1

Enunţuri general informative

1. După cum se ştie, structura сomunicativă a enunţului se bazează pe opoziţia informaţie

veche, cunoscută / informaţie nouă, necunoscută, ea fiind constituită din două elemente
componente. Elementele care se disting în cadrul acestei structuri sunt tema şi rema. Tema
reprezintă punctul de plecare al enunţului, este partea de enunţ care desemnează obiectul despre
care se vorbeşte în enunţ. Rema este ceea ce se spune despre temă. Distincţia temă / remă
echivalează de fapt cu diferenţa dintre ceea ce cunoaşte şi ceea ce nu cunoaşte vorbitorul.
Diferenţierea celor două părţi componente ale enunţului – tema şi rema – se poate face cu
ajutorul întrebărilor. Din acest punct de vedere, orice propoziţie poate fi concepută ca fiind un
răspuns la o anumită întrebare. Partea de enunţ care apare ca răspuns direct la întrebare constituie
rema. De exemplu, în enunţul Sâmbăta trecută am fost în vizită la părinţi fragmentul am fost în
vizită la părinţi îndeplineşte rolul de remă, deoarece întregul enunţ poate fi prezentat drept răspuns
la întrebarea Ce ai făcut sâmbăta trecută? Acelaşi enunţ, însă cu o altă ordine a cuvintelor, Am fost
în vizită la părinţi sâmbăta trecută va avea ca remă segmentul sâmbăta trecută, deoarece acest
enunţ poate fi interpretat ca răspuns la întrebarea Când ai fost în vizită la părinţi?
Este de observat că în cadrul unui dialog, unde întrebările alternează cu răspunsurile la
aceste întrebări, replica de răspuns poate conţine numai rema: Unde vei fi mâine? – Acasă. Când vei
pleca în concediu? – Peste două săptămâni. – Unde te vei odihni? – La mare. Aceste propoziţii sunt
calificate în lucrările de gramatică drept propoziţii incomplete fragmentare [M. Avram, p. 252].
După cum vedem, vorbitorul omite din răspuns acele elemente care figureazăză în întrebare, adică
elementele care sunt cunoscute şi pot fi uşor subînţelese. În acelaşi timp, în replica de răspuns sunt
menţinute doar acele elemente care aduc o informaţie nouă, elementele esenţiale pentru situaţia dată
de comunicare.
Deşi ar putea avea ambele componente, propoziţiile date apar într-o variantă redusă
deoarece tema poate fi uşor dedusă din context. Propoziţiile în cauză au avantajul că prin
intermediul lor se poate transmite mai uşor informaţia nouă, cea care prezintă cel mai mare interes
din punct de vedere comunicativ. În plus, cu ajutorul propoziţiilor fragmentare se obţine şi o
reliefare puternică a elementelor cu cea mai mare relevanţă pentru comunicare.
2. Este bine ştiut că segmentarea comunicativă a enunţului manifestă o dependenţă totală de
context. Numai în cadrul discursului este posibilă segmentarea comunicativă a unui enunţ, în
structura lui distingându-se ceea ce este cunoscut, vechi şi ceea ce este informaţie nouă. Totodată,
contextul are o influenţă decisivă şi asupra modului în care are loc această segmentare. Aceeaşi
propoziţie în contexte diferite poate cunoaşte diferite moduri de segmentare.
 2

