5

Cap.1 – PRIMITIVE

CAPITOLUL 1
PRIMITIVE

1.1 METODE GENERALE DE CALCUL ALE PRIMITIVELOR

În acest paragraf vom reaminti noţiunea de primitivă, proprietăţile primi-
tivelor şi metodele generale de calcul ale acestora.

Definiţia 1.1.1 Fie f : I → , unde I ⊂ este un interval. Funcţia F : I →

se numeşte primitivă a funcţiei f pe intervalul I, dacă F este derivabilă pe I şi
F ′( x ) = f ( x ) , ∀ x ∈ I.

Observaţia 1.1.1 Dacă F este o primitivă a lui f pe I, atunci oricare ar fi

constanta reală C, funcţia G : I → definită prin G ( x) = F ( x) + C , ∀ x ∈ I, este de
asemenea o primitivă a lui f pe I. Mai mult, orice altă primitivă a lui f pe I este de
această formă.
Într-adevăr, dacă G = F + C, atunci G ′ = F ′ = f , deci G este o primitivă a lui
f pe I.
Reciproc, fie G o altă primitivă a lui f pe I şi fie H = G – F.
Pentru orice x ∈ I avem H ′( x ) = G ′( x ) − F ′( x ) = f ( x ) − f ( x ) = 0 .
Fie acum a ∈ I un punct interior fixat. Din Teorema lui Lagrange rezultă că
pentru orice x ∈ I, există ξ în intervalul deschis de capete a şi x astfel încât:
H ( x) − H ( a) = H ′ (ξ ) ( x − a ) = 0 .
Dacă notăm cu C = H(a), atunci G(x) – F(x) = C, ∀ x ∈ I, deci G = F + C pe I.

Definiţia 1.1.2 Fie f : I → şi F : I → o primitivă a sa. Mulţimea tuturor

primitivelor funcţiei f pe I se notează cu ∫ f dx sau ∫ f ( x ) dx şi se numeşte inte-
grala nedefinită a funcţiei f.
Din Observaţia 1.1.1 rezultă că
∫ f ( x ) dx = F ( x ) + C , ∀ x ∈ I,
unde cu C am notat mulţimea tuturor funcţiilor constante pe I.

Observaţia 1.1.2 În capitolul următor se va arăta că orice funcţie continuă

pe un interval admite primitive pe acest interval.
În continuare reamintim tabloul primitivelor funcţiilor elementare uzuale.
 6

α x α+1
∫ x dx = α +1
+ C , x ∈ , α ≠ –1
1 1
∫ x dx = ln x + C , x ∈ (0, ∞), ∫ x dx = ln ( − x ) + C , x ∈ (–∞,0)
ax
∫ a x
d x = , x ∈ , a > 0, a ≠ 1, ∫ e x dx = e x + C , x ∈
ln a
∫ sin x dx = − cos x + C , x ∈
∫ cos x dx = sin x + C , x∈
1
∫ cos2 x dx = tg x + C , x∈ \ {( 2k + 1) π 2; k ∈ }
1
∫ sin 2 x dx = − ctg x + C , x∈ \ {k π ; k ∈ }
1
∫ 1 + x2 dx = arctg x + C ,x∈

1
∫ dx = arcsin x + C , x ∈ (–1,1)
1 − x2
∫ sh x dx = ch x + C , x ∈
∫ ch x dx = sh x + C , x ∈
∫ 2
x +a
dx
2 ( )
= ln x + x 2 + a 2 + C , x ∈

dx ⎪ (
2
)
⎧ln x + x + a + C , x ∈ ( a, ∞ )
2

∫ =⎨ , a > 0.
x2 − a2 ⎪ln ( − x − x − a )+ C , x ∈ ( −∞, −a )
2 2
⎩

Propoziţia 1.1.1 Fie f, g : I → şi fie α, β ∈ oarecare. Dacă f şi g au

primitive pe I, atunci αf + βg admite primitive pe I şi
∫ (α f + β g ) ( x)dx = α ∫ f (x) dx + β ∫ g (x) dx .
Demonstraţie.
Afirmaţia rezultă din proprietatea de linearitate a operaţiei de derivare:
(α F + β G )′ = α F ′ + β G′ .

