Depăşirea autovehiculelor

Procesul de depăşire dintre autovehicule reprezintă un alt factor

esenţial privind siguranţa circulaţiei, statistic constatându-se că multe dintre
accidentele rutiere se datorează aprecierii eronate a factorilor cinematici şi
dinamici ce intervin în timpul activităţii de depăşire dintre acestea.

1. Depăşirea cu viteză constantă

În acest caz, cel mai simplu de altfel, se presupune că vehiculul
depăşit circulă cu viteză „v” , firesc, mai mică decât autovehiculul ce
depăşeşte, care circuă cu viteza „v + ∆v”, iar vitezele celor două
autovehicule rămân constante, Fig.1.
Se poate scrie ecuaţia spaţiului de depăşire:
Sd = ( v + ∆v) ⋅ t d
 , iar (1)
Sd = v ⋅ t d + 2 ⋅ h p
hp
td = 2 ⋅ , (2)
∆v
unde: v - diferenţa de viteză dintre cele două autovehicule [m/s];
hp - pasul dintre autovehicule [m];
td - timpul de depăşire [s];
Sd - spaţiul de depăşire [m].
Înlocuind (1.) în (2 se obţine:
hp
Sd = 2 ⋅ (v + ∆v ) = 2 ⋅ h p 1 + v  . (3)
∆v  ∆v 

1
Fig.1. Depăşirea cu viteză constantă

2
 2. Depăşirea cu acceleraţie constantă

Este cazul cel mai frecvent, întâlnit în practica depăşirilor, deoarece

datorită valorii ridicate a traficului, autovehiculul care doreşte să efectueze
manevra de depăşire, trebuie să reducă pentru început viteza, la nivelul
vitezei autovehiculului ce trebuie depăşit, să aştepte un moment prielnic
pentru efectuarea depăşirii, aceasta urmând a fi efectuată printr-o mişcare
accelerată, Fig. 2
Se consideră astfel că autovehiculul depăşit se deplasează cu viteză
constantă „v” iar depăşirea se face cu acceleraţie constantă „a”, aceasta fiind
corespunzătoare acceleraţiiei medii din treapta de viteză selectată. Mişcarea
uniform accelerată se face până în momentul în care autovehiculul care
depăşeşte a trecut de cel depăşit, replierea pe banda iniţială efectuându-se cu
viteză constantă „v + v”.

Fig. 1.14 Depăşirea cu acceleraţie constantă

3
 Se poate scrie relaţia spaţiului de depăşire:
 a ⋅ t a2
Sd = v ⋅ t a + + (v + ∆v ) ⋅ t ct
 2 şi (4)
S = v ⋅ t + 2 ⋅ h
 d d p
unde: v - viteza de circulaţie a autovehiculului depăşit [m/s];
a - acceleraţia medie a autovehiculului ce depăşeşte [m/s2];
ta - timpul mişcării accelerate [s];
tct - timpul mişcării cu viteză constantă [s].

t d = t a + t ct ∆v = a ⋅ t a . (5)
Autovehiculul care efectuează depăşirea, accelerează în prima parte
a procesului de depăşire, conform ipotezelor iniţiale, până în momentul în
care cele două autovehicule ajung unul în dreptul celuilalt, şi astfel se poate
scrie:
a ⋅ t a2
hp = , iar (6)
2
2 ⋅ hp
ta = şi ∆v = a ⋅ t a = 2 ⋅ a ⋅ h p . (7)
a
Pentru a doua parte a depăşirii care se efectuează cu viteză constantă
se poate scrie:
h p = ∆v ⋅ t ct = ( 2 ⋅ a ⋅ h p )⋅ t ct , rezultând: (8)

hp hp
t ct = = . (9)
2 ⋅ a ⋅ hp 2a
Înlocuind (7) şi (9) în (4) şi (5, obţinem timpul total de depăşire şi
spaţiul total de depăşire:
2 ⋅ hp hp hp
t d = t a + t ct = + = 3⋅ , (10)
a 2⋅a 2⋅a
hp
Sd = 2 ⋅ h p + v ⋅ t d = 2 ⋅ h p + 3 ⋅ v . (11)
2⋅a

4
 3. Depăşirea cu acceleraţie şi deceleraţie constantă, la viteză ce
depăşeşte limita legală pe tronsonul respectiv

Şi acest caz, foarte des întâlnit în practica traficului rutier, implică ca

autovehiculul ce depăşeşte, imediat după efectuarea procesului, să se
replieze în trafic pe banda sa de mers, pentru această ultimă manevră fiind
necesară o mişcare decelerată, astfel încât la sfârşitul procesului de depăşire
viteza acestui autovehicul să fie egală cu viteza de mers a coloanei.
De această dată, se consideră, pentru autovehiculul ce depăşeşte, acceleraţia
medie pentru treapta de viteză selectată ca fiind constantă iar deceleraţia de
asemenea constantă, cu valoare corespunzătoare posibilităţii de înscriere
imediată în trafic, pe banda iniţială, autovehiculul depăşit deplasându-se cu
viteză constantă, Fig.3

Fig. 3Depăşirea cu acceleraţie şi deceleraţie constantă, la viteză nelimitată

Se poate scrie ecuaţia spaţiului de depăşire:

