- INTERFERENTA LUMINII -

- DISPOZITIVUL LUI YOUNG -

- APLICATII -
 - INTERFERENTA LUMINII –

Atunci când într-o zonă din spaţiu se suprapun unde electromagnetice

provenite de la două sau mai multe unde coerente se obţine o imagine
constând din maxime şi minime de intensitate luminoasă numită imagine de
interferenţă. Prin unde coerente întelegem unde între care există o diferenţă
de fază constantă în timp.

In cazul utilizării unei surse de lumină monocromatică de culoare albastră şi a

unui sistem de două fante prin interferenţa luminii provenite de la cele două
fante se obţine o imagine de interferenţă formată dintr-o succesiune de
maxime luminoase (numite franje luminoase) şi minime luminoase (franje
întunecate).
 Undele coerente sunt undele între care exista relatii constante în timp (
diferenta de fază, amplitudinea), iar fenomenul de interferenta se poate
observa tot timpul.
De gradul de coerenta al undelor care interfera depinde stationaritatea si
contrastul tabloului de interferenta.

Metode de obtinere a undelor coerente existente:

Obtinerea undelor coerente pentru realizarea interferentei se face separand
din fluxul luminos emis de o sursa monocromatica douafascicule de lumina
care ulterior se suprapun din nou in zona de interferenta. In acest scop se
utilizeaza numeroase dispozitive, care se încadreaza în doua metode:
- metoda divizarii frontului de unda ( exemplu: dispozitivul lui Young);
- metoda divizarii amplitudinii (exemplu: lama cu fete plan paralele)
 - DISPOZITIVUL LUI YOUNG -

In cazul interferentei luminii, atunci cand pe un ecran se vede lumina alba

se spune ca se obtine maxim de interferenta iar cand pe un ecran se vede
negru se spune ca se obtine minim de interferenta.

Curbele care undesc intre ele toate punctele care oscileazza cu

amplitudine maxima(minima) se numesc franje de interferenta. Aceste franje
sunt niste curbe a caror forma si asezare pe ecran depinde de tipul
dispozitivului experimental folosit.
Vlabilitatea principiului lui Huigens a fost demonstrata de Thomas Young
care a utilizat in acest scop un dispozitiv ce ii poarta numele(dispozitivul lui
Young).
Dispozitivul lui Young este primul dispozitib experimental cu care s-a
vizualizat o figura de interferenta .
 Pe ecranul dispozitiului lui Young, franjele de interferenta sunt benzi
rectilinii, paralele intre ele si paralele cu fantele, echidistante si dispuse de o
parte si alta a axei de simetri a dispozitivului.
Se numeste interfranja, distanta dintre doua franje consecutive(distanta
dintre doua maxime/minime consecutive).
Daca sursa de lumina folosita ofera lumina alba pe ecranul dispozitivului
lui Young , se va observa o banda colorata de la violet la rosu care este dispusa
de o parte si alta a axei de simetrie.
Daca sursa de lumina folosita ina monocromatica, pe ecranul
dispozitivului lui Young se observa benzi rectilinii, paralele, echidistante,
luminoase si alternand.
In cazul unei figuri de interferenta toate maximele au aceeasi intensitate
luminoasa.
Sursa aflandu-se pe axa de simetrie a dispozitivului, pe ecran, maximul
central se va obtine tot pe aceasta axa de simetrie.
Daca sursa de lumina este lumina alba, se obtin doua benzi colorate de la
violet la rosu dispuse de o parte si alta a axei de simetrie. Pe axa de simetrie se
va observa lumina alba.
Figura de interferenta se poate deplasa pe ecran in conditiile:
- Se deplaseaza sursa fata de axa de simtrie (in acest caz se constata ca
figura de interferenta se deplaseaza in sens invers deplasarii sursei).
- Prin plasarea unei lame in calea unui fascicul provenit de la o sursa sau
plasarea unei lame in calea unui fascicul provenit de la o fanta (in acest caz
figura de interferenta se deplaseaza i
 DISPOZITIVE INTERFERENTIALE PRIN DIVIZAREA
FRONTULUI DE UNDA

- OGLINZILE LUI FRESNEL -

Oglinzile lui Fresnel divizează frontul de undă primar provenind de la sursa S

cu ajutorul a două oglinzi plane O1 şi O2 care fac un unghi α foarte mic între
ele, α<1 grad.

Sursele secundare S1 şi S2 sunt imaginile virtuale ale sursei S date de oglinzile

O1 şi O2, fasciculul de la S părând să provină de la sursele S1 şi S2. Pe ecranul
E, în regiunea de interferenţă se obţin franjele de interferenţă care sunt
vizibile dacă între sursa S şi ecran se intercalează paravanul opac P pentru a
împiedica iluminarea directă de către sursa S a ecranului. Se observă că
sursele S, S1 şi S2 se află pe cercul cu centrul în M şi de rază r=MS, iar distanţa
dintre sursele secundare este: S1S2=2a=2αr .
Calculul interfranjei notată cu I şi definită ca distanţa pe ecran dintre două
maxime sau două minime consecutive ale intensităţii luminii