Întrebare de examinare:

1. Precizați avantajele homeopatiei

AVANTAJELE HOMEOPATHIEI
• sistem terapeutic ieftin;
• medicația homeopatică lipsită de reacții adverse, contraindicații sau toxicitate (în
homeopatie manifestările secundare tratamentului reflectă propriile procese de vindecare ale
organismului - și pot fi: febră, erupție cutanată, descărcare digestivă, drenaj nazal, leucoree,
secreție traheo-bronșică, etc.)

Întrebare de examinare:
2. Definiți "sănătatea" cu cele trei planuri ale sale - mental, emoțional și fizic.

Sănătatea este privită ca libertate și creativitate la nivelul celor trei planuri ale sale - mental,
emoțional și fizic.
 Planul mental, planul cel mai profund, presupune abilitatea obținerii și procesării informațiilor
exacte, o memorie eficientă, concepte viabile sau coerente, claritatea prelucrării datelor,
sentimentul de utilitate. În sinteză, planul mental se referă la nivelul preciziei, clarității și al
conexiunii. Libertatea la acest nivel înseamnă libertatea de eroare și confuzie. Creativitatea în
planul mental înseamnă accesul la instrumentele, obiectivele și impulsul acțiunii în sfera
cognitivă și spirituală.
 Sănătatea în pe planul emoțional înseamnă libertatea pasiunilor, accesul la bogăția de
sentimente a unei experiențe umane. Echilibrul emoțional poate fi afectat dacă este perturbat
de sentimente incontrolabile - de anxietate, depresie sau chiar de sentimente pozitive excesive
(bucurie maniacală, stimulare sexuală etc.) dacă acestea conduc la acțiuni sau exprimare
inadecvată, distructivă. Creativitatea emoțională înseamnă experiența noului, evoluție cu
îmbunătățirea legăturilor afective și entuziasmul de a trăi.
 Pentru cel de-al treilea și cel mai superficial nivel, planul fizic, sănătatea înseamnă absența
durerii și a limitărilor fizice de orice fel cu o funcționare lină, eficientă și confortabilă în
interfața cu mediul fizic.

3. Întrebare de examinare:
Definiți noțiunile: "tip constituțional", "vindecare", "paliație".

Conceptul de tip constituțional este foarte important în homeopatie și se referă la contextul și

procesele care stau la baza individului. În centrul constituției noastre, dotarea noastră genetică
se manifestă la nivel psihologic, funcțional și biochimic, modificată de mediul de viață trecut
și prezent. Influența bolilor cronice, comportamentul învățat și modelele de gândire, factorii
nutriționali etc. devin importanți în dezechilibrele și punctele slabe ale constituției noastre.
În contextul funcționalității optime organice, vindecarea se consideră atunci când se obține
dispariția integrală și durabilă a simptomelor și absența tratamentului. Necesitatea de a
continua sau iniția un nou tratament nu este compatibilă cu vindecarea și în această situație se
poate considera recurență sau cronicitate cu tratament paliativ (efect aparent și temporar, fără
a se obține vindecarea definitivă)

4. Întrebare de examinare:
Definiți noțiunea: "supresie"
Supresia - un concept de bază în homeopatie. Supresia se referă la manifestările bolii care se
pot modifica radical atunci când pacientul este abordat superficial, fragmentar, fără o analiză
anamnestică holistică. De obicei, se remarcă o suprimare a simptomatologiei cu extinderea
patologiei la un nivel mai profund (exemplu: patologie dermatologică suprimată cu extinderea
la nivelul aparatului respirator sau digestiv).

5. Întrebare de examinare:
Definiți noțiunea: “like cures like”?

Homeopatia se bazează pe o observație fundamentală din cadrul proceselor de vindecare:

"SIMILIA SIMILIBUS CURANTUR" (lat.) sau “LIKE CURES LIKE” (engl.).
Hippocrat este considerat părintele acestui concept. Samuel Hahnemann (1755-1843),
medicul și chimistul german, l-a redescoperit și dezvoltat sub forma sistemului elaborat de
vindecare numit homeopatie (def. gr. "homeo" - similar și "patos" - suferință sau boală).
O boală poate fi vindecată de ceea ce la omul sănătos poate provoca simptome similare.

