PREVALENȚA MALOCLUZIILOR LA

ADOLESCENTII MAGHIARI

REZUMAT

Scopul acestui studiu epidemiologic a fost de a evalua prevalența malocluziei, a cariilor asociate
și nivelului de igienă orală în populația maghiară folosind chestionarul Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS) destinat evaluării anomaliilor dento-faciale. Au fost evaluati 483 de adolescenți (289
fete, 194 băieți), cu vârste între 16 și 18 ani. Anomalii ortodontice au fost detectate în 70,4% cazuri din
eșantion. Inghesuirea și spatierea au fost observate la 14,3% și, respectiv, 17 % din cazuri, cele din
urmă fiind mai răspândite la maxilar decât la mandibulă (10,4 și, respectiv, 2,9%). O ocluzie de clasa I a
fost găsită la 52,8% dintre subiecți. Anomalia de jumătate de cuspid în relația inter-molară (antero-
posterioară) a avut o prevalentă mai ridicată decât anomalia completă a cuspidului (26,9 și 20,3%).
Dinții distruși, lipsă și cei restaurati (DMFT), suprafețele cariate, lipsă și cele restaurate (DMFS) și
scorurile indicilor de placa bacteriana (VPI)intalnite la 340 adolescenți cu malocluzie au fost
semnificativ mai mari (P <0,05)decât cele de la adolescenții care nu au prezentat anomalii. Prevalența
malocluziei în populația maghiară pare a fi comparabilă cu alte comunități europene.

INTRODUCERE

Există puține studii epidemiologice disponibile privind starea de igienă dentară și orală în
populațiile adolescente din Europa Centrală și de Est. Singura excepție semnificativă este cercetarea lui
Legovic și colaboratorii săi(1998). Yasuda și colaboratorii săi (1990) au raportat prevalența malocluziei
și a cariilor la 6665 de fete japoneze de liceu și au descoperit că aceasta variază între 54,1 și
56,6%depinzând de vârstă. Burgersdijk și colaboratorii săi (1991) au studiat prevalența malocluziei și a
nevoii de tratament ortodontic la adolescenți și adulți din Țările de Jos și au constatat existența
înghesuirilor în regiunea incisivă în 15% din cazuri, o malocluzie Class II Angle în 28% cazuri și un open
bite (o mușcătura fără contact anterior) mai mare de 5 mm în 23% din cazurile din eșantionul lor.
Stecksen-Blicks și Holm (1995), într-un studiu argumentativ, au examinat statutul cariilor, leziunile
accidentale și prevalența anomaliilor ortodontice, între 1967 și 1992 în Suedia. Ei au descoperit că
prevalența unui crossbite unilateral a scăzut într-o oarecare măsură ușor (de la 18 la 16%), în timp ce
cea a unei mușcături deschise a crescut (de la 35 la 41%)pe parcursul perioadei de 25 de ani de
observație. Helm și Petersen (1989)au examinat 176 de adolescenți în vârstă de 13-19 ani și i-au
reexaminat după 20 de ani astfel încât să identifice orice relație între malocluzie și carii, dar nu au găsit
nici o corespondență între trăsăturile malocluziei și prevalența cariilor. Ng'ang'a (1991) a identificat o
malocluzie și îndeosebi inghesuiri, în 47% din 250 de copii africani cu vârste între 13-15 ani. Conform
studiilor epidemiologice efectuate de către Organizația Mondială a Sănătății (OMS) realizate în
Ungaria, prevalența malocluziei în 12 ani de studiu a fost de 40,8% în 1985 și 41,3% în 1991 (Czukor,
1994).
În ceea ce privește variația considerabilă a prevalenței raportate a malocluziilor, asocierea cu
cariile dentare și puținele studiii disponibile, în special la adolescenți, scopul studiului a fost de a stabili
frecvența diferitelor morfologii ocluzale, a cariilor asociate, și a nivelului de igienă orală în rândul
adolescenților din Ungaria. În consecință, s-au efectuat trei studii comprehensive de stomatologie
pentru a se colecta probe microbiologice orale, dentare și salivare pe copii de 16-18 ani care trăiesc în
Budapesta și Debrecen. Informațiile referitoare la existența relației dintre probele microbiologice și
frecvența cariilor au fost publicate anterior (Gábris et al., 1999).

