AFECȚIUNI TIROIDIENE

MOTTO

"Pacientii care sufera de afectiuni ale glandei endocrine au variatii ale nivelului energetic,
au intoleranta la frig sau caldura, variatii ale tonusului muscular sau probleme cu greutatea
corporala. Cea mai intalnita afectiune tiroidiana este hipotiroidismul, adica atunci cand
tiroida nu produce o cantitate de hormoni suficienta. Mai putin frecventa este si conditia de
tiroida hiperactiva, sau hipertiroidismul, care apare atunci cand glanda tiroida produce mai
multi hormoni decat sunt necesari. Daca sunt bine tratati, pacientii suferinzi de afectiuni
tiroidiene pot duce o viata normala. Daca afectiunile sunt lasate netratate, atunci ele pot
afecta sistemul cardiovascular, sistemul de reproductie si alte organe interne majore."

Dr. Daniel Grigore,director adjunct al Institutului de Endocrinologie C.I. Parhon

“Învaţăm pentru viaţă, nu pentru şcoală.”

= SENECA=
 ARGUMENT

Tiroidita cronică autoimună (boala Hashimoto) face parte din bolile tiroidiene
inflamatorii și este cea mai comună cauză de hipotiroidism. Ea a fost descrisă în 1912 de
Hashimoto (medic japonez) și este caracterizată prin distrugerea celulelor foliculare, variate
grade de infiltrare limfocitară și fibroză. Această disfuncție tiroidiană, preexistentă sarcinii
sau apărută în timpul acesteia, prezintă efecte adverse atât asupra mamei cât și asupra fătului.
Un diagnostic precoce al acestei afecțiuni conduce la instituirea unui tratament care poate
preveni anumite complicații.
Scopul lucrării este de a analiza si compara noile metode de diagnostic specifici bolii
Hashimoto, precum și stabilirea impactului pozitiv adus de suplimentul de Seleniu asociat
tratamentului clasic al tiroiditei autoimune. Evaluarea leziunilor tiroidiene se bazează pe
tehnici imagistice din ce în ce mai performante. Elastografia este o nouă metodă de diagnostic
complementară ultrasonografiei clasice și este utilizată actualmente pentru îmbună- tățirea
diagnosticului patologiei tiroidiene. Elastografia ARFI, precum și ultrasonografia cu contrast
consolidată prin administrarea de Sonovue permit caracterizarea leziunilor tiroidiene și reduc
astfel numărul de biopsii.
Tiroidita Hashimoto înseamnă mai mult decât o simplă hipotiroidie.
Pacienţii care suferă de tiroidită Hashimoto au reflux gastric, carenţe nutritive, anemie,
o permeabilitate intestinală ridicată, sensibilităţi alimentare, probleme gingivale şi
hipoglicemie, în afara simptomelor „tipice” precum creşterea în greutate, intole-ranţa la frig,
depresia, oboseala, constipaţia sau căderea părului.
Organismul rămâne blocat într-o stare cronică de supraîncărcare imunitară, insuficienţă
suprarenală, disbioză intestinală, digestie problematică, inflamaţie şi anomalii de secreţie a
hormonilor tiroidieni. Ciclul se întreţine singur, continuând să provoace tot mai multe
simptome, până când intervine un factor extern care îl întrerupe.
În vederea refacerii echilibrului, pornim de la cele mai simple schimbări, prin elimi-narea
factorilor declanşatori, şi continuăm cu repararea altor sisteme afectate, permiţându-i
organismului să se vindece singur.
CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA TIROIDEI

1.1 ANATOMIA

Fig. 1 . Glanda tiroida

Numele glandei tiroide se datoreaza pozitiei sale, ea fiind situata în proximitatea
artajului tiroidian al laringelui care are formă de scut.
Glanda tiroidă , rosie-brună şi bogat vascularizată, este plasată anterior părţii inferioare a
gâtului la nivelul celei de a cincea vertebre cervicale şi prima toracalş.Tiroida este fixată la
partea anterioară şi laterală a traheei printr-un ţesut conjunctiv lax, prezintă un lob stâng şi
unul drept conectaţi printr-o bandă îngustă de ţesut situat median ce poartă denumirea de
istm.Greutatea glandei este de aprox. 25 g dar aceasta variază fiind uşor crescută la femei
comparativ cu barbaţii, creşte de asemenea în timpul menstrei şi al sarcinii.
 Fig.2 . Forma glandei tiroide
Lobii tiroidieni , situaţi de o parte şi alta a traheei şi a jumatăţii inferioare a cartilajului
tiroid, sunt uniţi de aceste structuri şi, de aceea, tiroida este solidarizată cu mişcările laringelui
şi cu cele ale deglutiţiei . Lobii sunt aproximativ conici, vârfurile lor ascendente diverg lateral
la nivelul liniilor oblice de pe lamina cartilajului tiroidian ; baza lor se gaseşte la nivelul
cartilajelor traheale patru şi cinci. Fiecare are aprox. 5 cm lungime, extensia transversală, faţă
de extensia antero-postrioară este mai mare. Porţiunea postero-mediană este ataşată la
cartilajul cricoid printr-un ligament lateral tiroidian. Suprafaţa laterală este convexă şi
acoperită de sternotiroidian, a cărui ataşare la linia tiroidiană oblică împiedică polii superiori
ai glandei să se extindă pe muşchiul tirohioidian. Mai spre suprafaţă se găsesc muşchii
sternohioidieni şi "pântecul" al omohioidului suprapuşi în partea inferioară de marginea
anterioară a sternocleidomastoidianului. Suprafaţa mediană este ataşată la laringe şi trahee
venind în contact la polul superior cu constrictorul laringean inferior şi cu partea posterioară a
cricotiroidului care o separă de la partea posterioară a laminei tiroidiene si cea a cartilajului
cricoid. Nervul laringean extern este median la aceasta parte a glandei în drumul său spre
cricotiroid. Sub trahee şi posterior acesteia, nervul laringean recurent şi esofagul se afla în
relaţie pe plan median. Suprafaţa posterolaterală este alături de teaca carotidei suprapunându-
se pe artera carotidă comună. Marginea anterioară subţire din apropierea braţului anterior al
arterei tiroide superioare, înclină în jos median. Marginea poterioară rotunjită este ataşată
dedesubt la artera tiroidiană inferioară unde are loc şi anastomoza acesteia cu braţul posterior
al arterei tiroide superioare. Lobul tiroidei este în mod normal mult mai mult vascularizat şi
adesea mai mare decât al doilea .Glandele parotide sunt în mod normal situate pe/sau
dedesubtul suprafeţei poterioare a lobilor tiroidieni.
Istmul conectează părţile inferioare ale lobilor, măsoară aprox. 1,25 cm pe plan
transversal şi vertical şi este, de obicei, situat anterior cartilajelor traheale doi şi trei deşi,
uneori poate fi situat superior sau inferior acestui nivel; localizarea şi mărimea sa fiind foarte
variate. Uneori istmul poate lipsi.
 Un lob piramidal conic ,care se întâlneşte la 1/3 din oameni, are adesea un traseu
ascendent spre osul hioid de la istm sau pe partea adiacentă a unuia din lobi(mai frecvent pe
partea lobului stang). Acesta este uneori detaşat în două sau mai multe părţi.

Fig.3. Sectiune orizontala a glandei tiroide

Glanda este acoperită de o capsulă subţire de ţesut conjunctiv din care pornesc septuri
conjunctive în parenchimul glandular, împărţindu-l în mase cu formă şi mărimi neregulate
care se numesc pseudolobuli. Foliculi sunt separaţi de un ţesut conjuntiv lax, stroma,care
conţine vase sangvine, limfatice şi fibre nervoase. Lobulaţia este evidentă ,mai ales la vârsta
tânără, la adult limitele lobulilor se şterg .

Fig.4. Raporturile glandei tiroide

Vascularizaţia şi inervaţia glandei tiroide

Glanda tiroidă este un organ foarte bine vascularizat(4-6 ml sânge/min./g). Este

aprovizionată cu sânge oxigenat de două perechi de artere ale căror braţe se anastomozează
reciproc pe suprafaţa sau în interiorul glandei. Artera tiroidiană superioară apare de o parte şi
de cealaltă a glandei fiind primul braţ al arterei carotide externe. Aceasta aprovizionează
porţiunea superioară, anterioară şi laterală a lobilor. Artera tiroidiană inferioară este braţ al
trunchiului tirocervical dar care ia naştere din prima porţiune a arterei subclaviculare. Aceasta
aprovizionează părţile posterioare, inferioare şi mediana pe fiecare parte a glandei. Arterele,
intrand sub capsula glandei , se ramifică imediat în ramuri mici , scurte, de aceea irigarea
sangvina a tiroidei este foarte abundentă. Debitul este reglat de dispozitive în forma de
"perini" longitudinale ale intimei arteriorelor. Aceste formaţiuni,având în componenta lor
fibre musculare longitudinale, prin contractarea lor pot reduce lumenul vaselor. Între arterele
mici se observă adesea anastomoze . Uneori se întâlneşte şi a cincea arteră, artera tiroidiana
anonimă, care nu are o pereche luând naştere din arcul aortic sau trunchiul brahiocefalic.
Venele formează o bogată reţea pe faţa organului şi în partea frontală a traheei. Din
acest plex se formează o venă superioară,una mjlocie şi una inferioară tiroidiană. Prima şi a
doua se varsă în vena jugulară internă, iar cea din urmă în vena anonimă(brahiocefalică
stângă) .O reţea de capilare se găseşte între epiteliul foliculilor tiroidieni şi endoteliul
capilarelor limfatice, înconjurând astfel foliculii. Aceasta vasta reţea de capilare vine în
contact strâns şi cu membrana bazală a foliculului. Strâns legate la capilarele sangvine sunt
numeroasele ramificaţii ale vaselor limfatice care străbat ţesutul conjunctiv interfolicular,
adesea de-a lungul arteriorelor către o reţea de vase mai mari de sub capsula glandei. De aici,
vasele limfatice mari ajung în ganglionii cervicali şi retrosternali de unde pleacă şi se varsa în
ductul toracic şi ductul limfatic drept. În limfa tiroidiana s-a demonstrat existenţa unui
conţinut mai crescut de radioiod decât în sângele venos tiroidian.
Numeroase fibre nervoase postganglionare simpatice care derivă din ganglionii
cervicali superiori, mijlocii şi inferiori ai trunchiului simpatic, penetrează capsula adesea
împreuna cu arterele. Terminaţiile nervoase, majoritatea nemielinice şi mielinice, formează o
fină reţea perivasculară în jurul foliculilor, având aspect de măciucp sau butoni. Fibrele
nervoase colinergice (parasimpatice) sunt ramificaţii laringeale recurente ale nervului vag.
Multe dintre acestea fac sinapsă cu vasele de sânge şi se presupune că ar avea astfel efect
vasomotor. Aceste fibre parasimpatice pot fi parţial preganglionare întrucât tiroida poate
conţine celule ganglionare.
În sprijinul inervaţiei vasomotorii există şi o reţea de fibre adrenergice care se termină în
apropierea membranei bazale a celulelor foliculare.
Unitatea fundamentală morfofuncţională a tiroidei este foliculul ce conţine o masă
omogenă, vâscoasă, galbuie numită coloid. Acesta este principalul constituent al masei totale
a tiroidei, înconjurat de un singur strat de celule epiteliale. Forma lor este sferică, ovală sau
poligonală. La copii, în general, sunt mai mici, se măresc în perioada pubertăţii, iar la adulţi se
micşorează de obicei dupa vârsta de 40-50 ani. Cantitatea şi consistenţa coloidului, precum şi
forma celulelor sunt foarte variate, depinzând de starea funcţională a tiroidei.