Trebuie observat că în limbă se întâlnesc propoziţii care, chiar utilizate în cadrul unui
context, au o structură nesegmentată din punct de vedere comunicativ, căci, de fapt, toate
elementele componente ale acestor enunţuri transmit o informaţie nouă. Aceste propoziţii sunt
numite şi propoziţii informative generale [Gak, p. ].
Pentru a înţelege esenţa unor asemenea propoziţii, vom aduce un exemplu. Să ne imaginăm
următoarea situaţie. O persoană intră brusc într-o încăpere şi la întrebarea celor prezenţi acolo Ce se
întâmplă? exclamă: Arde casa! Este evident că evenimentul descris prin intermediul unei astfel de
propoziţii prezintă o noutate absolută pentru ascultător. O atare propoziţie conţine deci o informaţie
nouă care nu se bazează pe nici un fel de informaţie veche, cunoscută deja.
În articolul de faţă vom încerca să întreprindem o analiză a propoziţiilor nesegmentate din
punct de vedere comunicativ cu scopul de a depista trăsăturile lor structural-sintactice şi specificul
funcţionării lor în procesul de comunicare.
3. Din punctul de vedere al structurii lor informaţionale, propoziţiile sunt de două tipuri:
propoziţii s e g m e n t a t e şi propoziţii n e s e g m e n t a t e . Pentru desemnarea acestor două feluri
de propoziţii se mai folosesc şi termenii: d i r e m ă pentru propoziţiile segmentate din punct de
vedere comunicativ şi m o n o r e m ă pentru cele nesegmentate [Gak, p. ].
Comparând următoarele două propoziţii: 1) Arde casa. şi 2) Casa arde încet., E. Coşeriu
scria că propoziţia segmentată din punct de vedere comunicativ este o entitate care comunică ceva
despre cineva sau ceva. La rândul ei, propoziţia nesegmentată doar constată faptul, evenimentul.
Astfel, dintre cele două propoziţii prima este nesegmentată, deoarece nu urmăreşte scopul de a
comunica ceva despre obiectul desemnat de subiect, ci are drept scop descrierea unui anumit
eveniment, unei anumite situaţii. Acest enunţ poate fi interpretat drept răspunde la întrebarea Ce se
întâmplă? În acelaşi timp, propoziţia a doua serveşte pentru a descrie o anumită casă şi pentru a ne
spune ce se întâmplă cu această casă [Coşeriu, p. ].
Datorită specificului lor, în structura propoziţiilor nesegmentate nu pot fi delimitate cele
două componente: tema şi rema. În cazul unor asemenea propoziţii unicul component care este
reprezentat în structura lor îl constituie rema: A venit primăvara. Au înverzit copacii. În aceste
propoziţii tema nu este exprimată prin intermediul vreunei părţi de vorbire şi nici nu poate fi
subînţeleasă din context. Toate elementele propoziţiilor nesegmentate transmit o informaţie nouă.
Propoziţiile nesegmentate răspund la întrebările Ce s-a întâmplat? Ce se întâmplă? Ce se
petrece aici? Ce este aici / acolo? Ce a fost aici / acolo? Ce mai e nou? Ce se aude? etc.
Caracteristic pentru acest tip de întrebări este faptul că la ele nu se poate răspunde printr-o
propoziţie incompletă redusă numai la componentul care are rolul de remă. De exemplu, o
propoziţie de tipul A venit iarna, în nici un fel de context, nu poate fi redusă la un singur component
 3

(A venit sau Iarna), cea ce este o dovadă în plus a faptului că aceste propoziţii au un caracter
nesegmentat.
În studiile de lingvistică, despre propoziţiile nesegmentate se spune că ele nu au temă, fiind
numite propoziţii cu tema zero. Dat fiind că în structura lor nu poate fi delimitat un element care ar
avea rolul de temă, adică de punct de plecare al comunicării, se consideră că toate părţile acestor
propoziţii alcătuiesc rema. [Kovtunova, 1976, p. 47].
4. În cele ce urmează vom încerca să analizăm trăsăturile structural-sintactice ale
propoziţiilor nesegmentate. Sub aspectul structurii sintactice, propoziţiile nesegmentate sunt de
două feluri:
1) propoziţii monomembre: Noapte. Lună. Cer senin.
2) propoziţii bimembre: Soarele se ridica dintre dealurile line, acoperite de cedri. (L.
Rebreanu); Era o dimineaţă de mai când a întâlnit-o întâmplător, pe o stradă plină de lume. (L.
Rebreanu)
La rândul lor, propoziţiile monomembre sunt de două feluri: a) propoziţii monomembre cu
sens existenţial (Pustiu. Numai pustiu. Z. Stancu) şi b) propoziţii calificative (Ce zi frumoasă!).
Analiza propoziţiilor bimembre relevă faptul că predicatul lor este, de cele mai multe ori, un
verb care semnifică apariţia, existenţa, desfăşurarea unui eveniment sau modul de apariţie, de
existenţă al unui obiect. Cele mai frecvente verbe care se utilizează în propoziţiile nesegmentate
sunt verbele: a începe, a se produce, a se desfăşura, a exista, a se afla, a se găsi etc.
După cum menţionează cercetătorii, cele mai multe propoziţii nesegmentate au în calitate de
predicat un verb intranzitiv. Numărul propoziţiilor de acest fel cu un predicat exprimat printr-un
verb tranzitiv este mai redus. De fapt, la nivelul analizei semantice, este greu de stabilit vreo
legătură între specificul propoziţiilor nesegmentate şi tranzitivitatea verbului predicat. Se poate
totuşi întrezări o anumită corelaţie între poziţia în care apar aceste propoziţii în cadrul textului şi
caracterul tranzitiv sau intranzitiv al verbului. (……)
Ceea ce caracterizează însă propoziţiile nesegmentate bimembre este ordinea cuvintelor.
Importantă pentru descrierea acestor propoziţii este poziţia predicatului în raport cu subiectul. În
propoziţiile cu un verb intranzitiv, predicatul, de cele mai multe ori, este înaintea subiectului: Vine
primăvara. Au fost încheiate negocierile privind…
Trebuie notat că topica este, în acest caz, unicul mijloc care marchează caracterul
nesegmentat al acestor propoziţii. Astfel, spunând În gară soseşte trenul, vorbitorul urmăreşte
scopul de a descrie un anumit eveniment, o anumită stare de lucruri. Aceeaşi propoziţie cu subiectul
pe primul loc Trenul soseşte în gară are drept scop transmiterea unei informaţii despre obiectul
desemnat de subiectul propoziţiei. După cum putem constata, propoziţiile cu topica obişnuită, de
regulă, sunt segmentate din punct de vedere comunicativ, în cadrul lor delimitându-se tema şi rema.
 4

