NORMA CONFLICTUALA IN MATERIE DE STARE CIVILA

Stud. NECULAIE (ALEXE) ALINA FLORINA

AP II ID

1
 NORMA CONFLICTUALĂ ÎN DIVERSE MATERIE

Norme conflictuale privind starea şi capacitatea persoanelor

fizice.
Noţiunea de “statut personal” din DIP nu are acelaşi continut cu noţiunea
de “statut personal” din dreptul intern. În dreptul intern, prin statut personal
se intelege starea civilă si capacitatea persoanelor, în timp ce în DIP
noţiunea cunoaste:
- o extindere, în sensul ca include starea civilă, numele, domiciliul,
capacitatea juridica si relaţiile de familie, reunindu-se statutul individual si
cel familial al persoanei fizice, dar si
- o limitare, în sensul că aspectele legate de regimul matrimonial,
incapacitatile speciale, libertatile sunt supuse altei legi decat celei care
guvernează statutul personal.
Prin “statut personal” în DIP se inteleg starea civilă, capacitatea si
relaţiile
de familie ale persoanei fizice.
Conform art.11 LDIP, statutul personal este supus legii naţionale a
persoanei fizice, afara de cazul în care prin dispoziţii speciale se prevede
altfel.
Legea naţională este legea statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică
în cauza, cetăţenia fiind determinata potrivit legii statului a carui cetăţenie
se invoca.
Legea naţională a cetăţeanului român care potrivit legii străine este
considerat a avea o alta cetăţenie este legea română. Legea naţională a
strainului care are mai multe cetăţenii este legea statului unde isi are
domiciliul sau, în lipsa, resedinta.
Legea naţională a apatridului este legea domiciliului sau, în lipsa, a
reşedinţei.
2
 În cazul schimbarii criteriului după care se determina legea naţională,
apare un conflict mobil de legi, soluţionat de art. 15 LDIP în sensul ca
apartenenta unei persoane la o noua lege naţională nu aduce atingere
majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila. Conform art.
36 rap. la art. 20 din lege, legea naţională a soţilor sau legea domiciliului
continua sa reglementeze ocrotirea parinteasca a copilului din căsătorie în
cazul în care unul dintre ei isi schimba cetăţenia sau domiciliul. Statutul
personal al refugiatului este reglementat de legea ţării în care isi are
domiciliul/resedinta.
Starea civilă
Starea civilă reprezintă un ansamblu de elemente care rezultă din actele
şi faptele de stare civilă şi prin care persoana fizică se individualizează în
familie şi societate.
Faptele juridice care determină starea civilă sunt naşterea şi moartea, din
care rezulta inceputul şi sfarsitul calităţii de subiect de drept.
Actele de stare civilă sunt căsătoria, recunoaşterea filiaţiei, adopţia.
Actele si faptele de stare civilă se înregistrează in registre speciale, pe baza
acestora emiţându-se certificate constatatoare. Proba sţării civile se face de
regula cu certificatele de stare civilă, dar, în situaţii exceptionale, starea
civilă poate fi dovedita prin orice mijloc de proba admis de lege
Inregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă nu este reglementata de
legea naţională, ci, după caz:
- de legea locului incheierii actului juridic – locus regit actum;
- de legea autoritatii care efectuează inregistrarea conform regulii auctor
regit actum.
În cazul actelor sau faptelor de stare civilă cu element de extraneitate, în
doctrină au fost evidenţiate 3 situaţii:
1. Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă în ţara noastră privind
străinii şi apatrizii: se aplică aceleaşi reglementări ca şi pentru români,
respectiv Legea nr.119/1996 privind actele de stare civilă. Se înregistrează
actele şi faptele respective la reprezentanţele consulare sau diplomatice
alre statului respectiv.
2. Românii aflaţi în străinătate: actele şi faptele de stare civilă se
înregistrează de reprezentanţele diplomatice ori consulare române, iar dacă
acestea nu există, la serviciul local de stare civilă, cu obligaţia retransmiterii
în 6 luni de la revenirea în tară. Conform art. 161 LDIP, dovada stării civile
şi puterea probantă a actelor de stare civilă sunt reglementate de legea
locului unde s-au întocmit înscrisurile invocate. Art. 162 arată că actele
oficiale întocmite sau legalizate de o autoritate străină pot fi folosite în faţa
instantelor române numai dacă sunt supralegalizate pe cale administrativ-
3
ierarhică de misiunile diplomatice sau consulare ale României în scopul
garantării autenticităţii acestora.
3. Pentru împrejurări deosebite, înregistrarea actelor sau faptelor de stare
civilă se face de comandantul navei sau aeronavei, cu obligaţia ca la
revenirea în ţară să le prezinte autorităţilor competente din primul pot sau
aeroport, iar în Bucureşti, la Primăria Sector 1.
Capacitatea persoanei fizice
Statutul personal al persoanei fizice – starea civilă, capacitatea şi relaţiile
de familie – este guvernat de legea personală a acesteia (lex personalis).
Legea personală este concepută în mod diferit de la un sistem de drept la
altul:
- unele sisteme acceptă ca lege personală legea ţării a cărei cetătenie o are
persoana fizică, deci legea naţională (lex patriae);
- altele adoptă ca lege personală legea ţării în care persoana fizică si-a
stability domicliul (lex domicilii);
- altele practică un sistem mixt, în sensul că pentru straini capacitatea se
deterină după legea statului unde se gasesc în calitate de straini, iar pentru
proprii cetăţeni aflati în strainatate, după legea naţională a persoanei fizice.
Argumentele aduse în favoarea sistemelor principale lex patriae si lex
domicilii:
a. Lex patriae:
- cetăţenia reprezintă legatura politico-juridica dintre individ si stat, fiind în
măsura sa reglementeze conditia juridica a persoanei fizice;
- legea naţională ofera posibilitatea ocrotirii propriilor cetăţeni în afara
teritoriului naţional;
- cetăţenia are un caracter mai accentuat de stabilitate în raport de
domiciliu,
schimabrea cetăţeniei nedepinzand numai de vointa persoanei, ca în cazul
domiciliului;
- legea naţională tine cont de specificul natiunii respective, de obiceiurile si
traditiile naţionale;
- dobandirea unei noi cetăţenii presupune de regula acceptarea unui nou
regim al
statutului personal;
- noţiunea de cetăţenie are acelaşi continut în toate sistemele de drept fiind
mai
usor de probat;
Dezavantajele sistemului lex patriae:
- cetatneia nu reprezintă un criteriu adecvat de determinare a legii
personale în cazul apatrizilor sau pentru cetăţenii apartinand unor state
4
compuse – federatii, confederatii sau state cu reglementari regionale
diferite, deoarece reglementarea statutului personal difera de la o regiune la
alta;
- sistemul lex patriae prezinta dezavantaje în cazul în care membrii unei
familii
au cetăţenii diferite, statutul personal al acestora urmand a fi carmuit de legi
diferite, în timp ce domiciliul este comun;