Fig.5. Vascularizatia si inervatia glandei tiroide

2.2 FIZIOLOGIA:
Funcţia tiroidei este de a secreta două seturi separate de hormoni, cu rol complet
diferit: hormonii tiroidieni şi calcitonina.
Tiroida sintetizează şi secretă doi hormoni iodaţi,esenţiali pentru satisfacerea
necesităţilor tesuturilor periferice: tiroxina(T4) şi triiodotironina(T3). În sângele venos
tiroidian, în afara acestor hormoni, se mai gaseşte şi revers triiodotironina(RT3). Pentru
sinteza acestor hormoni, tiroida trebuie să primească cantităţi adecvate de iod exogen în afara
altor constituenţi. Este greu de precizat necesarul zilnic de iod, de altfel variabil în funcţie de
conţinutul de iod al apei şi alimentelor, forma de prezentare, anumite preferinţe dietetice,
activitatea organismului, vârsta, etc. La adult cantitatea medie necesară este probabil cuprinsă
între 100-150(g/zi). Alimentaţia aduce iod sub forma organică şi anorganică. Din intestin
iodul este absorbit rapid şi aproape complet intrând în fondul comun de iod anorganic al
lichidelor extracelulare. Nu se cunosc rapiditatea absorbţiei şi nici forma sub care se absoarbe
iodul legat organic, dar se presupune că s-ar absorbi dupa ce s-a convertit în iod anorganic. În
afara sursei exogene, organismul mai primeste iod eliberat în fondul comun al lichidelor
extracelulare prin deiodarea hormonilor tiroidieni în ţesuturile periferice(40(g/dl) şi prin
"pierderea" de iod anorganic de catre tiroidă(10-50(g/dl).
 Concentraţia iodului în lichidele extracelulare este de 1,0-1,5(g/dl),iar conţinutul pool-
ului periferic este de aprox. 250(g). În compartimentul extracelular se găseşte deci numai o
mică parte din totalul iodului din organism, cantitate care este reînnoită şi consumată de mai
multe ori pe zi.
Iodul din lichidele extracelulare se pierde în cantităţi minime prin aerul expirat şi prin
piele şi, în cea mai mare parte este captat de tiroida(20%) şi rinichi(80%).Tiroida extrage doar
cantităţile de iod necesare pentru sinteza hormonilor iodaţi iar rinichiul elimină excesul de
iod. De aceea, atunci când creşte aportul, scade extracţia fracţională de iod din lichidele
extracelulare şi creşte excreţia urinară de iod, iar când scade aportul de iod creşte extracţia
fracţională tiroidiană de iod şi scad eliminarile urinare.
Prin scaun se elimină zilnic aprox. 20g iod, mai ales sub formă anorganică, provenit
atât din alimentaţie cât şi din derivaţii hormonilor tiroidieni eliminaţi în bilă(doar o parte din
iodul acestor derivaţi, deoarece o parte se re-absoarbe în cadrul circuitului enterohepatic).
Principalul organ care extrage iodul din lichidele extracelulare este tiroida, care
conţine de altfel şi cel mai important pool din organism (normal aprox. 8000(g), în cea mai
mare parte sub forma aminoacizilor iodaţi din tiroglobulina stocată intrafolicular. Din
cantitatea de aprox. 120g iod extrasă de tiroidă zilnic din lichidele extracelulare, 80 g se
secretă ca hormoni tiroidieni şi 40 g difuzează ("scapă") din tiroidă în lichidele
extracelulare.Turnover-ul iodului organic tiroidian este foarte lent (aprox. 1%/zi) la normali,
mai rapid la hipertiroidieni.
Biosinteza hormonilor tiroidieni are loc în coloid prin iodarea şi condensarea
moleculelor de tirozina ale tiroglobulinei.
Tiroglobulina, precursorul şi depozitarul hormonilor tiroidieni, este o glicoproteină cu
moleculă foarte mare, care constituie proteina majoră a coloidului folicular şi reprezintă
aprox. 75% din greutatea tiroidei, proporţie variabilă însă în funcţie de necesităţile fiziologice
ale glandei. Aprox. 10% din greutatea tiroglobulinei constă în glucide care include
glucozamina, manoza, fructoza, galactoza şi acid sialic.
Biosinteza hormonilor tiroidieni se realizează prin secvenţa a patru etape.
Tiroida prezintă un mecanism de transport activ al iodului din sânge în interiorul
glandei. Acest mecanism, denumit înca mecanism de sechestrare sau pompă de iod, introduce
iodul în celulele foliculare împotriva unui gradient electric. Iodul (I-) pompat activ se
acumulează la baza celulei şi apoi difuzează de-a lungul gradientului electric negativ spre
polul apical al celulei pentru a fi încorporat în proteine, sau se reîntoarce în lichidele
extracelulare în condiţii de echilibru. Într-o tiroida anormală iodul anorganic pompat în celule
este aproape imediat organificat şi, de aceea, nu se găseşte un raport T/S crescut.

Stocarea si eliberarea hormonilor tiroidieni.

Tiroida este singura glandă endocrină care posedă mari depozite hormonale şi la
nivelul căreia rata globală a turnover-ului hormonal este foarte lentă. În tiroidă compuşii
iodaţi sunt stocaţi extracelular în molecula de tiroglobulină.
Transportul plasmatic al hormonilor tiroidieni
Hormonii tiroidieni sunt transportaţi în plasmă în cea mai mare parte legaţi de proteine
şi doar 0,04% T4 si 0,4%T3 se găsesc în stare liberă.
In plasmă se găsesc trei proteine transportoare de hormoni tiroidieni:
-globulina care se leagă de hormonii tiroidieni (TBG-thyroid hormone binding globin)
este o glicoprotein monomeră prezentă în cantităţi foarte reduse
-prealbumina care leagă tiroxina(TBPA-thyroxine binding prealbumin)
-albumina, deşi are o afinitate redusă pentru hormonii tiroidieni, se găseşte în cantitate
mare în plasmă.
Capacitatea de legare a hormonilor tiroidieni de către proteine plasmatice poate
prezenta variaţii importante, deoarece concentraţia plasmatică a acestor proteine poate fi
influenţată de o serie de droguri sau de boli. În cazul unor creşteri rapide şi susţinute ale
concentraţiei plasmatice ale proteinelor transportoare concentraţia hormonilor tiroidieni liberi
scade, deoarece scade rata intrarii hormonilor în ţesuturi, iar scăderea concentraţiei plasmatice
a hormonilor liberi stimulează secreţia de TSH, care activează secreţia tiroidiană şi măreşte
concentraţia hormonilor tiroidieni liberi.
Metabolismul hormonilor tiroidieni
Metabolizarea hormonilor tiroidieni poate fi afectată de diverse droguri sau în diverse
boli. Arsurile, traumele, neoplasmele avansate, ciroza, insuficienţa renală, infarctul miocardic,
stările febrile inhibă deiodarea. Inanitia de 24 ore scade nivelul T3.
Reglarea funcţiei tiroidei
Rolurile importante deţinute de hormonii tiroidieni în reglarea metabolismului necesită
o adaptare permanentă şi adecvată a ratei secreţiei lor în funcţie de necesităţile variabile ale
organismului. De aceea, activitatea glandei tiroide este reglată prin mecanisme extrem de
eficiente, mai complexe decât cele care controlează activitatea celorlalte glande endocrine.
 Efectele principale ale TSH sunt:
-activarea mecanismului de transport activ al iodului ,
-stimularea organificării iodului,
-creşterea exocitozei tiroglobulinei în lumenul folicular;
-mărirea activităţii de transcripţie a tiroidei urmată de hiperplazie şi guşă în condiţiile
stimulării cronice;
-efecte stimulatoare asupra metabolismului intermediar tiroidian;
Principalele acţiuni ale hormonilor tiroidieni sunt :
1. creşterea excreţiei de azot, ca urmare a intensificarii catabolismului proteinelor
musculare şi plasmatice şi scăderea rezervelor adipoase, consecutiv activării
lipolizei. De aceea, dacă nu se administrează cantităţii suplimentare de alimente,
hormonii tiroidieni produc scăderi în greutate ;
2. . scăderea sintezei de colesterol, dar mai ales activarea mecanismelor hepatice care
înlătura colesterolul din circulaţie ;
3. creşterea absobţiei intestinale de glucoză dar şi a catabolismului ei tisular,
concomitent diminuând depozitele hepatice de glicogen ;
4. hormonii tiroidieni produc iritabilitate , nelinişte ;
5. controlează creşterea şi dezvoltarea normală ;
6. controlează dezvoltarea gonadelor şi menţinerea activităţii lor normale ;
7. împreună cu prolactina, sunt principalii hormoni care menţin secreţia lactată ;