5. În ceea ce priveşte corelaţia dintre propoziţiile nesegmentate şi contextul în care ele se

utilizează, la o primă vedere, se creează impresia că ele sunt independente de orice context. Această
afirmaţie trebuie înţeleasă în sensul că structura lor nu depinde de poziţia pe care o au în cadrul unui
text sau în procesul conversaţiei. Hotărâtor pentru acest tip de enunţuri se dovedeşte a fi scopul
urmărit de vorbitor într-o situaţie concretă de comunicare. Vorbitorul foloseşte asemenea propoziţii
cu un singur scop, şi anume: prezentarea situaţiei sau a evenimentului în totalitatea sa ca ceva
absolut nou, necunoscut ascultătorului. Prin aceasta se explică faptul că toate elementele
componente ale propoziţiilor transmit o informaţie nouă.
Analiza propoziţiilor nesegmentate în raport cu anturajul lor contextual demonstrează că ele
nu sunt totuşi absolut indiferente faţă de contextul în care apar. S-a observat că există anumite
contexte care sunt caracteristice pentru acest fel de enunţuri. Propoziţiile nesegmentate se
întrebuinţează în următoarele cazuri:
1. Poziţia propoziţiilor nesegmentate în cadrul unui text:
a) în titlurile articolelor de ziar: Chişinăul iarăşi refuză bursele oferite de România. Pe
stadionul central va avea loc un meci de fotbal dintre două echipe din liga superioară.
b) în anunţuri: Joi, 24 mai, la ora 14 va avea loc conferinţa de presă a
c) la începutul unui text pentru a-l informa pe cititor despre ceea ce va fi vorba în
continuare. Iată, de exemplu, cum începe povestirea Jandarmul de Ion Agârbiceanu: În dimineaţa
ceea însorită de la începutul primăverii, se coborâră, ca de obicei, puţini călători la staţia Vârtopi.
Între ei era şi un bărbat tânăr, îmbrăcat în straie nemţeşti, care purta un geamantan mare, ce părea
destul de greu pentru un om voinic ca el.
d) în interiorul unui text, când se urmăreşte scopul de a-l informa pe cititor despre
modificarea situaţiei, despre intervenirea unei schimbări în desfăşurarea evenimentelor. Aceste
propoziţii pot începe cu cuvintele deodată, dintr-odată, când deodată, pe neaşteptate, brusc etc.:
Totul părea a fi liniştit. Dintr-odată s-a auzit un zgomot.
Într-o zi, la Paris, s-a pomenit că nişte valori pe care neglijase să le ridice în ajun de la o
bancă, îi aduseră un surplus neaşteptat: optzeci de mii de franci. (V. Eftimiu)
Într-o zi, o veste tristă i-a sosit de la Bucureşti. Mama lui, doamna Pandelidis, murise de
inimă, binecuvântându-l pe patul de moarte şi lăsându-i toată imensa ei avere, compusă din
douăzeci de moşii în Muntenia şi Moldova. (V. Eftimiu)
g) pentru descrierea unui peisaj din natură sau pentru descrierea interiorului unei clădiri:
În zilele frumoase de vară uliţele satului sunt pustii şi tăcute. Par adormite, cum se
încovoaie neregulat, cum se pierd printre casele acoperite cu paie, înnegrite de fum şi de vremuri.
Din înălţimi coboară mereu deasupra satului undele luminii, jucând ape argintii pe tinicheaua
clopotniţei.
 5