- se constata dificultati în determinarea legii naţionale în cazul în care
persoana
are dubla cetăţenie.
b. Lex domicilii
- domiciliul reprezintă centrul vietii juridice a persoanei fizice, reprezentând
locuinta principala si statornica a persoanei;
- domiciliul stabilit intr-o tara exprima vointa persoanei fizice de a se supune
legii acelei tari;
- domiciliul inlatura dezavantajul dublei cetăţenii, fiind unic si determinand
aplicarea unei singure legi;
- domiciliul reprezintă criteriul unic de determinare a legii personale în cazul
statelor federatii sau a statelor cu reglementari regionale diferite;
- domiciliul exclude sub asepctul legii aplicabile, diferenţa dintre cetăţeni si
straini, asigurand aplicarea unitara a regimului acordat persoanei fizice
tuturor
indivizilor.
Dezavantajele sistemului lex domicilii:
- nu are intotdeauna caracter de realitate, în unele situaţii este greu de
stability diferenţa fata de resedinta;
- poate fi diferit pentru membrii familiei, care au aceeasi cetăţenie;
- faciliteaza fraudarea legii, deoarece depinde de vointa persoanei.
Adoptarea unuia dintre sisteme depinde de interesele statelor si contextul
social-politic. În general, tarile de imigrare adopta sistemul legii domiciliului,
iar tarile de emigrare, sisemul legii naţionale.
În România, a fost adoptat sistemul lex patrie, aplicandu-se în subsidiar
lex domicilii pentru situaţii special prevazute de lege.
Norme conflictuale in domeniul raporturilor de familie
Sediul materiei: art. 11-39 din LDIP; art. 4 şi 42 din Legea nr.119/1996.
Raporturile de familie rezultă din căsătorie, din rudenia fireasca si din
adoptie.
a. Căsătoria
Pentru incheierea căsătoriei sunt necesare urmatoarele condiţii legale: de
fond; de forma; lipsa impedimentelor la căsătorie (conditii de fond negative).
5
 Distincţia dintre condiţiile de formă şi cele de fond se face în principiu
după legea forului (art. 3 LDIP).
Condiţiile de fond ale încheierii căsătoriei
Potrivit art. 18 alin1 din LDIP, în ceea ce priveşte condiţiile de fond pentru
incheierea căsătoriei, se aplică legea naţionala a fiecărui viitor soţ. Pentru
căsătoria contractată de un cetătean român în străinătate, se aplică legea
română, iar pentru un cetătean străin aflat în România – legea sa natională.
Potrivit art. 33 din LDIP, o castorie intre cetăţeni straini poate fi incheiata
numai dacă, pe langa celelalte conditii prevazute de lege, viitorii soţi fac
dovada indeplinirii conditiilor de fond cerute de legea lor naţională pentru
incheierea căsătoriei.
În ceea ce priveste impedimentele, art. 18 alin. 2 conţine o prevedere de
ocrotire a ordinii publice de DIP român: dacă una dintre legile străine
determinate potrivit alin.1 prevede un impediment la căsătorie care, potrivit
dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a incheia o căsătorie,
acel impediment va fi inlaturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre
viitorii soţi este cetăţean roman si căsătoria se incheie pe teritoriul
României.
Cetăţeanul strain care se căsătoreşte în România va putea sa probeze
indeplinirea conditiilor de fondautoritatile competente ale statului respectiv.
Cetăţeanul român care se castoreste în strainatate poate sa probeze
indeplinirea conditiilor de fond prevazute de legea română cu un act eliberat
de autoritatile române.
Condiţiile de forma ale incheierii căsătoriei
Art. 19 alin.1 dispune ca forma incheierii căsătoriei este supusa legii
statului pe teritoriul căruia se celebreaza (locus regit actum).
Conform art. 19 alin.2, căsătoria unui cetăţean român aflat în strainatate
poate fi incheiata în fata autoirtatii locale de stat competente ori în fata
agentului diplomatic sau functionarului consular fie al României (caz în care
este supusa conditiilor de forma prev. de legea română), fie al statului
celuilalt viitor sot (art.19 alin.3). aceste prevederi reprezintă aplicatii ale
regulii auctor regit actum.
Legea competenta sa guverneze forma incheierii căsătoriei
reglementeaza urmataotele aspecte: organul competent pentru incheierea
căsătoriei; formalitatile prealabile; opozitia la căsătorie; procedura incheierii
căsătoriei.
Efectele căsătoriei
Relaţiile personale si patrimoniale dintre soţi sunt, potrivit art. 20,
supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii diferite, legii
domiciliului comun. În lipsa de cetăţenie comuna sau domiciliu comun,
6
relaţiile patrimoniale si personale dintre soţi sunt supuse legii statului pe
teritoriul căruia soţii au ori au avut resedinta comuna, sau cu care intretin în
comun legaturile cele mai stranse.
Legea determinată potrivit art. 20 reglementeaza urmatoarele aspecte ale
relatiilor dintre soţi:
a. nepatrimoniale: modificarea numelui soţilor la incheierea căsătoriei;
capacitatea de exercitiu a femeii care se căsătoreşte inainte de 18 ani;
b. patrimoniale: regimul si efectele convietuirii matrimoniale; obligaţia de
intretinere intre soţi; determinarea bunurilor comune si proprii; regimul
datoriilor comune ale soţilor.
Conflictul mobil de legi privind efectele căsătoriei
Conform art. 20 alin.2, legea naţională comuna sau legea domiciliului
comun continua sa reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul
dintre soţi
îşi schimba, după caz, cetăţenia sau domiciliul.
Rezulta ca în cazul în care apare un conflict mobil de legi, generat de
schimbarea cetăţeniei sau domiciliului unuia dintre soţi, se da prioritate la
aplicare legii vechi. Dacă amandoi soţii îşi schimbă, după caz, cetăţenia
sau domiciliul, se va aplica legea noua, ca lege a cetăţeniei sau domiciliului
comun.
Noua lege comuna se aplica numai pentru viitor, în sensul ca
reglementeaza efectele căsătoriei produse după schimbarea
cetăţeniei/domiciliului comun.
Art. 21 alin.3 reglementeaza un alt conflict mobil de legi, privind convenţia
matrimoniala. Textul dispune că modificarea sau noua convenţie produce
efecte pentru viitor nu retroactiv, iar în privinta tertilor se va aplica legea
anterioara.
Convenţia matrimoniala
Reprezinta acordul sau întelegerea dintre soţi, facuta la inceputul
căsătoriei, prin care acestia stabilesc regimul juridic aplicabil bunurilor lor.
a. condiţiile de fond cerute pentru incheierea conventiei matrimoniale sunt
cele prevazute de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi. Legea nu
ofera o solutie pentru cazurile în care unul dintre viitorii soţi este apatrid sau
cand amandoi sunt apatrizi, în acest caz, aplciandu-se legea care
guverneaza efectele căsătoriei.
b. Condiţiile de forma ale conventiei matrimoniale se determina potrivit
art. 71 alin.1 si art. 86 din lege, putand fi guvernate de una dintre
urmatoarele legi: legea care reglementeaza fondul conventiei matrimoniale;
legea locului incheierii conventiei; legea naţională sau legea domiciliului