Rolul fiziologic.
Intensificarea metabolismului bazal şi energetic. Hormonii tiroidieni (HT):
- stimulează absorbţia intestinală şi transportul intracelular al glucozei; stimulează
sintezele proteice; intervin în creştere, dezvoltare şi diferenţiere;
-stimuleaza lipoliza, sinteza hepatica de lipide; rol antiaterogen.
Efecte asupra ap. cardiovascular:
- au efect inotrop pozitiv şi cronotrop pozitiv;
-cresc viteza de contracţie şi relaxare miocardică; cresc TA sistolică şi debitul cardiac.
Efecte asupra musculaturii scheletice:
- cresc tonusul şi forţa de contracţie,
- cresc vitezade răspuns reflex miotatic.
Efecte asupra respiraţiei:
- cresc frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei.
 Efecte asupra sistemului nervos:
- stimulează în perioada neonatală diferenţierea neuronală, dezvoltarea normală a
sinapselor şi mielinizarea.
- stimulează secreţia de insulină, PTH, GC, hormoni sexuali.
Reglarea funcţiei tiroidiene.
-se realizează de către TSH şi TRH, prin bucle lungi de feed-back negativ. Poziţia
centrală este deţinută de nivelul plasmatic al T3 şi T4 la nivelul adenohipofizei, care intervine
în modsecundar la nivelul nucleilor hipotalamici secretori de TRH.
Calcitonina e un polipeptid format di 32 de aminoacizi ce e eliberat din tiroidă când
nivelul calciului plasmatic e crescut.
Rolul fiziologic al calcitoninei e probabil protecţia scheletului în perioada cand nivelul
calciului e scazut.

II. Ecografia de tiroidă:

Fig.6. Ecografia glandei tiroide

Din punct de vedere morfologic, cea mai simplă investigaţie a tiroidei este ecografia
tiroidiană. Volumul şi structura tiroidiană pot fi evaluate cu acurateţe. În cazul nodulilor
tiroidieni, ecografia poate ajuta la efectuarea unei puncţii tiroidiene cu ac subţire, care
diferenţiază nodulii tiroidieni benigni de cei canceroşi.

Este cea mai bună investigaţie imagistică pentru nodulii tiroidieni;

 1. arată numărul şi dimensiunile exacte are nodulilor, făcând posibilă urmarirea lor în
timp;
2. anumite caracteristici ecografice sunt sugestive de benignitate/malignitate, orientând
diagnosticul;
3. nu există, totuşi, elemente ecografice sigure care să spună clar dacă un nodul este
malign sau benign;

III. Scintigrafia tiroidiană: utilizează o cantitate mica de iod radioactiv pentru a obţine o
imagine a glandei tiroide. Din cauză că celulele tiroidiene canceroase nu preiau aşa uşor iodul,
comparativ cu celulele tiroidiene normale, acest test este folosit pentru a determina
probabilitatea ca un nodul tiroidian să conţina celule canceroase. Dacă este utilizată ca primă
metodă de diagnostic, scintigrama poate determina care dintre pacienţi necesită o biopsie
tiroidiană.

Fig. 7. Imaginea scintigrafica a tiroidei

Scintigrafia tiroidiană

1. precizează dacă un nodul captează sau nu iodul;

2. nodulii care captează se numesc “calzi”, cei care nu captează se numesc “reci”;
3. peste 99% din nodulii calzi sunt benigni;
4. 80-90% dintre nodulii reci sunt benigni, 10-20% fiind maligni (canceroşi);
5. un nodul “cald” va fi doar urmărit, daca nu produce hipertiroidie;
6. un nodul “rece”, în funcţie de dimensiuni şi caracteristicile ecografice, poate fi
investigat suplimentar dacă se consideră ca riscul să fie cancer este crescut;
IV. Puncţia tiroidiană cu ac fin: se realizează sub anestezie locală, fiind nevoie de un ac
foarte fin prin care se extrag câteva celule din nodulul tiroidian. Este o procedură relativ
simplă care nu necesită o pregatire specială. De obicei, se extrag celule din diferite zone ale
nodulului, pentru a depista eventuala prezenţă a celulelor canceroase. Ulterior, celulele se
examinează la microscop de către medicul anatomopatolog.

Fig.8. Puncţia tiroidiană cu ac fin

1. este o investigaţie extrem de utilă care a scăzut mult numărul de interveţtii chirurgicale
nenecesare pe tiroidă;
2. inainte de introducerea acestei metode singura posibilitate, de multe ori, de a afla dacă
un nodul era sau nu malign era operaţia prin care se scotea tiroida, cu examinarea
ulterioară la microscop a ţesutului excizat (scos);
3. rezultatul la puncţie este sub forma: benign (75%), malign (5%), neprecizat (suspect)
(20%);
4. când rezultatul este “suspect” nodulul poate fi operat sau doar urmărit – în funcţie de
aspectul ecografic, vârsta pacientului, preferinţele şi experienţa medicului;

Se pot obtine informaţii suplimentare şi utilizând alte tehnici imagistice, în caz de guşi
compresive mari, cu componenta care plonjează în mediastin, în spatele osului pieptului,
vizualizarea tiroidei se face cel mai bine utilizând computer tomografia sau RMN.
Anumite tipuri de cancere tiroidiene pot fi urmărite folosind markeri specifici, ca de
exemplu calcitonina sau tiroglobulina, postoperator.

2.10. DIAGNOSTIC

Diagnosticul - are următoarele etape:

1. Diagnosticul pozitiv – anamneza, examenul clinic şi examinările paraclinice
2. Diagnosticul diferenţial.

2.10.1 Diagnosticul pozitiv : se stabileşte pe baza anamnezei (debut brusc de tip infecţios),
examenului local (semnele celsiene) şi examenele biologice (leucocitoza, VSH crescut, PBI
moderat crescut, RIC foarte scazut). : Puncţia biopsie stabileşte de regulă diagnosticul.

Anamneza : istoricul bolii

Examenul clinic : Simptomele locale constau în tetrada clasică a oricărei inflamaţii :

- tumor: hipertrofie tiroidiana adesea marcată, cu interesare globală sau lobară, cu consistenţa
uniformă şi renitentă în cele nesupurative, sau cu zone de fluctuenţă, cu tendinţa la abcedare
în cele supurative;
- dolor: tiroida este dureroasă spontan sau la palpare, durere direct proportională cu viteza cu
care inflamaţia determină o presiune exagerată asupra capsulei tiroidiene. Mobilizarea glandei
prin deglutiţie sau palpare intensifică durerea;
- calor: regiunea afectată este caldă ;
- rubor: culoarea tegumentelor din zona inflamată este roşu-aprins, variabilă în funcţie de
evoluţia inflamaţiei şi, eventual, a tromboflebitei venelor jugulare externe.
- Simptome regionale: adenopatie, uneori severă şi dureroasă a lanţului ganglionar
laterocervical, iradierea durerii în zonele de vecinătate, regiunea anterioară a gâtului, urechi,
faringe, cap, fenomene de compresie asupra vaselor, traheei, esofagului etc.
- Simptome generale: ascensiune termică 39—40°, frisoane intense şi repetate, curbatură,
cefalee, mialgii, artralgii, astenie.
Glanda marită de volum cu tegumente edemaţiate, eritematoase, cu hipertermie locală.

Palpare - tiroida de consistenţă crescută, dureroasă

Fluctuenta = abces

Examenele paraclinice

1. Leucocitoză cu neutrofilie

2. Valori crescute VSH (VSH ~ 100 mm/h)

3. Val. crescute gamma si alfa 2-globuline.

 4. Scintigrama tiroidiană - zona necaptantă, difuză.

5. Ecografie - iniţial hipoecogen, transonic la constituirea abcesului.

6. Hemocultura poate izola uneori agentul patogen.

7. Radioiodocaptarea in limite normale.

8. Punctie pt. Prelevare puroi şi izolare agent etiologic.

Anatomia patologica

Macroscopic - tiroida hipertrofiată, dură, culoare alb-galbuie

Microscopic - reactie granulomatoasa multifocala, infiltraţie limfo-plasmocitară şi fibroză

interstiţială. Granuloamele sunt centrate de celule gigante multinucleate cu aspect vacuolizat,
înconjurate de macrofage, celule epitelioide şi monocite (tiroidita granulomatoasă sau
pseudotuberculoasă).

2.10.2.Diagnosticul diferenţial se face cu:

- alte tiroidite ; acute, subacute (alte subtipuri), cronice

-carcinomul tiroidian

-chiste hemoragice(aparute de obicei dupa traumatisme)

-tumori benigne sau maligne din regiunea cervicală

-chist dermoid

-chist tireoglos

-inflamaţii specifice tiroidiene

-limfom

-lipom

-chist hidatic

-alte afecţiuni ale organelor din regiunea cervicală.

2.11 EVOLUŢIE. PROGNOSTIC. COMPLICAŢII

Sub tratament corect şi precoce, de regulă se obţine remisiunea procesului inflamator.

În rarele cazuri de tiroidită supurată procesul rămane unilateral, abcesul poate fistuliza la
tegumente, mai rar în trahee sau esofag. Este posibilă si difuzarea spre spaţiile profunde ale
gâtului sau spre mediastin prin teaca pachetului sculo-nervos al gâtului, cu apariţia unei
mediastinite grave. Evoluţia generală a bolii este favorabilă; în 1-6 luni fenomenele
inflamatorii se remit spontan, funcţia glandulară se normalizează; există şi posibilitatea ca
evoluţia să se facă spre dezvoltarea unei guşi mixedematoase.
Prognosticul este în general favorabil, remisia spontană a fenomenelor fiind posibilă
într-un număr însemnat de cazuri. Mixedemul secundar este rar.

