O lacrimă la crucea lor

Program dedicat Zilei eroilor

Eroii nu ne părăsesc nicicand
Li se aud profunzi prin secoli pașii.
Noi trecem toți, dar ei rămân vibrând
Mereu contemporani cu toți urmașii.
Căci harta patriei e vatra lor
Cu piscuri, fluvii, șesuri și dumbravă;
Ei sunt trecut, present și viitor,
Baladă și istorie și slavă.
Eroii noștri-s aur sufletesc
Și aripi scumpe înălțării noastre –
Pe cerul țării, iată-i strălucesc
În chip de astre, cu viața lor de astre.
Ei au trecut prin ample epopee
Și trupul viu și l-au făcut din raze.
Ei azi sunt sentimente și idei,
Pe marea vremii – faruri luminoase!
Să-i învelim a doua oară-n steag
Și steaguri să le punem pe morminte,
În fiecare an și-n orice prag
Al timpului spre înainte!
Eroii n-au mai apucat să plângă
S-au închinat cu mâna stângă
In dreapta-şi ţineau dragostea de ţară
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Azi trupul lor ascuns pe sub pământ
Este-n istorie Cuvânt
De rugăciune şi iubire pentru ţară.
Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară..
Cu gândul la copii şi la părinţi
Au murmurat Cuvântul către sfinţi,
Simţind că nu e rană să te doară
Mai tare decât dragostea de ţară.
Eroii noştri dorm cuminţi
Cu gândul la copii şi la părinţi.
Simţind mai tare dragostea de ţară,
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Ei au căzut cu faţa la duşmani,
Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate
De dincolo de moarte şi de ani ,
De-a pururi pentru noi şi libertate.
Ei au căzut luptând pentru cei mulţi,
Pentru cei goi şi pentru cei desculţi.
Zid au făcut din trupurile lor,
Pentru dreptatea noastră-a tuturor.
Pământ al ţării, tărâm de epopee!
Vibrezi în inimile noastre toate.
Stropită-ţi este sfânta libertate
Cu sângele eroilor fierbinte.
Hrisoavele cuvântă pentru noi,
Ne este plin trecutul de eroi.
Strămoşii se năşteau, trăiau, mureau
Ştiind că toţi un drept la soare au.
Sub iarba ce-a crescut pe dâmburi de
morminte,
În mrejele uitării, zac mii de oseminte,
A celor ce-au căzut pe câmpuri de bătaie,
Sub ciuruit de gloanţe şi bombe cu văpaie.
Cu vuietul pe buze şi sânge prin tranşei,
Ei au murit la Oarba, pe Someş, la Carei,
Să-şi apere menirea şi scumpa noastră glie,
Să-şi re-ntregească ţara.
«O… Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est şi din Apus,
De marile imperii ce biruri ţi-au impus.
La buciumul ce sună şi astăzi din Carpaţi,
Românii-şi iau aminte de marii lor bărbaţi,
De Mircea şi de Ştefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Vin acum, la rândul vostru să v-aduc o
închinare.
Vin cu inima creștină și cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în
față,
Voi nepăsători de moarte, disprețuitori de
viață,
Ce-ati probat cu-avântul vostru lumei pusă
in mirare
Că din vultur, vultur naște, din stejar, stejar
răsare!
*Deschideţi-vă cronici ale fiinţei noastre!
Veniţi măreţe umbre din marele trecut!
Şi spuneţi cum trecură prin lupte lungi şi
aspre,
Şi cum atâtea toate prin timp s-au petrecut.
Peneș Curcanul
de Vasile Alecsandri
Plecat-am noua din Vaslui,
Si cu sergentul, zece,
Si nu-i era, zau, nimanui
În piept inima rece.
Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte. Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.
Toti dorobanti, toti caciulari,
Români de vita veche, Si tunuri sute bubuiau...
Purtând opinci, suman, itari Se clatina pamântul!
Si cusma pe-o ureche. Si mii de bombe vâjâiau
Ne dase nume de Curcani Trecând în zbor ca vântul.
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lânga Balcani Veni si ziua de asalt,
Porecla în renume! Cea zi de sânge udă!
Părea tot omul mai înalt
Din câmp, de-acasa, de la plug Față cu moartea crudă.
Plecat-am asta-vara
Ca sa scapam de turci, de jug Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,
Sarmana, scumpa tara. Prin mii de baionete,
Asa ne spuse-n graiul sau Urcam, luptam... iata-ne-acum
Sergentul Matraguna, Sus, sus, la parapete.
Si noi ne-am dus cu Dumnezeu, "Allah! Allah!" turcii racnesc,
Ne-am dus cu voie buna. Sarind pe noi o suta.
Noi punem steagul românesc
Trei zile-n urma am razbit Pe crâncena reduta.
Prin Dunarea umflata,
Si nu departe-am tabarât Ura! maret se-nalta-n vânt
De Plevna blestemata. Stindardul României!
În fata noastra se-nalta Noi însa zacem la pamânt,
A Grivitei reduta, Cazuti prada urgiei!

