Drept Comercial 1672

NELA PETRIŞOR MINODORA CONDOIU
GHID PRACTIC PENTRU GREFIERI

DREPT COMERCIAL
PHARE EuropeAid/ 122652/D/ SER/ RO

Asistenţă Tehnică pentru Şcoala Naţională de Grefieri
1
CUPRINS
PARTEA I – DREPT MATERIAL...........................................................................................................7

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND DREPTUL COMERCIAL....................................8
1.1 OBIECTUL DREPTULUI COMERCIAL.........................................................................................8
1.2 DEFINIŢIA DREPTULUI COMERCIAL.........................................................................................9
1.3 IZVOARELE DREPTULUI COMERCIAL.......................................................................................9
1.4 IZVOARELE LEGISLATIVE ALE DREPTULUI COMERCIAL...........................................................9
2 FAPTELE ( ACTELE ) DE COMERŢ.......................................................................................11
2.1 SEDIUL MATERIEI...................................................................................................................11
2.2 CLASIFICARE:........................................................................................................................12
2.2.1 Fapte de comerţ obiective...............................................................................................12
2.2.2 Fapte de comerţ subiective..............................................................................................12
2.2.3 Fapte de comerţ unilaterale sau mixte............................................................................12
3 SUBIECTELE DREPTULUI COMERCIAL – COMERCIANTII........................................14
3.1 DEFINIŢIE:.............................................................................................................................14
3.2 DOBÂNDIREA CALITĂŢII DE COMERCIANT............................................................................15
3.3 ÎNCETAREA CALITĂŢII DE COMERCIANT................................................................................16
3.4 OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI....................................................................................16
3.4.1 Aspecte generale..............................................................................................................16
3.4.2 Biroul Unic......................................................................................................................17
3.4.3 Judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal....................18
4 SOCIETAŢILE COMERCIALE................................................................................................20
4.1 DEFINIŢIE:.............................................................................................................................20
4.2 FORMELE SOCIETĂŢII COMERCIALE:.....................................................................................20
4.3 CLASIFICAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE:........................................................................21
4.3.1 Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri...............................................................21
4.3.2 Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în care asociaţii au o
răspundere limitată........................................................................................................................21
4.3.3 Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni..........................................................21
4.3.4 Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite asemenea titluri.....22
4.4 REGULI GENERALE DE FUNCŢIONARE A SOCIETĂŢILOR COMERCIALE.................................22
4.4.1 Patrimoniul şi aportul la capitalul social.......................................................................22
4.4.2 Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilor comerciale...................23
4.4.3 Realizarea şi împărţirea beneficiilor...............................................................................23
4.4.4 Organizarea societăţilor comerciale:..............................................................................24
5 GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC...............................................................................25
5.1 SEDIUL MATERIEI ŞI DEFINIŢIA GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC.......................................25
5.2 CONDIŢII PENTRU CONSTITUIREA ŞI FUNCŢIONAREA GRUPULUI DE INTERES ECONOMIC....25
6 PROCEDURA INSOLVENŢEI..................................................................................................27
6.1 ASPECTE GENERALE..............................................................................................................27
6.2 DEFINIREA UNOR TERMENI....................................................................................................28
6.3 PĂRŢILE.................................................................................................................................29
6.4 PARTICIPANŢII LA PROCEDURA INSOLVENŢEI........................................................................30
6.5 CITAŢII, NOTIFICĂRI, COMUNICĂRI........................................................................................32
6.6 DESCHIDEREA PROCEDURII...................................................................................................32
6.6.1 Cererea debitorului..........................................................................................................32
6.6.2 Cererea creditorului........................................................................................................33
6.6.3 Deschiderea procedurii la cererea debitorului...............................................................33
6.6.4 Deschiderea procedurii la cererea creditorului..............................................................33
6.6.5 Consecinţele deschiderii procedurii................................................................................34
2
6.7 FALIMENTUL.........................................................................................................................34
6.8 ÎNCHIDEREA PROCEDURII......................................................................................................35
7 PARTICULARITĂŢILE OBLIGAŢIILOR COMERCIALE.................................................36
7.1 SOLIDARITATEA OBLIGAŢIILOR.............................................................................................36
7.2 DOBÂNDA COMERCIALĂ........................................................................................................36
7.3 CUMULUL DOBÂNZILOR CU DESPĂGUBIRILE NU ESTE ADMIS...............................................37
7.4 INTERDICŢIA ACORDĂRII TERMENULUI DE GRAŢIE...............................................................37
7.5 INTERZICEREA RETRACTULUI LITIGIOS.................................................................................38
8 CONTRACTUL COMERCIAL.................................................................................................39
8.1 ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR................................................................................................39
8.2 MOMENTUL ŞI LOCUL ÎNCHEIERII CONTRACTULUI................................................................40
8.3 DETERMINAREA LOCULUI PLĂŢII..........................................................................................40
8.4 DETERMINAREA PREŢULUI....................................................................................................41
9 CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE............................................................................42
9.1 CONTRACTUL DE VÂNZARE-CUMPĂRARE.............................................................................42
9.1.1 Definiţie...........................................................................................................................42
9.1.2 Efectele contractului de vânzare-cumpărare...................................................................42
9.2 CONTRACTUL DE MANDAT COMERCIAL................................................................................44
9.2.1 Definiţie...........................................................................................................................44
9.2.2 Condiţii de validitate.......................................................................................................44
9.2.3 Efectele contractului de mandat comercial.....................................................................45
9.2.4 Încetarea contractului de mandat comercial...................................................................46
9.3 CONTRACTUL DE COMISION..................................................................................................46
9.3.1 Definiţie...........................................................................................................................46
9.3.2 Efectele contractului de comision...................................................................................46
9.3.3 Încetarea contractului de comision.................................................................................47
9.4 CONTRACTUL DE REPORT......................................................................................................47
9.4.1 Definiţie...........................................................................................................................47
9.4.2 Efectele contractului de report........................................................................................48
9.4.3 Încetarea contractului de report......................................................................................48
9.5 CONTRACTUL DE CONT CURENT............................................................................................48
9.5.1 Definiţie...........................................................................................................................48
9.5.2 Efectele contractului de cont curent................................................................................49
9.5.3 Desfiinţarea contului curent............................................................................................50
9.6 CONTRACTUL DE FRANCIZĂ..................................................................................................50
9.6.1 Definiţie...........................................................................................................................50
9.6.2 Efectele contractului de franciză.....................................................................................52
9.7 CONTRACTUL DE LEASING....................................................................................................52
9.7.1 Definiţie...........................................................................................................................52
9.7.2 Leasingul financiar şi leasingul operaţional..................................................................53
9.7.3 Trăsăturile juridice ale contractului de leasing..............................................................53
10 TITLURILE DE CREDIT...........................................................................................................55
10.1 CECUL, CAMBIA ŞI BILETUL LA ORDIN..................................................................................55
10.1.1 Cecul...........................................................................................................................55
10.1.2 Cambia........................................................................................................................56
10.1.3 Biletul la ordin............................................................................................................57
10.1.4 Învestirea cambiei şi a biletului la ordin cu formula executorie............................57
11 ANEXE PARTEA I.......................................................................................................................59
11.1 ANEXA 1 - OBLIGAREA ADMINISTRATORILOR/CENZORILOR LA ÎNDEPLINIREA MĂSURII
PENTRU REGULARIZAREA SOCIETĂŢII..................................................................................................59
11.2 ANEXA 2 - DECLARAREA NULITĂŢII / ANULAREA SOCIETĂŢII PÂRÂTE................................60
11.3 ANEXA 3 - ANULAREA HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE A ACŢIONARILOR/ASOCIAŢILOR
61
11.4 ANEXA 4 - SUSPENDAREA EXECUTĂRII HOTĂRÂRII ADUNĂRII GENERALE A
ACŢIONARILOR/ASOCIAŢILOR.............................................................................................................62
11.5 ANEXA 5 - OPOZIŢIE LA HOTĂRÂREA ADUNĂRII GENERALE...............................................63
3
11.6 ANEXA 6 - RETRAGEREA ASOCIATULUI................................................................................64
11.7 ANEXA 7 - EXCLUDEREA ASOCIATULUI................................................................................65
11.8 ANEXA 8 - DIZOLVAREA PENTRU TRECEREA TIMPULUI STABILIT PENTRU DURATA
SOCIETĂŢII;..........................................................................................................................................66
11.9 ANEXA 9 - DIZOLVAREA SANCŢIUNE.....................................................................................67
11.10 ANEXA 10 - DIZOLVARE LA CEREREA UNUI ASOCIAT............................................................68
11.11 ANEXA 11 - NUMIRE LICHIDATOR.........................................................................................69
11.12 ANEXA 12 - DIVIDENDE.........................................................................................................70
11.13 ANEXA 13 - RADIERE ÎNMATRICULARE/MENŢIUNE...............................................................71
11.14 ANEXA 14 - CONVOCARE LA CONCILIERE...........................................................................72
11.15 ANEXA 15 - ACŢIUNE ÎN PRETENŢII......................................................................................73
11.16 ANEXA 16 - ACŢIUNE CONSTATARE NULITATE CONTRACT IPOTECĂ OUG 51/1998..............74
11.17 ANEXA 17 - CONTESTAŢIE LA EXECUTARE OUG 51/1998...................................................75
11.18 ANEXA 18 - SOMAŢIA DE PLATĂ...........................................................................................76
11.19 ANEXA 19 - RECUNOAŞTEREA HOTĂRÂRII ARBITRALE........................................................77
11.20 ANEXA 20 - ÎNCUVIINŢAREA EXECUTĂRII SILITE A HOTĂRÂRII ARBITRALE........................78
11.21 ANEXA 21 - ACŢIUNE ANULARE SENTINŢĂ ARBITRALĂ........................................................79
11.22 ANEXA 22 - ÎNVESTIREA CU FORMULĂ EXECUTORIE A CAMBIEI..........................................80
11.23 ANEXA 23 - OPOZIŢIE LA EXECUTAREA CAMBIALĂ..............................................................81
11.24 BIBLIOGRAFIE........................................................................................................................82
11.25 ACTE NORMATIVE PRINCIPALE:.............................................................................................83
PARTEA A II A....................................................................................................................................85
DREPT PROCESUAL............................................................................................................................85
1 JUDECATA ÎN FAŢA PRIMEI INSTANŢE.............................................................................86
DISPOZIŢII GENERALE..........................................................................................................................86
1.1 CEREREA DE CHEMARE IN JUDECATĂ....................................................................................86
1.1.1 Introducerea cererii de chemare in judecată...................................................................89
1.1.2 Efectele cererii de chemare în judecată..........................................................................92
1.2 ÎNTÂMPINAREA......................................................................................................................92
1.2.1 Noţiune şi importanţa întâmpinării.................................................................................92
1.2.2 Conţinutul întâmpinării şi depunerea întâmpinării.........................................................93
1.2.3 Sancţiunea nedepunerii întâmpinării..............................................................................94
1.3 CEREREA RECONVENŢIONALĂ...............................................................................................94
1.3.1 Noţiune............................................................................................................................94
1.3.2 Condiţiile de admisibilitate ale cererii reconvenţionale.................................................95
1.3.3 Procedura de soluţionare a cererii reconvenţionale.......................................................95
1.4 MĂSURILE ASIGURĂTORII ÎN MATERIE COMERCIALĂ. NOŢIUNE. REGLEMENTARE...............96
1.5 CITAREA ŞI COMUNICAREA ACTELOR DE PROCEDURĂ..........................................................97
1.5.1 Reguli generale. Termenul în cunoştinţă.........................................................................97
1.5.2 Cuprinsul citaţiei.............................................................................................................98
1.5.3 Persoanele care urmează să fie citate şi modul de citare...............................................99
1.5.4 Înmânarea citaţiei şi a actelor de procedură................................................................100
1.5.5 Citarea prin publicitate.................................................................................................101
2 DEZBATERILE CONTRADICTORII....................................................................................103
2.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE......................................................................................................103
2.2 ŞEDINŢA DE JUDECATĂ........................................................................................................103
2.2.1 Activitatea premergătoare şedinţei de judecată............................................................103
2.2.2 Desfăşurarea judecăţii..................................................................................................106
2.2.3 Activitatea ulterioara şedinţei de judecată....................................................................110
3 PROBELE...................................................................................................................................112
3.1 CONSIDERAŢII GENERALE. DEFINIREA NOŢIUNII DE PROBE................................................112
3.2 SUBIECTUL, OBIECTUL ŞI SARCINA PROBEI.........................................................................112
3.3 REGULI GENERALE DE ADMISIBILITATE, ADMINISTRARE ŞI APRECIERE A PROBELOR.........112
3.4 MIJLOACELE DE PROBĂ.......................................................................................................113
3.4.1 Înscrisurile.....................................................................................................................113
3.4.2 Mărturia sau proba testimonială...................................................................................114
3.4.3 Mărturisirea(recunoaşterea)..........................................................................................115
4
3.4.4 Prezumţiile.....................................................................................................................115
3.4.5 Expertizele judiciare......................................................................................................115
3.5 APLICAREA PROBELOR ÎN DREPTUL COMERCIAL.................................................................116
3.5.1 Înscrisurile specifice dreptului comercial......................................................................116
4 ETAPA DELIBERĂRII ŞI PRONUNŢĂRII HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI........121
4.1 DELIBERAREA ŞI PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII......................................................................121
4.2 HOTĂRÂREA JUDECĂTOREASCĂ..........................................................................................122
4.2.1 Noţiune..........................................................................................................................122
4.2.2 Conţinutul hotărârii judecătoreşti.................................................................................123
4.2.3 Efectele hotărârii judecătoreşti.....................................................................................125
4.2.4 Investirea cu formulă executorie şi eliberarea titlului executoriu................................126
4.2.5 Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii..........................................................127
5 ANEXE PARTEA A II A........................................................................................................130
5.1 ANEXA 1 - CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ..................................................................130
5.2 ANEXA 2 - CERERE PRIVIND ALEGEREA DE DOMICILIULUI PROCESUAL.............................131
5.3 ANEXA 3 - CERERE PRIVIND SCHIMBAREA DE DOMICILIU..................................................132
5.4 ANEXA 4 - CERERE DE MODIFICARE A CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ.......................133
5.5 ANEXA 5 - ÎNTÂMPINARE....................................................................................................134
5.6 ANEXA 6 - CERERE RECONVENŢIONALĂ.............................................................................135
5.7 ANEXA 7 - CERERE DE SECHESTRU ASIGURĂTOR...............................................................136
5.8 ANEXA 8 - CERERE DE POPRIRE ASIGURATORIE..................................................................137
5.9 ANEXA 9 - CERERE DE RIDICARE A SECHESTRULUI ASIGURĂTOR.......................................138
5.10 ANEXA 10 - CEREREA DE PRESCHIMBARE A PRIMULUI TERMEN DE JUDECATĂ..................139
5.11 ANEXA 11 - CEREREA DE PRESCHIMBARE A TERMENULUI DE JUDECATĂ.........................140
5.12 ANEXA 12 - CITAŢIE...........................................................................................................141
5.13 ANEXA 13 - DOVADA DE ÎNDEPLINIRE A PROCEDURII DE CITARE.......................................142
5.14 ANEXA 14 - CERERE DE INVESTIRE CU FORMULĂ EXECUTORIE..........................................143
5.15 ANEXA 15 - CERERE DE ÎNDREPTARE A ERORILOR MATERIALE..........................................144
5.16 ANEXA 16 - CERERE DE LĂMURIRE CU PRIVIRE LA ÎNŢELESUL, ÎNTINDEREA SAU APLICAREA
DISPOZITIVULUI HOTĂRÂRII...............................................................................................................145
5.17 ANEXA 17 - CERERE DE ÎNLĂTURARE A DISPOZIŢIILOR POTRIVNICE CUPRINSE ÎN
DISPOZITIVUL HOTĂRÂRII..................................................................................................................146
5.18 ANEXA 18 - CERERE DE COMPLETARE A HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREŞTI..........................147
5.19 ANEXA 19 – ADRESA BLET PENTRU COMUNICARE NUMIRE EXPERT.................................148
5.20 ANEXA 20 – ADRESA EXPERT PENTRU EFECTUARE EXPERTIZA..........................................149
5.21 ANEXA 21 – ADRESE EXPERT RASPUNS LA OBIECTIUNI......................................................150
5.22 ANEXA 22 – ADRESA EXPERT PENTRU EXPERTIZA NOUA....................................................151
5.23 ANEXA 23 – ADRESA EXPERT SUPLIMENT LA EXPERTIZA...................................................152
5.24 ANEXA 24 - ADRESA CAMERA DE VALORI..........................................................................153
5.25 ANEXA 25 – ADRESA DE DECLINARE..................................................................................154
5.26 ANEXA 26 – ADRESA DGFP PENTRU COMUNICARE DIZOLVARE SOCIETATE.......................155
5.27 ANEXA 27 - ADRESA EVIDENTA PERSOANELOR.................................................................156
5.28 ANEXA 28- ADRESA REGISTRUL COMERŢULUI..................................................................157
5.29 ANEXA 29 – ADRESA COMUNICARE HOTARARE LA REGISTRUL COMERŢULUI...................158
5.30 ANEXA 30 – ADRESA LA REGISTRUL COMERTULUI PRIVIND SOLUŢIONAREA CAII DE ATAC
IMPOTRIVA HOTARARII JUDECATORULUI DELEGAT.............................................................................159
5.31 ANEXA 31 - ADRESA TRIMITERE DOSAR IN CALEA DE ATAC...............................................160
5.32 ANEXA 32– ADRESA RESTITUIRE DOSAR IN CALEA DE ATAC..............................................161
5.33 ANEXA 33 -ADRESA RESTITUIRE DUPA EFECTUAREA COMISIEI ROGATORII........................162
5.34 ANEXA 34 - FORMULAR ÎNCHEIERE....................................................................................163
5.35 ANEXA 35 - FORMULAR ÎNCHEIERE AMÂNARE LIPSĂ DE APĂRARE....................................164
5.36 ANEXA 36 - FORMULAR ÎNCHEIERE AMÂNARE LIPSĂ DE PROCEDURA...............................165
5.37 ANEXA 37 - FORMULAR ÎNCHEIERE RENUNŢARE LA JUDECATĂ.........................................166
5.38 ANEXA 38 - FORMULAR ÎNCHEIERE SUSPENDARE VOLUNTARĂ – LA CEREREA PĂRŢILOR. 167
5.39 ANEXA 39 - FORMULAR ÎNCHEIERE SUSPENDARE – LIPSA PĂRŢILOR.................................168
5.40 ANEXA 40 - REZOLUŢIE LA PRIMIREA CERERII DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ........................169
5.41 ANEXA 41 – FORMULAR SENTINŢĂ DE PERIMARE – PĂRŢI ABSENTE................................170
5.42 ANEXA 42 - FORMULAR SENTINŢĂ DE PERIMARE – PARTE/PĂRŢI PREZENTE – 242 ALIN.1
PCT.2 171
5
5.43 Anexa 43 - Formular Sentinţă de perimare........................................................................172
6
PARTEA I – DREPT MATERIAL
7
1 Consideraţii generale privind dreptul comercial
Comerţul, ca îndeletnicire practicata îndelung si repetat, a dobândit