7
perosanei care a consimtit convenţia; legea aplicabila potrivit dreptului
privat al autoritatii care examineaza validitatea actului;
legea statului unde se gasesc părtile la data incheierii conventiei, cand se
afla în state diferite si au indeplinit condiţiile de forma prevazute de legea
respectiva (oricare dintre cele doua legi); legea statului unde reprezentatul
partii s-a aflat în momentul incheierii conventiei matrimoniale si dacă a
indeplinit condiţiile de fond prevazuta de lege.
c. Regimul şi efectele conventiei matrimoniale sunt reglementate de legea
aleasă prin acord de viitorii soţi, iar în lipsă, de legea prev. la art. 20.
Rezultă că pentru reglementarea regimului şi efectelor conventiei
matrimoniale se aplica în principal principiul lex voluntatis. În subsidiar,
dacă părtile nu au ales legea aplicabila, se aplica legea care guverneaza
efectele căsătoriei.
Conform art. 21 alin.3, legea care guverneaza regimul si efectele
conventiei matrimoniale stabileşte dacă este posibila modificarea sau
inlocuirea ocnventiei matrimoniale în timpul căsătoriei. Modificarea sau
noua conventie matrimoniala nu poate aduce prejudicii tertilor.
Nulitatea căsătoriei
Conform art. 24 alin.1, legea care reglementeaza incheierea căsătoriei se
aplica nulitatii căsătoriei si efectelor acestei nulitati, precum si felurile
nulitatii.
1. Nulitatea căsătoriei pentru incalcarea conditiilor de fond ale incheierii ei
se
pronunta în conformitate cu legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi;
2. Nulitatea căsătoriei pentru neindeplinirea conditiilor de forma se
pronunta în conformitate cu una dintre urmatoarele legi: legea statului pe
teritoriul căruia s-a celebrat căsătoria; legea agentului diplomatic sau
consular care a instrumentat-o.
Conform art. 24 alin.2, nulitatea unei casatorii incheate în strainatate cu
incalcarea conditiilor de forma poate fi admisa numai dacă sanctiunea
nulitatii este prevazuta de legea română.
Căsătoria putativa
Legea aplicabial nulitatii căsătoriei reglementeaza si condiţiile si efectele
căsătoriei putative. Priveşte relaţiile dintre soţi, relaţiile dintre parinti si copii
si buna-credinta a sotului fata de care căsătoria produce efecte. Relaţiile
dintre parinti si copii sunt reglementate de legea aplicabila filiatiei din
căsătorie, adică de legea care carmuieste efectele căsătoriei.
Divortul
Divorţul este supus dreptului aplicabil efectelor căsătoriei (art. 22),

