Aplicabilitatea nanoreactoarelor in glioblastomul multiform

Rezumat
Glioblastomul multiform (GBM), astrocitom de gradul IV, este cea mai fatala de tumora cerebrala.
GBM contine un subgrup de celule functionale numite celule stem canceroase alea glioblastomului (GSCs),
care sunt radiorezistente si chimiorezistente si, posibil, conduc la recidiva tumorii.
Eficienta chimioterapiei este in principal compromisa de bariera hemato-encefalica (BHE) care
inhiba selectiv medicamentele antitumorale in calea lor spre masa tumorala. De aceea, regimuri terapeutice
mult mai eficiente in tratamentul tinta sunt necesare.
In ultimii ani, nano- si bio- tehnologiile sunt utilizate frecvent ultilizate in aproape toate domeniile de
activitate. Utilizarea nanotehnologiei in medicina, in special in transportul si terapiei tintite a compusilor
activi, este in continua dezvoltare.
Veziculele bilipidice, numite lipozomi, sunt sisteme folosite pentru transportul medicamentelor
populare datorita:
- modalitatii usoare de a fi preparate
- capacitatea lor de incapsula o mare gama de medicamente
- biocompatibilitatii
- eficientei
- non-imunogenitatii
- imbunatatirii solubilitatii a agentilor chimioterapeutici
Clearence-ul lipozomilor de catre macrofage este relativ rapid, de aceea modificarile suprafetei si
marimei lipozomilor ajuta la prelungirea timpului in care se afla in circulatie.
Nanoparticulele de imatinib mesylate, utilizate in combinatie cu hidroxiureea, reprezinta baza
nanoreactoarelor enzimatice aflate in plina cercetarea in stoparea recidividatii a glioblastomului multiform.
In acest referat vom discuta despre viitorul nanotehnologiei in terapia tintita si vom evidentia si
dezavantajele care trebuie rezolvate.

Introducere
Ce reprezinta glioblastomul multiform? Glioblastomul multiform (GBM) este forma cea mai
comuna de tumora cerebrala maligna este o tumoră cerebrală malignă, dezvoltată din celulele gliale,
care sunt celulele de suport ale creierului. In ceea ce priveşte agresivitatea, glioblastomul este cea
mai agresivă formă de tumoră derivată din celulele gliale – aproximativ 60% din glioame – si este
cunoscut ca si un gliom de gradul IV (= au un înalt grad de invazivitate, prezintă pleomorfism
nuclear, activitate mitotică crescută, arii de necroză și hiperplazie endotelială; în ciuda tratamentelor
complexe, supraviețuirea este semnificativ redusa).
Glioblastomul este o tumoră infiltrativă, prost delimitată, care se extinde şi invadează
creierul învecinat. Există şi celule care migrează la mare distanţă de tumora principală (3-4 cm),
inclusiv în emisferul cerebral opus, ceea ce explică de ce recidivează glioblastomul chiar şi când
tumora iniţială este îndepărtată în totalitate.
Glioblastomul este cea mai frecventă tumoră cerebrală a adultului - aproximativ 30% din
total, excluzând metastazele (American Cancer Society, 2016) si ramane cea mai dificila forma de
cancer in ceea ce priveste tratamentul. Compozitia celulara complexa, capacitatea de a invada alte
testuri si capacitatea de a fi rezistenta la diferite forme terapeutice a reprezentat o provocare si in
acelasi timp o piedica pentru cercetatori in ceea ce priveste gasirea unui tratament eficient.
Actualul tratament standard stabilit de Stupp et al. (2005) pentru GBM include, pe langa
tratamentul chirurgical, administrarea concomitenta de temozolomida cu radioterapie fractionata, cu
adjuvant ulterior temozolomida. [2] In ciuda evolutiei in ceea ce priveste atat tratamentul cat si
intelegerea la nivel molecular a mecanismelor implicate in GBM, terapia actuala este rar curativa
datorita naturii infiltrative a acestei tumori si a resistentei innascute la radioterapie si chimioterapie.
Profitând de proprietățile materiei la scara nanometrică, nanomedicina promite să dezvolte
medicamente inovatoare, o mai mare eficacitate și mai puține efecte secundare decât terapiile
standard.
 Recente descoperiri în materie de oncogeneză au introdus medicații chimioterapeutice mai
selective și tind spre direcționarea concretă către tumora primară.