Propoziţia 1.1.2 Fie F : J → o primitivă a funcţiei f : J → şi fie

u : I → J o funcţie derivabilă pe I. Atunci
 7
Cap.1 – PRIMITIVE

∫ f [u( x)] u′(x)dx = F [u(x)] + C , ∀ x ∈ I.

Demonstraţia rezultă imediat din regula de derivare a funcţiilor compuse:
( F [u(x)])′ = F ′[u(x)] ⋅ u′(x) = f [u(x)] ⋅ u′(x) , x ∈ I.
Observaţia 1.1.3 Din Propoziţia 1.1.2 rezultă că pentru calculul primitivei
funcţiei ( f o u ) u′ se poate proceda astfel:
Facem schimbarea de variabilă t = u( x) , x ∈ I. Funcţia u este diferenţiabilă
pe I şi avem dt = du( x) = u′( x)dx .
În continuare rezultă:
∫ f [u( x)] ⋅ u′( x)dx = ∫ f (t)dt = F (t) + C = F [u( x)] + C , x ∈ I.
Precizăm că egalitatea ∫ f [u( x)] u′( x)dx = ∫ f (t)dt este o egalitate formală.
Într-adevăr, funcţia din membrul stâng este definită pe J iar funcţia din membrul
drept pe I, deci cele două funcţii nu sunt egale în sensul egalităţii funcţiilor.

dx
Exemplul 1.1.1 Să se calculeze ∫ x2 + a2 .
x
Dacă notăm t = , atunci dx = adt şi vom avea:
a
dx 1 dx 1 ad t 1 1 x
∫ x 2 + a 2 = a 2 ∫ ⎛ x ⎞2 = a 2 ∫ t 2 + 1 = a arctg t = a arctg a + C , x ∈ .
⎜ a ⎟ +1
⎝ ⎠
În mod analog se arată că
dx x
∫ a 2 − x 2 = arcsin a + C , x ∈ ( −a, a ) , a > 0.

Propoziţia 1.1.3 Fie u : I → J o funcţie bijectivă de clasă C1 cu u'(x) ≠ 0,

∀ x ∈ I şi f : J → o funcţie continuă. Dacă G : J → este o primitivă a funcţiei
′
f ⋅ (u −1 ) : J → atunci ∫ f [u( x)] dx = G [u( x)] + C , ∀ x ∈ I.

Demonstraţie.
Deoarece u −1 [u( x)] = x , ∀ x ∈ I, rezultă u −1 ( )′ [u(x)]u′(x) = 1 , ∀ x ∈ I.
Aşadar avem:

∫ f [u( x)] dx = ∫ f [u( x)] ⋅ (u )′ [u(x)] ⋅ u′(x)dx = ∫ ⎡⎣⎢ f ⋅ (u )′ ⎤⎦⎥ [u(x)] ⋅ u′(x)dx .
−1 −1
 8

′
( )
Cum G este o primitivă a funcţiei f ⋅ u −1 , din Propoziţia 1.1.2 rezultă că

∫ ⎡⎣ f ⋅ (u −1 )′ ⎤⎦ [u(x)] ⋅ u′(x)dx = G [u(x)] +C .

Observaţia 1.1.4 Din Propoziţia 1.1.3 rezultă că pentru calculul primitivei

∫ f [u( x)] dx , facem schimbarea de variabilă t = u(x) şi acceptăm următorul calcul

∫ f [u(x)] dx = ∫ f (t) ⋅ (u )′ (t)dt = G(t) + C =

′
formal: x = u −1(t ) , dx = (u −1 ) (t )dt , −1

= G [u( x)] +C .

Exemplul 1.1.2 Să se calculeze ∫ tg 4 x dx , x ∈ ( −π 2, −π 2) .

1
Notăm t = tgx, x = arctg t, dx = dt .
1+ t 2
t4 ⎛ 2 1 ⎞ t3
∫ tg x dx = ∫ ∫ ⎜⎝
4
dt = t − 1 + ⎟ dt = − t + arctg t + C =
1+ t 2 1+ t2 ⎠ 3
tg 3 x
= − tg x + x + C .
3
Următorul rezultat este cunoscut sub numele de metoda de integrare prin
părţi.