caracteristicile unei profesiuni. Specifica noţiunii de comerţ este activitatea umana
asupra mărfurilor exercitata nu pentru consumul propriu, ci pentru a procura
consumatorilor bunurile de care aceştia au nevoie. Aşadar, definitorie pentru
activitatea de comerţ este circulaţia bunurilor in vederea schimbului.
De aceea, denumirea “drept comercial” impune ideea că dreptul comercial

constituie o reglementare juridică, adică un ansamblu de norme juridice privitoare la
comerţ.
Etimologic, expresia de “comerţ” provine din latinescul “commercium”, care

la rândul sau reprezintă o juxtapunere a cuvintelor “cum” şi “merx”, ceea ce înseamnă
“cu marfa”. Deci, comerţul ar consta în operaţiuni cu mărfuri.1
Din punct de vedere economic, comerţul este definit ca o activitate care are ca
scop schimbul si, prin aceasta, circulaţia bunurilor de la producător la consumator.
Sub acest aspect, comerţul ar consta în operaţiunile cuprinse în intervalul dintre
momentul producerii mărfurilor şi intrării lor în circulaţie, până în momentul ajungerii
acestora la consumatori.2
Din punct de vedere juridic, noţiunea de comerţ are un conţinut mai larg decât
cel al noţiunii definite în sens economic. Ea cuprinde nu numai operaţiunile de
interpunere şi circulaţia mărfurilor, pe care le realizează negustorii, ci şi operaţiunile
de producere a mărfurilor, prin transformarea materiilor prime, materialelor, etc. şi
obţinerea unor rezultate de o valoare mai mare, pe care le realizează fabricanţii sau, în
general, întreprinzătorii.
1.1 Obiectul dreptului comercial
Există două sisteme care permit determinarea sferei dreptului comercial.
Potrivit sistemului subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice

la care sunt supuşi comercianţii. Dreptul comercial este un drept profesional, care se
aplică persoanelor care au calitatea de comerciant. Acest sistem a stat la baza primelor
reglementari legale ale activităţii comerciale.
Potrivit sistemului obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice

aplicabile comerţului, adică acelor acte juridice, fapte şi operaţiuni, calificate de lege
1
S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004,p.2
2
V. Pătulea, C. Turianu – Elemente de Drept comercial – Ed. Şansa SRL, Bucureşti 1993, p.5
8
ca fapte de comerţ, indiferent de persoana care le săvârşeşte. Acest sistem a constituit
fundamentul Codului comercial francez de la 1807. 1
Codul comercial român are la bază, ca principiu, sistemul obiectiv.
1.2 Definiţia dreptului comercial
Dreptul comercial, ca ramura a dreptului privat, este acel ansamblu de norme

juridice care sunt aplicabile raporturilor juridice izvorâte din actele juridice, faptele şi
operaţiunile considerate de lege ca fapte de comerţ, precum şi raporturilor juridice la
care participa persoanele care au calitatea de comerciant.2
Istoria dreptului comercial este strâns legată de istoria comerţului si a

dezvoltării societăţii omeneşti.
În 1887 a fost adoptat Codul comercial român, care este şi astăzi în vigoare.
La elaborarea acestui cod a fost folosit Codul comercial italian din anul 1882. În
Italia, Codul comercial francez a fost adoptat în 1808. Dar, ulterior, prin valorificarea
tradiţiei, dar şi a tot ce era nou în doctrina franceză, belgiană şi germană, în anul 1882
s-a reuşit adoptarea Codului comercial Italian.
1.3 Izvoarele dreptului comercial
Art.1 C.com. dispune: “In comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune
se aplică Codul civil.”. Din aceste dispoziţii legale rezultă că dreptul comercial are ca
izvoare formale Codul comercial şi Codul civil. Deşi nu sunt menţionate, izvoare ale
dreptului comercial sunt şi legile comerciale speciale, respectiv legile civile speciale.
Un anumit rol în aplicarea reglementarii legale îl au obiceiurile, jurisprudenţa şi
doctrina dreptului comercial.
1.4 Izvoarele legislative ale dreptului comercial
Codul comercial reprezintă principalul izvor de drept comercial. El cuprinde

norme juridice care reglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial:
faptele de comerţ, comercianţii, obligaţiile comerciale şi falimentul.
Legile comerciale speciale mai frecvent întâlnite sunt: Legea nr. 31/1990
republicata, cu modificările ulterioare, Legea privind Registrul comerţului, Legea
privind combaterea concurentei neloiale, Legea privind impozitul pe profit, Legea
insolvenţei etc.
1
Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept comercial – www.ase.ro
2
St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed.All, Bucureşti, 2005 p.2
9
Cu privire la corelaţia dintre Codul comercial şi legile comerciale speciale se
aplică principiile generale (specialia generalibus derogant).
Codul civil reprezintă un izvor subsidiar al dreptului comercial, aşa cum

rezultă din dispoziţiile art. 1 Cod comercial. O importanţă deosebită o au dispoziţiile
Codului civil privind materia obligaţiilor, în special cele referitoare la izvoarele şi
efectele obligaţiilor, precum şi cele relative la contractele speciale (contractul de
societate, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de mandat etc.).
b. Uzantele comerciale nu sunt consacrate legislativ in dreptul romanesc, dar doctrina

recunoaşte uzantele interpretative (convenţionale), care isi au originea in vointa
prezumata a partilor.1
Astfel, potrivit art. 970 C.civ., convenţiile trebuie executate cu bună credinţă. De
asemenea, dispoziţiile îndoielnice se interpretează după obiceiul locului unde s-a
încheiat contractul.
c. Doctrina dreptului comercial, ca şi practica judiciară în domeniu, au un rol

important si desi sunt factori importanti de interpretare si aplicare a legii, nu sunt un
izvor de drept in general si nici pentru dreptul cometcial.2
Reţineţi!
Prin Recomandarea nr. (86) 12 din 16.09.1986 privind unele măsuri pentru
prevenirea şi reducerea supraîncărcării activităţii tribunalelor, Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei recomandă tuturor statelor trecerea unor activităţi care în prezent
sunt îndeplinite de judecători în competenţa grefierilor, pentru a se evita
supraîncărcarea judecătorilor şi, astfel, împiedicarea lor de a-şi îndeplini misiunea cea
mai importantă, aceea de a soluţiona în condiţii optime şi într-un termen rezonabil
cauzele cu care sunt învestiţi.
Pentru realizarea unei astfel de evoluţii a profesiei de grefier este necesar ca,
atât viitorii grefieri, cât şi grefierii care îşi desfăşoară în prezent activitatea în
instanţele judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea, să beneficieze de o pregătire
susţinută, la un nivel cât mai apropiat de cel existent în celelalte ţări europene.
Şcoala Naţională de Grefieri trebuie să desfăşoare o activitate care vizează nu
numai formarea capacităţii grefierilor de a-şi îndeplini sarcinile actuale la un nivel
calitativ cât mai ridicat, dar şi pregătirea lor pentru a putea să îndeplinească, în viitor,
activităţi mai complexe.
De aceea studiul „Dreptului Comercial” devine o necesitate pentru grefieri.
2 Faptele ( actele ) de comerţ
1
C.Bîrsan, D.A. Sitaru – Dreptul comerţului internaţional, vol.12,Universitatea Bucureşti, Facultatea
de Drept, 1988, p. 52
2
10
2.1 Sediul materiei
Legea ( art. 3 Cod Comercial) consideră ca fapte de comerţ:

1. Cumpărăturile de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natura, fie după
ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea şi
cumpărarea spre a se revinde, de obligaţiuni ale Statului sau alte titluri de credit
circulând în comerţ;
2. Vânzările de produse, vânzările şi închirierile de mărfuri, în natura sau lucrate, şi
vânzările de obligaţiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerţ,
când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligaţiunilor de Stat sau a altor titluri de credit
circulând în comerţ;
4. Cumpărările şi vânzările de părţi sau de acţiuni ale societăţilor comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. Întreprinderile de spectacole publice;
7. Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
8. Întreprinderile de construcţii;
9. Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
10. Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât autorul sau
artistul vinde;
11. Operaţiunile de banca şi schimb;
12. Operaţiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. Întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apa sau pe uscat;
14. Cambiile şi ordinele în producte sau mărfuri;
15. Constructiunea, cumpărarea, vânzarea şi revinzarea de tot felul de vase pentru
navigarea interioară şi exterioară şi tot ce priveşte la echiparea, armarea şi
aprovizionarea unui vas.
16. Expeditiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime şi toate
contractele privitoare la comerţul de mare şi la navigaţiune;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor şi asupra vieţii;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiunei;
19. Depozitele pentru cauza de comerţ;
20. Depozitele în docuri şi antrepozite, precum şi toate operaţiunile asupra
recipiselor de depozit (warante) şi asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele.
Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi

obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu
rezultă din însuşi actul. (art.4 Cod Comercial).
Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri

ce s-ar face pentru uzul sau consumatia cumpărătorului, ori a familiei sale, de
asemenea revinzarea acestor lucruri şi nici vânzarea productelor pe care proprietarul
sau cultivatorul le are după pământul sau cel cultivat de dânsul.(art. 5 Cod Comercial)
Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi

asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator. (art. 6
Cod Comercial)
Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe

necomercianţi, afara numai dacă ele n-au o cauză comercială.
11
2.2 Clasificare:
2.2.1 Fapte de comerţ obiective
a) operaţiunile de interpunere şi schimb

 cumpărarea şi vânzarea comercială
 operaţiunile de bancă şi schimb
b) operaţiunile care privesc organizarea şi desfăşurarea activităţii de
producţie
 Orice întreprinderi de furnituri;
 Întreprinderile de spectacole publice;
 Întreprinderile de comisioane, agenţii şi oficiuri de afaceri;
 Întreprinderile de construcţii;
 Întreprinderile de fabrici, de manufactura şi imprimerie;
 Întreprinderile de editura, librarie şi obiecte de arta, când altul decât
autorul sau artistul vinde;
c) operaţiuni conexe sau accesorii
 contractul de report asupra obligaţiilor de stat sau a altor titluri de
credit care circulă în comerţ
 cumpărările de acţiuni sau părţi sociale ale societăţilor comerciale
 contractele de mandat, comision, consignaţie
 operaţiile de mijlocire în afacerile comerciale
 cambia, biletul la ordin, cecul
 contractul de cont curent
 ordinul de producte sau mărfuri
 operaţiunile de navigaţie
 depozitele pentru cauză de comerţ
 gajul şi fidejusiunea
2.2.2 Fapte de comerţ subiective
art. 4
Se socotesc, afara, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi
obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natura civilă sau dacă contrariul nu
rezultă din însuşi actul.
2.2.3 Fapte de comerţ unilaterale sau mixte
art. 56
Dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt
supuşi, încât priveşte acest act, legii comerciale, afara de dispoziţiile privitoare la
persoana chiar a comercianţilor şi de cazurile în care legea ar dispune altfel.
art. 6
Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi
asigurările asupra vieţii sunt fapte de comerţ numai în ce priveşte pe asigurator.
Codul comercial român, ca şi modelul sau italian, reglementează faptele de

comerţ, dar nu actele de comerţ.
12
Actele de comerţ sau faptele de comerţ sunt actele juridice, faptele juridice şi
operaţiunile economice prin care se realizează producerea de mărfuri, executarea de
lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de
a se obţine profit.
Faptele de comerţ reglementate de Codul comercial se împart în trei categorii:

fapte de comerţ obiective, fapte de comerţ subiective şi fapte de comerţ unilaterale sau
mixte.
Faptele de comerţ obiective sunt actele juridice sau operaţiunile prevăzute în

principal de art.3 Cod comercial. Ele sunt denumite obiective deoarece legiuitorul le-a
considerat comerciale datorită naturii lor şi pentru motive de ordine publica. Orice
persoană este liberă să săvârşească ori să nu săvârşească asemenea acte sau
operaţiuni. În această situaţie, persoana în cauză intră sub incidenţa legilor
comerciale. Faptele de comerţ obiective pot fi împărţite în trei mari grupe:
Operaţiunile de interpunere în schimb sau circulatie corespund noţiunii

economice de comerţ, în sensul de activitate de vânzare – cumpărare a mărfurilor
pentru a ajunge de la producator la consumator.
Pot fi considerate ca fiind comerciale şi următoarele:
 Acte juridice: promisiune unilaterală de a cumpăra un fond de comerţ,

contractul de mandat comercial, contractele de gaj, ipotecă, fidejusiune
 Cvasicontractele: gestiunea de afaceri comerciale, plata nedatorată a unei
obligaţii comerciale, îmbogăţirea fără just temei
 Delictele şi cvasidelictele: fapte de concurenţă neloială1
Reţineţi!
Faptele şi actele de comerţ reprezintă obiectul litigiilor comerciale .

