Sunteți pe pagina 1din 4

Numele ?

i etimologia
Luna, colorat� �n ro?u, �n timpul unei eclipse lunare

Termenul rom�nesc �Luna� (scris cu ini?ial� mic� atunci c�nd e utilizat cu sensul
de unitate de timp sau ca sinonim pentru �satelit�, dar nu ?i cu referire la
satelitul P�m�ntului) provine din latinescul luna, dintr-un mai vechi *louksna, la
r�ndul s�u provenit din radicalul indoeuropean leuk- cu sensul de �lumin� sau
�lumin� reflectat�;[12][13] din acela?i radical provine ?i cuv�ntul avestic raox�na
(�str�lucitoare�),[14] ?i alte forme din limbile baltice, slave, din armean� ?i din
limbile toharice;[13] se pot g�si paralele semantice ?i �n sanscrit�, unde apare
chandrama (�luna�,[15] considerat� divinitate[16]) ?i �n greaca antic�, cu ??????
sel?ne (de la ????? s�las, �str�lucire�, �splendoare�), exemple care p�streaz�
sensul de �luminos�, de?i cu etimologii diferite.[12]

�n limbile germanice, numele Lunii provine din termenul proto-germanic *m?non[17],


asimilat probabil din cuv�ntul grecesc antic �?? ?i din latinescul mensis, care
provin din radicalul indoeuropean comun *me(n)ses.[18] De la *m?non rezult�
probabil ?i anglo-saxonul mona (atestat �n documente scrise de la 725 e.n.),
transformat succesiv �n mone (pe la 1135) de unde a devenit cuv�ntul actual moon.
[17] Termenul german actual Mond este direct legat etimologic cu cel de Monat
(lun�, ca interval de timp) ?i se refer� la perioada fazelor Lunii.[19]
Formarea

Au fost propuse mai multe variante de mecanisme care ar fi dus la formarea Lunii cu
4,51 miliarde de ani �n urm�, [f] ?i la circa 60 de milioane de ani dup� originea
Sistemului Solar.[20] Printre aceste mecanisme s-au num�rat fisiunea Lunii din
scoar?a P�m�ntului, prin for?a centrifug�?(d)[21] (care ar necesita un moment
cinetic ini?ial al P�m�ntului prea mare),[22] capturarea gravita?ional� a unui corp
anterior format[23] (care ar necesita atmosfer� a P�m�ntului mult prea �ntins�,
pentru a disipa energia corpului aflat �n trecere),[22] ?i formarea P�m�ntului ?i
Lunii �mpreun� din discul de acre?ie primordial (care nu explic� �ns� lipsa de
metale de pe Lun�).[22] Aceste ipoteze nu pot explica nici momentul cinetic mare al
ansamblului P�m�nt�Lun�.[24]

Ipoteza predominant� este c� sistemul P�m�nt�Lun� s-a format ca rezultat al


impactului unui corp de dimensiunile lui Marte (numit Theia) cu proto-P�m�ntul?(d)
(impactul gigant?(d)), care a scos material pe orbita P�m�ntului, material care
apoi s-a adunat prin ac?iunea gravita?iei pentru a forma actualul sistem P�m�nt-
Lun�.[25][26]

Partea �ndep�rtat� a Lunii are o scoar?�, cu 48 km mai groas� dec�t cea dinspre
P�m�nt. Se consider� c� aceasta este din cauza faptului c� Luna a rezultat din
amalgamarea a dou� corpuri diferite.

Aceast� ipotez�, de?i nu este perfect�, explic� probabil cel mai bine dovezile
g�site. Cu optsprezece luni �nainte de o conferin?� ?inut� �n octombrie 1984 despre
originile Lunii, Bill Hartmann, Roger Phillips ?i Jeff Taylor i-au provocat pe
colegii cercet�tori ai Lunii: �Ave?i optsprezece luni. �ntoarce?i-v� la datele de
la Apollo, merge?i �napoi la calculatoare, face?i tot ce trebuie, dar hot�r�?i-v�.
Nu veni?i la conferin?a noastr� dac� nu ave?i ceva de spus despre na?terea Lunii.�
La conferin?a din 1984 de la Kona, Hawaii, ipoteza impactului gigant a devenit cea
mai popular�.