Propoziţia 1.1.3 Dacă f şi g sunt de clasă C1 pe I, atunci

∫ f ( x) g′( x) dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ′(x) g ( x)dx .
Demonstraţie.
Conform regulii de derivare a produsului a două funcţii, avem:
( fg )′ = f ′g + fg′ .
Ţinând seama de Propoziţia 1.1.1 rezultă

∫ f ( x) g ′( x) dx = ∫ ( f ( x) g ( x) )′ dx − ∫ f ′( x) g ( x)dx = f ( x) g ( x) − ∫ f ′( x) g ( x)dx .

Exemplul 1.1.3 Să se calculeze ∫ a 2 − x 2 dx .

a2 − x2 x x
∫ a 2 − x 2 dx = ∫
a2 − x2
dx = a 2 arcsin
a
−∫x
a2 − x2
dx .

x
Dacă notăm cu f ( x) = x şi g ′( x) = , atunci
a − x2
2
 9
Cap.1 – PRIMITIVE

x
f ′( x ) = 1 , g ( x) = − a 2 − x 2 şi ∫x
a2 − x2
dx = − x a 2 − x 2 + ∫ a 2 − x 2 dx .

x
Aşadar ∫ a 2 − x 2 dx = a 2 arcsin + x a 2 − x 2 − ∫ a 2 − x 2 dx , de rezultă că
a
x
2∫ a 2 − x 2 dx = x a 2 − x 2 + a 2 arcsin + C , deci
a
x a2 x
∫
2 2 2 2
a − x d x = a − x + arcsin + C .
2 2 a
În mod asemănător se arată că

∫ a 2
+ x 2
d x =
2
x 2
a + x 2
+
a2
2 (
ln x + x 2 + a 2 + C , x ∈ . )
1.2. PRIMITIVELE FUNCŢIILOR RAŢIONALE
Prin funcţie raţională se înţelege un raport de două polinoame (funcţii
P( x)
polinomiale), adică o funcţie de forma: R ( x) = , x ∈ I unde P şi Q sunt
Q( x)
polinoame şi Q( x) ≠ 0 , ∀ x ∈ I. Dacă gradul lui P este mai mare sau egal cu
gradul lui Q, efectuăm împărţirea şi obţinem:
P ( x) P ( x)
= C ( x) + 1 , unde C este un polinom şi grad P1 < grad Q .
Q( x) Q( x)
P
De la cursul de algebră se ştie că raportul 1 admite următoarea descom-
Q
punere (unică) în fracţii simple:
⎛ A jk j ⎞
P1( x) l ⎜ A j1 Aj 2 ⎟+
=∑ + + K +
⎜ ⎟
Q( x) j =1 ⎜ x − a j
( ) ( )
2 k
x − aj x − aj
j
⎟
⎝ ⎠
⎡ ⎤
n
⎢ B j1 x + C j1 B j2 x + C j2 Bj mj x + C j mj ⎥
+ ∑⎢ 2 + +K+ mj ⎥
.
( ) ( )
2
j =1 ⎢ x + b j x + c j 2
x + bj x + c j 2
x + bj x + c j ⎥⎦
⎣
unde A j i , a j , B j i , C j i , b j , c j sunt numere reale, b 2j − 4c j < 0 , j = 1, n şi Q(x) =

(x ) ( )
m1 mn
= ( x − a1 ) 1 K( x − al )
k kl 2
+ b1 x + c1 K x 2 + bn x + cn (Descompunerea în
factori ireductibili a polinomului Q).
Aşadar, pentru a calcula primitiva unei funcţii raţionale este suficient să ştim
să calculăm primitive de forma
10

1 Bx + C ∗
∫ ( x − a ) k dx , respectiv ∫ dx , b 2 − 4c < 0 , k ∈ .
( )
2 k
x + bx + c
Calculul primului tip de primitivă este imediat. Într-adevăr, pentru k ≠ 1
− k +1
dx −k ( x − a) dx
avem ∫ ( x − a )k = ∫ ( x − a ) dx = +C
−k + 1
, iar ∫ x − a = ln x − a + C .
Pentru al doilea tip de primitivă procedăm astfel:
Bx + C Bx + C
∫ 2 dx = ∫ dx .
( )
k k
x + bx + c ⎡⎛ b⎞
2
4c − b 2 ⎤
⎢⎜ x + ⎟ + ⎥
⎣⎢⎝ 2⎠ 4 ⎦⎥
b 4c − b 2
Folosind notaţiile t = x + şi a 2 = obţinem:
2 4
Bx + C B 2t ⎛ Bb ⎞ dt
∫ dx = ∫ dt + ⎜C − ⎟∫ .
( ) ( ) ( )
k 2 t 2 + a2 k k
x 2 + bx + c ⎝ 2 ⎠ t 2 + a2

Evident avem:
⎧ 1
⎪ , pentru k ≠ 1
( )
k −1
2t ⎪ 2 (1 − k ) t 2 + a 2
∫ 2 2 k dt = ⎨
t +a ( ⎪
⎪⎩
)
ln t 2 + a 2 , pentru k = 1 . ( )
Pentru cealaltă primitivă stabilim, în cazul k > 1, o relaţie de recurenţă:
dt 1 a2 + t 2 − t 2 1 ⎛ t2 ⎞
Ik = ∫ = ∫ d t = ⎜ I − − ∫ dt ⎟ .
( ) ( ) ( )
k 2 k 2 k 1 k
t 2 + a2 a t 2 + a2 a ⎜ t 2 + a2 ⎟
⎝ ⎠
t
Dacă notăm cu f (t ) = t şi g ′(t ) = , atunci f ′(t ) = t şi
2
t +a 2 k
( )
1 2t 1 1
g (t ) = ∫ dt = − ⋅
2 ( k − 1) t 2 + a 2
şi
( ) ( )
2 t 2 + a2 k k −1

2
t t 1
∫ dt = − +
2 ( k − 1)
I k −1 .
(t 2
+a 2 k
) (
2 ( k − 1) t 2 + a 2 k −1
)
În continuare avem:
1 ⎛ t 1 ⎞
I k = 2 ⎜ I k −1 + − I k −1 ⎟ sau
2 ( k − 1)
( )
k −1
a ⎜ 2 ( k − 1) t 2 + a 2 ⎟
⎝ ⎠
 11
Cap.1 – PRIMITIVE

1 ⎛ t 2k − 3 ⎞
Ik =2⎜
+ I k −1 ⎟ (1)
2 ( k − 1)
( )
k −1
a ⎜ 2 ( k − 1) t 2 + a 2 ⎟
⎝ ⎠
dt 1 t
În cazul k = 1 avem I1 = ∫ 2 2 = arctg + C .
t +a a a

Exemplul 1.2.1 Să se calculeze primitiva funcţiei:

x7 − 2 x6 + 4 x5 − 5 x 4 + 4 x3 − 5 x 2 − x
f ( x) = 6 .
x − 2 x5 + 3 x 4 − 4 x3 + 3 x 2 − 2 x + 1
Este uşor de observat că polinomul de la numitor are rădăcina dublă x = 1 şi
( x + 1) .
2
admite descompunerea x 6 − 2 x5 + 3x 4 − 4 x3 + 3x 2 − 2 x + 1 = ( x − 1)
2 2

Din teorema împărţirii rezultă:

x 5 − x 4 + x3 − 3 x 2 − 2 x
f ( x) = x + , deci
( )
2
( )
x − 1
2
x 2
+ 1

x2 x5 − x 4 + x3 − 3 x 2 − 2 x
∫ f ( x)dx = +∫ dx .
( )
2 2
(2
x − 1 x2 + 1 )
Funcţia de sub semnul integrală o descompunem în fracţii simple astfel:
x5 − x 4 + x 3 − 3 x 2 − 2 x A B Cx + D Ex + F
= + + 2 + .
( ) x − 1 ( x − 1)
( )
2 2 2
( 2
)
x − 1 x2 + 1 x +1 x2 + 1

Dacă amplificăm ambii membri ai acestei egalităţi cu ( x − 1) şi apoi dăm

2

lui x valoarea 1, rezultă B = –1. În continuare, trecem în membrul stâng termenul

