Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Construcțiile laice erau în general clădiri din piatră cu un singur etaj: jos
locuiau slujitorii, iar sus domnitorul, familia și invitații. Pe una din laturile clădirii,
de obicei către o deschidere largă – câmp sau lac, se afla ,,loggia” sprijinită pe
stâlpi bogat sculptați. Pereții erau împodobiți pe dinăuntru cu stucaturi cu
ornamentări florale sau cu picturi cu temă religioasă, mitologică sau istorică.
Ferestrele alungite, ca și coșurile de altfel, dădeau clădirii o deosebită maiestate.
Tipică în acest sens este construcția de la Mogoșoaia, terminată în octombrie
1700. Clădirea are trei niveluri: pivniță, parter și etaj care servea drept
apartament domnesc. Bolțile palatului de la Mogoșoaia erau decorate cu picturi
istorice:vizita lui Constantin Brâncoveanu la Constantinopol, portretele familiei,
etc. Din păcate picturile murale nu ni s-au pastrat, ele fiind date jos cu ocazia
restaurării din secolul trecut. Despre acest splendid palat construit în cel mai
autentic stil brâncovenesc au avut numai cuvinte de laudă călătorii străini care au
vizitat în acea vreme Țara Românească: englezul E. Chishull și francezul La
Motraye. Primul ne-a lăsat însemnări despre palatul lui Brâncoveanu de la poalele
Mitropoliei pe care-l descrie ca o construcție frumoasă, încăpătoare, înconjurată
de o grădină mare. Din păcate ni s-au păstrat puține construcții laice din această
perioadă pentru a avea o imagine clară asupra valorii lor, dar mărturiile
contemporanilor au umplut în mare măsură acest gol.
O construcție laică despre care avem informații este palatul domnesc din
București. Despre el, Del Chiaro spunea ca e construit în întregime din piatră, că
are săli mari boltite, că de la parter la etaj se putea ajunge în interior printr-o
scară monumentala din marmură, că tot palatul era înconjurat de imensă grădină
pătrată amenajată după cel mai bun gust italienesc.Câteva informații avem și
despre hanurile construite în această vreme, cum ar fi hanul de pe lângă
mănăstirea Colțea, cel de pe lângă mănăstirea Zlătari, hanul Sărindar, hanul lui
Constantin Vodă ridicat în 1690, cel de la Sf. Gheorghe, din curtea mănăstirii cu
același nume, construit în 1689 etc. Del Chiaro le descrie ca locuri împrejmuite cu
întărituri și ziduri înalte, păzite cu strășnicie pentru linistea și siguranța
negustorilor.
Construcțiile bisericești, așa după cum s-a mai arătat, au fost concepute
mai ales în stil bizantin: biserică-sală, cu o clopotniță situată desupra pronaosului
sau pridvorului. Dar, treptat, treptat și în acest gen de construcții au apărut
elemente noi: coloana spiralată, decorația sculpturală, foișorul, cerdacul,
cărămida aparent înlocuită cu tencuială etc. Dintre aceste elemente noi, foișorul și
cerdacul sprijinit pe coloane spiralate au constituit caracteristica stilului
brâncovenesc. Cele mai de valoare construcții bisericești în stil brâncovenesc sunt:
biserica și mănăstirea Hurez, biserica Sf Gheorghe-Nou și mănăstirea Văcărești.