări laterale şi longitudinale ale
traverselor, stare foarte importantă în cazul căii fără joante contra şerpuirii căii.
SUBIECTUL NR 19
SUBIECTUL NR 20
40
20
2 4 6 8 10 m
Piatra spartă este materialul cel mai bun pentru realizarea prismelor de balast.
Se obţine prin sortarea fracţiunilor rezultate prin sfărâmarea artificială a rocilor
din zăcăminte masive de natură:
- eruptivă – granite, dacite, andezite, diabaze, bazalturi, diorite, etc.
- metamorfice – gnaisuri, amfibolite, cuarţite, micaşisturi
- sedimentare – gresii şi calcare
Din rocile sus menţionate nu sunt admise la realizarea prismelor de piatră
spartă următoarele:
- bazaltul – deoarece suprafeţele laterale în spărtură sunt lucioase (nu sunt
rugoase deci au frecarea interioară redusă) şi conţin feldspaţi care se
degradează în timp sub influenţa umidităţii şi a luminii
- calcarul – care se degradează în timp sub influenţa umidităţii şi a ploilor
acide. În plus, rezistenţele la uzură şi la compresiune sunt foarte reduse
- rocile metamorfice – deoarece de regulă au forma lamelară sau aciculară,
deci la compactare şi în exploatare se sfarmă rapid
Din punct de vedere calitativ, se produc două clase de calitate:
- calitatea I - a – piatră spartă granulată
- calitatea a II - a piatră spartă concasată
Condiţiile tehnice generale de calitate a pietrei sparte utilizate la realizarea
prismelor de balast sunt prezentate în Tabelul Nr. 1.
Tabelul
Nr. 1.
Caracteristica Condiţii de admisibilitate
Natura eruptivă, metamorfică sau sedimentară
Textura compactă
Aspect omogen din punct de vedere al compoziţiei mineralogice,
compactităţii şi răspândirii componenţilor mineralogici, fără să
prezinte zone alterate sau cu început de alterare
Componenţi să nu conţină minerale ca: pirită, oxizi de fier, săruri solubile etc. în
mineralogici cantităţi care să produce alterarea rocilor în timp
Tabelul Nr. 3.
Caracteristica Condiţii de Metoda de verificare
admisibilitate
Calitatea Calitatea
I–a a II – a
Densitatea în grămadă în stare Conform standardului STAS 4606 - 80
afânată uscată şi umiditate naturală de produs al fiecărei
cariere
Indicele de rezistenţă la sfărâmare 5 5 STAS 730 – 89
prin compresiune în stare saturată,
min.
Indicele de rezistenţă la sfărâmare 20 18 STAS 730 – 89
prin şoc în stare saturată, min.
Uzura cu maşina Los Angeles, % 20 22 STAS 730 – 89
max.
Coeficient de gelivitate, (μ 25 ), % 1,5* 1,5* STAS 730 – 89
max
Sensibilitate la îngheţ după 25 cicluri 25* 25* STAS 730 – 89
îngheţ – dezgheţ, % max.
Absorbţia de apă, % max. 1,5* 2,5* STAS 4606 – 80
Nota: * valori informative
Formele şi dimensiunile granulelor trebuie să corespundă Tabelului Nr. 4.
Tabelul Nr. 4.
Caracteristica Condiţii de admisibilitate Metoda de
Calitatea Calitatea verificare
I–a a II – a
Sort 31 – 63 25 - 63 STAS 730 - 89
Granulozitate conform curbei - STAS 730 - 89
granulometrice
Conţinutul de granule ce rămân pe STAS 730 - 89
ciurul superior (d max ) fără a depăşi 10 10
71 mm, max
Conţinutul de agregate care trec
prin ciurul inferior (d min ), max 18 7 STAS 730 - 89
- din care prin ciurul cu ochiul de
25 mm, % max. 5 7
Conţinutul de granule inclusiv 1,5 1,5 STAS 730 - 89
impurităţi, cu dimensiunea sub 5
mm, max
Forma granulelor – b/a min. 0,66 0,50 STAS 730 - 89
- c/a min. 0,33 0,25
Coeficient volumic 0,15* ... 0,35* - STAS 730 - 89
Nota: * Valori informative
Curba granulometrică
Trecere prin ciur %
100
90
80
70
60
50
40
30
20
10
0 Diametrul ochiului
25 31,5 40 50 63 71 ciurului
SUBIECTUL NR 20
PRISMUL DE BALAST
Criblura şi splitul rezultă din concasarea rocilor compacte extrase din cariere.
Se folosesc mai puţin la balastarea căii ferate ci numai în cadrul lucrărilor de
întreţinere la rectificarea nivelului căii în profil în lung şi în profil transversal prin
metoda suflajului.
Tehnologia întreţinerii căii prin suflaj constă în:
- dezvelirea traverselor de piatra spartă
- ridicarea liniei
- aşternerea criblurii sau a splitului pe piatra spartă de sub traverse
- coborârea traverselor
- îmbrăcarea liniei cu piatra spartă
Această tehnologie se utilizează în ţările fostei U.R.S.S.