5
   ∆v 
Sd = v med ⋅ t d =  v + 2  ⋅ t d
   , (12)
S = v ⋅ t + 2 ⋅ h
 d d p
de unde rezultă:
∆v ⋅ t d hp
2 ⋅ hp = , iar t d = 4 ⋅ . (13)
2 ∆v
Altfel spus:
hp  v 
Sd = 4 ⋅ v ⋅ + 2 ⋅ hp = 2 ⋅ hp 2 ⋅ + 1 . (14)
∆v  ∆v 
Timpul de depăşire compus din mişcarea accelerată şi cea decelerată,
devine:
∆v ∆v
td = ta + tf = + , (15)
a dc
unde: ta - timpul de depăşire cu mişcare uniform accelerată [s];
tf - timpul de deplasare cu mişcare uniform încetinită [s];
dc - deceleraţia [m/s2].
Din (1.60) şi (1.62) rezultă:
hp a + dc
td = 4 ⋅ = ∆v ⋅ , (16)
∆v a ⋅ dc
de unde rezultă:
a ⋅ dc
∆v = 2 h p ⋅ . (17)
a + dc
Înlocuind (17) în (13) şi (12) se obţin relaţile ce exprimă timpul de
depăşire şi spaţiul de depăşire:
hp a + dc
td = 2 ⋅ = 2 ⋅ hp ⋅ , (18)
a ⋅ dc a ⋅ dc
hp ⋅
a + dc
 a + dc 
Sd = 2 ⋅  v ⋅ h d ⋅ + hp  . (19)
 a ⋅ d 
 c 
Analizând relaţi (19), trebuie să remarcăm faptul că dacă, de
exemplu acceleraţia şi deceleraţia se dublează, spaţiul necesar depăşirii nu
se înjumătăţeşte, scăzînd doar cu cca. 26%.
6
 4. Depăşirea cu acceleraţie şi deceleraţie constantă, la viteză ce
nu depăşeşte limita legală pe tronsonul respectiv

În acest caz se consideră că autovehiculul ce depăşeşte accelerează

de la viteza de circulaţie „v” până ajunge la limita legală de viteză pe
tronsonul respectiv „vm”, procesul de depăşire se continuă la viteza maximă
admisă constantă, urmat de deplasare uniform decelerată de la viteza „vm”
pentru reintegrare în flux, până la viteza de circulaţie „v” a coloanei, Fig. 4
  v + vm   v + vm 
Sd = Sa + Sc + Sfr =  2 ⋅ t a  + v m ⋅ t ct +  2 ⋅ t f 
    
S = v ⋅ t + 2 ⋅ h ,(20)
 d d p

v −v v −v
iar t a = m , tf = m , (21)
a dc
unde: Sa - spaţiul parcurs în timpul deplasării accelerate [m];
Sc - spaţiul parcurs în timpul deplasării cu viteză constantă [m];
Sfr - spaţiul parcurs în timpul deplasării decelerate [m];
tct - timpul de deplasare cu viteză constantă [s];
tf - timpul parcurs în mişcare decelerată [s];
vm - viteza maximă admisă în timpul depăşirii [m/s].
Din (20) rezultă:
2 ⋅ h p = Sa + Sc + Sf − v ⋅ t d = Sa + Sf + v m ⋅ t ct − v ⋅ (t a + t ct + t f ) ,
2 ⋅ h p = Sa + Sf − v ⋅ (t a − t f ) + t ct ⋅ (v m − v ) ,
de unde rezultă:
t ct =
1
vm − v
[
2 ⋅ h p − (Sa − Sf ) + v(t a − t f ) . ] (22)

Introducând în (22) valorile din (20) şi (21), obţinem:

1  v + vm 
t ct =  2 ⋅ hp − ⋅ (t a + t f ) + v ⋅ (t a + t f ) =
vm − v  2 
. (23)
2 ⋅ hp ta − tf 2 ⋅ hp v m − v  1 1 
= − = − ⋅ + 
vm − v 2 vm − v 2  a dc 

7
 Fig. 4 Depăşirea cu acceleraţie şi deceleraţie constantă, la viteză limitată

Timpul total de depăşire va fi:

2 ⋅ hp v − v  1 1 
t d = t a + t ct + t f = + m ⋅ −  . (24)
vm − v 2  a d c 
Înlocuind (24) în (20) şi ştiind că ∆v = v m − v , obţinem ecuaţia
spaţiului total de depăşire:

2 ⋅ v ⋅ hp
v a + dc
Sd = 2 ⋅ h p + + ⋅ (v m − v )⋅ ,
vm − v 2 a ⋅ dc
v v a + dc
Sd = 2 ⋅ h p ⋅ m + ⋅ ∆v ⋅ . (25)
∆v 2 a ⋅ dc

Chiar dacă în realitate depăşirea cu acceleraţie şi deceleraţie

variabilă, care firesc ar fi trebuit să fie următorul subiect de discuţie, este un
alt fenomen foarte des întâlnit în practica traficului rutier, fiind cunoscut
faptul că deceleraţia şi acceleraţia unui autovehicul nu sunt constante, s-a
considerat mult mai utilă tratarea acestui subiect într-un alt context, ulterior,
care să includă şi aspectele specifice din punct de vedere al cinematicii
autovehiculului.
8