Sunteți pe pagina 1din 3

Inteligența emoțională la preșcolari

„Trebuie să ceri de fiecare dată ceea ce poate fiecare să dea.“


(Antoine de Saint-Exupery)

Emoţiile sunt modalitatea noastră de adaptare la mediu. Primii factori care pot intervenii
reglator în acest proces sunt familia şi grădiniţa. Utilizarea în diferite contexte a cuvintelor
care denumesc emoţiile este o modalitate de a învăţa copiii să recunoască şi să denumească
emoţiile proprii sau ale celorlalţi devenind un model, dar şi un antrenor pentru dezvoltarea
competenţelor emoţionale şi sociale. Copiii învaţă ce sunt emoţiile şi cum să reacţioneze faţă
de ele observând comportamentul adultului. Educatorul poate să sprijine dezvoltarea
emoţională a copilului prin diferite comportamente. Reacţia copiilor la situaţiile de zi cu zi
diferă în funcţie de temperamentul pe care îl au. În aceeaşi situaţie, doi copii pot reacţiona
diferit sub aspectul intensităţii emoţiei, duratei de manifestare a pragului de activare şi duratei
de restabilire a stării de calm. Dincolo de comportamentele pe care copiii le manifestă atunci
când trăiesc o anumită emoţie există o serie de diferenţe temperamentale mai greu de
observat, care ţin de modul în care reacţionează corpul şi mintea copiilor când sunt expuşi la
anumite situaţii şi care reprezintă faţa nevăzută a reactivităţii emoţionale.
Inteligenţa emoţională redefineşte imaginea despre lume şi om. Astăzi, se ştie că
emoţiile sunt cele mai importante resurse ale omului. Inteligenţa generală creşte dacă se
dezvoltă inteligenţa emoţională. Daca intelectul ne ajută sa rezolvăm probleme, să facem
calcule mintale sau sa procesam informatii, inteligenta emotionala ne permite sa fim creativi
si să ne folosim emoțiile pentru a ne rezolva problemele. Inteligența emoțională este
« abilitatea de a percepe și exprima, de a asimila emoții in gândire, de a intelege prisma
emotiilor si de a regla emotiile proprii si ale altora ». Salovey, Mayer, Caruso, 2000.
Inteligenţa emoţională desemnează capacitatea de a recunoaşte emoţiile proprii şi ale
celorlalţi, de a şti ce înseamnă sa te simţi bine, să fii fericit şi vesel, ce înseamnă să fii trist,
supărat; în plus, presupune cum să treci de la emoţii negative la emoţii pozitive. Gradul inalt
de dezvoltare a inteligenţei emoţionale se traduce într-o stare stenică de fericire manifestată
prin: motivare, concentrare, liniste interioară, echilibru, libertate, satisfacţie, socializare,
prietenie, împlinire, autocontrol, autonomie, apreciere.
Inteligenţa emoţională este cea care te face să ştii cum să-ţi gestionezi emoţiile şi cum
să comunici eficient cu ceilalţi, în aşa fel încât să-ţi îndeplineşti scopurile. Evident, este
important şi să fii inteligent ca să ai succes; asta te va ajuta să-ţi identifici aceste scopuri.
Nivelul scăzut de inteligenţă emoţională se asociază cu: singuratate, frustrare, gol interior,
depresie, letargie, supărare, obligaţie, victimizare, teamă, vinovăţie, instabilitate, dezamăgire,
resentiment, eşec.
După Goleman inteligenţa emoţională este un fel de inteligenţă socială, care implică
abilitatea de a controla emoţiile personale şi ale altora, de a înţelege aceste emoţii şi de a
folosi informaţia provenită de la ele, în modul de gândire şi acţiune. E nevoie de o stare
optimă a creierului, pentru obţinerea performanţei. «Alungă frica » a fost sloganul lui W.
Eduard Deming. Acest slogan se poate aplica şi unei grupe de copii – frica tracasează mintea,
împiedică învăţarea. Fiecare copil este diferit şi nu poate fi comparat «decât cu sine însuşi ».
Şi totuşi, câteva lucruri esenţiale îi fac să se asemene: toţi au nevoie de dragoste, de securitate,
