Universitatea “Ovidius” din Constanța

Facultatea de Medicină Dentară

PREMOLARUL SECUND INFERIOR

Coordonator științific: Student:

Ș.L. Univ. Dr. Ionescu Nicolae Bordei Alexandru-Georgian

2018
Erupția dinților si poziționarea lor
 Premolarii 2 inferiori

Dintii premolari se intalnesc doar in dentitia definitiva. Premolarii sunt situati in spatele caninilor
si in fata molarilor. Importanta lor estetica si protetica este variabila de la caz la caz. Sunt
persoane ce au un zambet larg si expun chiar si premolarii doi. Din punct de vedere protetic
rezistenta lor nu este una forte mare. De aceea sunt situatii clinice in care dentistul poate decide
prinderea in lucrarea protetica ambilor premolari de pe o parte a arcadei dentare.

Dentitia umana definitiva are 4 premolari inferiori pozitionati cate doi pe fiecare parte. Impreuna
cu molarii formeaza grupul dintilor laterali, avand rol in masticatie.

Premolarii secunzi inferiori erup intre 11 si 12 ani.

Pentru usurinta in comunicare medicii dentisti si tehnicienii dentari au atribuit nume sau numere
specifice fiecarui dinte in parte. Ca urmare premolarii se mai numesc:

 35 al doilea premolar inferior stang,

 45 al doilea premolar inferior drept.

Importanta clinica a premolarilor

Eruptia este in general lipsita de complicatii. Premolarii erup in locul molarilor de lapte. Leziunile
carioase il afecteaza precoce si frecvent si poate determina astfel pierderea lor. Aspectul
canalului sau canalelor radiculare poate ridica dificultati in realizarea tratamentelor endodontice.
Extractiile premolarilor sunt insotite de accidente si complicatii datorita radacinilor subtiri care se
pot fractura. Important este ca iau locul molarilor de lapte ce pot fi mai voluminosi. Acestia din
urma sunt mai voluminosi si mai albi. Radacinile premolarilor inferiori sunt apropiate de gaurile
mentoniere. In cadrul interventiilor chirurgicale pe acesti premolari, ca de exemplu rezectii
apicale, exista riscul lezarii nervului mentonier cu lipsa consecutiva a senzatiilor pe zona
respectiva.
A. DATE GENERALE:
Premolarii secunzi inferiori ocupă poziţiile cu numărul 5 pe hemiarcadele mandibulare ei fiind
încadraţi de primii premolari inferiori spre mezial şi de primii molarii inferiori spre distal. Conform
sistemului internaţional de notare codurile lor sunt:

 4.5-pentru premolarul secund inferior drept

 3.5-pentru premolarul secund inferior stâng.
Premolarii secunzi inferiori erup pe arcada mandibulară la vîrsta de 11-12 ani iar rădăcina
lor va fi complet edificată la vârsta de 13-14 ani.
Dimensiunile medii ale acestor dinţi sunt următoarele:

 înălţimea coronară : 8 mm
 înălţimea rădăcinii: 14-14,5 mm
 diametrul coronar M-D: 7-7,5 mm
 diametrul coronar V-L: 8-8,5 mm
Din punct de vedere al numărului lobilor de dezvoltare premolarii secunzi inferiori pot prezenta
două variante:
1. 2 lobi de dezvoltare (unul V şi unul L), fiecare dintre ei având la rândul lor câte 3 lobuli de creştere.
2. 3 lobi de dezvoltare, 1 vestibular şi 2 linguali

B. CARACTERISTICI MORFOLOGICE CORONARE:

Coroana acestui premolar are o formă cuboidală şi prezintă caractere foarte apropiate de
cele ale molarilor. Foarte frecvent acest premolar poate prezenta 3 cuspizi ( doi linguali). Este cel
mai mare premolar.
I. FAŢA VESTIBULARĂ:

1.Dimensiuni:-înălţimea 8 mm

-diametrul M-D: 7,2-7,4 mm

2.Contur:-este format de cele patru laturi: M, D, cervicală şi ocluzală.

a).marginile proximale: au dimensiuni egale cu cele ale primului premolar inferior. Ele
converg uşor spre cervical. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială.

b). marginile cervicală şi ocluzală: au dimensiuni mai mari decât omoloagele lor de la
primul premolar inferior. Forma marginii cervicale este de semicerc cu concavitatea spre ocluzal.”V”-ul
ocluzal este mai aplatizat decât la ceilalţi premolari. Unghiul distal este mai rotunjit decât cel mezial.