NR DE SUBIECTI SI METODE FOLOSITE

Un total de 483 de adolescenți (289 de fete, 194 băieți) cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani au
fost selectați aleatoriu din școlile secundare și au fost examinați de doi ortodonți, la Budapesta (KG) și
Debrecen (MM), cu ajutorul unei oglinzi dentare,a unei sonde și a unei sonde speciale Community
Periodontal Index (pentru măsurarea overjet, overbite, muscatura deschisă-open bite și a
iregularităților dentare...WHO, 1997), sub lumina artificiala. Înainte de efectuarea studiului
epidemiologic, examinatorii au fost instruiți în privința folosirii sondei și au primit indicațiile conforme
WHO(1997). Pentru atestarea prezenței, tipului și severității malocluziei a fost utilizată o versiune
extinsă a chestionarului OMS (1997). Tema chestionarului OMS a fost criteriul indicelui estetic dentar
(DAI) de Cons și alții. (1986). Scorurile indicilor dinților cariați, lipsă și restaurați și scorurile
suprafețelor cariate, lipsă și restaurate (DMFT) și scorurile induse de dezintegrare, lipsă și umplutură
(DMFS) au fost definite în concordanță cu directivele OMS (1977). Indicele vizibil al plăcii (VPI) a fost
definit după Ainamo și Bay (1975), dar cu o anumită modificare: prezența plăcii a fost examinată
numai pe suprafața orală. S-au studiat, de asemenea, posibilele corelații dintre anomaliile care
determină acumularea plăcii, scorurile cariilor și VPI. În conformitate cu chestionarul
OMS,înghesuirile, considerate a fi una dintre cele mai importante anomalii ortodontice care determină
retenția plăcii, a fost examinată în regiunea incisivă maxilară și mandibulară.

Prelucrarea datelor și analizele statistice s-au efectuat utilizând versiunea 8.0 a Pachetelor
Statistice pentru Științe Sociale (SPSS, Chicago, Illinois, SUA). S-au efectuat teste Student.s t-test,
coeficienții de corelație Pearson și Spearman și analiza diverselor variante..

REZULTATE

Anomalii ortodontice au fost întâlnite în 70,4% (340) dintre cei 483 de adolescenți. Incisivul, caniul și /
sau premolarii la 11,2%din cazuri din 54 subiecți au fost lipsă. Informațiile referitoare la înghesuiri și
spațieri în regiunea incisivilor sunt prezentate în Tabelul 1. Înghesuirea și spațierea au fost observate
în aproape aceeași proporție, respectiv 14,3 și 17%. Prevalența spațierii a fost totuși mai ridicată la
maxilar decât la mandibulă (10,4 respectiv, 2,9%).

Tabelul 1. Prevalența înghesuirilor și a spațierii în regiunea incisivă.

O
ocluzie clasa I
a fost găsită la
52,8% din 255
subiecți.
Prevalența
anomaliei de
jumătate de
cuspid a fost
mai ridicată
decât cea a
unui cuspid
întreg: 26,9
(130 subiecți)
și respectiv 20,3% (98 subiecți). Anomaliile au fost identificate unilateral la 8,1% din cazuri..
Constatările referitoare la morfologia ocluzală sunt prezentate în tabelul 2. O sută doisprezece (23,2%)
subiecți au prezentat o anomalie în zona incisivă Clasa I Angle, 125 (25,9%) clasa a II-a subcategoria1,
64 (13,2%) Clasa II subcategoria 2 și 39 (8,1%) o Clasa a III-a..

Tabel 2. Prevalența morfologiei ocluzale

Tabelul3. Prevalența open bite, crossbite, deep bite

Tabelul 3 indică faptul că o mușcătură adâncă a fost prezentă la 26,1% (126 subiecți). Prevalența unui
open bite și a unui crossbite a fost similară: 10,8 %și, respectiv, 11,6%.

Îngh
esuirea
la
nivelul
unui
segment dentar a fost identificată la 16,4% (79 subiecți). Prevalența înghesuirii la nivelul arcurilor
superioare și inferioare a fost de 7,2 și respectiv 4,6%. O asociere între malocluzii și scorurile DMFT și
DMFS este prezentată în tabelul 4. Aceasta a fost statistic mai mare decât la adolescenții fără anomalii
(P <0,05). Diferența dintre semnificația scorurilor DMFT a fost semnificativă din punct de vedere
statistic. Abaterea standard medie pentru scorurile DMFT în prezența și absența malocluz iei a fost de
8,0 (5,08) și respectiv 6,1 (4,74). Scorurile VPI pentru cei 340 de adolescenți cu malocluzie (26,32%) au
fost semnificativ mai mari decât cei fără anomalii (18,19%). Atunci când frecvența VPI a fost examinată
ca o urmare a înghesuirilor în segmentul incisiv, s-a constatat o diferență statistic semnificativă (P
<0,05) între subiecți fără înghesuiri (22,70%) sau cu înghesuire în oricare dintre segmente (52,88%) sau
două 39,99%) segmente înghesuite alăturate.

TABELUL 4 .
Asocierea între carii și malocluzie folosind dinți cariați, lipsă sau restaurați (DMFT) și indicii
suprafețelor cariate, lipsă ori restaurate (DMFS).

