Moraru Georgeta Alina

Grupa 3107

Distal, tibia are o protuberanta proeminenta, mamelon medial, care poate fi palpat pe partea medial a
piciorului. Fibula este un os lung care este pozitionat lateral de tibie.Aceasta se termina cu un punct osos
numit mamelonul lateral.

Tarsienele – acestea sunt formate din oase scurte, oasele tarsiene, aranjate in 3 randuri. Cele 2 oase care
formeaza randul proximal, astragalul si calcaneul, articulate cu partea distala a tibiei si fibulei articulate.
Astragalul, sau osul tarsian tibial, este cel mai medial si are o trochlee proximala, care este facuta sa se
potriveasca cu marginea tibiei. Calcaneul, sau osul fibular tarsian, este pozitionat lateral si are o
proeminenta caudala cunoscuta ca tubercul calcanean, care formeaza punctul piciorului.

La cainii din rase de talie mica, exemplu Yorkshire Terrier, patela isi poate muta locul, cauzand dureri mari
si cauzand dificultati in intindere rticulatiei. Aceasta este o boala ereditara si se datoreaza malpozitiei
crestei tibiale sau a canalului trochleei prea putin adanc pe partea distala a femurului.

Metatarsul si falangele – acestea asambleaza dupa modelul metacarpelor oasele din labe. Metatarsul
este compus din patru oase metatarsiene, la unele specii pot exista cinci, avand un mic metatars 1 sau
ascund ghiara.

Scheletul splanhnic

Este compus din osul splanhic. Un os splanhic este un os care se dezvolta in tesutul moale si care nu este
atasat de restul scheletului. Singurul exemplu de os splanhnic este present la caine si pisica si este
cunoscut ca osul penial. Uretra sta in santul uretral, in partea ventral a osului penial la caine. La pisica
santul uretral este pe partea dorsala a osului penial, din cauza diferentei de orientare a penisului.

Vaca are un os splanhnic in inima, numit osul cordului, In timp ce pasarile au osul splanhnic in jurul
ochiului care arata cat de larg este globul ocular.

Articulatiile

Cand un os se conecteaza cu alt os ele formeaza o articulatie, care este cunoscuta ca o articulatie.
Articulatiile permit diverse miscari si se pot grupa in 3 categorii :

- Articulatii fibroase
- Articulatii cartilaginoase
- Articulatii sinoviale

Articulatiile fibroase

Articulatiile fibroase sunt articulatii immobile si oasele care le formeaza sunt unite printr un tesut
conjunctiv fibros dens, exemplu in craniu unde exista articulatii fibroase care unesc majoritatea oaselor si
sunt numite suture. Dintii sunt atasati in alveolele dentare tot prin articulatii fibroase.

Articulatiile fibroase mai sunt cunocute ca sinartroze, un tip de articulatii care permit miscari mici sau
deloc. Unele articulatii cartilaginoase se pot incadra totusi in aceasta categorie.
Moraru Georgeta Alina
Grupa 3107

Articulatiile cartilaginoase

Articulatiile cartilaginoase permit miscari limitate sau deloc si sunt unite prin cartilaj, de exemplu simfiza
pubiana conecteaza oasele soldului iar simfiza mandibulara conecteaza cele 2 jumatati ale mandibulei.
Dar aceste articulatii mai sunt cunoscute ca sinartroze.

Unele artiulatii cartilaginoase se mai pot numii amfiartroze, care permit miscari mai mari intre oase cum
ar fi articulatia dintre oasele vertebrelor, care permite miscari limitate flexibile ale coloanei vertebrale.

Articulatiile sinoviale

Articulatiile sinoviale sau diartrozele permit miscari mai ample. In articulatiile sinoviale, oasele sunt
separate printr un spatiu umplut cu lichid sinovial cunoscut ca si cavitatea articulara. O capsula
inconjoara intreaga articulatie; straturile exterioare sunt reprezentate de tesut fibros, care are rol de
protectie , iar toata cavitatea este inconjurata de membrane sinoviala, care secreta lichidul sinovial.
Acesta lubrifiaza articulatia si asigura nutritia cartilajului hialin articular, acoperind osul. Lichidul sinovial
are o culoare galbena in cantitati mari, in special la animalele care fac multe exercitii.

Unele sinoviale au stabilitate de la ligament cu fibre alaturate capsule. Acestea sunt foarte comune pe
fiecare parte a articulatiilor, unde se numesc ligament colaterale. Oricum, alte sinoviale au ligamente de
stabilitate atasate de oasele articulatiei – acestea sunt numite ligament intercapsulare.

Unele sinoviale contin una sau mai multe discuri intrarticulare fibrocartilaginoase sau meniscuri. Acestea
sunt gasite in articulatiile rigide si in articulatia tempomandibulara intre craniu si mandibular. Aceste
structuri micsoreaza miscarile articulatiei si actioneaza ca “ reducator de soc”.

Articulatiile sinoviale permit miscari considerabil mai libere intre articulatiile oaselor, dar depinde de
tipul sinovialei. Miscarile unei sinoviale pot fi facute pe un singur plan sau mai multe.