Complicaţii :
septice: abcedare (risc de mediastinită)  fistulizare tegumente sau în organele vecine
(esofag, trahee), chiar diseminari la distanţă; mecanice: compresiune pe
structurile vecine (trahee, esofag, recurenţi, lant simpatic cervical);
vasculare: tromboze;
endocrine: rare (dupa vindecarea bolii pacienţii rămân eutiroidieni).

2. 12. TRATAMENTUL

2.12.1.Tratamentul profilactic presupune tratarea corectă a infecţiilor generale, infecţiilor

din focarele de vecinatate, precum şi profilaxia guşilor în focarele endemice.
2.12.2.Tratamentul curativ
- combaterea factorului etiologic;
- excluderea zonei afectate (eventual pe cale de abcedare sau abcedată)
- substituţie tiroidiană.
 Combaterea factorului etiologic constă în antibioterapie intensă cu antibiotice
administrate în funcţie de antibiogramă, când aceasta a putut fi efectuată (din focarele de
vecinatate sau prin hemocultură), sau cu antibiotice cu spectru larg, când factorul etiologic nu
a fost identificat. Un tratament cu antibiotice prompt instituit, bine condus şi eficient poate
asigura vindecarea completă, fara sechele funcţionale.

Când situaţia clinică o impune - abces sau tendinţa la abcedare , se trece la

tiroidectomie subtotală parcimonioasă sau largă, în funcţie de extinderea procesului
inflamator, tiroidectomie efectuată de un chirurg avizat, cu precauţia de a nu se rupe capsula
tiroidiană şi asigurând drenajul prompt, cu aspiraţie continuă, pentru a evita invazia
ţesuturilor din jur şi în special a mediastinului.

Tratamentul substitutiv cu hormoni tiroidieni se impune doar atunci când

antibioterapia nu a dus la recuperarea completă a ţesutului tiroidian, când distrucţia
endogenă sau exogenă a exclus o parte a ţesutului tiroidian activ. Se administrează tiroidă
pulbere, L-tiroxina, triiodotirozina etc. în funcţie de gradul de hipotiroidism indus şi având
grijă să se menţină valorile normale ale TSH-ului.

2.12. 3 Medicamentos

Tratamentul face apel la luarea zilnica de tiroxină

- în faza de congestie tratamentul este medical: repaus, comprese alcoolizate, antiinflamatorii

nesteroidiene şi/sau steroidiene, antibioterapie condusa în funcţie de etiologia probabilă,
dedusă din circumstanţele etiopatogenice ale tiroiditei, la care se adaugă terapia specifică cu
extract tiroidian sau T3 pentru blocareaTSH-lui.
- în faza de supuraţie tratamentul este chirurgical şi constă în incizia, evacuarea şi drenajul
colecţiei; se recoltează obligatoriu puroi pentru examenul bacteriologic şi antibiograma.

2.12.4 Chirurgical

Evacuarea şi drenajul colecţiilor:

Drenajul chirurgical reprezintă metoda chirurgicală prin care se realizează evacuarea la
exterior a colecţiilor lichidiene acumulate în conditii patologice în anumite cavităţi naturale
sau neoformate ale organismului, precum şi în perioada postoperatorie. Dupa scopul urmarit
poate fi:- drenaj profilactic (postoperator): instituit ori de câte ori exista riscul colectării de
produse biologice (sânge, limfă, conţinut intestinal, biliar, contaminare septică etc.) şi drenaj
curativ: evacuare a colecţiilor purulente, hematice, sau de altă natură, acumulate în diferite ţe-
suturi sau cavităţi ale organismului.

Complicaţii:- infectare exogenă a cavităţii (orice dren funcţionează ca o "poartă" deschisă

spre exterior pentru germeni); leziuni de decubit (ulceraţii ale organelor cavitare sau vaselor
pe care se sprijină drenul), cu risc de producere de peritonită sau sângerari importante;
fistulizare (drenaj ineficient sau suprimat prematur);abces rezidual.

Tiroidectomii mai mult sau mai putin întinse:

Fig.9. Tiroidectomie

Tiroidectomia este ablaţie chirurgicală a unei părţi sau a totalităţii glandei tiroide
Tiroidectomia este o intervenţie chirurgicală frecventă, indicată în mai multe boli tiroidiene :
hipertiroidie (creşterea patologică a producţiei de hormoni tiroidieni), a cărei formă, cea mai
obisnuită este boala lui Basedow, nodul izolat, guşa nodulară (hipertrofie a glandei asociată cu
mai mulţi noduli), cancer tiroidian. Operaţia se desfăşoară sub anestezie generală; după o
incizie orizontală a bazei gâtului, chirurgul îndepărtează fie o mică tumoră izolată (enucleere),
fie jumatate din unul sau din ambii lobi care formează glanda (lobectomie zisă parţială sau
subtotală), fie un lob întreg (lobectomie), fie chiar glanda întreaga (tiroidectomie totala).
Complicaţii - tiroidectomia este o operaţie benignă: dar delicată din punct de vedere tehnic,
deoarece ea trebuie să păstreze nervii recurenţi, care au contact cu glanda şi sunt responsabili
de funcţionarea vocii, precum şi micuţele glande paratiroide, lipite de partea posterioară a
lobilor tiroidieni, care controlează metabolismul fosforului şi calciului. Complicaţiile acestei
operaţii (hemoragii, infecţii locale) sunt foarte rare. În caz de ablaţie totală, un tratament de
substituţie prin hormoni tiroidieni trebuie sa fie urmat tot restul vieţii.

Fig.10. Hemitiroidectomie

Hemoragia produsa prin smulgerea venei tiroidiene medii este greu de stapanit.
Evidentierea vasului trebuie facuta cu rabdare, prin tamponament repetat. In extremis, se
descopera si se ligatureaza trunchiului venei jugulare interne de fiecare parte a rupturii.
Embolia gazoasa este un accident extrem de rar, producandu-se cu prilejul deschiderii
accidentale a unei vene cervicale mari, in cursul exerezei unor glande voluminoase. In timpul
inspirului, prin zona de efractie a peretelui venos, se aspira o cantitate de aer. Se oblitereaza
vena si se iau masurile de resuscitare.
Compresiunea regiunii carotidiene prin departatoare sau manevre intempestive
poate produce sindromul sinusului carotidian (bradicardie, hipotensiune, bradipnee).
Sincopa cardiaca intraoperatorie este un accident grav, manifestat prin paloare,
midriaza, dispnee, puls filiform si moarte in lipsa unei reanimari adecvate
Lezarea traheei, rara, poate aparea in gusile aderente, cu tulburari de compresiune,
traheomalacie; se sutureaza traheea sau, daca nu este posibil, se efectua traheostomia.
Leziunea nervului recurent se poate produce prin elongare sau sectionare, prindere
in ligatura. Descoperirea sistemica nu pare lipsita de riscuri. Leziunea bilaterala este urmata
de insuficienta respiratorie acuta fiind necesara traheostomia.
Alte complicatii, exceptionale, dar posibile sunt leziuni esofagiene si pleurale.
 3.12 . 4.Anestezia
Anestezia trebuie sa suprime complet excitatiile dureroase, sa asigure libertatea cailor
respiratorii si echilibrul cardiovascular, sa elimine traumatismul psihic al bolnavului.
Pregatirea preoperatorie adecvata, folosirea anesteziei generale si perfectionarea tehnicii au
condus la imbunatatirea rezultatelor in chirurgia tiroidei.
Preanestezia este importanta in hipertiroidii datorita starii de instabilitate
neuropsihica a acestor bolnavii. Ca premedicatie sunt folosite asocieri intre barbiturice,
opiacee, morfinomimetice si derivate de fenotiazina. Se foloseste Petidina (Mialgin),
analgezic puternic si sedativ moderat, cu efect parasimpaticolitic (reduce secretiile), dar care
creste frecventa cardiaca. Se administreaza intramuscular, in doza de 0,1 g, cu 45 minute
inaintea anesteziei. Drogurile pe baza de fenotiazina (Romergan) au o aplicabilitate speciala
in hipertiroidii, fiind analgezice si narcotice moderate, utile pentru efectele lor
antihistaminice.
Se pot utiliza doua tipuri de anestezie, loco-regionala si generala, ultima fiind
preferata datorita avantajelor sale: eliminarea stresului psihic, analgezie perfecta, ventilatie
corecta si oxigenare buna, stabilitate cardiovasculara, planuri anatomice nemodificate, control
usor al complicatiilor cardio-respiratorii, confort chirurgical.
Anestezia locala este cea mai veche metoda folosita in chirurgia tiroidei, astazi avand
indicatii rare, in special contraindicatiile anesteziei generale. Se utilizeaza novocaina (0,5-
1%), xilina (0,5%). tetracaina (0,15%), in cantitati de 80-100 ml. Tehnica acestui tip de
anestezie consta in infiltratia subcutana a regiunii pe o suprafata cuprinsa intre o linie
orizontala care trece cranial la nivelul hioidului, caudal sub clavicule si furculita sternala, iar
lateral la 3-4 cm de extremitatiile viitoarei incizii, pe marginea posterioara a muschiului
sternocleidomastoidian. Dupa decolarea lamboului cutanat superior si disocierea muschilor
subhioidieni, se efectueaza infiltratia musculaturii introducand sub marginea interna a
muschilor cate 20-30 ml de anestezic de fiecare parte; dupa identificarea lobilor tiroidieni, se
infiltreza pediculii tiroidieni superiori. Cand interventia se prelungeste peste 60-90 minute,
este necesara o suplimentare a dozei infiltrate sau instalarea unei perfuzii lente cu novocaina
0,5% (200-300 ml), cu efecte sedativ, antalgic si de prevenire a crizei.
Anestezia generala cu intubatie orotraheala reprezinta metoda de electie. Dintre cele
doua metode de anestezie generala, neuroleptanestezia ofera cele mai mari avantaje pentru
chirurgia tiroidei. La bolnavii cu cardiotireoza, este necesara o monitorizare cardiorespiratorie
eficienta, pentru a se putea corecta imediat tulburarile cardiace si respiratorii care pot sa
apara. Dintre complicatiile anestezice intraoperatorii, se pot mentiona intubatia dificila,
aritmiile, modificari tensionale.