8
respectiv: în principal, de legea naţională comuna, în subsidiar, de legea
domiciliului comun sau legea statului pe teritoriul căruia soţii au sau au avut
resedinta comuna sau cu care intretin în comun legaturiel cele mai stranse.
O hotarare de divort pronuntata în strainatate privind un cetăţean român nu
va putea fi recunoscuta în România, conform art. 168 alin.2, în cazul în care
nu au fost respectate normele DIP cu privire la reglementarea divortului.
Domeniul legii divortului: dreptul de a introduce acţiunea; motivele de
divort; efectele divortului cu privire la relaţiile dintre soţi: personale,
patrimoniale, suportarea datoriilor comune, obligaţia deefectele cu privire la
relaţiile dintre parinti si copii: incredintarea minorului, exercitarea drepturilor
parintesti, obligaţia de intretinere.
Determinarea competentei jurisdictionale în materia divortului si
procedura
de judecata sunt supuse legii forului. De asemenea, masurile provizorii,
masurile
urgente luate de instanta de judecata sunt supuse legii forului.
Invocarea ordinii publice de DIP român în mateia divortului poate viza
legea divortului sau unele dintre prevederile ei. în cazul inlaturarii legii
străine, se aplica legea roman. Conform art. 22 alin.2, dacă legea straina
nu permite divortul sau il permite în conditii deosebit de restrictive, se aplica
legea română, în cazul în care unul din soţi este la data cererii de divort
cetăţean român. Rezulta ca sunt competente instanţele române, care au
posibilitatea sa inlature de la aplicare legea straina si sa aplice legea
română, iar conflictul mobil de legi se soluţioneaza în favoarea legii
române, în considerarea cetăţeniei române a unuia dintre soţi.
b. Legea aplicabila filiatiei
Stabilirea filiaţiei pentru copilul din căsătorie, se face conform legii
care la data la care s-a născut copilul se aplica efectelor căsătoriei părinţilor
(art.25 alin.1).
Dacă inainte de nasterea copilului căsătoria a incetat sau a fost
desfacuta, se aplica legea care la data inceţării sau desfacerii ii carmuia
efectele , conform art. 25 alin.2.
Domeniul de aplicare a legii filiatiei: stabilirea filiatiei fata de mamă şi tată
şi efectele filiaţiei.
Conform art. 26, aceeaşi lege se aplică pentru tăgada paternităţii,
dobândirea numelui de către copil, raporturile dintre părinţi şi copii, inclusive
obligaţia de intretinere, educatie si adminsitrare a bunurilor copilului.
Conform art. 27, în cazul în care parintii sunt în drept sa procedeze la
legitimarea prin căsătorie subsecventa a copilului nascut anterior, condiţiile