În răstimpuri latră plângător vreun câine rămas acasă, în lanţ. Pe la portiţe, la umbra
frăgarilor, se joacă domol copii în cămăşuţe. Bunici potolite apar din când în când lângă ei,
torcând din caierul de lână. Ochii lor mici luminează blând, privesc miraţi din feţele zbârcite. (I.
Agârbiceanu, Onu)
2. Poziţia propoziţiilor nesegmentate în procesul conversaţiei:
a) în dialoguri pentru a-l informa pe interlocutor cu privire la un eveniment nou: Ce mai
nou? – În viitorul apropiat voi pleca în Franţa.
b) pentru motivarea unor acţiuni, fapte, situaţii sau ca răspuns la întrebarea despre cauza
unui fenomen: De ce nu ai venit ieri la serviciu? – Pe neaşteptate a revenit din Italia fratele meu.
De ce a plecat şeful la Bucureşti? – Săptămâna aceasta la Bucureşti va avea loc o expoziţie de
carte.
Ceea ce trebuie relevat în legătură cu poziţia propoziţiilor nesegmentate este faptul că locul
lor în structura de ansamblu a textului este determinat de caracteristica acestora: propoziţiile
nesegmentate conţin o cantitate mare de informaţie nouă. Deci, e şi firesc ca ele să apară în poziţie
iniţială, poziţie caracterizată printr-un grad înalt de concentrare a informaţiei transmise. Analizând
poziţiile în care apar propoziţiile nesegmentate, constatăm că ele, de fapt, sunt utilizate a) la
începutul unui text sau la începutul unui nou fragment de text şi b) când se urmăreşte scopul de a se
trece la un alt subiect, la o altă temă.
După cum putem observa şi din exemplele de până acum, propoziţiile nesegmentate sunt
utilizate de cele mai multe ori la începutul unui text. În acest caz ele introduc un personaj nou sau
prezintă un loc nou sau un eveniment, o întâmplare necunoscută ascultătorului: Era odată o babă şi
un moşneag.
Propoziţiile în cauză pot apărea însă şi în interiorul unor texte narative sau descriptive. Ele
sunt folosite în interiorul textului fie pentru a comunica despre o schimbare de situaţie sau despre
apariţia unor personaje noi: Într-un târziu auzi un zgomot. Erau ostaşii trimişi să cerceteze ţinutul
ca nu cumva ochi să pângărească pe iubita regelui. (L. Rebreanu), fie pentru a descrie o serie de
evenimente care alternează în timp sau un şir de obiecte care există într-un anumit cadru temporal.
Ex.:
6. Pentru a ilustra rolul propoziţiilor nesegmentate în organizarea textului, vom analiza un
fragment din romanul Aurul negru de Cezar Petrescu.
„Cerul era străveziu şi înalt, fără pată. 1/ Lumina bălaie ca mierea. 2/ Era o primăvară lină,
cum au mai trecut pe aicea mii. 3/
Raza s-a alungat jucăuş cu o gâză. 4/ S-a furişat subţiată prin ochiurile frunzarului fraged.
5
/ A stătut tremurând dezmierdare vicleană de somn, pe gene. 6/
 6

Mâna omului din cerdac a lunecat răpusă de toropeală. 7/ Şi în aceeaşi clipită, degetele
căzând au smuls perdeaua cea groasă care astupa arătarea de mult aşteptată. 8/
A fost ca o dezlegare de vrajă. 9/ Valea s-a deschis deodată cu sclipet de arme, de coifuri, de
scuturi, în soare – şi cu oamenii vechi ai acestor ţinuturi. 10/ Erau mulţi şi nu se asemănau. 11/“
În acest fragment de început de roman, constituit din doar 11 propoziţii, 7 sunt propoziţii
nesegmentate din punct de vedere comunicativ. Aceste propoziţii descriu un anumit eveniment, o
anumită stare de lucruri şi răspund la întrebarea Ce se întâmplă? Primele două propoziţii descriu o
anumită stare din natură. Propoziţia a treia …………….
Aceste propoziţii nu sunt segmentate din punct de vedere comunicativ, deoarece în structura
lor nu se poate delimita un component care ar desemna obiectul cunoscut (tema) şi un component
care ar spune ceva despre acest obiect (rema). După cum demonstrează analiza acestor enunţuri
luate în raport cu contextul în care apar, toate componentele lor conţin o informaţie care nu este
sugerată de context sau de situaţia concretă de comunicare. În aceste împrejurări unicul scop al
emiţătorului este de a prezenta situaţia în ansamblul ei.
în aceeaşi clipită deodată
Cea mai dramatică zi din viaţa mea am trăit-o la sfârşitul lui decembrie 1912, pe-o iarnă
grea, viforoasă. (V. Eftimiu)
7. În concluzie trebuie menţionat că trăsăturile în funcţie de care se definesc propoziţiile
nesegmentate din punct de vedere comunicativ sunt cele legate de sarcină comunicativă urmărită de
vorbitor, de ordine cuvintelor şi de rolul lor în cadrul unui anumit context.