Cap III ANATOMIE SI FIZIOLOGIE TIROIDITA HASHIMOTO

 Glanda Tiroida este una dintre cele mai mari glande din organism.Glanda Tiroida
face parte din sistemul endocrin.Glanda Tiroida are secretie endocrina, ceea ce inseamna ca
iai varsa produsii de secretie in organism.Glanda Tiroida este localizata la nivelul gatului, sub
marul lui Adam. Principalul scop pe care il are glanda tiroida este acela de a produce hormoni
tiroidieni. Acesti hormoni controleaza cresterea si metabolismul in cazul adultilor si cresterea,
dezvoltarea si metabolismul in cazul copiilor.
Glandele endocrine sunt unitati functionale formate din mai multe celule care pot
secreta hormoni, localizate in diferite regiuni ale corpului, alcatuind sistemul endocrin.
Fiecare glanda are o functie specifica ce contribuie la mentinerea echilibrului mediului intern
si a supravietuirii organismului uman.
Astfel, hormonii joaca un rol in tot ceea ce facem: cum gestionam stresul, cum
absorbim grasimile, modul in care ne reproducem etc. In plus, multi dintre hormoni au
caracteristici comune: regleaza unele senzatii care nu au nici o explicatie psihologica (precum
oboseala, atractia sexuala si preferinta pentru vremea calda sau rece).
Problemele cauzate de functionarea necorespunzatoare a tiroidei sunt preponderente in zonele
de deal si de munte, iar in Romania bolile de tiroida reprezinta una din afectiunile des
intalnite. Pe baza distributiei populatiei in functie de relief, s-a constatat o mai mare frecventa
a aparitiei afectiunilor tiroidiene in zonele unde apa din panza freatica este mai saraca in iod -
substanta minerala indispensabila pentru mentinerea sanatatii tiroidei - sau prea bogata in
acest mineral.

Caracteristici

 Aşezare: în faţa traheei

 Greutate: 5-30 gr
 Structura: lobul drept, lobul stâng, istm (punte)
 Secretă hormonii: tiroxină, triiodotironină si calcitonina
 Boli datorate funcţionării deficiente:
o piticism (nanism tiroidian/cretinism)
o guşa endemică
o boala lui Basedow

Funcţionare
În interiorul foliculilor se găseşte un coloid proteic care conţine o singură proteină,
Tireoglobulina, din care sunt sintetizaţi hormonii tiroidieni, care actioneaza in tot organismul
si care influențează metabolismul, creșterea și dezvoltarea, precum și temperatura corpului.
Principalii Hormoni sunt :
 Tiroxina- T4 - are ca acțiune creșterea metabolismului bazal și are rol în procesele
morfogenetice, de creștere și diferențiere celulară și tisulară. Această acțiune se manifestă
foarte pregnant la nivelul sistemului nervos. Atunci când nivelul de T4 din circulație scade,
hipotalamusul (organ situat în masa cerebrală) eliberează tirotropina, care stimulează la
rândul ei eliberearea de TSH de către glanda pituitară (organ aflat în spatele
hipotalamusului); TSH-ul stimulează tiroida să producă o cantitate și mai mare de T4. Odată
cu creșterea concentrației de T4, se stopează și eliberarea de TSH.T4 reprezintă aproape 90%
din totalul hormonilor tiroidieni, față de T3 cu mai puțin de 10%. În interiorul glandei
tiroide, T4 este legat de o proteină numită tiroglobulină, iar atunci când organismul necesită
acest hormon, glanda îl eliberează în circulație. În sânge, T4 se găsește atât sub formă liberă
(nelegat) cât și sub formă de hormon legat; concentrația de T4 liber este doar 0,1% din
totalul hormonului. Acesta se găsește într-o stare relativ inactivă, dar urmează să fie
transformat într-un hormon activ, T3, în interiorul ficatului și al altor țesuturi.Dacă tiroida nu
produce o cantitate suficientă de T4 (dereglare a glandei sau deficit de TSH), atunci
pacientul va prezenta simptome ale hipotiroidismului: creșterea în greutate, ten uscat,
intoleranță la frig, menstruație neregulată și oboseală. Dacă T4 se găsește în exces, ritmul
funcționării organismului va crește și vor apărea simptome ale hipertiroidismului, precum
creșterea pulsului, stare de anxietate, pierderea în greutate, insomnia, tremur al mâinilor,
umflături și iritarea ochilor.Cele mai frecvente cauze ale dereglărilor tiroidei au legatură cu
bolile autoimmune, cum sunt sindromul Graves (hipertiroidism) și sindromul Hashimoto
 (hipotiroidism), dar pot fi determinate și de tiroidită (inflamarea glandei), cancerul tiroidian
și excesul / deficitul de TSH.
 Triiodotironina - T3 - este implicata în aproape fiecare proces fiziologic, inclusiv în
creștere și dezvoltare, metabolism, temperatura corpului și ritmul cardiac. Efectele T3 asupra
țesuturilor țintă sunt de aproximativ patru ori mai puternice decât cele ale T4, T3 fiind forma
biologic activă :
Metabolismul glucozei T3 potențează efectele receptorilor β adrenergici asupra metabo
lismului glucozei, stimulând degradarea glicogenului în glucoză și sinteza glucozei în
gluconeogeneză.
Metabolismul lipidelor -T3 stimulează oxidarea și eliminarea colesterolui și crește
numărul de receptori LDL, stimulând lipoliza.
Inimă -T3 crește frecvența cardiacă și forța de contracție, crescând debitul cardiac, prin
creșterea numărului receptorilor β-adrenergici în inimă. Acest lucru duce la creșterea
tensiunii arteriale sistolice și scăderea tensiunii arteriale diastolice. Aceste efecte
creează pulsul tipic observat în hipertiroidism.
Dezvoltare -T3 are un efect vital în dezvoltarea embrionului și sugarului. Aceasta
influențează dezvoltarea plămânilor și creșterea postnatală a sistemului nervos central.
T3 stimulează producția de mielină și de neurotransmițători, precum și creșterea
axonilor. Triiodtironina participă la creșterea liniară a oaselor.
Neurotransmițători -T3 poate crește concentrația serotoninei în creier, în special în
cortexul cerebral și regleaza numărul receptorilor 5HT-2.
Tiroida conţine şi o populaţie redusă de celule parafoliculare (celule C) care secretă
calcitonina şi pot cauza carcinomul tiroidian medular, prin transformare malignă dar si
Hormonii T2 și T1 sunt gandite sa joace roluri minore în Tiroida si restul corpului, servind în
principal ca precursori ca produse secundare de formare T4/T3. Ele pot fi mai implicate în
funcția tiroidiană, dar în măsura în care putem, au remarcat puțin impact dincolo in asta .
 Calcitonina este un hormon tiroidian care, împreună cu hormonul paratiroidian (PTH),
regleaza calciu, iar acesta este un alt nivel de măsurare care, poate fi prea scăzută si asociata
in Hipotiroidism.T2 și T1 nu sunt măsurate, deoarece acestea nu au inca nici o valoare
clinică demonstrată (in curand vom afla ca exista o corelanta). Calcitonina este uneori
măsurată ca parte a unui "panel extins de tiroida", atunci când încearcă să se așeze pe un
diagnostic definitiv în cazul în care nici unul nu este clar, în special în cazurile unor tumori
endocrine suspecte. Valorile pentru acestea din urmă sunt considerate normale sub 10 pg /ml
la bărbați și 5 pg /ml la femei. Spre deosebire de tratamentele medicale standard pentru
 Hipotiroidism, suplimentele tiroidiene deshidratate conțin adesea T1, T2, T3, T4 și
calcitonină. Secreţia de hormoni tiroidieni este stimulată de către un alt hormon numit TSH
(Thyroid Stimulating Hormone) care este secretat de glanda hipofiză (vezi mai jos). Funcţia
glandei tiroide este
extrem de importantă pentru organism, afectând pulsul şi tensiunea arterială, nivelul de coles
terol, metabolismul energetic, tonusul muscular, văzul, starea psihică şi multe altele.
Glanda este alcătuită din foliculi sferici şi canale producătoare de tiroxină, înconjurate de
ţesut conjunctiv lax. Foliculii sunt tapisaţi de un epiteliu unistratificat, plat sau prismatic înalt;
cavitatea foliculară e plină de coloid omogen (ea conţine hormonul tiroxina). Între foliculi, în
ţesutul conjunctiv se află grupe de celule clare - celulele C parafoliculare, producătoare de
calcitonină. Glanda creşte în volum la pubertate şi la naştere şi diminuă cu vârsta sau în caz de
malnutriţie. La embrion glanda tiroidă se dezvoltă din mugurele epitelial nepereche al
peretelui ventral al intestinului cefalic. Când mugurele se detaşează, în locul său (mai târziu
acesta constituie rădăcina limbii) rămâne gaura oarbă.
Afecţiuni corelate
Pacienţii care suferă de afecţiuni ale glandei endocrine au variaţii ale nivelului energetic, au
intoleranţă la frig sau căldură, variaţii ale tonusului muscular, labilitate emoţională sau
probleme cu greutatea corporală. Afecţiunile tirodei se manifestă prin modificări calitative sau
cantitative ale secreţiei hormonale, mărirea tiroidei (guşă) sau ambele. Secreţia insuficientă de
hormoni tiroidieni este denumită Hipotiroidie sau mixedem, însotită de scăderea consumului
caloric (hipometabolism). Secreţia excesivă de hormoni tiroidieni determină hipertiroidie sau
tireotoxicoză şi hipermetabolism.
Mărirea glandei tiroide (guşa) poate fi generalizată sau focală:
 mărirea generalizată poate fi asimetrică, lobul drept având o tendinţă mai mare de creştere
decât lobul stâng şi poate fi asociată cu o secreţie hormonală crescută, normală sau scăzută
în funcţie de afecţiunea determinantă ;
 marirea focală sugerează de obicei o afecţiune tumorală benignă (asociata de obicei cu
creşterea secreţiei hormonilor tiroidieni şi hipertiroidie) sau malignă. Guşa tiroidiană poate
comprima structurile învecinate de la nivelul gâtului sau mediastinului.

