MINORITATEA TATARA

Tătarii au sosit în mai multe valuri pe teritoriul României actuale. În secolul al

13-lea îşi fac apariţia primele comunităţi tătare în Dobrogea. După războiul din
Crimeea a sosit un nou val de imigranţi tătari în Dobrogea. În anii 1873-1874, în
sangeacurile Tulcea şi Varna trăiau 100 000 de musulmani şi 60 000 de creştini.
Cele mai importante centre musulmane erau Babadag, Tulcea, Constanţa şi
Hârşova. În anul 1930 în România erau 22 000 de tătari. Asupra originii etnice a
tătarilor, în lucrările de specialitate de până azi (de istorie, de etnografie, de
geografie, de lingvistică), părerile sunt împărţite: unii susţin originea mongolă, iar
alţii originea turcă a tătarilor. Oricare ar fi concluziile, tătarii au existat în istorie ca
o entitate distinctă şi şi-au dovedit această identitate prin realizări memorabile.

Din punct de vedere etnic, tătarii din România sunt originari din Crimeea, ei
vorbind un grai al limbii tătare crimeene. În România, în sânul comunităţii tătare
nu există diferenţe de grai, ci doar de regionalisme. Tradiţiile strămoşeşti ale
tătarilor din România se încadrează în două categorii: laice (obiceiuri legate de
evenimente din viaţă, fenomene naturale, sportul naţional – Küreş) şi religioase
(momente din viaţă, Sărbătoarea Postului – Ramazan Bayram, Sărbătoarea
Sacrificiului – Kurban Bayram).

COSTUMUL TRADITIONAL AL TATARILOR

Costumul traditional al tatarilor prezinta unele deosebiri in functie de grupa

tatareasca de care este purtat: astfel tătăroaicele din grupul crimeean poartă
costumul cu paşlî (rochie) în timp ce cele din grupul nogai poartă costumul cu
ieteclâc (fustă) şi uneori cu şalvari. Fetele purtau capul acoperit , cu parul impletit
in codite. Femeile maritate isi acopereau parul cu diverse forme de valuri din care
cemberul (tip basma), salul de Casmir si blyerbas-ul semanind cu marama de
borangic. Barbatii îşi acopereau capul cu un turban sub forma unui şal lung delână
căruia i-a luat locul fesul roşu, dar purtat nu cu aceeaşi frecvenţă ca de turci.
Şalvarii tătăreşti erau mai largi decât cei turceşti, mai ales, de la genunchi în jos.
Peste şalvari se lega brâul lat de lână, lung de mai bine de doi metri. Hainele de
deasupra erau: ilicul,anter ,scurt,cu mâneci sau caftanul, la tătariinogai, lung,
cu garnituri de catifea la guler şi mansete.