DISTILAREA

Distilarea reprezintă cel mai important şi utilizat proces de separare şi purificare pentru
substanţele lichide, atât în practica de laborator cât şi industrială a chimiei organice. Distilarea
constă în transformarea substantei lichide în vapori şi condensarea acestor vapori cu ajutorul
unor dispozitive de răcire (refrigerenţi) adecvate. Fenomenul constând în miscarea unei singure
faze (de vapori), se numeşte distilare în echicurent. Dacă o parte din condensat se întoarce în
balon, deci se mişcă în sens contrar cu vaporii, se vorbeşte de distilare în contracurent. Acest tip
de distilare se realizează în coloane de distilare şi poartă numele de rectificare. Separarea şi
purificarea lichidelor pe această cale se bazează pe diferenţa de volatilitate a diferitelor lichide şi
pe faptul cunoscut , ca în timpul distilării unei substanţe pure, temperatura de distilare rămâne
constantă, dacă presiunea nu variază. Eficacitatea unei distilări depinde de mai mulţi factori,
dintre care, cei mai importanţi sunt :diferenţa presiunilor de vapori a componentelor lichide,
posibilitatea de formare eventual a unor amestecuri azeotrope, volumul probei de distilare, tipul
şi mărimea instalaţiei folosite, acurateţea cu care este condusă distilarea.

Distilarea simplă (nefracţionară) este utilizată în practica de laborator a chimiei organice, în

cazul în care lichidul de distilat conţine practic doar o singură componentă volatilă, care trebuie
purificată sau pentru a separa un solvent dintr-o soluţie pe care aceasta o formează cu o substanţă
nevolatilă.

Distilarea simplă se face în limita temperaturilor cuprinse între 40ºC şi 150ºC. Substanţele
care au temperatură de fierbere peste 150ºC se pot descompune , iar cele cu temperaturi de
fierbere până la 40ºC se distilă cu pierderi mari într-un distilor obişnuit. În timpul distilării unei
substanţe lichide ce conţin şi mici cantităţi de impurităţi, temperatura de distilare creşte la
început mai încet sau mai rapid, până când atinge un punct la care se menţine constantă şi unde
trece marea majoritate a substanţei ce trebuie distilată (purificată).

Creşterea ulterioară a temperaturii ar indica faptul că distilarea componentei principale s-a

terminat, urmând distilarea eventualelor impurităţi, cu puncte de fierbere ceva mai ridicate. De
obicei această creştere este precedată de o scădere relativ bruscă, de scurtădurată, a temperaturii,
care marchează sfârşitul contactului vaporilor componentei principale cu rezervorul
termometrului.