Hipofiza este o glandă mică (500 mg), situată median la baza creierului într-o cavitate aosului
sfenoid denumită „șaua turcească”, posterior de chiasma optică.Are trei lobi: anterior,
intermediar și posterior. Lobul anterior sau adenohipofiza reprezinta 75% din masa glandei,
lobul intermediar 2% (redus la o simplă lamă epitelială aderentă la cel posterior), iar cel
 posterior sau neurohipofiza, restul. Adenohipofiza și lobul intermediar au origine
embriologică comună, epitelială, iar neurohipofiza are origine nervoasă ca și hipotalamusul de
care se leagă. Neurohipofiza are rolul de a elibera hormonii secretați de nucleii anteriori ai
hipotalamusului. Adenohipofiza secretă hormoni non-glandulotropi (nontropi)- hormonul de
creștere - STH (GH), prolactina - LTH hormoni glandulotropi ( tropi) - adrenocorticotropul
(ACTH), gonadotropii (FSH și LH), tirotropina TSH .Lobul intermediar hipofizar secretă
hormonul melanocitostimulator (MSH) Neurohipofiza eliberează hormonul antidiuretic (ADH
sau vasopresina) ocitocina (oxitocina)
 Reglarea hipofizei
1. Hormoni hipotalamici stimulatori: TRH - hormon eliberator de tirotropină -
tireostimulina, CRH -corticoliberina - hormon eliberator de ACTH, GH-RH - hormon
eliberator de hormon somatotrop
Gn-RH - hormon eliberator de gonadotropi - gonadoliberine, PRH - hormon eliberator de
PRL RH - hormon eliberator de MSH.
2. Hormoni inhibitori: SRIF sau somatostatină - inhibă eliberarea GHPIF - inhibă
eliberarea de PRL MIF - inhibă eliberarea de melatonină.
Hormonii hipofizei :
- Hormonul somatotrop (STH sau hormonul de crestere). Prin intermediul factorilor insulinici
de creștere are acțiune asupra cartilajelor de creștere, anabolismului muscular și creșterii
celulare. UP = acromegalie, LOW = hipopituitarism.
- Prolactina (LTH, hormonul luteotrop sau mamotrop). Stimulează secreția lactată a glandei
mamare, este un inhibitor al activității gonaotrope și este capabilă să prevină ovulația. UP =
hiperprolactinemii.
- Hormonul adrenocorticotrop (ACTH). Stimulează producția de hormoni a
corticosuprarenalei, crescând concentrația sangvină a glucocorticoizilor și a hormonilor
sexuali. Are efecte reduse asupra secreției de mineralocorticoizi. UP = boala Cushing
- Hormonul foliculostimulant (FSH). Rol în recrutarea foliculilor primordiali la femeie, iar la
bărbat rol în spermatogeneză. UP = menopauza.
- Hormonul luteinizant (LH). Rol major în steroidogeneză. Declanșează ovulația. Stimulează
producția de testosteron din celulele Leydig testiculare. LOW = insuficiența gonadică
secundară.
- Hormonul tireotrop (TSH). Rol în asigurarea secreției adecvate de T3 și T4. Proliferarea și
hipertrofia celulelor tiroidiene. LOW = hipertiroidism și hipotiroidism secundar (hipofizar)
UP = hipotiroidismul primar.
 - Hormonul melanozitostimulant (MSH). Rol în stimularea pigmentogenezei

Problemele tiroidiene
 Gusa : Un termen general pentru umflarea glandei tiroide. Gusele pot fi inofensive, sau
pot reprezenta deficit de iod sau o stare asociată cu inflamația tiroidei numita tiroidita
Hashimoto.
 Tiroidita : Inflamația tiroidei, de obicei, de la o infectie virala sau o conditie
autoimune. Tiroidita poate fi dureroasa, sau fara nici un simptom.
 Hipertiroidismul : productie excesiva de hormoni tiroidieni. Hipertiroidismul este cel mai
adesea cauzat de boala Graves sau de catre un nodul al tiroidei hiperactiva.
 Hipotiroidismul : producția scăzută de hormoni tiroidieni. Tiroida autoimuna este cea mai
frecventa cauza de hipotiroidism.
 Cancerul Tiroidian: mai rar dar este de obicei tratabil. Chirurgia, radiațiile și
tratamentele hormonale pot fi utilizate pentru a trata cancerul tiroidian.
 Nodulul Tiroidian : O masă anormală mica sau un nod al glandei tiroide. Noduli tiroidieni
sunt extrem de frecventi. Puțini sunt cancerigeni. Acestia pot secreta hormoni in exces,
cauzand hipertiroidism, sau pot provoca probleme.
 "Furtuna" Tiroidiana : o forma rara de hipertiroidism în care nivelurile extrem de ridicate de
hormoni tiroidieni provoca boli grave.

Teste si tratamente tiroidiene

 Analizele de sânge
 Examinarea fizică medicala: include observarea cu atenţie şi palparea tiroidei (palparea se
face din spatele pacientului, cu ambele mâini pe gâtul acestuia) de obicei pacientul este rugat
să înghită în timpul palpării; se analizeaza dimensiunea şi consistenţa glandei precum şi
prezenţa unor eventuali noduli;
 Ecografia tiroidiana: evaluează structura tiroidei în detaliu precum şi a eventualilor noduli
(inclusiv cei care nu sunt descoperiţi la palpare) măsoară ganglionii limfatici din zona
cervicală; din aceste motive este cea mai potrivită investigaţie imagistică iniţială a tiroidei;
 CT (computer tomograf), RMN (rezonanţă magnetică nucleară): în general au importanţă în
guşile foarte mari sau cu dezvoltare inferioară (în cutia toracică) pentru că ecograful nu
poate oferi imagini satisfăcătoare; sunt, de asemenea, utile în evaluarea extinderii tumorilor
maligne de tiroidă ;
 Scintigrama tiroidiană: se face prin administrarea de iod radioactiv care se concentrează în
tiroidă;Dozele mari pot fi folosite pentru a distruge tesutul canceros dar arată si dacă tiroida
funcţioneză normal (captarea iodului în valori normale), este hiperfuncţională (captează în
exces) sau în hipofuncţie (captare redusă); arată dacă un nodul descoperit anterior este
funcţional (captează iod) sau nu; aceasta prezintă mare importanţă prin faptul că nodulii
captanţi (numiţi şi noduli “calzi”) nu sunt maligni, cei necaptanţi (“reci”) prezentând acest
risc; iradierea prin acest procedeu este minimă şi nu prezintă riscuri semnificative;
 Biopsia cu ac fin: este o manevră minim invazivă care constă în introducerea unui ac, prin
piele, într-un nodul tiroidian (suspect de a fi malign) şi extragerea unei cantităţi mici de ţesut
care ulterior este analizat la microscop; în cazul în care rezultatul este neprecizat se poate
opta pentru tratament (chirurgie) sau urmărirea nodulului în timp; puncţia se face doar cu
anestezie locală, nu necesita pregătire, iar disconfortul legat de aceasta manevră este
comparabil cu cel al unei injecţii;
 Chirurgia tiroidiana (tiroidectomia): Un chirurg indeparteaza toata sau o parte a tiroidei
in operație. Tiroidectomia este efectuată in cancerul tiroidian, gusa, sau Hipertiroidism.
 Medicamentele antitiroidiene: pot încetini supraproductia de hormon tiroidian în
hipertiroidism. Două medicamente antitiroidiene comune sunt metimazol și propiltiouracil.
 Radiațiile externe: Un fascicul de radiație este îndreptat catre Tiroida, in diverse faze. Razele
de mare energie distrug celulele canceroase.
 Medicamente cu hormoni tiroidieni (le gasiti aici si aici ): tratament zilnic care înlocuiește
cantitatea de hormon tiroidian. Medicamentele cu hormon tiroidian trateaza hipotiroidismul,
și sunt, de asemenea, folosite pentru a ajuta la prevenirea cancerului tiroidian .
 TSH-ul uman recombinant: Injectarea cu acest agent de stimulare a tiroidei poate face ca ,
cancerul tiroidian sa apara vizibil mai clar în testele imagistice.
Studiul de caz 1