DEZBATERE
În timp ce o serie de cercetători au studiat malocluzia la pacienți de diferite vârste, chestionarul
OMS nu a fost aplicat în toate cazurile (Burgersdijk et al., 1991; Pietilä et al., 1997; Tod and Taverne,
1997; Tschill et al. 1997; Dacosta, 1999). Astfel, nu se poate realiza o comparație directă cu
constatările actuale obținute. O malocluzie a fost observată la 70,4% din subiecții din cercetarea
actuală. Acest lucru este mult mai relevant este decât statisticile raportate de Yasudași colaboratorii
săi. (1990) și Ng'ang'a (1991). Cu toate acestea, diferența poate fi explicată prin utilizarea unui
chestionar mai detaliat în prezentul studiu.
Alexander și colaboratorii (1997) au examinat 817 copii în vârstă de 7-17 ani și au întâlnit
corelații între prevalența malocluziei, sângerărilor gingivale și a tartrului..Prezentele rezultate sunt
similare, în măsura în care dezvăluie asocieri semnificative între înghesuiri și VPI. Dintre 1028 de copii
din Nigeria, cu vârsta cuprinsă între 11 și 18 ani, Dacosta (1999) a observat spațierea la nivelul
segmentele anterioare superioare și inferioare la 30 și 45,9%, respectiv o mușcătură adâncă la 1,6%
dintre subiecți. Rezultatele studiului de față diferă considerabil de acestea, distanța fiind detectată la
mai puține subiecți, dar mai răspândită în segmentul superior decât cel anterior, ceea ce este în
concordanță cu Dacosta (1999). O mușcătură adâncă a fost întâlnită mai frecvent decât a raportat
Dacosta (1999).
Atunci când malocluziile sunt comparate la pacienții de vârste diferite, trebuie avute în vedere o
serie de lucruri. Tod și Taverne (1997) au concluzionat că incidența înghesuirii și a unui crossbite la
nivelul segmentului posterior împreună cu un crossbite la nivelul segmentului anterior a crescut odată
cu vârsta. Acest lucru este confirmat doar parțial de alte documente. Carvalho și colaboratorii. (1998)
au descoperit un crossbite în regiunea posterioară în 10,1% dintre copiii belgieni cu vârsta de 3-5 ani,
în timp ce Tschill și colaboratorii (1997) au raportat o prevalență de 16% la copiii cu vârste cuprinse
între 4 și 6 ani. Studiul prezent a constatat o prevalență de 16,4%. O diastemă a fost observată mai rar
(7,8%) decât cea raportată de Kaimenyi (1998), care a evaluat copiii kenyeni (35%). Utilizarea indicilor
este importantă în evaluarea necesității tratamentului ortodontic. Indicii utilizați cel mai adesea sunt
indicele nevoii de tratament ortodontic (Brook and Shaw, 1989) și indicele estetic dentar (Cons et al.,
1986). De Muelenaere și colaboratorii (1998) a raportat că 45% din subiecții pe care i-au examinat au
avut nevoie de tratament ortodontic. Proffit și colab. (1998) a declarat că 57-59% dintre diferitele
grupuri etnice au necesitat un tratament ortodontic. Zeltmann și colab. (1998) au utilizat scala de 5
puncte a Comitetului Național al Sănătății și Bunăstării din Suedia pentru a evalua necesitatea
tratamentului. O necesitate urgentă de tratament a fost raportată la 32% dintre subiecții cu vârstă de 9
ani, în timp ce subiecții cu necesități mai mici sau chiar fără a fost întâlnită la 36% din cazuri. Studiul
prezent nu a utilizat astfel de indici, însă anomaliile ortodontice au fost evaluate ca fiind "minore",
"medii" sau "majore", utilizând instrucțiunile emise de Ministerul Sănătății din Ungaria (1999). Pe
această bază, s-a constatat că 26% din cazuri au nevoie de un tratament urgent, în timp ce 35% au
avut mai puțină nevoie de tratament.
Relația dintre malocluzie, DMFT, DMFS și scorurile VPI este o constatare importantă a acestui
sondaj epidemiologic. Informațiile culese arată că anomaliile ortodontice, în principal înghesuirile, pot
fi asociate cu susceptibilitatea la retenția plăcii și la carii. Aceasta susține concluziile lui Kolmakow și
colab. (1991) și Alexander și colab. (1997). În timp ce compararea directă cu alte studii este dificil de
realizat ca urmare a diferențelor de vârstă a subiecților evaluați, rezultatele studiului actual rămân
semnificative în furnizarea primelor informații privind statutul ortodontic al adolescenților maghiari de
16-18 ani, și, în același timp, reflectând necesitatea tratamentului ortodontic la această populație.

CONCLUZII
 O proporție mare (70,4%) de adolescenți maghiari a prezentat anomalii ortodontice.

 O asociere statistică semnificativă a fost observată între prezența malocluziei, a incidenței cariilor
și a nivelurilor de igienă orală (P <0,05).