Buna cunoaştere a acestor noţiuni teoretice ajută grefierul în activitatea de
înregistrare a dosarelor la instanţele cu secţii specializate în materie comercială. Se
previne astfel înregistrarea greşită a cauzei la o altă secţie şi pierderea unui termen de
judecată prin declinarea de competenţă între secţii.
Grefirul foloseşte aceste noţiuni şi în cursul judecăţii, atunci când instanţa
califică natura litigiului şi se stabileşte compenţa funcţională a secţiei specializate, iar
grefierul redactează încheierea de şedinţă.
1
13
3 Subiectele dreptului comercial – comerciantii
3.1 Definiţie:
Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile juridice

comerciale. Acestia pot fi: persoane fizice, persoane juridice, respectiv societati
comerciale sau grupuri de interes econimic.2
Art. 7 C. Com . spune ca „sunt comercianti aceia care fac fapte de comert, avand
comertul ca o profesiune obisnuita, si societatile comeriale.”
Legea nr. 507/ 2002 prevede ca sunt comercainti persoane fizice cetateni romani
sau cetateni ai statelor membre UE si ai celorlalte state apartinand spatiului economic
european care desfasoara activitate economica independenta sau constituie asociatii
familiale.
Legea nr. 26/1990 include in categoria comerciantilor asociatiile familiale,

companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome si organizatiile
cooperatiste.
Legea nr. 505/2003 prevede ca sunt comercianti persoanele fizice si asociatiile

familiale care efectueaza in mod obisnuit acte de comert, dar si societ[tile comerciale,
companiile nationale si societatile nationale, regiile autonome, grupurile de inters
economic si organizatiile cooperatiste.
Clarificarea noţiunii de comerciant prezintă nu numai un intres doctrinar, si un

mare interes practic. Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel al
necomercianţilor, cu consecinţe deosebite asupra raporturilor juridice la care
participă:
a. comerciantii sunt obligati ca înainte de începerea comerţului, să ceară

înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea
comerţului să ceară înscrierea în registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror
înregistrare este prevăzută de lege; orice comerciant are obligaţia să ţină anumite
registre de contabilitate (art. 22 C. com) şi de asemenea să desfăşoare activitate
comerciala în condiţiile unei concurente loiale;
b. legea instituie o prezumţie de comercialitate; toate actele şi operaţiunile săvârşite

de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comerţ şi deci supuse legilor comerciale
(art.4 C.com);
c. actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale,

derogatorii de la regimul actelor juridice civile;
d. în cazul încetării plaţilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi

declarat în faliment; procedura falimentului este aplicabilă numai comercianţilor ea nu
se aplică necomercianţilor, chiar dacă s-au obligat prin acte comerciale;
2
14
e. comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ şi industrie, ca
organizaţii autonome, destinate să promoveze şi să apere interesele lor;
f. comercianţii sunt supuşi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comercială;
3.2 Dobândirea calităţii de comerciant
Cu privire la persoenele fizice, art. 7 Cod Comercial spune că: “sunt comercianţi
aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuita”
Pentru a fi comerciant sunt necesare trei condiţii:
1. să săvârşească anumite fapte de comerţ obiective;
2. să săvârşească fapte de comerţ ca profesiune;
3. să săvârşească fapte de comerţ în nume propriu;
Meseriaşul este considerat comerciant în cazurile în care cumpără mărfuri în

vederea prelucrării şi revânzării lor (art. 3. pct.1. C.com) sau, folosind forţa de muncă
străină, îşi organizează o întreprindere (art. 3 pct. 9 C.com.).
Persoanele care exercită profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu

medicii, avocaţii, notarii publici). În cazul în care pentru exercitarea activităţii, cel
care îndeplineşte o profesiune liberală cumpără şi foloseşte anumite materiale se
consideră că aceste acte sunt accesorii şi deci persoana în cauză nu devine comerciant.
Vânzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământul

sau ori pe care le-a cultivat nu este faptă de comerţ, ci act juridic civil, ceea ce
înseamnă ca agricultorii nu au calitatea de comercianţi.
b. Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale: potrivit art. 7

C. com. pe lângă persoanele fizice, au calitatea de comerciant şi societăţile
comerciale. Sunt avute în vedere societăţile comerciale reglementate de Legea nr.
31/1990: societatea, în nume colectiv, societatea în comandita simpla, societatea pe
acţiuni, societatea în comandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitata.
Societatea comerciala are o unica finalitate; ea se constituie în scopul de a desfăşura o
activitate comercială; societatea este comercială numai dacă obiectul ei, prevăzut
obligatoriu în actul constitutiv consta în săvârşirea uneia sau mai multor fapte de
comerţ obiective. Exercitarea activităţii comerciale este raţiunea de a fi a societăţii
comerciale. În consecinţă, pentru a dobândi calitatea de comerciant, societatea
comercială trebuie să se constituie cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege în acest
sens.
c. Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:
1. Statul şi unităţile sale administrativ teritoriale: art. 8 C. com. prevede că: “Statul,
judeţul şi comuna nu pot avea calitatea de comerciant. Aceasta concepţie a codului
comercial era justificata la data adoptării sale, când activitatea statului şi a unităţilor
15
sale administrativ teritoriale privea numai serviciile publice. Pornind de la faptul ca
statul săvârşeşte pe lângă actele de autoritate necesare funcţionarii serviciilor publice
şi acte cu caracter privat, în doctrina s-a considerat ca el poate fi şi subiect al
raporturilor comerciale. Deci, cu toate ca nu are calitatea de comerciant, statul poate
săvârşi anumite acte ori fapte de comerţ. 1
2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constituţie, proprietatea publică aparţine

statutului sau unităţilor sale administrativ teritoriale. Bunurile proprietate publică sunt
inalienabile. În condiţiile legii ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori
instituţiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate. Potrivit Legii nr.15 / 1990,
regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei
naţionale. 2
3. Organizaţiile cooperatiste: întrucât prin desfăşurarea unor activităţi de producere şi

desfacere de mărfuri, de prestări de servicii, se urmăreşte obţinerea de profit, această
activitate are caracter comercial. În consecinţă organizaţiile cooperatiste au calitatea
de comerciant.3
3.3 Încetarea calităţii de comerciant
In cazul persoanei fizice, aceasta încetează să mai aibă calitatea de comerciant în

momentul în care nu mai săvârşeşte fapte de comerţ ca profesiune. Încetarea trebuie
să fie efectivă şi din ea să rezulte clar intenţia de a renunţa la calitatea de comerciant.
In cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se pierde în momentul în

care societatea încetează să mai existe ca persoana juridica. Societatea comerciala îşi
încetează existenţa prin dizolvare şi lichidare. izolvarea poate avea loc prin trecerea
termenului stabilit pentru durata societăţii, imposibilitatea realizării obiectului de
activitate al societăţii sau realizarea acestuia, hotărârea adunării generale, faliment.
Dizolvarea societăţii nu atrage după sine pierderea automată a personalităţii juridice a
societăţii. În aceasta situaţie, societatea nu mai poate face operaţiuni comerciale, dar
poate face operaţiunile necesare lichidării.
3.4 Oficiul Registrului Comerţului
3.4.1 Aspecte generale
Potrivit art.9 alin.1 şi 3 din Legea nr.29/1990, oficiile registrului comerţului se

organizează în subordinea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi
funcţionează pe lângă fiecare tribunal. Acesta comunică ONRC orice înmatriculare
sau menţiune operată, în termen de 15 zile de la efectuare.
Potrivit alin.2 al aceluiaşi articol, Oficiul Naţional al Registrului Comerţului se

organizează şi funcţionează în subordinea Ministerului Justiţiei.
1
pentru dezvoltări a se vedea St. Cărpenaru „Regimul juridic al comercianţilor în dreptul roman”, în
„Dreptul” nr.6/1992
2
idem
3
idem
16
Conform art.10 alin.1 din lege, structura organizatorică şi modul de
funcţionare al ONRC şi ale oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale se
stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.
În afara registrului comerţului, diferenţiat conform art.12 alin.1 din Legea

nr.29/1990 republicată, oficiul registrului comerţului va mai ţine şi dosare pentru
fiecare comerciant, cu actele depuse, iar înregistrările efectuate în registru vor fi
evidenţiate şi în dosarul comerciantului.
Comercianţii sunt definiţi de art.1 alin.2 şi 4 din lege ca persoanele fizice şi

asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte de comerţ, societăţi
comerciale, companii naţionale, regii autonome şi organizaţiile cooperatiste. Nu se
supun obligaţiei de a solicita înregistrarea înmatriculării şi/sau a celorlalte menţiuni
meseriaşii şi ţăranii care îşi desfac produsele din gospodăria proprie.
Art.21 din lege prevede aspectele cu privire la care există obligaţia solicitării
înregistrării de menţiuni în registrul comerţului.
Potrivit art.5 alin.1 din lege, înmatricularea şi menţiunile sunt opozabile
terţilor de la data efectuării lor în registrul comerţului ori de la publicarea lor în
Monitorul Oficial al României – Partea a-IV-a sau în altă publicaţie, acolo unde legea
dispune altfel.
Prin excepţie, conform alin.2 al aceluiaşi articol persoana obligată să ceară o
înregistrare nu poate opune terţilor actele şi faptele neînregistrate, decât dacă face
dovada că ele erau cunoscute de aceştia.
Conform art.26 alin 1 din lege, data înregistrării în registrul comerţului este
data la care înregistrarea a fost efectiv operată în acest registru.
3.4.2 Biroul Unic

Conform art.2 din O.U.G. nr.76/2001, în vederea obţinerii înregistrării şi
autorizării funcţionării comercianţilor, în cadrul fiecărui birou al registrului
comerţului de pe lângă tribunal se constituie şi câte un Birou Unic.
Rol şi atribuţii
1) Deşi nu este expres definit de lege, rolul registrului comerţului este cel ce
rezultă din interpretarea art.4 alin.1 şi art.5 alin.1 din legea nr.26/1990
republicată, anume acela de a asigura opozabilitatea faţă de terţi a
înmatriculării şi a menţiunilor a căror obligaţie o prevede legea în sarcina
comercianţilor.
2) Efectuarea înregistrărilor, a autorizării funcţionării comercianţilor, radierea
menţiunilor efectuate
3) Acordarea serviciilor de asistenţă prevăzute de H.G. nr.1346/2002.
4) Participarea în procesele comerciale în cererile de radiere de menţiuni,
conform prevederilor art.25 alin.3 din legea nr.26/1990 republicată, în
calitate de intimat
5) Sesizarea instanţei de judecată cu cereri de dizolvare a societăţilor
comerciale în condiţiile art.237 din legea nr.31/1990 republicată.
3.4.3 Judecătorul delegat la oficiul registrului comerţului de pe lângă
tribunal
Art.8 din Legea 26/1990 republicată prevede că unul dintre judecătorii

tribunalului judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, delegat anula de
17
preşedintele tribunalului, exercită controlul legalităţii operaţiunii efectuate de oficiul
registrului comerţului, acest control având loc cel puţin o dată pe lună.
Controlul judecătoresc nu exonerează de răspundere personalul oficiului care
conduce şi execută operaţiunile registrului comerţului, răspunderea vizând
conformitatea cu legea a datelor înscrise.
Personalul oficiului registrului comerţului asigură lucrările de grefă,
secretariat şi arhivă.
Încheierile judecătorului delegat
În exercitarea atribuţiilor sale, judecătorul delegat pronunţă încheieri

privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări, conform dispoziţiilor art.6
alin.2 din lege.
Potrivit alin.1 al aceluiaşi articol, înregistrările în registrul comerţului se fac pe
baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătoreşti
irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
Încheierile judecătorului delegat sunt executorii de drept şi sunt supuse numai
recursului în termen de 15 zile. Termenul curge de la data pronunţării încheierii –
pentru părţi şi de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului
constitutiv al societăţii în Monitorul Oficial al României Partea a-IV-a – pentru orice
alte persoane interesate.
Recursul se depune şi se menţionează în registrul comerţului unde s-a făcut
înregistrarea.
Motivele de recurs se pot depune la instanţă cu cel puţin două zile înaintea
termenului de judecată.
În cazul admiterii recursului, decizia instanţei de recurs va fi menţionată în
registrul comerţului.
Procedura aplicabilă cererilor de înregistrare în registrul comerţului este cea
necontencioasă, prevăzută de art.331 şi următoarele Cod procedură civilă, întrucât
pentru dezlegarea acestor cereri este nevoie de mijlocirea instanţei, fără a se urmări
să se stabilească un drept potrivnic faţă de o altă persoană.
Potrivit dispoziţiilor art.337 Cod procedură civilă, încheierile pronunţate de
judecătorul delegat nu se bucură de puterea lucrului judecat.
Ca o particularitate a acestora, trebuie remarcat că încheierile judecătorului
delegat nu sunt semnate de grefier, în activitatea curentă, conform art.8 alin.4 din
legea nr.26/1990 republicată, rolul grefierului fiind îndeplinit de un referent.
Reţineţi!
Sbiectele dreptului comercial material devin părţi, din perspectiva dreptului

procesual civil aplicabil litigiilor comerciale.
Grefierul are nevoie de cunoaşterea principalelor categorii de comercianţi
pentru a fi în măsură să le identifice cu ocazia înregistrării părţilor în evidenţele
instanţei, dar şi în efecuarea citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură din cauzele
comerciale.
Deşi nu participă direct în procedura care se derulează la Oficiile Registrului
Comerţului, grefierul trebuie să fie în măsură să recunoască actele întocmite acolo.
18
Ele devin probe importante în calea de atac exercitată împotriva hotărârilor pronunţate
de judecătorul delegat.
Pentru exemplificare a se vedea Anexa 13 p.72
19
4 Societaţile comerciale
4.1 Definiţie:
Societatea comercială poate fi definită ca o grupare de persoane constituită pe

baza unui contract de societate şi beneficiind de personalitate juridică, în care asociaţii
se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de comerţ,
corespunzător obiectului statutar de activitate, în scopul realizării şi împărţirii
beneficiilor rezultate.1
Rezultă, deci, că societatea poate fi privită dintr-o dublă perspectivă: ca instituţie

juridică în sine, un organism constituit pe baze asociative în scopul obţinerii de profit
şi ca un contract, cu trăsături specifice scopului pentru care s-a încheiat.2
4.2 Formele societăţii comerciale:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială se poate constitui
într-una din următoarele forme juridice:
a) societatea în nume colectiv - societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
b) societatea în comandita simpla - societatea ale cărei obligaţii sociale sunt

garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitata şi solidara a asociaţilor
comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la concurenta aportului lor;
c) societatea pe acţiuni - societatea al cărui capital social este împărţit în acţiuni,

iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în
limita aportului lor;
d) societatea în comandita pe acţiuni este societatea al cărui capital social este

împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu
răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditati; asociaţii comanditati
răspund numai până la concurenta aportului lor;
e) societatea cu răspundere limitata este societatea ale cărui obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor.
1
O. Căpătână, Societăţile comerciale, Ed. Lumina Bucureşti, 1991, p.35
2
20
4.3 Clasificarea societăţilor comerciale:
4.3.1 Societăţi de persoane şi societăţi de capitaluri
Societăţile de persoane se constituie dintr-un număr mic de persoane, pe baza

cunoaşterii şi încrederii reciproce a calităţilor personale ale asociaţilor. Fac parte din
această categorie: societatea în nume colectiv şi societatea în comandita simplă.3
Societăţile de capitaluri se constituie dintr-un număr mare de asociaţi, impus de

nevoile acoperirii capitalului social, fără să prezinte interes calităţile personale ale
asociaţilor. Elementul esenţial îl reprezintă cota de capital investita de asociat. Intră
în această categorie: societatea pe acţiuni şi societatea în comandita pe acţiuni.
Societatea cu răspundere limitată nu se încadrează în nici una din aceste

categorii. Această formă de societate împrumută unele caractere, atât de la societăţile
de persoane, cât şi de la societăţile de capitaluri.
Ca şi în cazul societăţilor de persoane, constituirea societăţii cu răspundere

limitată se bazează pe încrederea şi calităţile asociaţilor. Acest fapt reclamă limitarea
numărului asociaţilor (maximum 50 de asociaţi), precum şi condiţii restrictive privind
transmiterea părţilor sociale. În ce priveşte răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile
societăţii, asociaţii răspund numai în limita aportului lor, ca şi în cazul societăţilor de
capitaluri.
4.3.2 Societăţi în care asociaţii au o răspundere nelimitată şi societăţi în

care asociaţii au o răspundere limitată
Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este diferită în raport de forma

juridică a societăţii.
In societatea în nume colectiv, asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru

obligaţiile societăţii.
In societatea pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată, asociaţii

răspund până la concurenta aportului lor.
In privinţa societăţii în comandita simplă sau pe acţiuni răspunderea asociaţilor

este diferită: asociaţii comanditati răspund nelimitat şi solidar, iar asociaţii
comanditari numai în limita aportului lor.
4.3.3 Societăţi cu părţi de interes şi societăţi pe acţiuni
După structura capitalului social şi modul de împărţire a acestuia, societăţile

comerciale se clasifică în două categorii: societăţi în care capitalul social se divide în
părţi de interes şi societăţi în care capitalul social se împarte în acţiuni.
Capitalul social se divide în părţi de interes în cazul societăţii în nume colectiv

şi societăţii în comandita simplă, precum şi cazul societăţii cu răspundere limitată
(părţi sociale).
3
pentru dezvoltări a se vedea S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti,
2004,p.86-89 şi St. Cărpenaru, op. cit. p.170-173
21
Capitalul social este împărţit în acţiuni în cazul societăţii pe acţiuni şi societăţii
în comandita pe acţiuni.
4.3.4 Societăţi care emit titluri de valoare şi societăţi care nu pot emite
asemenea titluri
Societăţi care emit titluri de valoare pot fi societatea pe acţiuni, societatea în

comandita pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată.
In cea de a două categorie sunt cuprinse societatea în nume colectiv şi societatea

în comandita simpla.
Titlurile de valoare au un element comun: ele materializează dreptul asociaţilor

asupra unei fracţiuni din capitalul social. Între aceste titluri de valoare exista o
deosebire esenţială: acţiunile fac parte din categoria titlurilor de valoare negociabile,
iar certificatele de părţi sociale nu sunt titluri negociabile, ci titluri de legitimare.
4.4 Reguli generale de funcţionare a societăţilor comerciale
4.4.1 Patrimoniul şi aportul la capitalul social
Aporturile asociaţilor
Sub aspect juridic, prin aport se înţelege obligaţia pe care şi-o asumă fiecare
asociat de a aduce în societate un anumit bun, o valoare patrimonială. În limita
aportului, asociatul devine debitor al societăţii cu toate consecinţele care decurg din
această calitate.
Obiectul aportului îl poate constitui:
- numerarul – reprezentat de o sumă de bani pe care asociatul se obligă să o transmită

societăţii;
- aportul în natura – reprezentat de anumite bunuri, care pot fi bunuri mobile(clădiri,

instalaţii), bunuri mobile corporale (materiale, mărfuri) sau incorporale (creanţe, fond
de comerţ);
- aportul în industrie – reprezentat în muncă sau activitatea pe care asociatul promite

să o efectueze în societate, având în vedere competenţa şi calificarea sa.
Capitalul social şi patrimoniul societăţii
Prin capitalul social al unei societăţi comerciale se înţelege expresia valorică a

totalităţii aporturilor asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalul
social mai este denumit şi capital nominal.
Capitalul social are o dublă semnificaţie: contabilă şi juridică. El constituie gajul

general al creditorilor societăţii. De aceea, este fix pe toată durata societăţii.
22
Capitalul subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor pentru care asociaţii s-
au obligat să contribuie la constituirea societăţii. Capitalul subscris coincide cu
capitalul social.
Capitalul vărsat este valoarea totală a aporturilor efectuate şi care au intrat în

patrimoniul societăţii.
Capitalul social al societăţii este divizat în anumite fracţiuni, denumite diferit

după forma juridică a societăţii : părţi de interes, părţi sociale, acţiuni.
Patrimoniul societăţii, în lumina dreptului civil, îl constituie totalitatea

drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii.
Intre capitalul social şi patrimoniul societăţii există anumite deosebiri. Astfel, în

timp ce capitalul social este expresia valorică a aportului asociaţilor, patrimoniul
societăţii este o universalitate juridică, în care sunt cuprinse toate drepturile şi
obligaţiile, precum şi bunurile societăţii.
4.4.2 Intenţia asociaţilor de a colabora în desfăşurarea activităţilor