−1
, aducem la acelaşi numitor şi simplificăm cu x – 1. Rezultă:
( x − 1)2
x 4 + x3 − 2 x 2 + x − 1 A Cx + D Ex + F
= + 2 + .
( x − 1) ( x 2 + 1) x −1 x +1
( )
2 2
x2 + 1
Amplificând ultima egalitate cu x – 1 şi dând apoi lui x valoarea 1 obţinem
1
A = 1. Trecem în membrul stâng termenul , aducem la acelaşi numitor şi
x −1
simplificăm cu x – 1. Rezultă:
x 2 + x + 2 Cx + D Ex + F
= 2 + sau
( ) ( )
2 2
2
x +1 x + 1 2
x +1

x 2 + x + 2 = Cx3 + Dx 2 + ( C + E ) x + D + F .
 12

Se obţine astfel sistemul: C = 0, D = 1, C + E = 1, D + F = 2, care admite

soluţia: C = 0, D = 1, E = 1, F = 1.
Aşadar, avem:
x − x 4 + x3 − 3 x 2 − 2 x
5
dx dx 1 x +1
∫ dx = ∫ −∫ +∫ 2 dx + ∫ dx =
( ) − ( ) ( )
2 2 2
( 2
)
x −1 x +12 x 1 x − 1 x + 1 2
x +1
1 1 2x dx
= ln x − 1 + + arctg x + ∫ dx + ∫ =
x −1
( ) ( )
2 x2 + 1 2 2
x2 + 1
1 1
= ln x − 1 + + arctg x − + I2 .
x −1 2
2 x +1 ( )
Din (1) rezultă:
dx x 1 dx x 1
I2 = ∫ = + ∫ = + arctg x .
x2 + 1( )
2
(
2 x +12
) 2 2
2 x +1 2 x +1 2 ( )
În final avem:
x2 1 x −1 3
∫ f ( x)dx = + ln x − 1 + + + arctg x + C .
2 x −1 2 x +1 2
2
( )

1.3 PRIMITIVE DE FORMA: ∫ R (cos x, sin x ) dx

P ( u, v )
Fie R ( u , v ) = o funcţie raţională de două variabile, unde P ( u, v ) =
Q ( u, v )
n m m l
= ∑ ∑ ai j u i v j şi Q ( u , v ) = ∑ ∑ bi j u i v j sunt două polinoame de două variabile.
i =0 j =0 k =0 j =0

Presupunem că I ⊂ (–π, π) este un interval şi Q ( sin x, cos x ) ≠ 0 , ∀ x ∈ I.

Pentru calculul primitivei de forma ∫ R ( sin x, cos x ) dx facem schimbarea de
x 2
variabilă: t = tg , x ∈ I. Inversând funcţia, obţinem x = 2arctg t şi dx = dt .
2 1+ t2
Pe de altă parte avem:
x x
1 − tg 2 2 tg
cos x = 2 şi sin x = 2 .
2 x 2 x
1 + tg 1 + tg
2 2
 13
Cap.1 – PRIMITIVE

În urma acestei schimbări de variabilă rezultă:

⎛ 1 − t 2 2t ⎞ 2
∫ R ( cos x , sin x ) dx = ∫ ⎜⎜ 1 + t 2 , 1 + t 2 ⎟⎟ ⋅ 1 + t 2 d t = ∫ R1(t ) d t ,
R
⎝ ⎠
unde R1 este o funcţie raţională în t.

Observaţia 1.3.1 Intervalul I se poate înlocui cu orice alt interval J pe care

x
funcţia x → tg este strict monotonă şi Q ( sin x, cos x ) ≠ 0 , ∀ x ∈ J.
2

dx
Exemplul 1.3.1 Să se calculeze ∫ 3 + sin x , x ∈ (−π, π) .
x
Facem schimbarea de variabilă t = tg şi obţinem:
2
dx 1 2 2d t 2 dt
∫ 3 + sin x = ∫ ⋅ dt = ∫ 2 = ∫ =
2t 1 + t 2
3t + 2t + 3 3 ⎛ 1 ⎞
2
8
3+
1+ t2 ⎜t + ⎟ +
⎝ 3⎠ 9
1 x
t+ 3tg + 1
2 3 3= 1 2
= ⋅ arctg arctg +C .
3 2 2 2 2 2 2 2
3
În continuare, prezentăm trei cazuri particulare, în care se pot face alte
schimbări de variabile, ce conduc la calculul unor primitive de funcţii raţionale mai
x
simple decât cele obţinute în urma schimbării de variabilă tg = t.
2
( )
1. R ( cos x, sin x ) = R1 cos 2 x, sin 2 x sau R2 ( tg x ) , unde R1 (respectiv R2)
sunt funcţii raţionale.
⎛ π π⎞
Presupunem în plus că I ⊂ ⎜ − , ⎟ şi Q ( cos x, sin x ) ≠ 0 , ∀ x ∈ I. În
⎝ 2 2⎠
acest caz, se face schimbarea de variabilă t = tg x.
1
Inversând funcţia, obţinem x = arctg t şi dx = d t.
1+ t2
De la trigonometrie se ştie că:
1 tg 2 x
cos 2 x = şi sin 2
x = .
1 + tg 2 x 1 + tg 2 x
Aşadar, în urma acestei schimbări de variabile obţinem:
 14