Principiul similitudinii “similia similibus curantur” din homeopatie arată paralelismul de

acțiune între puterea toxică a unei substanțe și puterea sa terapeutică:
- orice substanță farmacologic activă provoacă, în doze ponderale, la omul sănătos și sensibil,
un ansamblu de simptome = o patogenezie;
- bolnavul prezintă un ansamblu de simptome morbide conform bolii și reactivității sale;
- vindecarea în homeopatie se poate obține prin administrarea în doze slabe sau
"infinitezimale" ale acelei substanțe ale carei simptome toxice observate experimental la omul
sănătos sunt identice cu simptomele bolnavului.

Homeopatia și alopatia nu se exclud. Utilitatea lor a fost deja demonstrată, astfel încât este
bine sa fie cunoscute ambele metode și folosite una sau/și alta în funcție de situație.
Beneficiul este al bolnavului.
Alopatia este metoda uzuală de tratament care acționează după principiul contrariilor:
“contraria contrariis curantur“. Exemple: antinevralgice, antibiotice, antitusive, antiacide
gastrice, etc.).

6. Întrebare de examinare:

Menționați materia primă necesară preparării ale remediilor homeopatice

Remediile homeopatice au fost pentru prima dată reglementate ca medicamente de către FDA/
Food, Drug and Cosmetic Act - în anul 1938.
Farmacopeea homeopatică din S.U.A. (HPUS) este recunoscută de FDA.

Sursele remediilor homeopatice (suşe homeopatice)

 Reprezintă materialul primar din care se obţin materiile prime homeopatice, tincturile
mamă (TM, θ).
 Originea suşelor homeopatice este foarte variată.
• Origine vegetală (marea majoritate): plante întregi sau părţi de plantă (rădăcină,
herba, frunze, flori, fructe, seminţe)
• Origine animală
 – Lapis cancri (crab); Apis (albină), Tarentula (păianjen), Formica rufa
(furnica roşie);
– excreţii: Mephitis putorius (excreţia dihorului);
– secreţii: Sepia (cerneala de sepie).
– veninuri de şerpi: Naja, Lachesis, Vipera;

• Substanţe chimice: organice, anorganice: – Arsenicum album (anhidrida

arsenioasă); Mercurius vivus (mercur);
– metale: Ferrum metallicum, Cuprum metallicum, Aurum metallicum;
– săruri ale metalelor: Cuprum arsenicosum, Zincum valerianicum.

• Substanţe nedefinite chimic: – Calcarea carbonica - triturat din cochilie de stridie;

– Causticum - se obţine din hidroxid de calciu (apă de var preparată
extemporaneu) şi bisulfit de potasiu prin distilare;
– Hepar sulfur – calcinarea în părţi egale de floare de sulf şi cochilie de
stridie.

• Substanţe farmaceutice: patologii declanşate de medicament sau cu un tablou

asemănător: Diazepam, Haloperidol, Fenilbutazonă, etc.
• Minerale (homeopatie de orientare antropozofică): Apatit, Argentit, Quarz, Pyrit,
Fluorit, etc.
• Bioterapice – produse nedefinite chimic (secreţii, excreţii patologice sau nu,
produse de origine microbiană. Se împart în trei categorii: – bioterapice “clasice”
– obţinute din seruri, vaccinuri, toxine, anatoxine • ex. Vaccinotoxinum – vaccin
antivariolic, Staphylotoxinum – anatoxină stafilococică, Diphterotoxinum – toxină
difterică, Influenzinum – vaccin antigripal
• Bioterapice simple – obţinute din culturi microbiene pure – ex. Enterococcinum
– lizat de culturi de Streptococcus fecalis, Streptococcinum – lizat de culturi de
Streptococcus pyogenes, Staphylococcinum – lizat de culturi de Staphylococcus
aureus, Colibacillinum - lizat de culturi de Escherichia coli
• Organoterapice: organe, tesuturi, glande (realizeazã în homeopatie o terapie de
substituție).
7. Întrebare de examinare:
Enuntați intervenția remediului homeopatic asupra organismului

Remediul homeopatic transmite informația/ mesajul de organizare spre vindecare.