comerciale
Affectio societatis presupune intenţia de colaborare voluntară a asociaţilor, de a

lucra în comun, suportând toate riscurile activităţii comerciale.1
Participarea la activitatea societăţii trebuie să fie efectivă şi interesată. Această

participare este diferită, în funcţie de forma juridică a societăţii.
4.4.3 Realizarea şi împărţirea beneficiilor
Scopul societăţii este acela de a realiza beneficii din activitatea comercială

desfăşurată şi de ale împărţi între asociaţi sub forma de dividende. Acest scop
constituie criteriul de distincţie între societatea comercială şi asociaţie.
In general, prin beneficiu se înţelege un câştig evaluabil în bani. Realizarea sau

nerealizarea de beneficii poate fi stabilita numai la sfârşitul exerciţiului financiar, prin
întocmirea bilanţului şi a contului de profit şi pierderi.
Pentru a putea fi repartizate, beneficiile trebuie să fie reale (art.37 din Legea
nr.31/1990). Aceasta înseamnă ca trebuie să se fi înregistrat un excedent, adică o sumă
de bani care să fie mai mare decât capitalul social, deoarece nu pot fi distribuite
beneficii din capitalul social.
Totodată, beneficiile trebuie să fie utile, adică să reprezinte beneficiile rămase

după întregirea capitalului social, când acesta s-a micşorat în cursul exerciţiului
financiar.
Potrivit legii, în contractul de societate trebuie să se prevadă „partea fiecărui

asociat la beneficii şi la pierderi” (art. 3) sau „modul de distribuire a beneficiilor” (art.
8).
1
I.L.Georgescu – Drept Comercial Român, vol.2, Bucureşti, 1946, p.51-55
D.D.- Gerota – Curs de societăţi comerciale, Bucureşti 1928, p.51
23
Toţi asociaţii trebuie să primească beneficii şi să participe la suportarea
pierderilor. Cum este şi firesc, criteriul care este avut în vedere este contribuţia
asociaţilor la formarea capitalului social al societăţii.
4.4.4 Organizarea societăţilor comerciale:
De regulă prin actul constitutuiv, orice societate comercială îşi stabileşte

organele de conducere, de administrare şi de control.
Organul de conducere cu plenitudine decizională este adunarea generală.
Principalele atribuţii ale adunărilor generale ordinare sunt prevăzute la art.111

din Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale, iar cele ale adunărilor generale
extraordinare la art. 113 din acelaşi act normativ.
Sistemul unitar de administrare are unul sau mai mulţi administratori, numărul
acestora fiind întotdeauna impar constituiţi într-un consiliu dfe administraţie, conform
art. 137 şi urm Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale.
Sistemul dualis de administrare are un directorat şi un consiliu de supraveghere

confor art. 153 şi următoarele din Legea 31/1990 rep. privind societăţile comerciale.
Controlul activităţii societăţii comerciale este realizat, după caz, prin auditul
financiar, auditul intern si cenzori ( secţiunea a IV a din Legea societăţilor
comerciale).
Reţineţi!
Societăţile Comerciale sunt principalii „actori” ai cauzelor comerciale.
Societăţile comercaile sunt părţi în litigiile comerciale. Contenciosul comercial poartă
între diferite tipuri de comercianţi, ponderea detinând-o societăţile comerciale.
Dar litigii se nasc nu numai între societăţile comerciale, ci şi în interiorul
acestora. Ele sunt determinate de activitatea internă a societăţii, de conducerea şi
administrarea acesteia.
Spre exemplificare, câteva tipuri de astfel de acţiuni sunt prezentate în
Anexele 1-12 de la p.57-71
24
5 Grupurile de interes economic
5.1 Sediul materiei şi definiţia grupului de interes economic
Sediul materiei este Legea nr. 161/ 2003 titlul V cap. I art. 118-231
Art. 118 alin. 1 defineşte grupul de interes economic ca o asociere între două sau
mai multe persoane fizice sau juridice, constituită pe o perioadă determinată, în scopul
înlesnirii sau dezvoltării activităţii economice a membrilor săi, precum şi al
îmbunătăţirii rezutatelor activităţii economice.
Aşadar grupul de interes economic este o persoană juridică cu scop patrimonial,

care poate avea calitatea de comerciant sau nu, activitatea grupului trebuind însă să se
raproteze la activitatea economică a membrilor săi şi să aibă doar un caracter
accesoriu faţă de aceasta.
Grupul de interes economic se aseamănă cu SNC prin pronunţatul caracter

intuitu personae dar şi prin caracterul închis la grupului, unde fiecare membru nu
poate fi înlocuit cu o altă persoană prin cesionarea părţilor de interes economic.
Totodată pentru constituirea unui grup de interes economic nu este prevăzut un capital
minim, el se poate constitui chiar şi fără capital. Atunci când există aporturi, ele pot fi
de orice natură: numerar, bunuri imobile, mobile corporale sau necorporale, aporturi
în creanţe, etc., cu excepţia aportului în muncă sau industrie.1
Grupul de interes economic se constituie prin contract autentic şi se

înmatriculează la Registrul Comerţului, iar pentru opozabilitate, actul constitutiv se
publică în Monitorul Oficial
5.2 Condiţii pentru constituirea şi funcţionarea grupului de interes economic
Numărul membrilor – între 2 şi 20 reuniţi contractual.
Activitatea grupului trebuie să aibă un caracter accesoriu faţă de acesta
Numărul maxim de angajaţi nu poate depăşi 500
Limitarea poeraţiunilor de creditare şi de transmisiune de bunuri în interiorul

grupului de interes economic.
Grupului de interes economic nu poate fi membru al altui grup de interes

economic.
Conducerea grupului de interes economic este asigurată de adunarea generală a

membrilor grupului care adoptă hotărâri cu unanimitate de voturi. Regula unanimităţii
votului pentru valabilitatea hotărârilor este încă o expresie a pronunţatului caracter
intuitu personae al grupului de interes economic.
1
2004,p.251-259
25
Administratea grupului de interes economic este asigurată de membrii grupului
sau de către o terţe persoane desemnate prin actul constitutiv sau ulterior de către
adunarea generală a membrilor grupului.
Reţineţi!
Deşi încă neîntâlnite în practica instanţelor judecătoreşti, este aşteptată apariţia

în litigiile comerciale şi a grupurilor de interes economic. Dezvoltarea economică va
determina apariţia dezvoltatrea grupurilor de interes economic. Prezenţa lor se va face
tot mai simţită nu numai în mediul economic, dar şi în cel al instanţelor de judecată.
Acestea vor figura în faţa instanţelor prin reprezentant. Reprezentantul
grupului de inters poate fi un avocat, un consilier juridic sau o persoană desemnată de
organul de conducere al grupului.
26
6 PROCEDURA INSOLVENŢEI
6.1 Aspecte generale
Procedura reglementată de Legea nr. 85/2006 este o procedură concursuală,

colectivă, unitară, generală îndreptată împotriva comerciantului care se află în
insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului fie prin reorganizare
judiciară, fie prin lichidarea unor bunuri din patrimoniu până la stingerea pasivului,
fie prin faliment.
Sediul materiei : legea nr.85/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 359 din 21
Aprilie 2006, în vigoare la 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al
României.
Scopul legii: instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului

debitorului aflat în insolvenţă – art.2
Insolvenţa: stare a patrimoniului debitorului, caracterizată prin insuficienţa fondurilor

băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile – art.3 pct.1.
Legea stabileşte cu caracter de noutate două tipuri de insolvenţă: cea prezumată ca

fiind vădită şi cea iminentă.
Tipuri de proceduri : - Procedura colectivă

- Procedura de reorganizare
- Procedura falimentului
- Procedura generală
- Procedura simplificată
Domeniul de aplicare: stabileşte categoriile de debitori supuşi procedurii şi

diferenţiaţi în funcţie de tipul procedurii.
Conform art.1 alin.1 Procedura generală se aplică următoarelor categorii de debitori
aflaţi în stare de insolvenţă sau de insolvenţă iminentă, cu excepţia celor prevăzute de
art.1 alin.2 lit.c şi d.
1. societăţile comerciale
2. societăţile cooperative
3. organizaţiile cooperative
4. societăţile agricole
5. grupurile de interes economic
6. orice altă persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi
economice.
Conform art.4 alin.2 Procedura simplificată se aplică debitorilor aflaţi în stare de
insolvenţă, care se încadrează în una din următoarele categorii:
a) comercianţi, persoane fizice, acţionând individual
b) asociaţii familiale
c) comercianţi care fac parte din categoriile prevăzute la alin.1 şi îndeplinesc
una din următoarele condiţii:
1. nu deţin nici un bun în patrimoniul lor
27
2. actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite
3. administratorul nu poate fi găsit
4. sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din registrul
comerţului
d) debitorii care fac parte din categoriile prevăzute la alin.1, care nu au
prezentat documentele prevăzute la art.28 alin.1 lit.b, c, e şi h în termenul
prevăzut de lege
e) debitorii care şi-au declarat prin cererea introductivă intenţia de intrare în
faliment sau care nu sunt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de
reorganizare judiciară prevăzută de prezenta lege.
În ambele variante ale procedurii se reglementează şi o perioadă iniţială de

observaţie, necesară pentru clarificarea destinului debitorului.
În procedura simplificată este posibilă suprimarea acestei perioade de

observaţie, trecându-se direct la procedura falimentului. Atunci când este aplicată
perioada de observaţie, ea nu va dura mai mult de 60 de zile, necesare pentru a fi
verificate elementele menţionate la art. 1 alin. (2) lit. c) şi d).
În procedura generală, perioada de observaţie este cuprinsă între data

deschiderii procedurii şi data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment.
6.2 Definirea unor termeni
Legea nr. 85/2006 a primit denumirea adecvată: Legea privind procedura

insolvenţei.
În textul articolului 3 se distinge insolvenţa vădită de insolvenţa iminentă.

Cele două concepte exprimă atât stadiul în care se află insolvenţa, cât şi percepţia
acestei stări de către subiecte de drept diferite.
Pentru creditor, insolvenţa este prezumată ca fiind vădită, atunci când

debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria faţă de el. Prezumţia
serveşte creditorului care nu poate cunoaşte realitatea situaţiei patrimoniului
debitorului în ansamblul acesteia sub aspectul datoriilor şi a fondurilor băneşti. Pentru
debitor insolvenţa este certă şi efectivă atunci când fondurile băneşti de care dispune
sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile. Pentru acelaşi debitor insolvenţa
este iminentă atunci când are certitudinea că la scadenţă nu va putea plăti datoriile
exigibile angajate cu fondurile băneşti disponibile la aceeaşi dată.1
Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei este de esenţa acestei proceduri.

Definiţiile cuprinse în art. 3 subliniază această caracteristică: la pct. 4, când se
defineşte procedura colectivă drept procedura în care creditorii recunoscuţi participă
împreună la urmărirea şi recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de
prezenta lege şi la pct. 23, atunci când se defineşte procedura falimentului ca fiind o
procedură concursuală, colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea
1
Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reforma
legislativă” în http://www.liquidation.ro/phoenix/
28
lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmată de radierea
debitorului din registrul în care este înmatriculat.
În practică, această caracteristică esenţială a procedurii insolvenţei nu ar trebui

să permită desfăşurarea ei cu un singur creditor, după ce a fost permis, în mod firesc,
să fie deschisă la cererea unui singur creditor. Cu toate acestea art. 134 prevede
închiderea procedurii numai dacă niciun creditor nu şi-a depus cererea de participare,
după ce procedura s-a deschis la cererea debitorului. 3. Creditorul şi creanţa sunt
noţiuni mai precis conturate prin definiţiile din art. 3. Creditorul apt de a cere
deschiderea procedurii trebuie să posede împotriva patrimoniului debitorului o creanţă
certă şi lichidă, a cărei exigibilitate s-a împlinit de peste 30 de zile.
Creanţa trebuie să aibă o valoare prag, minimă de 10.000 RON (pct. 12)
pentru a se putea obţine deschiderea procedurii la cererea creditorului. În cazul
creanţelor salariale pragul reprezintă 6 salarii medii pe economie.
Sunt creditori chirografari cei care nu posedă nici garanţii reale faţă de
patrimoniul debitorului, nici privilegii însoţite de dreptul de retenţie pentru creanţele
lor născute anterior deschiderii procedurii sau pentru creanţe noi aferente activităţilor
curente din perioada de observaţie (pct. 13).
Activităţile curente sunt faptele de comerţ şi operaţiunile financiare propuse a

fi efectuate de debitor în perioada de observaţie, în cursul normal al comerţului său,
cum ar fi: a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate; b)
efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi aferente acestora; c) asigurarea finanţării
capitalului de lucru în limite curente (pct. 14).
Perioada de observaţie, în care se desfăşoară aceste activităţi curente este

conform pct. 15 perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii şi data confirmării
planului sau, după caz, a intrării în faliment.
Falimentul este definit ca o procedură concursuală, colectivă şi egalitară având

ca scop lichidarea averii debitorului pentru acoperirea pasivului, finalizată prin
radierea inevitabilă a debitorului din registrul în care este înmatriculat.
6.3 Părţile
1. Debitorul este definit de art.3 pct.5 din lege drept persoana fizică sau
persoana juridică de drept privat, care face parte din una din categoriile prevăzute la
art.1 din lege, al cărei patrimoniu este în stare de insolvenţă.
2. Creditorul este definit de art.3 pct.7 din lege drept persoana fizică sau
juridică ce deţine un drept de creanţă asupra averii debitorului şi care a solicitat, în
mod expres, instanţei să îi fie înregistrată creanţa în tabelul definitiv de creanţă sau în
tabelul definitiv consolidat de creanţe şi care poate face dovada creanţei sale faţă de
patrimoniul debitorului, în condiţiile prezentei legi. Au această calitate, fără a depune
personal declaraţiile de creanţă, salariaţii debitorului.
Noua lege a insolvenţei defineşte şi două tipuri aparte de creditor:
29
a) Creditorul îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei este
definit de art.3 pct.6 drept creditorul a cărui creanţă împotriva patrimoniului
debitorului este certă, lichidată şi exigibilă de mai mult de 30 de zile.
b) Creditorul îndreptăţit să participe la procedura insolvenţei este definit de
art.3 pct.8 drept creditorul care a formulat şi i-a fost admisă, total sau în parte, o
cerere de înregistrare a creanţei sale pe tabelul definitiv al creanţelor contra
debitorului şi care are dreptul de a participa şi de a vota în adunarea creditorului,
inclusiv asupra unui plan de reorganizare judiciară admis de judecătorul sindic, de a fi
desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la
distribuţiile de fonduri rezultate din reorganizarea judiciară a debitorului sau din
lichidarea averii debitorului, de a fi informat ori notificat cu privire la desfăşurarea
procedurii şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege.1
6.4 Participanţii la procedura insolvenţei
Organele care aplică procedura: instanţele judecătoreşti, judecătorul sindic,

administratorul judiciar şi lichidatorul.
1. Art.6 din lege dispune că toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu

excepţia recursului, sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are
sediul debitorul, astfel cum figurează acestea în registrul comerţului, respectiv în
registrul societăţilor agricole sau în registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Acelaşi articol
prevede că aceste prevederi sunt exercitate de un judecător-sindic. Art.8 din lege
prevede competenţa curţii de apel în soluţionarea recursului declarat împotriva
hotărârilor pronunţate de judecătorul-sindic în temeiul art.11. În consecinţă, instanţele
sunt: tribunalul, cu plenitudine de competenţă în primă instanţă şi curtea de apel, ca
instanţă de recurs.
2. Judecătorul-sindic – art.9 prevede că repartizarea cauzelor având ca obiect
procedura prevăzută de lege judecătorilor desemnaţi ca judecători-sindici se
realizează potrivit art.53 din legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară
republicată, în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Atribuţiile sunt prevăzute de
art.11 din lege.
3. Persoanele de specialitate – art.10 prevede că, în îndeplinirea îndatoririlor
sale, judecătorul-sindic va putea de asemenea, prin încheiere, persoane de specialitate,
stabilindu-le şi renumeraţia. Doctrina le-a numit deja „auxiliari ai judecătorului-
sindic”.
4. Adunarea creditorilor – nu este definită de lege, dar analiza logică a actului
normativ impune concluzia că ea se compune din totalitatea creditorilor participanţi la
aceeaşi procedură. Condiţiile de convocare, de funcţionare a şedinţelor, de cvorum şi
de majoritate pentru luarea hotărârilor sunt prevăzute la art.13 -15 din lege.
5. Comitetul creditorilor – Primul comitet al creditorilor este desemnat de
judecătorul-sindic, care, în baza propunerilor, va desemna şi un preşedinte al acestui
comitet. Comitetul va putea fi schimbat la prima şedinţă a adunării creditorilor.
Semnificativ este faptul că judecătorul-sindic va putea cere asistenţa
comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia (art.16). Atribuţiile şi actele
comitetului creditorilor sunt prevăzute de art.17 din lege.
1
Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reforma
30
6. Administratorul special este definit de art.3 pct.26 din lege drept
reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor / asociaţilor debitorului
persoană juridică să efectueze în numele şi pe seama acestuia actele de administrare
necesare în perioadele de procedură când debitorului i se permite să-şi administreze
activitatea şi să le reprezinte interesele în procedură pe perioada în care debitorului i
s-a ridica dreptul de administrare. Acelaşi persoane legale dispun cu privire la modul
de desemnare a administratorului special, iar atribuţiile acestuia din urmă sunt
prevăzute de art.18 alin.2 din lege.
7. Administratorul judiciar este potrivit art.3 pct.27 din lege, persoana fizică
sau juridică, practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnat să îşi
exercite atribuţiile prevăzute de art.20 în perioada de observaţie şi pe durata
procedurii de reorganizare. Este desemnat provizoriu de judecătorul-sindic, apoi
confirmat sau propus de adunarea creditorilor, în condiţiile art.19. Atribuţiile sale sunt
prevăzute de art.20 din lege şi i se pot stabili de către judecătorul-sindic şi orice alte
atribuţii, cu excepţia celor date în competenţa exclusivă a judecătorului-sindic.
8. Auxiliarii administratorului judiciar sunt persoanele de specialitate pe care
administratorul judiciar le va putea desemna în vederea îndeplinirii atribuţiilor sale,
dar numai cu aprobarea comitetului creditorilor (art.23).
9. Lichidatorul este definit de art.3 pct.28 drept persoana fizică sau juridică,
practician în insolvenţă, autorizat în condiţiile legii, desemnată să conducă activitatea
debitorului şi să exercite atribuţiile prevăzute de art.25 în cadrul procedurii
falimentului, atât în procedura generală, cât şi în cea simplificată.
Desemnarea sa se face de către judecătorul-sindic, în cazul trecerii la faliment,
cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor art.19, 21, 22, 23 şi 102 alin.5 din lege.
Când se stabilesc atribuţiile lichidatorului de către judecătorul-sindic încetează
atribuţiile administratorului judiciar.
Dispoziţiile art.24 alin.3 prevăd că poate fi desemnat lichidator şi
administratorul judiciar desemnat anterior în cauză.
Atribuţiile lichidatorului sunt prevăzute de art.25 din lege.
Administratorul special, persoană fizică sau persoană juridică constituie un nou
mod de reprezentare, în procedura insolvenţei, a asociaţilor/acţionarilor debitorului
persoană juridică. El este definit la pct. 26 al art. 3 ca fiind reprezentantul desemnat de
adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor debitorului.
Puterile acestui reprezentant variază în raport cu stadiul procedurii. Până în
momentul intrării în procedura simplificată, el reprezintă debitorul precum şi
interesele asociaţilor/acţionarilor în procedură şi concomitent exercită prerogativele
administrării acestuia. După intrarea în procedura simplificată, mandatul său se
restrânge la reprezentarea intereselor asociaţilor/acţionarilor, iar prerogativa
reprezentării şi administrării debitorului este preluată de lichidator.
După intrarea în faliment, conform prevederilor art. 18 alin. (2) lit. f), participă
la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închideri, participă la
şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului şi primeşte
notificarea închiderii procedurii. Conform art. 78 tot în cazul procedurii simplificate
administratorul special participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea
acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80, şi formulează contestaţii în cadrul procedurii.
În ce priveşte comunicările şi notificările în procedura simplificată, în situaţia

reglementată la art. 54 alin. (4), către creditor, debitor şi către registrele de publicitate,
acestea se efectuează conform procedurii generale.
31
Sunt susceptibile de suspendare a executării de către Curtea de apel, atât
hotărârea de intrare a debitorului în procedura simplificată, cât şi hotărârea de intrare
în faliment. În cazul ambelor hotărâri se dispune şi dizolvarea debitorului persoană
juridică. Consecutiv acestor hotărâri activitatea debitorului se restrânge la nivelul
minim necesar evitării pierderilor sau limitării acestora. Concedierea colectivă a
salariaţilor este scutită de procedura reglementată în Codul muncii, dar trebuie să
conţină preavizul individual de 15 zile.
Cazurile de închidere a procedurii simplificate sunt cele aplicabile şi în

procedura generală cu excepţia situaţiei prevăzute de art. 32 alin. (1).
6.5 Citaţii, notificări, comunicări
Buletinul procedurilor de insolvenţă definit la pct. 29 al art. 3 constituie

instrumentul principal de realizare a publicării: citaţiilor, convocărilor, notificărilor şi
comunicării actelor de procedură. Prin excepţie, se vor comunica, în conformitate cu
prevederile Codului de procedură civilă actele anterioare deschiderii procedurii,
inclusiv notificarea deschiderii procedurii.
6.6 Deschiderea procedurii
Spre deosebire de procedura falimentului reglementată de Codul comercial,

procedura insolvenţei nu poate fi deschisă din oficiu de tribunal, ci numai la cererea
debitorului, a creditorului sau a oricărei alte persoane sau instituţii prevăzute expres
de lege, de exemplu CNVM (art. 26).
6.6.1 Cererea debitorului
Cererea debitorului, însoţită de înscrisurile enumerate la art. 28, trebuie să fie