�nainte de conferin?�, erau partizani ai celor trei ipoteze �tradi?ionale�,


plus c�?iva care �ncepeau s� ia �n serios impactul gigant, ?i �ntre ei era un mare
grup apatic care nu credea c� se poate ajunge la vreo concluzie. Dup� aceea, mai
erau, �n esen?�, numai dou� grupuri: tab�ra impactului gigant ?i agnosticii.[27]

Se crede c� impacturile-gigant erau ceva frecvent �n Sistemul Solar timpuriu.


Simul�rile pe calculator ale unui impact-gigant au produs rezultate �n concordan?�
cu masa miezului lunii ?i cu momentul cinetic actual al sistemului P�m�nt�Lun�.
Aceste simul�ri arat� ?i c� mare parte din Lun� a rezultat din corpul cu care s-a
ciocnit proto-P�m�ntul, ?i nu din proto-P�m�nt.[28] Simul�rile mai recente
sugereaz� c� o frac?iune mai mare din Lun� a rezultat din masa ini?ial� a
P�m�ntului.[29][30][31][32] Studiul meteori?ilor proveni?i din corpuri din
Sistemului Solar interior, cum ar fi Marte ?i Vesta arat� c� au compozi?ii pe
izotopi de oxigen ?i tungsten foarte diferite �n compara?ie cu P�m�ntul, �n timp ce
P�m�ntul ?i Luna au compozi?ii izotopice aproape identice. Egalizarea izotopic� a
sistemului P�m�nt-Lun� ar putea fi explicat� prin amestecul post-impact a
materialelor vaporizate care le-au format pe cele dou�,[33] de?i aceast� ipotez�
�nc� se mai discut�.[34]

Cantitatea mare de energie eliberat� din impact ?i din re-acre?ia ulterioar� a


acelor materiale �n sistemul P�m�nt-Lun� ar fi topit �nveli?ul exterior al
P�m�ntului, form�nd un ocean de magm�.[35][36] Similar, Luna nou-format� ar fi fost
?i ea afectat� ?i a avut propriul s�u ocean de magm� lunar?(d); estim�rile
ad�ncimii sale variaz� de la circa 500 km la �ntreaga sa ad�ncime (1.737 km).[35]

�n timp ce ipoteza impactului-gigant ar explica multe linii de dovezi, exist� �nc�


unele probleme nerezolvate, dintre care cele mai multe implic� compozi?ia Lunii.
[37]

�n 2001, o echip� de la Institutul Carnegie din Washington a raportat cea mai


precis� m�surare a semn�turilor izotopice ale rocilor lunare.[38] Spre surprinderea
lor, echipa a constatat c� rocile din programul Apollo purtau o amprent� izotopic�
identic� cu pietrele de pe P�m�nt, ?i c� erau diferite de aproape toate celelalte
corpuri din Sistemul Solar. Deoarece se credea c� mare parte din materialul care a
intrat pe orbit� pentru a forma Luna provenea de la Theia, aceast� observa?ie a
fost nea?teptat�. �n 2007, cercet�torii de la California Institute of Technology au
anun?at c� sunt mai pu?in de 1% ?anse ca Theia ?i P�m�ntul s� fi avut semn�turi
izotopice identice.[39] Publicat� �n 2012, o analiz� a izotopilor de titan din
probele recoltate de pe Lun� de misiunea Apollo au ar�tat c� Luna are aceea?i
compozi?ie ca ?i P�m�ntul,[40] ceea ce contrazice?(d) ceea ce era de a?teptat �n
cazul �n care Luna s-ar fi format departe de orbita P�m�ntului sau de Theia. Varia?
iile ipotezei impactului-gigant pot explica aceste date.
Caracteristici fizice
Structura intern�
Structura Lunii
Compozi?ia chimic� a regolitului suprafe?ei lunare (calculat� din rocile de scoar?
�)[41] Compus Formul� Compozi?ie (% mas�)
M�ri Mun?i
siliciu SiO2 45.4% 45.5%
alumin� Al2O3 14.9% 24.0%
oxid de calciu CaO 11.8% 15.9%
oxid de fier (II) FeO 14.1% 5.9%
magnezie MgO 9.2% 7.5%
dioxid de titan TiO2 3.9% 0.6%
oxid de sodiu Na2O 0.6% 0.6%
Total 99.9% 100.0%

Luna este un corp diferen?iat?(d): are o scoar?�, o manta ?i un nucleu distincte


din punct de vedere geochimic. Luna are un miez interior bogat �n fier cu o raz� de
240 kilometri (150 mi) ?i un lichid de baz� exterior, �n principal format din fier
lichid, cu o raz� de aproximativ 300 km. �n jurul miezului este un strat limit�
par?ial topit cu o raz� de aproximativ 500 km.[42][43] Se consider� c� aceast�
structur� s-ar fi dezvoltat prin cristalizarea frac?ionat�?(d) a unui ocean global
de magm�?(d) la scurt timp dup� ce s-a format Luna acum 4,5 miliarde de ani.[44]
Cristalizarea acestui ocean de magm� ar fi creat o manta mafic�?(d) din
precipitarea ?i scufundarea mineralelor olivin�, clinopiroxen ?i ortopiroxen; dup�
ce aproximativ trei sferturi din magma oceanului a cristalizat, s-ar fi format
minerale plagioclase mai mici �n densitate, care au plutit deasupra, form�nd o
scoar?�.[45] Ultimele lichide care au cristalizat ar fi fost ini?ial prinse �ntre
scoar?� ?i manta, cu o abunden?� mare de elemente incompatibile?(d) ?i produc�toare
de c�ldur�. �n concordan?� cu acest punct de vedere, cartografierea geochimic�
f�cut� din orbit� sugereaz� c� scoar?a este �n cea mai mare parte anortosit?(d). E?
antioanele de roc� lunar� ale lavelor care au erupt pe suprafa?� din topirea par?
ial� �n manta confirm� compozi?ia mafic� a mantalei, care este mult mai bogat� �n
fier dec�t cea a P�m�ntului.[1] Scoar?a este, �n medie, de aproximativ 50 kilometri
grosime.[1]

Luna este al doilea cel mai dens satelit din Sistemul Solar, dup� Io.[46] Cu toate
acestea, miezul interior al Lunii este mic, cu o raz� de aproximativ 350 kilometri
sau mai pu?in,[1] �n jur de 20% din raza Lunii. Compozi?ia sa nu este bine
definit�, dar este probabil fier metalic aliat cu o cantitate mic� de sulf ?i
nichel; analizele rota?iei variabile �n timp a Lunii sugereaz� c� este cel pu?in
par?ial topit.[47]
Geologia suprafe?ei
Topography of the Moon measured from the Lunar Orbiter Laser Altimeter on the
mission Lunar Reconnaissance Orbiter, referenced to a sphere of radius 1737.4 km
Topografia Lunii

Topografia Lunii a fost m�surat� cu altimetrie laser?(d) ?i analiz� a imaginilor


stereo?(d).[48] Cele mai vizibile caracteristici topografice?(d) sunt uria?ul bazin
Polul Sud�Aitken?(d) de pe fa?a ascuns�, cu circa 2.240 km �n diametru, cel mai
mare crater de pe Lun� ?i al doilea cel mai mare crater de impact confirmat din
Sistemul Solar?(d).[49] La 13 km ad�ncime, fundul s�u este cel mai jos punct de pe
suprafa?a Lunii.[50] Cele mai mari �n�l?imi de pe suprafa?a Lunii sunt situate
direct la nord-est, ?i s-a sugerat c� ar putea s� fi fost �ngro?ate de impactul
oblic care a dus la formarea bazinului Polul Sud�Aitken.[51] Alte mari bazine de
impact, cum ar fi Imbrium?(d), Serenitatis?(d), Crisium?(d), Smythii?(d), ?i
Orientale?(d), posed� ?i ele altitudini joase ?i muchii ridicate la nivel regional.
[52] Partea ascus� a suprafa?ei lunare este, �n medie, cu aproximativ 1,9 kilometri
mai sus dec�t cea vizibil�.[1]

Descoperirea unor pov�rni?uri de falie?(d) de c�tre Lunar Reconnaissance Orbiter?