Date generale: Numele: M. A.; Data naș terii: 24 ianuarie 1959 (50 ani)
Adresa: Sibiu; Ocupaț ie: operator COMPA Sibiu; Nivel de educaț ie: liceu economic Statut
social: căsătorită
Istoricul cazului
· Acuze principale
Istoricul tulburării prezente
Clienta se prezintă la psiholog î n luna mai 2009 la recomandarea medicului endocrinolog
curant.
Istoric personal ș i social
Este căsătorită de 30 de ani ș i are o relaț ie de cuplu foarte bună. De trei ani se află î n litigiu cu
un fost angajator pentru î ncălcarea drepturilor angajatului. De doi ani este angajată ca
operator î ntr-o fabrică din Sibiu ș i este î n concediu de boală de 21 zile.
Istoric medical
În 1994 a suferit o intervenț ie chirurgicală pentru extirparea unui fibroadenom la sânul stâng
(tumoră benignă).
În 1999 a fost diagnosticată cu Hipertiroidism.
În 2007 a fost diagnosticată cu tiroidită autoimună (boală Hashimoto).
La 14 mai 2009 prezintă următoarele valori ale probelor de laborator: colesterolemie =
266,3 mg/dl; HDL colesterol = 59 mg/dl; TSH = 2,30 microUI/ml; T3 = 1,32 ng/ml; FT4 =
1,35 ng/ml, ATPO = 1424,2 IU/ml (valori normale < 5,6 IU/ml).
La data evaluării este sub tratament medicamentos antipsihotic, anxiolitic ș i hipnotic.
Status mental
La data primei evaluări clienta este orientată spaț io-temporal, are percepț ia corectă a propriei
persoane ș i mediului. Gândire coerentă, cu ritm relativ î ncetinit. Din informaț iile obț inute î n
urma interviului iniț ial se constată că pacienta are conș tiinț a bolii ș i afirmă dorinț a de
cooperare pentru reechilibrarea stării psihice.
Diagnostic DSM-IV
· Axa I – tulburare depresivă episod sever; tulburare anxioasă datorată disfuncț iei tiroidiene;
tulburare de conversie cu simptom senzorial (tactil);
· Axa II – nici un diagnostic;
· Axa III – tiroidită autoimună;
· Axa IV – probleme î n legătură cu interacţ iunea cu sistemul legal (litigiu î n desfăș urare);
· Axa V – nu s-a evaluat.
Conceptualizarea cazului Factori etiologici
· Disfuncț ia tiroidiană;
· Evenimente de viaț ă cu semnificaț ie negativă.
Evaluarea cogniț iilor ș i comportamentelor actuale
Aufost evaluate următoarele dimensiuni psihilogice: cogniț ii, distres afectiv, anxietate,
depresie.
Evaluarea longitudinală a cogniț iilor ș i comportamentelor
Îș i descrie comportamentul anterior tulburărilor actuale ca fiind unul corect, riguros, activ.
Afirmă adesea că deviza personală î nainte de î mbolnăvire era ,,cinste ș i corectitudine”.
Aspecte pozitive ș i puncte tari ale clientului
Capacitate de decizie ridicată, motivaț ia de a depăș i impasul (procesul î n care este parte) ș i
starea de boală, inteligenț ă peste medie, disciplină personală, susț inerea familiei.
Ipoteza de lucru
Clienta manifestă simptomatologie depresivă pe de o parte ca urmare a tulburării tiroidiene (î n
prezent hipertiroidism) ș i pe de altă parte datorită unor evenimente negative de viaț ă care s-au
succedat timp de 12 ani (plecarea î n străinătate a soț ului pentru doi ani, pierderea unui imobil
î n instanț ă, boala imobilizantă a soacrei, creș terea ș i î ngrijirea celor patru copii, presiunile la
locul de muncă anterior, soldate cu demiterea abuzivă ș i deschiderea unui proces civil
î mpotriva angajatorului).
Atitudinea perfecț ionistă ș i rigidă personală, cerinț ele foarte ridicate transferate ș i către copii
ș i insatisfacț ia legată de imposibilitatea continuării studiilor au determinat o serie de frustrări
cărora timp î ndelungat nu le-a dat curs, dar care au dezvoltat î n timp tensiune psihică ș i au
condus la simptomatologie anxios-depresivă.
Planul de intervenț ie Lista de probleme
· Simptomatologia depresivă ș i anxioasă;
· Efectele secundare ale medicaț iei hormonale ș i antidepresive;
· Distresul provocat de implicarea î n procesul penal ș i relaț ia tensionată cu avocatul.
Screening ș i evaluare psihologică a pacienț ilor cu disfuncț ii tiroidiene
Scopuri terapeutice
· Reducerea gândirii distorsionate î n legătură cu incapacitatea de a face faț ă evenimentelor
negative de viaț ă (boala, procesul);
· Gestionarea stresului ș i reducerea nivelului emoț iilor negative disfuncț ionale;
· Obț inerea relaxării ș i scăderea amplitudinii simptomatologiei psihosomatice;
· Creș terea aderenț ei la tratament.
Planificarea intervenț iei
Intervenț ia s-a desfăș urat pe parcursul a 14 ș edinț e (cu două î ntreruperi de trei ș i respectiv
două săptămâni).
Pentru depresie au fost utilizate tehnici de restructurare a schemelor cognitive iraț ionale î n
legătură cu slaba autonomie / performanț ă (î n familie ș i la locul de muncă), inhibiț ie ș i
deficienț ă. În decursul celor 14 săptămâni, medicaț ia antidepresivă a fost schimbată de 3 ori
de către medicul psihiatru. A fost aplicat constant un program educaț ional privind igiena
mentală ș i necesitatea respectării tratamentului medicamentos (clienta prezenta adesea
tentative de renunț are la tratament sau de ajustare personală a dozelor).
Tratamentul tulburărilor somnului (î n afara tratamentului medicamentos pe care deseori nu î l
respecta) a constat în tehnici de relaxare ș i imagerie mentală.
Pentru gestionarea stresului ș i scăderea nivelului emoț iilor negative disfuncț ionale au fost
aplicate ș i tehnici raț ional-emoț ionale. S-a utilizat antrenamentul asertiv pentru depăș irea
impasului î n care se afla î n legătură cu continuarea procesului. Clienta experimenta aversiune
puternică faț ă de avocatul alături de care î ncepuse procesul civil î n urmă cu doi ani.
Pe tot parcursul terapiei, clienta a completat un jurnal personal î n care a descris zilnic
experienț ele personale, rezultatele exerciț iilor ș i temele propuse.
Rezultate ș i urmărirea evoluț iei clientului
La reevaluarea după trei luni:
S-a făcut o reevaluare a distresului afectiv ș i a nivelului de depresie ș i anxietate la ș edinț a 9.
Scor total PDA = scor 76 (nivel ridicat); HRDS – scor 15 (depresie uș oară); HRSA – scor 12
(intensitate a anxietăț ii sub nivelul clinic).
Încheierea s-a făcut pe parcursul a trei ș edinț e (la două, trei săptămâni ș i respectiv o lună). A
fost stabilit un program de prevenire a recăderilor ș i o altă î ntâlnire după trei luni.
Obstacole î n intervenț ie
Condiț ia medicală ș i efectele adverse ale medicaț iei au fost principalele obstacole î n
desfăș urarea intervenț iei. Lipsa de aderenț ă iniț ială la tratament a fost un alt factor important.
Prelungirea procesului penal ș i dificultăț ile de comunicare cu propriul avocat au constituit de
asemenea un obstacol î n desfăș urarea intervenț iei.
· Simptomatologie depresivă HRSD – scor total 10 (depresie uș oară);
· Simptomatologie anxioasă HRSA – scor 12 (anxietate sub nivelul clinic),
· Distresul afectiv PDA – scor total 52 (nivel mediu), emoț ii negative disfuncț ionale – scor
19 (nivel mediu).
Clienta a î ncheiat procesul ș i a demisionat de la fostul loc de muncă. A obț inut un contract de
muncă î n străinătate unde urmează să plece î mpreună cu soț ul. Se află sub tratament hormonal
de susț inere.