de îngrijire şi de exerciţiu. Copiii îşi dezvoltă treptat «capacităţile de informare – procesare –
numite inteligenţe »- care să le permită să soluţioneze sau să creeze produse.
Gardner abordează flexibil conceptul de inteligenţă, vede în ea o promisiune de potenţial bio-
psihologic omniprezentă la toate fiinţele umane care contribuie la acte de creaţie, iar faptul că
domeniul sau câmpul de manifestare determină inteligenţa care este valorizată, subliniază
importanţa actului educativ în dezvoltarea uneia sau mai multora dintre inteligenţele umane în
funcţie de oportunităţile şi posibilităţile de dezvoltare.
Reacţiile educatorilor la manifestările emoţionale ale copiilor reprezintă o sursă
importantă de învăţare despre emoţii. Utilizarea în diferite contexte a cuvintelor care
denumesc emoţii este o modalitate de a învăţa copiii să recunoască şi să denumească emoţiile
proprii sau ale celorlalţi devenind un model dar şi un antrenor pentru dezvoltarea
competenţelor emoţionale şi sociale. Copiii învaţă ce sunt emoţiile şi cum să reacţioneze faţă
de ele observând comportamentul adultului. Atunci când educatorul observă şi acordă atenţie
emoţiilor copilului îi transmite acestuia mesajul că emoţiile sunt sănătoase şi că ele sunt o
sursă importantă de adaptare la mediu. Când educatorul şi părinţii exprimă emoţii şi îşi
gestionează sănătos emoţiile, copilul învaţă cum să răspundă emoţiilor. Copilul începe prin a
identifica emoţia celorlalţi prin expresia facială sau tonul vocii.
În grădiniţă, prin aplicarea noului curriculm, a activităţilor de tip integrat, a metodelor
tradiţionale îmbinat atent cu cele interactive, moderne, a metodei proiectelor - se poate oferi
fiecărui copil posibilitatea de a trăi succesul şi de a fi motivat.
Grădiniţa este capabilă să respecte interesele spontane ale copilului şi modurile sale
fireşti de învăţare.
Trebuie respectat entuziasmul pentru activităţile fizice, pentru proiecte creative, pentru
arte şi joc şi trebuie să i se dea ocazia copilului de a învaţa şi de a-şi dezvolta personalitatea
prin aceste activităţi. Dacă realitatea arată că persoanele care îşi cunosc şi îşi stăpânesc bine
emoţiile şi care înteleg şi abordează eficient emoţiile celorlalţi sunt în avantaj în orice
domeniu al vieţii, atunci grădiniţa trebuie să desfăşoare un set de activităţi care vizează
dezvoltarea emoţională şi să faciliteze creşterea emoţională şi socială a copiilor, prin
dezvoltarea unor abilităţi de relaţionare interpersonală, prin îmbunătăţirea stimei de sine,
dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de sine ca persoană unică şi valoroasă, a strategiilor de
rezolvare de probleme şi de luare de decizii, formarea şi dezvoltarea abilităţilor de gestionare
a conflictelor prin dezvoltarea unei perspective flexibile asupra vieţii, prin achiziţionarea unui
sistem de valori şi prin învatarea unor abilităţi de comunicare.
Aşadar, să încercăm o relaţie educativă care recunoaşte, încurajează, valorizează
preşcolarii în scopul motivării ei. Să încercăm o relaţie educativă bazată pe inteligenţa
emoţională şi pentru dezvolatrea inteligenţei emoţionale, pornind de la faptul că totalitatea
acţiunilor noastre ne permit să creăm un echilibru mai sănătos în relaţiile cu copiii.

BIBLIOGRAFIE :

 Goleman, D., Boyatzis, R., McKee, A. “Inteligenţa emoţională în leadership”, Editura


Curtea Veche, Bucureşti, (2005).

 Stein, S.J., Book, H. E. “Forţa inteligenţei emoţionale. Inteligenţa emoţională şi


succesul vostru”, Editura Alfa, Bucureşti, (2003).

 Goleman, D., Inteligenţa emoţională, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2001

 Ford-Martin, P., Emotional intelligence, Gale Encyclopedia of Psychology, ( 2001).

S-ar putea să vă placă și