⎛ 1 t2 ⎞ 1
∫ R 1 cos (
2
x , sin 2
x d x = )
∫ ⎜ 1 + t 2 1 + t 2 ⎟⎟ ⋅ 1 + t 2 d t ,
R 1⎜ ,
⎝ ⎠
1
respectiv ∫ R 2 ( tg x ) dx = ∫ R2 (t ) ⋅ 1 + t 2 d t .
În ambele cazuri problema s-a redus la calculul unor primitive de funcţii
raţionale în t.

1 ⎛ π π⎞
Exemplul 1.3.2 Să se calculeze ∫ 2 + sin x cos x dx , x ∈ ⎜⎝ − 2 , 2 ⎟⎠ .
Pentru început observăm că:
1 1 tg 2 x + 1
∫ 2 + sin x cos x ∫ 2 + tg x cos2 x ∫ 2 tg 2 x + tg x + 2 dx .
d x = d x =

⎛ π π⎞
Dacă facem schimbarea de variabilă: x = tg x, x ∈ ⎜ − , ⎟ , obţinem:
⎝ 2 2⎠
2
1 t +1 dt dt 1 dt
∫ 2 + sin x cos x
dx = ∫ 2 ⋅
2t + t + 2 1 + t 2
=∫ 2 = ∫
2t + t + 2 2 ⎛ 1 ⎞ 2 15
=
⎜t + ⎟ +
⎝ 4 ⎠ 16
1
t+
= ⋅
1 4
⋅ arctg 4 = 2 arctg 4 tg x + 1 + C .
2 15 15 15 15
4
( )
2) R ( cos x, sin x ) = R1 cos x, sin x cos x , x ∈ I, unde R1 este de asemenea,
2

o funcţie raţională de două variabile.

În acest caz facem schimbarea de variabilă sin x = t. Rezultă dt = cos x dx şi
(2
) 2
( )
∫ R1 cos x, sin x cos x dx = ∫ R1 1 − t , t d t = ∫ R 2 (t ) d t .
cos3 x
Exemplul 1.3.3 Să se calculeze ∫ sin 4 x dx , x ≠ kπ. Dacă facem schimbarea
de variabilă: t = sin x, atunci dt = cos x dx şi obţinem:
cos3 x cos 2 x ⋅ cos x dx (1 − t ) d t =
2
⎛1 1⎞
∫ sin 4 x dx = ∫
sin x 4
=∫
t 4 ∫ ⎜⎝ t 4 − t 2 ⎠⎟ d t =
1 1 1 1
=− 3 + =− 3
+ +C .
3t t 3sin x sin x
( )
3) R ( cos x,sin x ) = R1 cos x,sin 2 x sin x .
 15
Cap.1 – PRIMITIVE

În acest caz se recomandă schimbarea de variabilă cos x = t.

∫ cos
2
Exemplul 1.3.4 Să se calculeze x sin 3 x dx . Dacă facem schimbarea
de variabilă cos x = t obţinem:
3 2 2 2 2 4 2
(
∫ cos x sin x dx = ∫ cos x sin x ⋅ sin x dx = ∫ t 1 − t ( −d t ) = ∫ t − t d t =
2
) ( )
5 3 5 3
t t cos x cos x
= − = − +C .
5 3 5 3

1.4 PRIMITIVE DE FORMA ∫ R ⎛⎜ ax 2 + bx + c ⎞⎟ dx

⎝ ⎠

Pentru început observăm că printr-o schimbare de variabilă de forma

t = αx + β se obţine o primitivă de forma: ∫ R1 ( t , )
t2 +1 d t , ∫ R1 ( t , )
t2 −1 d t

sau ∫ R1 ( t , )
1− t2 d t .