2. Continut
2.a. Nanotehnologia si nanoreactoarele
Nanotehnologia, prin definitie, implica studiul si folosirea de materiale cu dimensiunea intre
1 si 100 nanometri (nm) – fig.1. Ideea de nanotehnologie a inceput ca si concept teoretic detinut de
fizicisti si multi alti oameni de stiinta, implicand asamblarea de materiale la nivel nanometric. [5]
Structurile nanometrice nu numai că sunt foarte mici, ajungându-se chiar până la scara atomică, dar
ele posedă unele proprietăți total deosebite și neașteptate, în comparație cu aceeași substanță luată la
nivel macroscopic.
Nanoreactoarele sunt definite ca sfere submicrometrice goale în interior care încapsulează
enzime în interiorul lor apos și care încorporează canalul formȃnd proteinele din interiorul peretelui
lor, permeabile prin prezenţa nanoreactorului. Enzima rămâne în interiorul particulelor, substraturile
și produsele putȃnd fi difuzate și înǎuntru si înafara ei.
Nanoreactoarele enzimatice sunt vezicule cu dublu strat lipidic care conțin enzime libere în
spațiul apos. Prin încorporarea unor unități biologice (proteine funcționale) în pereții veziculari,
aceste sisteme pot imita celula vie, deoarece, ele pot acționa ca si canale de transfer pentru unele
molecule între mediu și zona solubilǎ în apă a veziculei interioare (permeabilitate vezicularǎ) sau
pot acționa ca receptori pentru celulele vii.

2.b. Tratamentul glioblastomului multiform

Tratamentul traditional al GBM implica chirurgia, radioterapia, chimioterapia si medicina
traditionala Chineza. Datorita faptului ca GBM prezinta o crestere invaziva, nu exista limite clare in
distingerea leziunii tumorale de parenchimul cerebral normal.[2] Chiar si pentru tumorile operabile,
celulele tumorale metastaseaza la distanta de tumora primara fiind responsabile atat pentru
recurenta tumorii, cat si pentru rezistenta la radiatii si chimioterapie. Rata medie de supravietuire
dupa radioterapie si chimioterapie a unui pacient cu GBM este intre 12 si 15 luni.[3]
Nanotehnologia prezinta numeroase caracteristici avantajoase care pot fi utilizate in
tratamentul tumorii. In prezent, majoritatea nano-medicamentelor au diametrul intre 10-1000 nm.
Ca si comparatie cu chemoterapeuticele clasice, nanoreactoarele au un diametru mai mic, o
suprafata specifica mai mare, adeziune mai puternica, trecere mai usoara prin barierele biologice, o
solubilitatea lipidica mai mare si o „tinta” celulara foarte precisa. Asadar, nanoreactoarele isi asuma
un rol destul de important in tratamentul tumorii precum si in tratamentul tinta al celulelor stem
tumorale (CSCs). Ele pot fi modificate prin materialele din care sunt compuse si astfel pot, spre
exemplu, sa inhibe cresterea CSCs, sa isi mareasca permeabilitatea prin diferite bariere biologce
precum si imbunatatirea tratamentului tinta.[2]

2.c. Bariera hemato-encefalica (BHE)

In ciuda descoperirilor farmaceutice, modul de a transmite medicamentele la creier
reprezinta o provocare majora in tratarea afectiunilor sistemului nervos central. Procedurile invazive
cum este rezectia tumorala nu sunt intotdeauna eficiente in tratamentul cancerului si sunt extrem de
complicate si delicate. O alternativa in tratarea cancerului ar fi calea sistemica, dar cu toate astea
bariera hemato-encefalica reprezinta un obstacol din cauza permeabilitatii scazute, necesitand doze
crescute alea medicamentelor ceea ce determina cresterea aparitiei efectelor secundare.[1]
BHE este o bariera fiziologica care apare intre sange si creier, al carei scop este mentinerea
homeostaziei in sistemul nervos central si impiedicarea patrunderii toxicelor si germenilor din
sange. Ea este formata de jonctiunile stranse de la nivelul capilarelor, pericite, prelungirile piamater
si ale celulelor gliale (prelungirile astrocitelor formeaza asa numita glia limitans). Bariera hemato-
encefalica inhiba agentii terapeutici utilizati in afectiunile sistemului nervos central la trecerea lor
prin endoteliul capilar spre creier.
 Bariera hemato-encefalica este selectiva pentru molecule mai mici de 12 nm, de aceea
utilizarea nanoreactoarele reprezinta un pas revolutionar in tratarea glioblastomului multiform. [1]
Exista doua tipuri de transport la nivelul acesta: transcitoza mediata de receptori si transportul activ
utilizand transportori, asa cum se poate observa in fig.2.

2.d. Rolul lipozomilor in stoparea proliferarii tumorale

Lipozomii pot transporta o cantitate mare de medicamente către celulele tumorale fără a fi
necesară crearea unei legături covalente între transportor și medicament. Ca urmare, anticorpi
lipozomici au fost propuși pentru transportul local al medicației.
Un lipozom este un tip de veziculă sferică cu dimensiunui coloidale, format dintr-un strat
dublu de molecule de surfactant (de exemplu, fosfolipidul). Aceste molecule de surfactant își
orientează partea hidrofilică înspre exterior și partea hidrofobică înspre interior, creând o cavitate
centrală hidrofilică, delimitată de o membrană hidrofobică, asa cum este evidentiat in fig.3. Datorită
faptului că se pot prepara din substanțe naturale, netoxice, biodegradabile și neimunogene, lipozomi
cei mai buni transportori.

Confirmat prin experimente atat pe colonii celulare, cat si pe celule tumorale gliale,
lipozomii se pot acumula nu numai in celulele non-tumorale stem: celulele stem tumorale prezinta
de asemenea un efect cumulativ. Cand lipozomii transport gene wtp53, aceste particule pot induce
moartea celulelor stem tumorale si inhiba crestea acestora, aceasta descoperire echivaland cu
potentialul terapeutic de a preveni recidivele in cazul glioblastomului multiform.[2]
In cautarea unor noi strategii de tratament, cercetorii s-au concentrat pe dezvoltarea unor
asupra unei terapii tintite folosindu-se de nanoreactoarele enzimatice. Tumorile maligne ale
sistemului nervos central, printre care si glioblastomul multiform, exprima receptorul factorului de
crestere epidermal (EGFR) si receptorul factorului de crestere plachetara (PDGFR), cu rol
important in biologia tumorala.[4] Imatinib mesylate este singurul compus care tinteste mecanismul
molecular al bolii tumorale, actionand ca un inhibitor selectiv al oncoproteinei BCR-ABL, blocand
cuplarea ATP cu situsul activ al enzimei si facand astfel imposibila activarea substratelor acesteia si
anuland in acest fel activarea cailor de semnalizare intracelulare dependente de activitatea tirozin-
kinazica, dovedindu-se foarte eficient in leucemia mieloida.
In glioblastomul multiform, imatinib mesylate, utilizat ca unic agent, nu a dat rezultate
pozitive decat intr-o mica masura. Insa utilizarea lui in combinatie cu hidroxiureea intr-un tratament
zilnic a dus la cresterea ratei de raspuns pozitiv la pacientii cu o forma progresiva de glioblastom. [4]
Asadar, inglobarea nanoparticulelor de imatinib mesylate in lipozomi cu crearea unor noi
prodroguri nanometrice reprezinta un pas important in tratarea pacientilor cu GBM.
`

4. Concluzii
Pe scurt, eforturile interdisciplinare de a dezvolta noi nanoreactoare care pot traversa bariera
hemato-encefalica, care protejeaza medicamentele pentru a nu fie degradate si care sa aiba o actiune
tina asupra celulelor tumorale sunt in plina desfasurare. In timp ce anumite grupuri de cercetare se
axeaza pe dezvoltarea unor noi medicamente eficiente in lupta cu celulelor stem tumorale, care sunt
responsabile pentru rezistenta la tratament si prognosticul nefavorabil din glioblastomul multiform,
altele sunt implicate in cercetarea si evolutia materialelor implicate in biologia moleculara.
Asadar, nanotehnologia a devenit o „unealta” promitatioare in depasirea dificultatilor
intalnite in tratarea glioblastomului multiform.

Abstract
Glioblastoma multiforme (GBM), grade IV astrocytoma, is the most fatal malignant primary brain
tumor. GBM contains functional subsets of cells called glioblastoma stemlike cells (GSCs), which are
radioresistant and chemoresistant and eventually lead to tumor recurrence.
The efficiency of chemotherapy is mainly compromised by the blood-brain barrier (BBB) that
selectively inhibits drugs from infiltrating into the tumor mass. Therefore, more effective targeted therapeutic
regimens are urgently required
Lately, nano- and bio- technologies are frequentely used in almost all activities. The use of
nanotechnology in medicine, especially in delivery and targeted therapy of active drugs, is in a continuous
development.
Lipid-bilayer vesicles, namely liposomes, are popular drug systems for delivery due to their easy
preparation, their encapsulation capability of a wide array of drugs, their biocompatibility, efficiency, non-
immunogenicity, enhanced solubility of chemotherapeutic agents. The clearance of liposomes by
macrophages is relatively fast, so modifications of the liposome surface or size can extend their circulation
time.
Nanoparticles of imatinib mesylate, used in combination with hydroxyurea (HU), represents the
fundament of enzymatic nanoreactors which is in ongoing clinical studies in recurrent glioblastoma
multiforme (GBM).
In this essay, we discussed the future of nanotechnology-based targeted therapy and point out the
disadvantages that should be overcome.