Sunteți pe pagina 1din 5

O lacrimă la crucea lor

Program dedicat Zilei eroilor


Eroii nu ne părăsesc nicicand Vibrezi în inimile noastre toate.
Li se aud profunzi prin secoli pașii. Stropită-ţi este sfânta libertate
Noi trecem toți, dar ei rămân vibrând Cu sângele eroilor fierbinte.
Mereu contemporani cu toți urmașii.
Hrisoavele cuvântă pentru noi,
Căci harta patriei e vatra lor Ne este plin trecutul de eroi.
Cu piscuri, fluvii, șesuri și dumbravă; Strămoşii se năşteau, trăiau, mureau
Ei sunt trecut, present și viitor, Ştiind că toţi un drept la soare au.
Baladă și istorie și slavă.
Sub iarba ce-a crescut pe dâmburi de
Eroii noștri-s aur sufletesc morminte,
Și aripi scumpe înălțării noastre – În mrejele uitării, zac mii de oseminte,
Pe cerul țării, iată-i strălucesc A celor ce-au căzut pe câmpuri de bătaie,
În chip de astre, cu viața lor de astre. Sub ciuruit de gloanţe şi bombe cu văpaie.

Ei au trecut prin ample epopee Cu vuietul pe buze şi sânge prin tranşei,


Și trupul viu și l-au făcut din raze. Ei au murit la Oarba, pe Someş, la Carei,
Ei azi sunt sentimente și idei, Să-şi apere menirea şi scumpa noastră glie,
Pe marea vremii – faruri luminoase! Să-şi re-ntregească ţara.

Să-i învelim a doua oară-n steag «O… Dulce Românie!»


Și steaguri să le punem pe morminte, Ai fost mereu râvnită de Est şi din Apus,
În fiecare an și-n orice prag De marile imperii ce biruri ţi-au impus.
Al timpului spre înainte! La buciumul ce sună şi astăzi din Carpaţi,
Românii-şi iau aminte de marii lor bărbaţi,
Eroii n-au mai apucat să plângă
S-au închinat cu mâna stângă De Mircea şi de Ştefan, de marele Mihai,
In dreapta-şi ţineau dragostea de ţară De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Au apucat doar să se-nchine şi să moară.
Vin acum, la rândul vostru să v-aduc o
Azi trupul lor ascuns pe sub pământ închinare.
Este-n istorie Cuvânt Vin cu inima creștină și cu sufletul mai tare,
De rugăciune şi iubire pentru ţară. Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în
Ei au ştiut doar să se-nchine şi să moară.. față,
Voi nepăsători de moarte, disprețuitori de
Cu gândul la copii şi la părinţi viață,
Au murmurat Cuvântul către sfinţi, Ce-ati probat cu-avântul vostru lumei pusă
Simţind că nu e rană să te doară in mirare
Mai tare decât dragostea de ţară. Că din vultur, vultur naște, din stejar, stejar
răsare!

Eroii noştri dorm cuminţi *Deschideţi-vă cronici ale fiinţei noastre!


Cu gândul la copii şi la părinţi. Veniţi măreţe umbre din marele trecut!
Simţind mai tare dragostea de ţară, Şi spuneţi cum trecură prin lupte lungi şi
Au apucat doar să se-nchine şi să moară. aspre,
Şi cum atâtea toate prin timp s-au petrecut.
Ei au căzut cu faţa la duşmani,
Dar nu sunt morţi, căci inima lor bate Peneș Curcanul
De dincolo de moarte şi de ani , de Vasile Alecsandri
De-a pururi pentru noi şi libertate.
Plecat-am noua din Vaslui,
Ei au căzut luptând pentru cei mulţi, Si cu sergentul, zece,
Pentru cei goi şi pentru cei desculţi. Si nu-i era, zau, nimanui
Zid au făcut din trupurile lor, În piept inima rece.
Pentru dreptatea noastră-a tuturor. Voiosi ca soimul cel usor
Ce zboara de pe munte,
Pământ al ţării, tărâm de epopee! Aveam chiar pene la picior,
S-aveam si pene-n frunte. Balaur crunt ce-ameninta
Cu gheara-i nevazuta.
Toti dorobanti, toti caciulari,
Români de vita veche, Si tunuri sute bubuiau...
Purtând opinci, suman, itari Se clatina pamântul!
Si cusma pe-o ureche. Si mii de bombe vâjâiau
Ne dase nume de Curcani Trecând în zbor ca vântul.
Un hâtru bun de glume,
Noi am schimbat lânga Balcani Veni si ziua de asalt,
Porecla în renume! Cea zi de sânge udă!
Părea tot omul mai înalt
Din câmp, de-acasa, de la plug Față cu moartea crudă.
Plecat-am asta-vara
Ca sa scapam de turci, de jug Prin foc, prin spagi, prin glonti, prin fum,
Sarmana, scumpa tara. Prin mii de baionete,
Asa ne spuse-n graiul sau Urcam, luptam... iata-ne-acum
Sergentul Matraguna, Sus, sus, la parapete.
Si noi ne-am dus cu Dumnezeu, "Allah! Allah!" turcii racnesc,
Ne-am dus cu voie buna. Sarind pe noi o suta.
Noi punem steagul românesc
Trei zile-n urma am razbit Pe crâncena reduta.
Prin Dunarea umflata,
Si nu departe-am tabarât Ura! maret se-nalta-n vânt
De Plevna blestemata. Stindardul României!
În fata noastra se-nalta Noi însa zacem la pamânt,
A Grivitei reduta, Cazuti prada urgiei!