Să ne amintim de acei copii minunaţi ai neamului, care şi-au pus curajul la temelia
neamului românesc. Care, în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede, s-au
jertfit pe altarul patriei!
Nume ca Măriuca Zaharia Ion, Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume nu se cunosc, dar care au luptat
pentru libertatea neamului …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!

 Fragmente din Măriuca de Călin Gruia

“La un cot de drum zari nucul. Era cel mai inalt copac din tot satul. Fara sa vrea se gandi ca nici
intr-un an nu rodise atata. Deodata auzi glasul Mariucai. Nu pricepea ce spune. Dar striga. Ce se
intamplase oare?! Deslusi apoi limpede glasul fetei:
- Lungiti tragerea! Ai nostri ataca! Lungiti tragerea!
Si iar glasul Mariucai:
- Bineee! Bineee!
Fruntea batranului se imbrobona de sudoare. Si iar izbucni glasul fetei:
- Mai la stanga, mult mai la stanga… Bineee! Bineee!
Deodata, coroana nucului se umplu de flacari si o bubuitura cutremura ferestrele caselor.
Bunicul simtea ca se-nabusa, ca i-a venit ceasul din urma.
Cand intra in ograda vazu nucul sfartecat in doua. Pe o creanga mare, aplecata la pamant,
statea nemiscata Mariuca. Ca pe un pat de frunze si ramuri. O lua repede in brate si o striga pe
nume. Dar fata nu-I raspunse. Batranul ramase neclintit in mijlocul ograzii.
Lumea se sfarsea.
Trebuia sa cada soarele.
Nu mai erau cuvinte!
 Abia catre apusul zilei se despietri o parte din inima lui si atunci I se paru ca dealurile,
copacii, vaile, casele, pasarile, fantanile, cararile, ulitele satului, pamantul, cerul o striga in
felurite glasuri pe Mariuca. Si ea le raspunde:
- Sunt aici… Sunt aici… “

Întru cinstirea lor, la Mărăşeşti, s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei îşi
dorm somnul de veci. Aici vom găsi la loc de cinste osemintele fetiţei erou Măriuca Ion
Zaharia.

N-au murit la Plevna în zadar Luati aminte, noi nu suntem morti!

Stăbunii din legende şi poveşti.
O dovedesc prea clar Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Cuvintele: sunt , eşti Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
N-au murit în zadar Ca este pe pamânt o Românie.
părinţii părinţilor noştri
la Mărăşeşti. Si daca neamul plânge în nevoi,
O dovedeşte prea clar vorba pe care-o zic: Noi stam de veghe sus necontenit
sunt , eşti. Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit !
În Tatra n.au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti. Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
Iată-ne rostim cu mândrie şi S-avem stindard în faţă, cuvântul lui
clar:sunt, eşti! Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
“Cei ce cazut-au pentru tara Şi să dispară, veşnic, ura şi duşmănia?
Pe lanul campului bogat
Jertfind o-ntreaga primavera O, Doamne, fie-ţi milă şi fă din noapte zi
Nu au murit, ci-au inviat!” Şi scutură-i din ceruri, până se vor trezi,
Pe cei bolnavi la minte, că nu mai simt ce
Noi stam si astazi straja-ndelungata, doare.
Sus, sus, la ale vesniciei porti Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,