(d) sugereaz� c� Luna s-a mic?orat �n ultimele miliarde de ani, cu circa 90 m.[53]
Caracteristici similare de contrac?ie exist� ?i pe Mercur.
Caracteristici vulcanice
Lunar nearside with major maria and craters labeled
Fa?a vizibil� a Lunii cu m�rile?(d) ?i craterele?(d) mai importante etichetate

C�mpiile lunare mai �ntunecate ?i relativ lipsite de tr�s�turi vizibile �n mod clar
cu ochiul liber, sunt numite m�ri?(d), �ntruc�t odinioar� se credea c� sunt pline
de ap�;[54] acum se ?tie c� sunt vaste bazine de lav� bazaltic� solidificat�. De?i
similare bazalturilor terestre, bazalturile lunare au mai mult fier ?i le lipsesc
mineralele modificate de ap�.[55][56] majoritatea acestor lave au erupt sau au curs
�n depresiuni asociate craterelor de impact. Mai multe provincii geologice?(d) care
con?in vulcani-scut?(d) ?i domuri vulcanice se g�sesc �n apropiere de m�rile de pe
emisfera vizibil�.[57]
Dovezi ale vulcanismului din tinere?ea Lunii?(d)

Aproape toate m�rile sunt pe partea vizibil� a Lunii, ?i acoper� 31% din suprafa?a
acestei emisfere, fa?� de 2% din emisfera ascuns�.[58] Se consider� c� aceasta este
cauzat� de concentra?ia de elemente produc�toare de c�ldur�?(d) de sub scoar?a din
partea vizibil�, v�zut� pe h�r?ile geochimice ob?inute de c�tre spectrometrul cu
raze gamma al lui Lunar Prospector?(d), elemente care ar fi provocat �nc�lzirea
mantalei de dedesubt, topirea ei par?ial�, ridicarea ei la suprafa?� ?i erup?ia.
[59][60] Mare parte din bazalturile marine?(d) ale Lunii au erupt �n perioada
imbrian�, acum circa 3�3,5 miliarde de ani, de?i unele probe datate radiometric
sunt chiar ?i de 4,2 miliarde de ani.[61] P�n� de cur�nd, cele mai vechi erup?ii,
datate prin num�rarea craterelor?(d), par s� fi fost acum doar 1,2 miliarde de ani.
[62] �n 2006, un studiu al craterului Ina?(d), o mic� depresiune �n Lacus
Felicitatis?(d), a g�sit ni?te forme de relief ascu?ite ?i relativ lipsite de praf
care, din cauza lipsei de eroziune prin propagat� de materialele �n c�dere, p�reau
a fi vechi de doar 2 milioane de ani.[63] Cutremurele lunare?(d) ?i emisiile de
gaze indic� ?i ele continuarea activit�?ii pe Lun�. �n 2014, NASA a anun?at �dovezi
pe scar� larg� ale vulcanismului lunar t�n�r� �n 70 de por?iuni de mare neregulate?
(d) identificate de Lunar Reconnaissance Orbiter?(d), unele de mai pu?in de 50 de
milioane de ani. Aceasta ridic� posibilitatea ca mantaua lunar� s� fie mult mai
cald� dec�t se credea anterior, cel pu?in �n emisfera apropiat�, unde scoar?a
ad�nc� este substan?ial mai cald� din cauza unei mai mari concentra?ii de elemente
radioactive.[64][65][66][67] Pu?in �nainte de aceasta, au fost prezentate dovezi
ale unui vulcanism bazaltic t�n�r de 2-10 milioane de ani �n interiorul craterului
Lowell,[68][69] Marea Orientale, situat� �n zona de tranzi?ie �ntre emisferele
vizibil� ?i ascuns� ale Lunii. O manta ini?ial mai fierbinte ?i/sau o �mbog�?ire
local� a elementelor produc�toare de c�ldur� �n manta ar putea fi responsabil�
pentru o durat� mai lung� a acestor activit�?i ?i �n partea �ndep�rtat� a M�rii
Orientale.[70][71]

Regiunile de culoare mai deschis� ale Lunii sunt numite terrae, sau mai frecvent
mun?i, deoarece acestea sunt mai �nalte dec�t majoritatea m�rilor. Datarea
radiometric� indic� o v�rst� de 4,4 miliarde de ani, ?i poat reprezenta
plagioclase?(d) acumulate?(d) din oceanul lunar de magm�?(d).[61][62] Spre
deosebire de P�m�nt, se crede c� nu s-au format mun?i mari pe Lun� ca urmare a unor
evenimente tectonice.[72]

Concentra?ia m�rilor din emisfera vizibil� reflect� probabil scoar?a substan?ial


mai groas� din mun?ii emisferei ascunse, care s-ar putea sa se fi format �ntr-un
impact de vitez� redus� cu un al doilea satelit al P�m�ntului la c�teva zeci de
milioane de ani dup� formarea lor.[73][74]