9
cerute în acest scop sunt cele prev. de legea care potrivit art. 20 se aplica
efectelor căsătoriei.
Aspectele de procedura sunt reglementate de legea forului.
Pentru copilul din afara căsătoriei, se aplică legea naţională a copilului
de la data naşterii (art. 28 alin.1 teza I). În cazul în care copilul, cetăţean
strain, are si o alta cetăţenie straina, i se aplica legea mai favorabila (teza a
II-a). caracterul de lege mai favorabila copilului se califica de către instanta
forului.
Domeniul de aplicare a legii: recunaosterea filiatiei si efectele ei;
contestarea recunaosterii filiatiei; raporturile dintre pariniti si copil, inclusive
obligaţia de intretinere.
Dreptul mamei de a cere tataului din afara căsătoriei sa raspunda pentru
cheltuielile din timpul sarcinii si pentru cele prilejuite de nasterea copilului
este supus legii naţionale a mamei.
Ocrotirea părintească pentru copilul din căsătorie ş iadopţie este supus
legii ce guvernează efectele căsătoriei părintilor, iar măsurile ce de iau de
părinţi sau terţi cu privire la bunurile minorului sunt supuse legii statului ale
cărui autorităţi îndrumă şi supraveghează ocrotirea (art. 28).
c. Obligaţia de întreţinere
Obligaţia de întreţinere în raporturile dintre copii şi părinţii este guvernată
de legea efectelor căsătoriei (art. 34). În raporturile dintre soţi, se aplică
aceeaşi lege. În raporturile dintre foştii soţi, se aplică legea care a guvernat
divorţul şi în raporturile cu alte persoane, legea naţională a creditorului.
Legea aplicabila obligatiei de întretinere
Conform art. 34 LDIP:
a. în raporturile dintre parinti si copii se apllica legea care carmuieste
efectele fialitiei, repsectiv legea care guverneaza efectele căsătoriei iîncazul
copilului din căsătorie; legea naţională a copilului sau legea mai favorabila
acestuia în cazul copiului din afara căsătoriei; legea naţională a
adoptatorului sau legea efectelor căsătoriei în cazul soţilor care adopta
impreuna, pentru copilul adoptat;
b. în raporturile dintre soţi: legea care carmuieste efectele căsătoriei’
c. în raporturile dintre fostii soţi: legea care carmuieste divortul;
d. în raporturile dintre alte persoane: legea naţională a creditorului. Inc az
de schimbare a cetăţeniei, noua lege se aplica numai prestatiilor viitoare.
Domeniul legii aplciabile obligatiei de intretinere: persoana creditorului si
a debitorului, precum si ordinea de propritate intre mai multi debitori;
intinderea obligatiei de intretinere; modul de executare a obligatiei si
termenele pentru staisfacerea acesteia.

10
 Conform art. 35 alin.2, norma de ordine publica în DIP român, la
determinarea intinderii oblgiatiei de intretinere trebuie sa se tina seama de
posibilitatile material ale debitorului si de nevoile efective ale creditorului.
d. Adopţia
În ceea ce priveşte condiţiile de fond, se aplică legea naţională a
adoptatorului şi a celui care urmează sa fie adoptat (art. 30). Aceştia trebuie
sa indeplineasca si condiţiile care sunt obligatorii pentru ambii, stabilite de
fiecare dintre cele doua legi naţionale prev. de art. 30. Rezulta ca
adoptatorul si cel care urmează sa fie adoptat trebuie sa indeplineasca
condiţiile prevazute de legea lui naţională si cumultaiv condiţiile obligatorii
pentru ambii, prevazute în ambele legi.
Condiţiile de fond cerute soţilor care adopta impreuna sunt cele stabilite
de legea care carmuieste efectele căsătoriei; aceeasi lege se aplica si dacă
unul dintre soţi adopta copilul celuilalt (art. 30 alin.2).
Condiţiile de forma sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia se
incheie adoptia; de asemenea, proba adoptiei este supusa legii locului
incheierii ei.
Efectele adoptiei sunt reglementate de art. 31 din lege, conform căruia
efectele adoptiei, precum si relaţiile dintre cel adoptat si adoptator sunt
carmuite de legea naţională a adoptatorului, iar în cazul adoptiei consimtite
de soţi, este aplicabila legea care carmuieste efectele căsătoriei.
Legea 21/1991 privind cetăţenia română face precizari cu privire la
ipoteza dobandirii si pierderii calităţii de cetăţean român prin adoptie:
a. minorul strain sau apatrid adoptat de un cetăţean român sau de doi soţi
dintre care cel putin unul este român dobandeste cetăţeania română, în
anumite conditii;
b. minorul cetăţean român, adoptat de un cetăţean strain, pierde
cetăţenia română dacă adoptatorul solicita în mod expres acest lucru si
dacă adoptatul este considerat conform legii străine, ca a dobandit
cetăţenia straina;
c. dobandirea sau pierderea cetăţeniei române de către adoptator produce
efecte asupra cetăţeniei adoptatului în acelelasi conditii ca si în cazul
parintilor firesti.
Nulitatea adoptiei este, conform art.33, supusa unor legi diferite:
a. pentru nerespectarea conditiilor de fond – legii care reglementeaza
condiţiile de fond;
b. pentru nerespectarea conditiilor de forma – legii care guverneaza
condiţiile de forma.
Efectele nulitatii asupra cetăţeniei:

11
a. minorul care nu a implinit 18 ani si care prin adoptie dobandeste
cetăţenia română în cazul nulitatii adoptiei este considerat ca nu afost
niciodata cetăţean român dacă domiciliaza în strainatate sau dacă
paraseste tara pentru a domicilia în strainatate (art. 7 din Legea 21/1991).
b. Minorul cetăţean român adoptat de un strain, dacă intervine nulitatea
adoptiei si nu a implinit 18 ani, este considerat ca nu a pierdut niciodata
cetăţenia română (art. 29 alin.2 l21/1991).
Desfacerea adoptiei este reglementata de art. 31 din Legea 105/1992,
potrivit căruia
este supusa legii care reglementeaza efectele adoptiei, respectiv legea
naţională a adoptatorului sau legii efectelor căsătoriei soţilor, în cazul
adoptiei consimtite de soţi.
Efectele desfacerii adoptiei asupra cetăţeniei:
a. minorul strain sub 18 aniu adoptat de un cetăţean român pierde cetăţenia
română la data desfacerii adoptiei dacă domiciliaza în strainiatate sau
paraseste tara pentru a domicilia în strainatate;
b. Minorul român sub 18 ani adoptat de un cetăţean strain, în cazul
desfacerii adoptiei redobandeste cetăţenia română la data desfacerii
adoptiei, dacă domiciliaza în tara sau se reintoarce sa domicilieze în tara.

12