3.Relieful: -este convex în ambele sensuri. Convexitatea maximă este situată în 1/3 cervicală.

-în 1/3 ocluzală sunt vizibile două şanţuri verticale care delimitează cei trei lobi de
creştere. Lobulul central este cel în care se găseşte şi vârful cuspidului vestibular şi de aceea este mai
înalt decât ceilalţi.
Faţa vestibulară este înclinată spre lingual dinspre cervical spre ocluzal.
II.FAŢA LINGUALĂ:
1.Dimensiuni:-înălţimea : 6,5 mm

-toate dimensiunile sunt mai reduse decât cele ale feţei vestibulare.

2.Conturul:-asemănător cu cel al feţei vestibulare.

 a)marginea cervicală:-linie curbă cu concavitatea spre ocluzal

b). marginile proximale:-convergente spre cervical

c). marginea ocluzală:

în varianta cu doi cuspizi, marginea ocluzală are un singur vârf foarte şters

în varianta cu trei cuspizi: marginea ocluzală are forma literei “M” cu vârfurile
rotunjite. Acest aspect este dat de prezenţa micului şanţ care separă cei doi cuspizi
linguali şi care dispare în imediata vecinătate a feţei ocluzale.

3.Relieful:-are o dublă convexitate care atinge maximum în 1/3 mijlocie. Datorită faptului
că feţele vestibulară şi linguală sunt convergente spre ocluzal diametrul maxim M-D este
situat în 1/3 cervicală iar diametrul minim la nivelul marginii ocluzale.
III.FEŢELE PROXIMALE:

1.Dimensiuni: -înălţimea este mai mică decât lăţimea. Au aceeaşi formă de trapez ca şi feţele
proximale ale primilor premolari inferiori.

2.Relief: -faţa distală este mai scurtă şi mai convexă decât faţa mezială.

-zonele de contact cu dinţii vecini sunt dispuse astfel:

 în sens cervico-ocluzal: la joncţiunea 1/3 ocluzale cu 1/3 medie

 în sens V-L: la jonctiunea 1/3 medii cu 1/3 vestibulară.
IV. FAŢA OCLUZALĂ:
1.Contur:-are forma unui patrulater cu unghiurile rotunjite, delimitată de cele patru margini:V, L,
M, D.

a).marginile vestibulară şi linguală:-marginea vestibulară este mai mare decât cea

linguală. Ambele margini sunt formate de crestele sagitale de smalţ ale cuspizilor V şi L.

b)marginile proximale: -marginea mezială este mai mare decât cea distală. Ambele
margini sunt convergente spre lingual.

2.Relief:-faţa ocluzală este înclinată spre lingual în sens ocluzo-cervical cu 15 grd (spre deosebire
de situaţia primului premolar inferior unde înclinarea era de 45 grd.).

-relieful feţei ocluzale la premolarul secund inferior poate prezenta două variante
morfologice: bicuspidat şi tricuspidat.

a).varianta bicuspidată:-este mai rară.

-cuspidul V este mai mare decât cel lingual

 şanţul intercuspidian M-D are forma unei linii curbe cu

concavitatea spre V
 fosetele marginale (mezială şi distală) sunt mai aproape de
regiunea vestibulară a coroanei. Foseta distală este mai mare decât cea mezială.
b).varianta tricuspidată: -este mai frecventă

 conturul are o formă mai pătrată cu latura linguală mai mare decât
cea vestibulară.
 Prezintă doi cuspizi linguali : M-L şi D-L.
  În mijlocul feţei ocluzale există o fosetă centrală din care pornesc trei
şanţuri în formă de “Y”:centro-mezial, centro-distal şi centro-lingual.
 În această variantă pe faţa ocluzală vor exista 3 creste esenţiale.
 Cei trei cuspizi, în ordinea mărimii lor sunt :V, M-L, D-L.

C. CARACTERISTICI MORFOLOGICE RADICULARE

 Unică, cu dimensiuni mai mari decât rădăcina primului premolar inferior

 Pe secţiune are un aspect rotunjit
 Apexul este recurbat spre distal
 Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale .