PRACTICI COMERCIALE INCORECTE

Cuprins

Introducere………………………………..……………………pag. 3

Cap. I. Legea 363/2010 privind practicile incorecte ale

comercianților în relația cu consumatorii

1. Practici comerciale incorecte…………………….……….…pag. 3

1.1. Acțiuni înșelătoare…………………………….….…....…pag. 4

1.2. Practici comerciale agresive……….…………...…………pag. 6

Cap. II. Autoritatea Națională pentru Protecția

Consumatorilor și controlul asupra produselor tradiționale

2. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor…….pag.7

2.1. Acțiune de control a produselor denumite tradiționale…...pag. 8

Concuzii………………………………………..……………pag. 12

2
 Introducere

Firmele competitive care își desfășoară activitatea în diferite domenii oferă

consumatorilor informații variate concludente, corecte care ar trebui să le asigure acestora o
alegere adecvată în funcție de propriile preferințe și certitudinea că au ales un produs adecvat.
Din păcate nu în toate cazurile se întâmplă astfel, consumatorii ajungând să constate după ce au
realizat procesul de cumpărare, că așteptările le-au fost înșelate, de multe ori chiar, produsele
cumpărate constituind un atentat la viața și integritatea consumatorilor.
Primul capitol al acestei lucrări prezintă practicile comerciale considerate a fi incorecte.
Legea 363/2010 se referă la combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu
consumatorii. Această lege permite diferențierea practicilor înșelătoare de cele agresive.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor coordonează şi realizează strategia
şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru prevenirea şi
combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale
consumatorilor. În cel de-al doilea capitol al lucrării se prezintă un scurt istoric al acestei
autorități și atribuțiile acesteia. În plus, este prezentat un caz real de acțiune comercială incorectă
precum și măsurile luate de ANPC.

I. Legea 363/2010 privind practicile incorecte ale comercianților în relația cu

consumatorii

1. Practici comerciale incorecte

Practicile comerciale incorecte reprezintă orice acţiune, omisiune, comportament, demers

sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în
strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.
Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul
economic numai al unui grup de consumatori clar identificabil, cu precădere vulnerabil la
respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau
fizică, de vârstă sau de credulitate, într-un mod în care comerciantul ar putea, în mod rezonabil,
să îl prevadă, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al acestui grup. Această
prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii
exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
Practicile comerciale incorecte sunt în special cele:1
 înşelătoare
 agresive
Legea 363/2010 se referă la combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația
cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția
consumatorilor. Această lege are drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui
nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce
atingere intereselor economice ale consumatorilor.

1
http://www.eccromania.ro/articole/informatii/teme/practici-comerciale-incorecte

3
1.1 Acțiuni înșelătoare

Conforma Art.6 din această lege, o practică comercială incorectă este considerată a fi o
acțiune înșelătoare dacă conține informații false care pot induce în eroare consumatorul astfel
încât să îl determine să ia o decizie pe care nu ar fi luat-o. Aceste informații pot fi legate de:
existența sau natura produsului, disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziția,
accesoriile, asistența acordată după vânzare și instrumentarea reclamațiilor, modul și data
fabricației sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea,
specificațiile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obține din utilizarea sa,
rezultatele și caracteristicile esențiale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului,
prețul. De asemenea, sunt considerate a fi acțiuni înșelătoare activitățile de comercializare
(publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marcă, numele sau cu alte semne
distinctive ale unui concurrent) și nerespectarea de către comerciant a obligațiilor prevăzute în
codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte.
O altă practică incorectă este și omisiunea înșelătoare, atunci când se omite în mod
intenționat o informație esențială necesară care ar influența decizia consumatorului de
cumpărare. O astfel de acțiune incorectă apare atunci când comerciantul ascunde sau oferă într-
un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informație esențială sau nu indică
intenția comercială a practicii și când, în oricare dintre cazuri, consumatorul este determinat să ia
o decizie de tranzacționare pe care altfel nu ar fi luat-o.
În cazul unei invitații de a cumpăra venită din partea comerciantului, acesta trebuie să
ofere informații esențiale cum ar fi: caracteristicile principale ale produsului, ținând cont de
mijlocul de comunicare utilizat și de produs, sediul și celelalte date de identificare, modalitățile
de plată, livrare, executare și cercetare a reclamațiilor, menționarea dreptului de renunțare sau
reziliere dacă este cazul. De asemenea, prețul joacă un rol foarte important. Acesta trebuie
specificat cu toate taxele incluse sau, dacă prețul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans,
ținând cont de natura produsului, trebuie specificată modalitatea de calcul al acestuia. În plus,
acolo unde este cazul, este necesar să fie specificate toate costurile adiționale pentru transport,
livrare sau taxele poștale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi calculate în avans,
precizarea că pot exista costuri adiționale ce trebuie suportate de către consumator.
Alte practici comerciale înșelătoare:
- Afirmarea de către comerciant că este parte semnatară a unui cod de conduită, în cazul în care
nu este.
- Afișarea unui certificat, a unei mărci de calitate sau a unui echivalent fără a fi obținut
autorizația necesară.
- Afirmarea că un cod de conduită a primit aprobarea unui organism public sau a unui alt
organism, în cazul în care aceasta nu a fost primită.
- Afirmarea că un comerciant, inclusiv practicile sale comerciale, sau că un produs a fost agreat,
aprobat ori autorizat de un organism public sau privat, în cazul în care nu este adevarat, ori
afirmarea că a fost agreat, aprobat sau autorizat fără a respecta condițiile de agreare, aprobare sau
autorizare.
- Lansarea unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț, în cazul în care comerciantul nu
dezvăluie existența unor motive rezonabile în baza cărora ar aprecia că nu va putea să furnizeze,
el însuși sau prin intermediul altui comerciant, acele produse sau produse similare la același preț,
pentru o perioadă și într-o cantitate rezonabile, avându-se în vedere produsul, amploarea
reclamei și prețul oferit.

4
- Lansarea unei invitații de a cumpăra produse la un anumit preț, pentru ca apoi comerciantul să
recurgă la una dintre următoarele fapte:
a) refuzarea prezentării articolului ce a făcut obiectul publicității;
b) refuzarea luării comenzii privind respectivul articol sau a livrării în cadrul unui termen
rezonabil;
c) prezentarea unui eșantion cu defecte, în scopul promovării unui produs diferit.
- Afirmarea falsă că un produs nu va fi disponibil decât pentru o perioadă foarte limitată de timp
sau că nu va fi disponibil decât în anumite condiții, pentru o perioadă foarte limitată, în scopul
obținerii unei decizii imediate și al lipsirii consumatorilor de alte posibilități sau de un termen
suficient pentru a putea face o alegere în cunoștință de cauză.
- Angajamentul comerciantului de a furniza un serviciu postvânzare către consumatori, fără însă
a-i informa în mod clar, înainte de angajarea acestora în tranzacție, cu privire la limba în care
furnizează serviciul, în situația în care comerciantul a comunicat cu consumatorul, înaintea
încheierii tranzacției, într-o limbă ce nu este limba oficială a statului membru în care el este
stabilit.
- Afirmarea sau crearea impresiei că un produs poate fi în mod legal vândut, în situația în care
acest lucru nu este posibil.
- Prezentarea drepturilor oferite consumatorilor prin lege ca o caracteristică distinctă a ofertei
comerciantului.
- Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a
cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin
imagini sau sunete ușor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această
dispoziție nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările și
completările ulterioare.
- Lansarea de afirmații inexacte cu privire la natura și amploarea riscului pentru securitatea
personală a consumatorului sau a familiei acestuia, în situația în care consumatorul nu
achiziționează produsul.
- Promovarea, cu intenția de a induce în eroare consumatorul, a unui produs care se aseamănă cu
un alt produs fabricat de un anumit producător, astfel încât consumatorul să creadă că produsul
este fabricat de acest producător.
- Crearea, operarea sau promovarea unui sistem promoțional piramidal, pe care un consumator îl
ia în considerare datorită posibilității de a primi remunerație, ce provine în special ca urmare a
introducerii unui alt consumator în sistem decât ca urmare a vânzării sau consumului produselor.
- Afirmarea de către un comerciant că își încetează activitatea sau se stabilește în altă parte,
atunci când acest lucru nu este adevărat.
- Afirmarea că un produs poate facilita câștiguri la jocurile de noroc.
- Falsa afirmație că produsul poate vindeca boli, disfuncții sau malformații.
- Transmiterea de informații inexacte cu privire la condițiile oferite de piață sau la posibilitatea
achiziționării produsului, cu intenția de a determina consumatorul să cumpere produsul în
condiții mai puțin favorabile decât în condițiile normale ale pieței.
- Afirmarea, în cadrul unei practici comerciale, că se va organiza un concurs sau se va oferi un
premiu în scopuri promoționale, fără însă a acorda premiul promis sau un echivalent rezonabil.
- Descrierea unui produs ca fiind "gratis", "fără costuri" sau într-un mod similar, în cazul în care
consumatorul trebuie să suporte alte costuri, în afară de costurile inevitabile ce rezultă din
răspunsul la practica comercială și din plata pentru livrarea sau ridicarea produsului.

5
- Includerea în materialele publicitare a unei facturi sau a unui document similar referitor la
plată, prin care se dă consumatorului impresia că acesta a comandat deja produsul promovat,
când, de fapt, acesta nu l-a comandat.
- Afirmarea falsă sau crearea impresiei că acțiunile comerciantului nu sunt legate de activitățile
sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, sau falsa prezentare a
calității sale de consumator.
- Crearea impresiei false că service-ul postvânzare cu privire la un produs este disponibil într-un
stat membru, altul decât cel în care produsul este vândut.

1.2 Practici comerciale agresive

O practică comercială este considerată agresivă dacă limitează sau este susceptibilă să
limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului cu privire
la produs, prin hărțuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forței fizice sau prin influența
nejustificată și, prin urmare, determină consumatorul să ia o decizie de tranzacționare pe care
altfel nu ar fi luat-o.
Astfel de acțiuni sunt cele care recurg la amenințare, la un limbaj sau la un comportament
abuziv, sau orice amenințare cu măsuri, în situația în care acestea nu pot fi luate în mod legal. De
asemenea, o practică agresivă este și exploatarea de către comerciant a unei situații nefericite sau
a unei circumstanțe speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raționamentul
consumatorului și de care comerciantul este conștient, în scopul influențării deciziei
consumatorului cu privire la produs. O altă acțiune agresivă este și orice obstacol oneros sau
disproporționat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul dorește
să își exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta contractul sau de a schimba
produsul ori de a se adresa unui alt comerciant.
Alte practici comerciale agresive:
- Crearea impresiei consumatorului că nu poate părăsi sediul comerciantului până când nu se
întocmește un contract.
- Efectuarea personală de vizite la locuința consumatorului, ignorând solicitarea acestuia de a
pleca sau de a nu se întoarce, cu excepția situațiilor legitime și în măsură justificată, conform
legislației naționale, pentru punerea în aplicare a unei obligații contractuale.
- Solicitarea persistentă și nedorită, prin intermediul telefonului, faxului, e-mailului sau prin alte
mijloace de comunicare la distanță, cu excepția situațiilor legitime și în măsură justificată,
conform legislației naționale, pentru punerea în aplicare a unei obligații contractuale.
- Solicitarea de la un consumator care dorește să execute o poliță de asigurare de a aduce
documente care nu pot fi considerate în mod rezonabil relevante, pentru a stabili dacă pretenția
este validă, sau lipsa sistematică a răspunsului la corespondența pertinentă, cu scopul de a
determina un consumator să renunțe la exercitarea drepturilor sale contractuale.
- Includerea într-o reclamă a unui îndemn direct adresat copiilor să cumpere produsele
promovate sau să își convingă părinții ori alți adulți să cumpere produsele promovate.
- Solicitarea unei plăți imediate sau ulterioare pentru returnarea ori păstrarea în condiții sigure a
produsului furnizat de comerciant, dar nesolicitat de consumator, cu excepția cazului în care
produsul este un înlocuitor furnizat în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (3) din Ordonanța
Guvernului nr. 130/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 51/2003.
- Informarea explicită a consumatorului că, în cazul în care acesta nu cumpără produsul sau
serviciul, comerciantul riscă să își piardă serviciul ori mijloacele de trai.

6
- Crearea falsei impresii consumatorului că a câștigat deja, va câștiga sau că, dacă va face un
anumit lucru, va câștiga un premiu sau un alt beneficiu echivalent, când, în realitate, este valabilă
una dintre următoarele situații:
a) nu există niciun premiu sau un alt beneficiu echivalent;
b) intrarea în posesia premiului sau a altui beneficiu echivalent este condiționată de plata unei
sume de bani ori de suportarea unui cost de către consumator. 2

II. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și controlul asupra

produselor tradiționale

2. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor

În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau

organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Națională
pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta
să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au
săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte.
Autoritatea este instituţie publică şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei
publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului
economiei, comerţului şi mediului de afaceri.
Conform dispoziţiilor acestui act normativ, Autoritatea coordonează şi realizează
strategia şi politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor, acţionează pentru
prevenirea şi combaterea practicilor care dăunează vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor
economice ale consumatorilor. A.N.P.C. este condusă de un preşedinte, ajutat de 2
vicepreşedinţi, numiţi prin decizie a primului-ministru.
În România, acte normative care să reglementeze domeniul protectiei consumatorilor au
apărut după anul 1990, adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile
consumatorilor. Perioada de pionierat în acest domeniu, pentru ţara noastră, coincide cu
momentele în care ţări ca Franţa, Marea Britanie sau Germania îşi alcătuiau deja un sistem
structurat, bazat pe legi care statuau drepturile consumatorilor. La crearea sa, Oficiul pentru
Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte integrantă a organismului ce se numea,
pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde, Metrologie şi Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul Român de
Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.
După adoptarea Hotărârii de Guvern nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor (O.P.C.), s-a pus în discuţie, pentru prima dată,
necesitatea de a sprijini asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa, împreună cu
acestea, la informarea şi educarea consumatorilor. De-a lungul anilor, O.P.C. a căpătat în
conştiinţa publică, pe lângă calitatea de apărător al drepturilor oricărui consumator, o
responsabilitate în plus, şi anume aceea de sursă permanentă de sfaturi în achiziţia de bunuri

2
Legea 363/2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 28/12/2007
http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_combatere_practici_incorecte_comercianti_consumator_363_20
07.php, accesat 19.04.2014

7
alimentare, nealimentare sau la încheierea contractelor pentru diverse servicii.
Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 2/2001, care
reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ca organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.
De asemenea, în toate actele normative în vigoare s-a înlocuit denumirea de “Oficiu pentru
Protecţia Consumatorilor” cu “Autoritate Naţională pentru Protecţia Consumatorilor”.
În prezent, actul normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale
pentru Protecţia Consumatorilor este Hotărârea Guvernului nr. 700 din 11 iulie 2012,
publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 491 din 18/07/2012.3

2.1. Acțiune de control a produselor denumite tradiționale

În ultima perioadă a fost constatată pe piață folosirea excesivă până la derizoriu a

termenilor „tradițional”, „tradiționalitate”, „rețetă tradițională”, „tradiție” etc. Ca urmare a
acestei constatări, în perioada 13.10 – 21.10.2011, Autoritatea Națională pentru Protecția
Consumatorilor, prin organele sale teritoriale, a desfășurat o acțiune de control tematică de
verificare a legalității utilizării termenilor de „tradițional”, „rețetă tradițională” sau produselor
alimentare cu indicație geografică sau cu denumire de origine.
În urma controalelor desfășurate la nivel național s-a constatat că la 73,6 % dintre
operatorii economici au fost găsite deficiențe, acest procent înseamnând un număr de 296
operatori economici din 402 cotrolați.

Fig.1 Operatori economici cu abateri

Sursa: www.anpc.ro

De asemenea, a fost verificată o cantitate de circa 610 tone produse alimentare vândute
sub titulatura de produse tradiționale, din care 594 tone (97%) nu se încadra în prevederile legale
privind protecția consumatorilor.
Una dintre abaterile relevante constante a fost prezentarea informațiilor incorecte despre
caracterul tradițional al produselor. Astfel, în 62% din județe și municipiul București s-a
constatat existența la comercializare de produse alimentare pentru promovarea cărora se ofereau
consumatorului informații false despre caracterul tradițional al produselor, fără ca produsele să

3
Istoric ANPC, site-ul oficial ANPC
http://www.anpc.gov.ro/index.php?option=com_content&view=category&layout=blog&id=73&Itemid=4
7, accesat 21.04.2014

8
 fie atestate și înregistrate de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind produse
tradiționale.
Câteva exemple de astfel de abateri întâlnite sunt prezentate în continuare:
o produsul denumit Fasole Tradițional Bob gustos (în realitate provenit din China, fiind ambalat în
România) denumire ce induce consumatorilor ideea falsă de produs tradițional românesc;
o snack-uri din cartofi, diverse sortimente, aveau înscrisă pe ambalaj mențiunea tradițional fără a fi
atestate;
o „Zacuscă tradițională” – denumire nejustificată utilizată pentru mai multe produse provenite de
la diferiți producători;
o covrigei superiori tradiționali cu roșii, busuioc și oregano/ cu rozmarin/ cu ulei de măsline/ cu
mac / cu tărâțe de grâu – produs neînregistrat ca produs tradițional;
o produsele comercializate sub denumirile salam de casă tradițional, cârnați afumați tradiționali,
parizer tradițional, salam primavera tradițional – produse neînregistrate ca produse tradiționale.
o produsele „borș tradițional”, „borș Daleo” care purtau ilegal titulatura de „produs tradițional”.
o produse tradiționale: produsele pișcoturi, nuga cu alune în ciocolată, turta dulce umplută cu jeleu
de fructe ”Fata moșului”, deși în Registrul național erau înregistrate ca produse tradiționale,
numai sortimentele nuga cu alune și paleuri cu ciocolată;
o pliante publicitare pe care era înscris “panificație și patiserie - produse tradiționale”, respectiv
“rețeta bunului gust - produse tradiționale”, produsele de panificație ce prezentau în compoziție
aditivi: conservant, emulgator, antioxidant; situație similară s-a constatat și la produsul “Fulgi de
cartofi Tradițional“, deși produsul conține aditivi specifici tehnologiilor industriale, respectiv
emulsificator: mono și digliceride ale acizilor grași, stabilizator: difosfat disodic, conservant
metabisulfit de sodiu, antioxidant butilhidroxianisol;
o pizza tradițională și sandwich șnițel tradițional de pui, neînregistrate la nivel național;
o cozonac tradițional cu nucă, deși produsul avea declarate pe etichetă ingrediente nespecifice
produselor tradiționale: conservanți și coloranți;
o pâine tradițională feliată, produs neînscris în Registrul de Atestare a Produselor Tradiționale.

Utilizarea în etichetarea/publicitatea produselor alimentare de termeni precum “de casă”,

“ca acasă”, “țărănești”, “gust tradițional”, “respectă tradiția”, “natural “, “savoarea unei vechi
tradiții”, “rețetă tradițională” “metodă tradițională” etc, ce induce consumatorului ideea falsă de
reîntoarcere la rețetele și calitatea de odinioară, de tradiționalitate, de produs fabricat după
metode și rețete artizanale, în realitate, produsele fiind convenționale, produse în regim industrial
și, la care nu se evidențiază elemente de autenticitate prin care să se diferențieze de produsele
similare, aceasta constituind o practică comercială incorectă.
Exemple de astfel de practici incorecte constatate de către ANPC:
o compot de caise, compot de prune, fasole pastai verde, fasole pastai galbena, castraveti in otet 6-
9 cm, cu mentiunea pe eticheta ca sunt obtinute “...folosind o reteta traditionala”, fara atestarea
ca produse traditionale;
o cornulete cu gem, cornulete cu mere Sanziene – cu mentiunea pe ambalaj “...folosind retete
traditionale anonime...”,
o Franzela LIDO si paine LIDO cu faina de secara – cu mentiunea “ne-am intors la traditie “;
o paste scurte si taietei de casa – cu mentiunea ”executate dupa retete de casa traditionale
respectand intocmai originalul”;
o produsul “Tarie de Bihor – bautura alcoolica distilata 37,5 vol.alc pe a carei eticheta era
specificat “savoarea unei vechi traditii”.

9
o carnat polonez, salam de vara, carnati Apuseni si parizer de pui, aveau pe eticheta sintagma
“placerea gustului traditional”;
o produsele denumite „Slanina Taraneasca” si „Parizer Taranesc” – contineau in lista
ingredientelor: stabilizatori: polifosfati, difosfati, zaharuri: dextroza, lactoza, glucoza, agent de
gelifiere: caragenan, antioxidant: erithorbat de sodiu, potentiator de gust: monoglutamat de
sodiu, conservant: nitrit de sodiu, aditivi care nu erau utilizati la produsele realizate in
gospodariile taranesti;
o „Salam taranesc cu sunca continea in lista ingredientelor: agent de ingrosare: caragenan,
stabilizatori: polifosfati de sodiu, antioxidant...., conservant: nitrit de sodiu, colorant natural;
o „Ceafa naturala” – continea in lista ingredientelor antioxidant: ascorbat de sodiu, conservant:
nitrit de sodiu;
o „Toba de casa” – continea in lista ingredientelor antioxidant: acid ascorbic, potentiator de gust:
glutamat monosodic, zaharuri: citrat de sodiu;
o „Carnati ca acasa” – continea in lista ingredientelor: conservant: nitrit de sodiu;
o “Salam de casa Koket” – continea in lista ingredientelor “ ... stabilizator: difosfat de sodiu,
antioxidant: acid ascorbic, potentiator de aroma: glutamat de sodiu, dextroza, colorant natural :
carmin, conservant: azotit de sodiu”;
o “carnati taranesti Koket” – continea in lista ingredientelor „ ... stabilizator: polifosfat de sodiu,
trifosfat de sodiu, tripolifosfat de sodiu, antioxidant:acid ascorbic, stimulator de aroma: glutamat
de sodiu, zaharuri, colorant natural,.... conservant”;
o „parizer taranesc Koket” – continea in lista ingredientelor „ ... carne de pasare dezosata mecanic,
proteina vegetala, stabilizator, antioxidant, stimulator de aroma”;
o „toba de casa Koket” – continea in lista ingredientelor “ ... antioxidant: acid ascorbic, ascorbat de
sodiu, citrat de sodiu; potentiator de gust: glutamat de sodiu, zaharuri: dextroza, conservant:
azotit de sodiu”;
o carnati de casa subtiri – continea in lista ingredientelor ”... stabilizatori: dipolifosfati de sodiu si
potasiu, antioxidanti: acid ascorbic, izoascorbat de sodiu; potentiator de gust: glutamat
monosodic, corector de aciditate: glucono-delta-lactona, conservant: nitrit de sodiu, colorant:
carmin”;
o sunca de casa – continea in lista ingredientelor „ ....stabilizatori: polifosfati de sodiu,
antioxidanti: erishorbat de sodiu, potentiator de aroma: glutamat monosodic, antiaglomerant:
fosfat de calciu, conservant: nitrit si nitrat de sodiu”;
o carnati taranesti grosi – contineau in lista ingredientelor „ ...stabilizatori: dipolifosfati de sodiu si
potasiu, antioxidanti: acid ascorbic, izoascorbat de sodiu, potentiator de aroma: glutamat
monosodic, corector de aciditate: glucono-delta-lactona, conservant: nitrit de sodiu, colorant:
carmin;
o salam de sunca taranesc – continea in lista ingredientelor „ ... zaharuri, stabilizatori,
antiaglomerant, antioxidanti: acid ascorbic, ascorbat de sodiu, izoascorbat de sodiu; potentiator
de aroma: glutamat monosodic, conservant: nitrit de sodiu, nitrat de sodiu si potasiu, colorant”;
o sunculita taraneasca VOINICEL – continea in lista ingredientelor „ ...stabilizatori polifosfati de
sodiu, agent de ingrosare: caragenan, antioxidant: erithorbat de sodiu, corector de aciditate: citrat
trisodic, potentiator de aroma: glutamat monosodic, conservant: nitrit si nitrat de sodiu”;
o sunculita taraneasca, carnati de casa, salam cu sunca taranesc “PRIMO” – contineau in lista
ingredientelor „....stabilizatori: polifosfati de sodiu, antioxidant: izoascorbat de sodiu,
conservant: nitrit de sodiu, gelifiant ...”;

10
o sunculita taraneasca – continea in lista ingredientelor: „ ...stabilizatori, antioxidanti, corectori de
aciditate, potentiatori de gust, agenti de ingrosare, antiaglomerant...”;
o salam de casa EXTRA – continea in lista ingredientelor: „ ...regulatori de aciditate, antioxidanti,
stabilizatori, conservanti”;
o carnati taranesti – contineau in lista ingredientelor: “... antioxidanti, stabilizatori, coloranti,
potentiatori de aroma ...”;
o sunculita taraneasca – continea in lista ingredientelor: “... stabilizatori, agenti de gelificare,
antioxidant, potentiator de gust, conservant”.

O altă practică incorectă are loc atunci când denumirea sub care se vinde produsul nu este
identică cu denumirea de inregistrare a produsul in Registrul national cu produse traditionale din
cadrul M.A.D.R. S-a constatat comercializarea produselor traditionale sub alte denumiri decat
cele inregistrate in Registrul national al MADR, astfel:
o denumirea produselor comercializate sub denumirea de „Drob” si „Toba”, nu corespundea cu cea
a produselor care erau atestate ca produse traditionale;
o produsele inregistrate in Registrul national cu denumirile „Piept de porc afumat” si respectiv
„Cotlet de porc afumat” care erau comercializate sub denumirea „Pastrama” si respectiv „Muschi
file”;
o produse atestate de M.A.D.R. cu denumirea de “Paine de Pecica” comercializata cu denumirea
“Paine alba de casa”;
o „Otet din zaharuri, drojdie de vin si alcool” „produs traditional de Topoloveni”, inregistrat ca
produs traditional cu denumirea „Otet de Topoloveni” etc.
Multe dintre produsele la care s-au constatat abateri in ceea ce priveste utilizarea
denumirilor, prezentau si alte abateri, precum:
 modificari organoleptice (ex: “Mustar traditional Rustica”, comercializat in flacoane din material
plastic care erau deformate – turtite, bombate – din care se scurgea continutul. Din analiza
produsului din flacoanele deformate s-a constatat ca acesta nu mai prezenta starea emulsionata,
ci separare de faze);
 comercializarea produselor in afara datei durabilitatii minimale stabilite de producatori, contrar
prevederilor legale in vigoare;
 comercializarea produselor fara elemente de identificare si caracterizare sau cu informarea
incompleta, neconcordanta intre informatiile inscrise pe etichete si cele afisate la raft, lipsa
denumirii produsului, inscrierea neconforma a etichetarii nutritionale, inscrierea eronata a datei
durabilitatii minimale, abateri privind traducerea in limba romana a elementelor de identificare –
caracterizare, lipsa afisarii pretului de vanzare sau de vanzare pe unitatea de masura;
 nerespectarea conditiilor impuse de producatori la depozitarea produselor;
 neincadrarea in cantitatea neta declarata (Exemplu – produsele: Salam Ardelenesc, Salam Peleș,
Salam Paltiniș și Salam de Sibiu la care erau abateri de la cantitatea neta inscrisa pe eticheta
produsului, peste limitele legale admise, cu pana la 60g in minus fata de cantitatea declarata –
caz constatat la Salam Frantuzesc uscat (cantarit si etichetat la vanzator, vandut la bucata) – 390
g declarat – la cantarire s-a determinat 330 g (minus 60g fata de11,7 g, abatere admisa);
 comercializarea produselor in ambalaje deteriorate, rupte, care nu asigurau etanseitatea;
 practici incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii – neconcordanta dintre preturile
afisate la raft si cele din gestiunea stocurilor care se marcheaza pe bonul de casa.
Exemple:

11
o neconcordanta la produsul Pachet salam Sibiu - traditional, care avea afisat la raft pretul de 28,99
lei, iar pretul marcat pe bonul de casa era 29,99 lei; pe eticheta de cantar era mentionat pretul de
21,75 lei/kg, iar pe bonul fiscal era mentionat pretul 27.99 lei/kg;
o pachetul promotional, inscriptionat „Salam cu sunca taranesc 1+1 gratis”, 0,450+0,450 =
0.900kg/pachet„ cu pretul de 12.99 lei/ pachet avea pretul de 14,43lei/kg inscriptionat pe eticheta
de raft, constatadu-se astfel ca al doilea produs nu era „Gratis”, asa cum este inscriptionat pe rola
autocolanta de pe ambalaj, ci de fapt , salamurile din pachet se platesc integral.

Ca urmare a practicilor incorecte constatate, ANPC a dispus oprirea definitivă și

retragerea de la comercializare a 533 kg produse alimentare, în valoare de 10.726 lei, produse
improprii consumului uman. De asemenea, a dispus oprirea temporară de la comercializare a
circa 25.109 kg produse alimentare, în valoare de 262.816 lei până la remedierea
neconformităților constatate. Organele de control au aplicat 324 de sancțiuni contravenționale
dintre care 113 avertismente și 211 amenzi contravenționale în valoare de 924.200 lei.

Concluzii

Domeniul protectiei consumatorilor a parcurs o serie de etape, transformandu-se si

dezvoltandu-se treptat, ajungand in prezent intr-o situatie favorabila comparativ cu inceputul
anilor '90, odata cu aparitia multiplelor reglementari in materie, dar nu in ultimul rand odata cu
intrarea in vigoare a Legii 363. Aceasta lege sustine ca practicile comerciale incorecte sunt
grupate in doua categorii, practici inselatoare si practici agresive. Practicile comerciale
inselatoare pot fi actiuni sau omisiuni menite sa insele consumatorul.

In plus, o practica comerciala este considerata o activitate inselatoare, daca aceasta are
capacitatea sa influenteze deciziile unui consumator mediu de a se angaja in anumite tranzactii.
In fond, acest tip de practica nu face decat sa il determine pe consumator sa ia decizii cu privire
la o tranzactie, pe care altfel nu le-ar fi luat daca ar fi fost in cunostinta de cauza de la inceput.
Activitatile inselatoare creeaza confuzie cu privire la diferite produse care se afla pe piata,
practic intre un produs al comerciantului care apeleaza la astfel de activitati si unul deja existent
pe piata, ceea ce influenteaza alegerile pe care le efectueaza consumatorii.

Astazi consumatorul roman poate sa se increada intr-o protectie asemanatoare cu cea a

altor consumatori din spatiul Uniunii Europene. De asemenea, consumatorii sunt indreptatiti sa
astepte din partea autoritatilor competente sanctionarea comerciantilor care incalca dispozitiile
legislatiei din domeniul protectiei consumatorilor. Astfel, putem afirma faptul ca Romania a
realizat un adevarat echilibru legislativ in ceea ce priveste drepturile consumatorilor si cerintele
pietei.

12