Să ne amintim de acei copii minunaţi ai neamului, care şi-au pus curajul la temelia
neamului românesc. Care, în loc să se ocupe cu activităţile potrivite vârstei lor fragede, s-au
jertfit pe altarul patriei!
Nume ca Măriuca Zaharia Ion, Steliana Axente, Nicuşor Stârc zis Boabă, Marin Lungu,
cel mai tânăr caporal al armatei române şi alţii a căror nume nu se cunosc, dar care au luptat
pentru libertatea neamului …
Şi s-au transformat în îngeri în pleiada sfinţilor martiri ai neamului!

 Fragmente din Măriuca de Călin Gruia

“La un cot de drum zari nucul. Era cel mai inalt copac din tot satul. Fara sa vrea se gandi ca nici
intr-un an nu rodise atata. Deodata auzi glasul Mariucai. Nu pricepea ce spune. Dar striga. Ce se
intamplase oare?! Deslusi apoi limpede glasul fetei:
- Lungiti tragerea! Ai nostri ataca! Lungiti tragerea!
Si iar glasul Mariucai:
- Bineee! Bineee!
Fruntea batranului se imbrobona de sudoare. Si iar izbucni glasul fetei:
- Mai la stanga, mult mai la stanga… Bineee! Bineee!
Deodata, coroana nucului se umplu de flacari si o bubuitura cutremura ferestrele caselor.
Bunicul simtea ca se-nabusa, ca i-a venit ceasul din urma.
Cand intra in ograda vazu nucul sfartecat in doua. Pe o creanga mare, aplecata la pamant,
statea nemiscata Mariuca. Ca pe un pat de frunze si ramuri. O lua repede in brate si o striga pe
nume. Dar fata nu-I raspunse. Batranul ramase neclintit in mijlocul ograzii.
Lumea se sfarsea.
Trebuia sa cada soarele.
Nu mai erau cuvinte!
Abia catre apusul zilei se despietri o parte din inima lui si atunci I se paru ca dealurile,
copacii, vaile, casele, pasarile, fantanile, cararile, ulitele satului, pamantul, cerul o striga in
felurite glasuri pe Mariuca. Si ea le raspunde:
- Sunt aici… Sunt aici… “

Întru cinstirea lor, la Mărăşeşti, s-a ridicat un mausoleu unde eroii căzuţi pe altarul patriei îşi
dorm somnul de veci. Aici vom găsi la loc de cinste osemintele fetiţei erou Măriuca Ion
Zaharia.

N-au murit la Plevna în zadar Luati aminte, noi nu suntem morti!


Stăbunii din legende şi poveşti.
O dovedesc prea clar Cum stam noi jertfa lânga Dumnezeu,
Cuvintele: sunt , eşti Din noi se-nalta flacara cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
N-au murit în zadar Ca este pe pamânt o Românie.
părinţii părinţilor noştri
la Mărăşeşti. Si daca neamul plânge în nevoi,
O dovedeşte prea clar vorba pe care-o zic: Noi stam de veghe sus necontenit
sunt , eşti. Si cerem izbavire pentru voi,
Caci numai pentru asta ne-am jertfit !
În Tatra n.au murit în zadar
părinţii noştri cei tineri, cereşti. Sosi-va oare timpul, un drum mai mlădios,
Iată-ne rostim cu mândrie şi S-avem stindard în faţă, cuvântul lui
clar:sunt, eşti! Cristos?
S-apară printre oameni, iubirea, armonia,
“Cei ce cazut-au pentru tara Şi să dispară, veşnic, ura şi duşmănia?
Pe lanul campului bogat
Jertfind o-ntreaga primavera O, Doamne, fie-ţi milă şi fă din noapte zi
Nu au murit, ci-au inviat!” Şi scutură-i din ceruri, până se vor trezi,
Pe cei bolnavi la minte, că nu mai simt ce
Noi stam si astazi straja-ndelungata, doare.
Sus, sus, la ale vesniciei porti Dreptate! Libertate! Fă pace-intre popoare!
Sa aducem iarasi jertfa ne’ntinata,