Un medicament homeopatic corect ales va reprezenta un stressor de mica intensitate care va
iniția adaptarea și corecția biologică - HORMESISUL. Informația este preluată de
substrat/organism pe baza rezonanței și valorificată pe seama energiei proprii a substratului.
Acțiunea farmacodinamică constă, în modificarea, în sens stimulator/activator sau inhibitor a
unor funcții sau procese dereglate sub acțiunea unor factori patogeni. În acest mod, este clar
că medicamentele homeopatice nu pot schimba caracterul funcțiilor fiziologice, ci numai le
amplifică sau le deprimă.
În terapeutica homeopatică, de obicei se utilizează un singur remediu, selectat cu atenție
pentru un control al evoluției și anticipării răspunsului organic. Administrarea a două sau mai
multe remedii, prin interacțiunile lor potențiale, generează stimuli semnificativi asupra
fiziologiei organismului. Principiile clasice din terapeutica homeopatică sunt doza minimă și
remediul unic.

8. Întrebare de examinare:
Caracterizați diluția homeopatică decimală/centesimală/milesimală/ 50-milesimală.
Seriile de diluții homeopatice se pot prepara prin metoda deconcentrărilor succesive, multiple, sb
forma de:
 diluții decimale (introduse de Hering) – notate D sau X – cu o diluare de 1/10 la fiecare
treaptã de dilutie; o parte de substanță activă se diluează în 9 părți de solvent, obținându-
se diluția 10-1 (D1 sau X1). O parte din soluția D1 se diluează în 9 părți de solvent și se
obține diluția decimală D2 (10-2) , etc.
 diluții centezimale (hahnemanniene) – CH sau C – cu o diluare de 1/100 (10 -2) la fiecare
treaptã de diluție;
 diluții milesimale – M– cu o diluare de 1/1000 (10-3) la fiecare treaptã de dilutie;
 dilutii fifty- milezimale – LM– cu o diluare de 1/50,000 la fiecare treaptã de dilutie;

Fiecare diluare (deconcentrare) este urmată de etapa de dinamizare (potențare/sucusare)

esențială și obligatorie pentru obținerea remediului homeopatic.

9. Întrebare de examinare:
Descrieți direcțiile de vindecare din homeopatie Hering

Răspunsul favorabil la acțiunea remediului se desfășoară lent și este ilustrat de

secvențialitatea vindecării care se încadrează în conceptul privind direcțiile de vindecare
Hering.

Constantin Hering, excepțional medic homeopat, riguros observator al simptomelor, a notat

patru principii de vindecare, identificate pe parcursul evoluției bolii sub acțiunea remediului
homeopatic. Evoluția vindecării după direcțiile Hering arată ca remediul a fost corect prescris.
Direcțiile de vindecare Hering:

1. Evoluția vindecării din partea superioară a corpului către cea inferioară:

De exemplu, o erupție cutanată generalizată, va avea ca direcție de vindecare dispariția
elementelor din zonele superioare ale corpului (față, gât, torace, membre superioare) către
cele inferioare (abdomen, coapse, gambe). Același comportament este prezent și în cazul
regresiei altor simptome (ex.durerile articulare). Persistența simptomelor după altă direcție
sugerează supresia boli sau persistența ei.

2. Evoluția vindecării dinspre interior ( organe interne) spre exterior (piele).

3. Evoluția vindecării de la organe vitale la organe mai putin importante.

Astfel, un pacient care solicită tratament homeopatic pentru o problemă dermatologică, dar
care este cunoscut și cu alte patologii asociate (ex astm bronșic, HTA, sindrom migrenos) va
avea surpriza să constate într-o prima fază ameliorarea patologiilor ce interesează organele
vitale cu persistența pentru o perioadă limitată a bolii dermatologice, urmată de vindecare.
4. Evoluția vindecării se desfășoară cu remiterea simptomelor în ordinea inversă apariției
lor.
Se vor remite primele, simptomele recent apărute, iar simptomele vechi vor persista o
perioadă variabilă până la dispariția lor.