Într-adevăr, dacă a > 0 şi ∆ = b2 – 4ac < 0, atunci avem:

2 2
2 ⎛ b ⎞ −∆ −∆ 4a 2 ⎛ b ⎞
ax + bx + c = a ⎜ x + ⎟ + = ⎜x+ ⎟ +1 .
⎝ 2a ⎠ 4a 4a −∆ ⎝ 2a ⎠
Dacă facem schimbarea de variabilă
2a ⎛ b ⎞ −∆ ⎛ b ⎞ −∆
t= ⎜x+ ⎟ , atunci x = ⎜t − ⎟ , dx = dt
−∆ ⎝ 2a ⎠ 2a ⎝ −∆ ⎠ 2a

∫ R ( x, ) ⎡ −∆ ⎛ b ⎞ −∆ ⎤ −∆
şi ax 2 + bx + c dx = ∫ R ⎢ ⎜ t− ⎟ , ⋅ t 2 + 1⎥ ⋅ dt =
⎣ 2a ⎝ −∆ ⎠ 4a ⎦ 2a

(
= ∫ R1 t , t 2 + 1 d t . )
Celelalte două forme se obţin în cazurile a > 0, ∆ > 0, respectiv a < 0, ∆ > 0.
Pentru primitivele de forma ∫ R (t, )
t 2 + 1 d t se poate face una din
următoarele schimbări de variabile:
t 2 + 1 = tu + 1 ; t 2 + 1 = tu − 1 ; t2 +1 = u ± t .

dx
Exemplul 1.4.1 Să se calculeze ∫ x+
x2 + 2 x + 2
.

Dacă facem schimbarea de variabilă x + 1 = t, rezultă

 16

dx dx dt
∫ x+ =∫ =∫ .
x2 + 2 x + 2 x+ ( x + 1)2 + 1 t −1+ t2 +1

Facem acum o nouă schimbare de variabilă: t 2 + 1 = u − t . Ridicând la

pătrat şi efectuând calculele obţinem:
u2 −1 u2 + 1 2 u2 + 1
t= , dt = d u şi t + 1 = .
2u 2u 2 2u
Aşadar, avem:
dt 1 1 u2 + 1
2
1 u +1 du ( )
∫ = ∫ 2 2
t −1+ t2 +1 2 u −1 −1+ u +1 u
⋅ 2 du = ∫ 2
2 u ( u − 1)
=

2u 2u
1 du 1 du 1 1 ⎛ 1 1 1 ⎞
= ∫ + ∫ 2 = ln u − 1 + ∫ ⎜ − − 2 ⎟ du =
2 u − 1 2 u ( u − 1) 2 2 ⎝ u −1 u u ⎠
1 1
= ln u − 1 − ln u + + C unde u = t + t 2 + 1 = x + 1 + x 2 + 2 x + 2 .
2 2u
Pentru primitive de forma ∫ R (t, )
t 2 − 1 d t se poate face una din

următoarele schimbări de variabile: t 2 − 1 = u ( t − 1) ; t 2 − 1 = u ( t + 1) ;

t 2 − 1 = t − u , iar pentru primitive de forma ∫ R (t, 1− t2 dt ,) 1 − t 2 = u (1 − t ) ;

1 − t 2 = u (1 + t ) ; 1 − t 2 = tu ± 1 .

1.5. PRIMITIVE DE FORMA: ∫ x m ( ax n + b ) dx , m,n,q ∈Q

p

Acest tip de primitive este cunoscut sub numele de integrale binome.