Studiul de caz 2

Date generale: Numele: S. E.; Data naș terii: 18 ianuarie 1974 (36 ani) Adresa: Sibiu;
Ocupaț ie: asistent medical; Nivel de educaț ie: ș coală postliceală Statut social: căsătorită
Istoricul cazului
· Acuze principale
Istoricul tulburării prezente
Clienta se prezintă la psiholog î n luna aprilie 2010 din proprie iniț iativă. La data primei
evaluări clienta afirmă că de aproximativ trei luni experienț iază stare de iritabilitate foarte
ridicată, agresivitate verbală ș i fizică, anxietate (până la panică) î n legătură cu starea de
sănătate a copilului, î ngrijorare ș i teamă la locul de muncă, labilitate emoț ională foarte mare
cu exprimarea frecventă a emoț iilor negative ș i plâns, indiferenț ă pentru aspectul fizic
(vestimentar, machiaj, coafură), lipsa motivaț iei pentru orice activitate casnică sau
profesională, scăderea interesului pentru activitatea sexuală, tensionarea relaț iilor cu părinț ii
(î n special cu tatăl), evitarea contactului cu prieteni ș i cunoscuț i.
După a patra ș edinț ă (î n urma anamnezei, interviului clinic ș i evaluării afective ș i cognitive) s-
a recomandat consult endocrinologic.
Istoric personal ș i social
Este căsătorită de 5 de ani ș i are o relaț ie de cuplu foarte bună. A absolvit o ș coală postliceală
ș i este asistentă medicală î ntr-o secț ie de pneumologie unde lucrează de 13 ani.
Provine dintr-o familie din mediu rural cu tată alcoolic ș i mama cu probleme cardiace (nu
poate indica natura bolii). Are un frate cu care comunicarea este deficitară de aproximativ doi
ani. În copilărie ș i adolescenț ă a asistat î n mod repetat la scene de agresivitate fizică ș i verbală
a tatălui faț ă de mamă ș i frate. Se simte responsabilă pentru condiț ia tatălui (î n prezent
alcoolism cronic ș i ciroză hepatică).
Istoric medical
Neagă boli cronice sau intervenț ii chirurgicale. Nu a utilizat niciodată medicaț ie pentru stările
de anxietate sau depresive ș i nu se află î n tratament medicamentos pentru altă condiț ie
medicală. În luna iunie 2010, î n urma consultului endocrinologic a fost diagnosticată cu
hipotiroidism. Probele de laborator au indicat: TSH = 9,6 UI/ml (V.N. 0,4 – 4 UI/ml), ATPO
= 16,4 IU/ml (V.N. 0 – 35 IU/ml). S-a instituit tratament medicamentos cu Eutirox 3x 1⁄2
tb/zi.
Status mental
La data primei evaluări clienta este orientată spaț io-temporal, are percepț ia corectă a
propriului corp ș i mediului. Gândire coerentă, contextuală. Dificultăț i de menț inere a atenț iei
concentrate.
Conceptualizarea cazului Factori etiologici
· Disfuncț ia tiroidiană;
· Relaț ia tensionată cu părinț ii.
Evaluarea cogniț iilor ș i comportamentelor actuale
Au fost evaluate următoarele dimensiuni psihilogice: cogniț ii, distres afectiv, gânduri
automate negative, anxietate ș i depresie.
Screening ș i evaluare psihologică a pacienț ilor cu disfuncț ii tiroidiene
Vulnerabilitate î n faț a pericolelor potenț iale (VH) Protecț ionism / Personalitate atrofiată (EM)
Eș ec (FA)
Revendicarea drepturilor personale / Dominanț ă (ET) Lipsă de autocontrol ș i autodisciplină
(IS)
Subjugare (SB)
Sacrificiu de sine (SS)
Indezirabilitate socială / Nevoia de aprobare (SU/AS) Negativism / Pasivitate (NP)
Inhibiț ie emoț ională / Autocontrol exagerat (EI) Standarde nerealiste / Exigenț ă (US)
Pedepsire (PU)
Scor total
Clienta are un profil profund disfuncț ional al schemelor cognitive, î nregistrând nivel foarte
ridicat (majoritatea schemelor) sau ridicat.
După diagnosticarea hipotiroidiei, î nainte de î nceperea tratamentului medicamentos
(intervenț ia se afla la a ș aptea ș edinț ă), s-au reevaluat gândurile automate negative (ATQ scor
= 20 – nivel scăzut), simptomatologia anxioasă (HRSA scor = 15 – intensitate sub nivelul
clinic). S-a î nregistrat o scădere semnificativă clinic a celor două dimensiuni psihologice
evaluate, î nainte de instituirea tratamentului medicamentos. Nu se pot trage concluzii privind
cauzalitatea î ntre scăderea simptomatologiei anxios-depresive ș i intervenț ia psihologică având
î n vedere că nu a fost realizat un design experimental, î nsă se notează î mbunătăț irea stării
afective a clientei.
Evaluarea longitudinală a cogniț iilor ș i comportamentelor
Clienta manifestă un conflict la nivel psihic (manifestat î ncă din adolescenț ă) î ntre
comportamentul de alcoolic al tatălui ș i sentimentele de milă pe de o parte ș i admiraț ie î n ce
priveș te capacitatea intelectuală a acestuia, pe de altă parte. Afirmă că i-ar plăcea ca tatăl ei să
fie mândru de ea, de ceea ce a realizat, î nsă acesta nu este dispus să aibă o discuț ie deschisă.
Îș i ceartă adeseori mama că a rămas î n această căsnicie, dar î n acelaș i timp se gândeș te că
lipsa acesteia ar î nsemna un sfârș it iminent al tatălui.
Aspecte pozitive ș i puncte tari ale clientului
Capacitatea intelectuală, susț inerea soț ului, recunoaș terea faptului că există o problemă căreia
nu-i poate face faț ă singură ș i solicitarea personală a ajutorului specializat.
Ipoteza de lucru
Clienta manifestă simptomatologie anxioasă ca urmare (probabil) a tulburării tiroidiene ș i
(posibil) a antecedentelor de copil al unui părinte alcoolic. Simptomatologia depresivă
(evaluată numai prin observaț ie ș i scala ATQ - gânduri automate negative, care corelează cu
simptomatologia depresivă (Hollon ș i Kendall, 2007) are o intensitate subclinică.
Planul de intervenț ie Lista de probleme
· Simptomatologia anxioasă cu trăiri ocazionale de panică;
· Reacț iile vegetative ș i comportamentale care interferează cu activitatea zilnică
profesională ș i casnică (î n special senzaț ia permanentă de frig ș i plânsul necontrolat);
· Schemele cognitive profund maladaptative;
· Relaț ia conflictuală cu părinț ii ș i fratele.
Scopuri terapeutice
· Reducerea nivelului anxietăț ii;
· Reducerea gândirii distorsionate negative.
Planificarea intervenț iei
Intervenț ia s-a desfăș urat pe parcursul a 14 ș edinț e (săptămânale). Pentru simptomatologia
anxios-depresivă s-au aplicat tehnici de restructurare cognitivă (reducerea gândurilor
automate) ș i tehnici de control al respiraț iei ș i relaxare (antrenament autogen Schultz). Pentru
problemele legate de comunicarea cu părinț ii ș i fratele s-au utilizat tehnici de dezvoltate a
asertivităț ii ș i imagerie mentală (,,ce aș face, ce aș simț i dacă aș fi ...”).
Încheierea intervenț iei a avut loc pe parcursul a două ș edinț e programate la distanț ă de două
săptămâni. În penultima ș edinț ă au fost reevaluate schemele cognitive, atitudinile ș i
convingerile.
Obstacole î n intervenț ie
Necunoaș terea de la î nceput a condiț iei de disfuncț ie tiroidiană a prelungit perioada de
evaluare a cogniț iilor ș i comportamentelor ș i identificarea unor factori etiologici ai
simptomatologiei anxios-depresive.
Rezultate ș i urmărirea evoluț iei clientului
La sfârș itul intervenț iei, clienta prezintă următoarele scoruri la scalele YSQ-S3, PDA, ATQ ș i
ABSs.
· PDA scor total – nivel ridicat; emoț ii negative disfuncț ionale –nivel scăzut; emoț ii negative
funcț ionale – nivel scăzut;
· ABSs: iraț ionalitate – nivel scăzut; raț ionalitate nivel ridicat); î nregistrează nivel ridicat doar
pentru dimensiunea BAD.
· ATQ nivel scăzut.
Rezultate YSQ-S3 – reevaluare caz 2
Denumirea schemei cognitive
Abandon / Instabilitate (AB)
Neî ncredere / Abuz (MA)
Privațiune emoț ională (ED)
Deficienț ă / Ruș ine (DS)
Izolare socială / Înstrăinare (SI)
Dependenț ă / Incompetenț ă (DI)
Vulnerabilitate î n faț a pericolelor potenț iale (VH) Protecț ionism / Personalitate atrofiată (EM)
Eș ec (FA)
Revendicarea drepturilor personale / Dominanț ă (ET) Lipsă de autocontrol ș i autodisciplină
(IS)
Subjugare (SB)
Sacrificiu de sine (SS)
Indezirabilitate socială / Nevoia de aprobare (SU/AS) Negativism / Pasivitate (NP)
Inhibiț ie emoț ională / Autocontrol exagerat (EI) Standarde nerealiste / Exigenț ă (US)
Pedepsire (PU)
Clienta ș i-a restabilit un control optim al emoț iilor ș i comportamentului î n situaț ii de stres
profesional. A reuș it să comunice tatălui propriile gânduri ș i trăiri î n legătură cu condiț ia de
tată alcoolic ș i experienț ele derivate din aceasta pe parcursul vieț ii, prin intermediul unei
scrisori pe care i-a î nmânat-o. Relaț ia cu mama s-a î mbunătăț it considerabil, comunicând
săptămânal ș i planificând o susț inere comună a intervenț iei de dezintoxicare a tatălui î ntr-un
centru specializat Crucea Albastră. Se află sub tratament de susț inere a funcț iei tiroidiene.
CONCLUZII

Tiroidita este afecţiune inflamatorie sau infecţioasă a parenchimului tiroidian

caracterizată printr-o diversitate de forme clinice, cu etiologie, expresie clinică şi tratamente
foarte variate
Un factor comun este inflamaţia acută sau cronică, microbiană sau nemicrobiană,
specifică sau nespecifică a glandei tiroide cu structură normală.

Tiroidita subacută poate fi intalnită la orice vârstă şi la ambele sexe, cu incidenţă

maximă la femei de varstă medie. Studiile recente au infirmat patogenia autoimună, agentul
patogen incriminat fiind un microvirus de tipul virusului urlian.
Inflamaţia este focală, lobară sau extinsă la toată glanda, care aderă la ţesuturile
învecinate, deşi există de regulă un edem, care conferă un spaţiu de clivaj în care disecţia se
face fără dificultate.
Tiroiditele acute sunt mai frecvente la femei între 20-40 ani, apariţia lor fiind
favorizataăde episoadele de congestie premenstruală, dupa utilizarea anticoncepţionalelor sau
din timpul sarcinii.

Tabloul clinic, este precedată cu 2-6 săptămâni de afecţiuni rinofaringiene febrile

nespecifice, (care pot trece nesemnalate de pacient), completat de febră, astenie, tulburari
menstruale, scădere ponderală.
Debutul poate fi si insidios fără simptomatologie alarmantă, singurul semn revelator
fiind apariţia guşii (30%). Alteori, debutul este marcat de instalarea semnelor clinice de hiper-
tiroidite (10%).
 Local se constată mărirea moderată de volum a glandei, care la palpare este fermă,
dureroasă, cu forma neregulată.

Tratamentul profilactic presupune tratarea corectă a infecţiilor generale, infecţiilor din

focarele de vecinatate, precum şi profilaxia guşilor în focarele endemice.Tratamentul curativ
presupune: combaterea factorului etiologic;
excluderea zonei afectate (eventual pe cale de abcedare sau abcedată) si substituţie tiroidiană.
` Sub tratament corect şi precoce, de regulă se obţine remisiunea procesului inflamator.
În rarele cazuri de tiroidită supurată procesul rămane unilateral, abcesul poate fistuliza la
tegumente, mai rar în trahee sau esofag. Este posibilă si difuzarea spre spaţiile profunde ale
gâtului sau spre mediastin prin teaca pachetului sculo-nervos al gâtului, cu apariţia unei
mediastinite grave. Evoluţia generală a bolii este favorabilă; în 1-6 luni fenomenele
inflamatorii se remit spontan, funcţia glandulară se normalizează; există şi posibilitatea ca
evoluţia să se facă spre dezvoltarea unei guşi mixedematoase.
Prognosticul este în general favorabil, remisia spontană a fenomenelor fiind posibilă
într-un număr însemnat de cazuri
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu tiroidita subacuta este amplu şi
constă în susţinerea psihică a bolnavelor, pregătirea preoperatorie, dacă sunt tratate
chirurgical, supravegherea postoperatorie pentru prevenirea complicaţiilor şi explicarea
tuturor recomandărilor medicale făcute la externare.
Asistenta medicală, trebuie să dea dovadă de bună pregătire profesională, de blăndeţe,
tact, siguranţă, bunăvoinţă şi devotament. În acest mod unind ştiinţa cu conştiinţa, asistenta
medicală devine un spijin activ al bolnavului şi medicului.

Propuneri:
 Efectuarea unor campanii de informare şi conştientizare a indivizilor deoarece există
indivizi la care dispensarizarea se face cu dificultate, se sustrag de la consultaţii periodice şi
nu respectă regulile de igienă.
 Crearea şi editarea unui ghid de educaţie pentru sănătate
 Conceperea unor materiale de formare privind educaţia pentru sănătate, formarea unor
profesori, consilieri şcolari, elevi pe dimensiunea de gen în educaţia pentru sănătate;