Matematicianul rus P.L. Cebâşev a arătat că aceste primitive se pot calcula numai
în următoarele 3 cazuri:

Cazul 1: p ∈ .
Dacă notăm cu r numitorul comun al numerelor m şi n şi facem schimbarea
de variabilă x = t r obţinem:

( ax ) ( )
p p
∫x
m n
+b dx = ∫ t mr at nr + b ⋅ rt r −1d t .
Deoarece mr ∈ şi nr ∈ rezultă că funcţia de sub semnul integrală este
raţională.
 17
Cap.1 – PRIMITIVE

dx
Exemplul 1.5.1 Să se calculeze ∫ , x ∈ (0, ∞)
( )
4 10
x x +1

( )
dx −10
∫ = ∫ x −1 2 x1 4 + 1 dx .
( )
4 10
x x +1
1 1
Aşadar avem: m = − ; n = şi p = –10 ∈ .
2 4
Cum r = 4 facem schimbarea de variabilă x = t 4 şi obţinem:
dx 4t 3d t t dt dt
∫ 4 = ∫ t 2 ( t + 1)10 = 4∫ ( t + 1)10 d t = 4∫ ( t + 1)9 − 4∫ ( t + 1)10 =
( )
10
x x +1
1 4 1 1 1 4 1
=− + ⋅ =− ⋅ + ⋅ +C .
2 ( t + 1) 9 ( t + 1)
( ) ( )
8 9 2 8 9 9
4 4
x +1 x +1

m +1
Cazul 2: ∈ , p∉ .
n
1 1
1 n −1
Dacă notăm u = x n , x > 0, atunci x = u n , dx = ⋅ u du şi
n
m 1 m +1

( )
1 p −1 1 −1
∫ x ax + b dx = n ∫ u n ( au + b ) u n du = n ∫ u n ( au + b ) du .
m n p p

În continuare facem schimbarea de variabilă au + b = t r , unde r este

1
numitorul lui p. Rezultă u = t r − b şi
a
( )
m +1 m +1
−1
( )
−1
( au + b ) du = ∫ ⎡⎢ t r − b ⎤⎥
1 p n r
∫ u n ⋅ t rp ⋅ ⋅ t r −1d t = ∫ R (t ) d t .
⎣a ⎦ a
m +1
Cum − 1 ∈ şi rp ∈ , rezultă că funcţia de sub semnul integralei este
n
raţională în t.

x3
Exemplul 1.5.2 Să se calculeze ∫ 1 − x2
dx , x ∈ (−1,1) .

m +1 1
Avem m = 3, n = 2, deci = 2 ∈ . Cum p = − , vom face schimbarea
n 2
−t
de variabilă 1 − x 2 = t 2 . Rezultă x = 1 − t 2 , dx = d t şi
1− t2
 18

x3 (1 − t ) 2 32
t3
∫ dx = ∫ ⋅
−t
(
d t = ∫ t2 −1 d t = ) −t =
(1 − t )
t 12 3
1 − x2 2

=
(1 − x ) 2
1 − x2
− 1 − x2 + C .
3

m +1 m +1
Cazul 3: + p∈ ; ∉ ;p∉ .
n n
Se poate arăta, aşa cum s-a procedat şi în cazul 2, că dacă facem schimbarea
ax n + b r
de variabilă = t , x ≠ 0, unde r este numitorul lui p, problema se reduce la
xn
calculul primitivei unei funcţii raţionale.

dx
Exemplul 1.5.3 Să se calculeze ∫ , x > 0.
x 2
(1 + x )
2 3

m +1
Avem m = –2; n = 2 şi p = 3 2 . Evident + p = −2 ∈ . Facem
n
1
schimbarea de variabilă 1 + x 2 = t 2 x 2 , x > 0 şi obţinem x = ,
t2 −1

(t )
2 32
−t −1
= ∫ ( t − 1)
dx −t
∫
2
dx = dt , ⋅ dt =
( ) ( )
32 3 32
t2 −1 x 2
(1 + x ) 2 3 t t2 −1

1− t2 1 x 1 + x2
=∫ d t = − − t = − − +C .
t2 t 1 + x2 x
În încheierea acestui capitol, prezentăm o listă de primitive care nu se pot
exprima prin funcţii elementare.
ex sin x cos x shx
Ei ( x) = ∫ dx ; Si ( x ) = ∫ dx ; Ci ( x) = ∫ dx ; Sh i ( x) = ∫ dx ;
x x x x
chx 2
Ch i ( x) = ∫ dx ; S ( x) = ∫ sin x 2 dx ; C ( x) = ∫ cos x 2 dx ; φ ( x) = ∫ e− x dx ;
x
dx
Li ( x) = ∫ .
ln x