înregistrată la tribunal în termen de maximum 30 de zile de la „apariţia” stării de
insolvenţă. Prin „apariţia” stării de insolvenţă se înţelege, constatarea de către debitor,
pe baza datelor propriei contabilităţi, că fondurile sale băneşti disponibile sunt
insuficiente pentru a plăti datoriile sale băneşti, certe, lichide şi exigibile, de mai mult
de 30 de zile. Natura comercială, civilă, fiscală etc., a acestor datorii este indiferentă.
Cuantumul acestor datorii este, de asemenea, indiferent. Un prag valoric minim al
creanţelor este reglementat numai în ipoteza cererii introduse de creditor (art. 3 pct.
12).
În cazul insolvenţei iminente definită la art. 3 pct. 1 lit b), introducerea cererii
de către debitor este facultativă.
Introducerea prematură, cu rea-credinţă, de către debitor a unei cereri de

deschidere a procedurii atrage răspunderea patrimonială a debitorului, persoană fizică
sau persoană juridică, pentru prejudiciile cauzate.
32
6.6.2 Cererea creditorului
Este îndreptăţit să ceară deschiderea procedurii creditorul definit la art. 3 pct. 6

contra unui debitor prezumat ca fiind în stare de vădită insolvenţă, definită la art. 3
pct. 1 lit. a), dacă posedă o creanţă având un cuantum cel puţin egal cu pragul de
10.000 lei prevăzut la art.3 pct. 12. Pentru creanţele izvorâte din raporturile juridice
de muncă, pragul este de 6 salarii medii pe economie.
Cererea va avea conţinutul minim prevăzut la art. 31 şi la cerere se vor anexa

documentele justificative ale creanţei şi ale celorlalte susţineri din cerere.
În situaţia concursului mai multor cereri ale creditorilor, îndeplinirea

condiţiilor pentru deschiderea procedurii se va analiza în raport de toate cererile, iar
dacă se înregistrează atât cererea debitorului cât şi cele ale creditorilor, aceste cereri se
conexează.
6.6.3 Deschiderea procedurii la cererea debitorului
Dacă cererea debitorului corespunde cerinţelor art. 27, judecătorul-sindic va

pronunţa o încheiere de deschidere a procedurii generale sau a procedurii simplificate.
Procedura simplificată se va deschide în cazul în care s-a cerut de către debitor sau
dacă acesta nu a depus documentele prevăzute la art. 28, ori dacă se încadrează în una
dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2).Încheierea de deschidere a procedurii
pronunţată de judecătorul-sindic va fi notificată conform art. 61 sau art. 109, după
caz.
După ce au trecut 15 zile şi se constată că nu s-au înregistrat opoziţii ale

creditorilor, judecătorul-sindic va dispune continuarea procedurii. Dacă s-au
înregistrat opoziţii, judecătorul-sindic le va soluţiona după citarea administratorului
judiciar , a debitorului şi a creditorilor oponenţi.
Soluţiile posibile sunt următoarele: 1) admiterea opoziţiei şi revocarea

încheierii de deschidere a procedurii, dacă debitorul nu este în insolvabilitate efectivă,
nici în iminentă insolvabilitate; 2) admiterea opoziţiei şi menţinerea procedurii
deschise, calificându-se cererea ca prematură şi fără rea credinţă; 3) respingerea
opoziţiei, luându-se măsurile pentru continuarea procedurii.
6.6.4 Deschiderea procedurii la cererea creditorului
Cererea creditorului va fi comunicată debitorului în 48 de ore de la

înregistrare. Debitorul dispune de un termen de 10 zile în care fie recunoaşte starea de
insolvenţă, fie o contestă. Dacă o contestă şi ulterior contestaţia se respinge, debitorul
nu mai poate cere reorganizarea judiciară. Debitorul poate cere obligarea creditorilor
la cauţiune, conform art. 33 alin. (3). Contestaţia debitorului va fi sau admisă odată cu
respingerea cererii creditorului sau va fi respinsă. Dacă nu este înregistrată contestaţia
debitorului, se va continua procedura generală, fiind îndeplinite condiţiile de la art. 3
pct. 24 sau se va intra în procedura simplificată în situaţiile prevăzute la art. 3 pct. 25.
33
6.6.5 Consecinţele deschiderii procedurii
Principalele consecinţe ale deschiderii procedurii, reglementate la art. 34-61

sunt similare celor prevăzute de vechea reglementare:
- desemnarea administratorului judiciar/lichidatorului (art. 34);

- obligarea debitorului să depună documente şi să furnizeze informaţii (art. 35 şi art.
44);
- suspendarea proceselor contra averii debitorului precum şi a procedurilor de
executare silită (art. 36) şi posibilitatea ridicării suspendării (art. 39);
- notificarea procedurii de deschidere (art. 37) ;
- continuarea furnizării serviciilor către debitor (art. 38);
- suspendarea cursului prescripţiei (art. 40);
- îngheţarea creanţelor negarantate (art. 41);
- indisponibilizarea acţiunilor/părţilor sociale (art. 42);
- menţiunile trilingve din corespondenţa debitorului (art. 45);
- nulitatea actelor debitorului (art. 46);
- ridicarea dreptului de administrare (art. 47-50);
- situaţia contractelor financiare calificate (art. 51);
- compensarea creanţelor (art. 52);
- regimul juridic al bunurilor debitorului vândute (art. 53);
- prezentarea raportului de 30 de zile de către administratorul judiciar, cu propunerea
privind procedura care va fi urmată (art. 54);
- reconstituirea documentelor debitorului (art. 55);
- îndatoririle privind probele (art. 56);
- citaţiile şi notificările (art. 57);
- solicitarea de informaţii (art. 58);
- raportul de 60 de zile şi aprobarea lui de către adunarea creditorilor (art. 59);
- adoptarea hotărârii adunării creditorilor privind intrarea în faliment (art. 60).
Suspendarea proceselor şi actelor de urmărire silită contra debitorului şi a

averii sale se produc chiar dacă hotărârea de deschidere a procedurii nu este
irevocabilă conform art. 12 din Legea privind procedura insolvenţei şi conform
dispoziţiilor art. 720/8 Cod procedură civilă. Creanţele care fac obiectul dosarelor
suspendate se înscriu, la cerere, în tabelul creanţelor care participă la procedura
insolvenţei.
6.7 Falimentul
Dispoziţiile art. 107 alin. (1) enumeră cazurile de intrare în faliment, similare
celor prevăzute în Legea nr. 64/1995. Conţinutul hotărârii prin care se dispune intrarea
în faliment este prevăzut de alin. (2) al art. 107. Acest conţinut diferă în raport de
procedura generală sau simplificată, în ce priveşte desemnarea lichidatorului
provizoriu (procedura generală) sau confirmarea ca lichidator al administratorului
general (procedura simplificată). Dizolvarea societăţii debitoare şi ridicarea dreptului
de administrare a debitorului sunt dispoziţii comune ambelor proceduri, alături de
celelalte dispoziţii enumerate de alin. (2) la lit. d)-f) şi la alineatele (3) şi (4).
Lichidarea averii debitorului

34
Măsurile pregătitoare sunt reglementate de art. 113-115. Acestea constau în
aplicarea sigiliilor pe măsura inventarierii şi preluarea de către lichidator a averii
debitorului în depozit judiciar. Prezenţa debitorului, prin administratorul special nu
este obligatorie. Dacă este prezent, administratorul special îl reprezintă pe debitor şi
nu pe asociaţi sau acţionari, prin derogare de la art. 18 alin. 2 lit. f).
6.8 Închiderea procedurii
Regula instituită prin Legea privind procedura insolvenţei este aceea conform
căreia închiderea procedurii este urmată de radierea din registrul corespunzător şi
deci, încetarea existenţei sau a calităţii debitorului. Excepţiile sunt numai cele
prevăzute de art. 32 alin. 1 şi de art. 134.
Prima situaţie de închidere a procedurii este reglementată la art. 131 şi are în

vedere absenţa sau insuficienţa bunurilor şi absenţa fondurilor necesare continuării
procedurii după deschidere. Textul nu reglementează posibilitatea continuării
procedurii pentru încasarea creanţelor debitorului, nici posibilitatea anulării unor acte
ale debitorului care să transfere active în averea debitorului.
Au fost reglementate similar normelor din Legea nr. 64/1995 situaţiile de

închidere a procedurii în cazul planului (art. 132 alin. 1) executat sau eşuat şi în cazul
procedurii falimentului (art. 132 alin. 2).
Închiderea procedurii nu este urmată de radiere în cazul succesului planului (art.

131 alin. (1) şi în cazul în care în procedura deschisă la cererea debitorului nu s-a
înregistrat nici o creanţă (art. 134). Textul legii omite astfel o ipoteză logică de
închidere fără radiere, ipoteza în care se înregistrează un singur creditor, iar procedura
colectivă este imposibilă. Caracterul colectiv al procedurii insolvenţei este de esenţa
acestei proceduri după cum rezultă din textul art. 2 şi textul art. 3 pct. 2.
Reţineţi!
Pentru modele, comentarii şi dezvoltări, grefirii care îşi desfăşoară activitatea
în secţiile sau completele specializate în materia falimentului vor folosi: „Manualul de
Bune Practici în Insolvenţă” – Programul Phare 2002 – suport pentru îmbunătăţirea şi
implementarea legislaţiei şi jurisprudenţei în materie de faliment” realizat de către un
consorţiu condus de PRICEWATERHOUSECOOPERS.
35
7 Particularităţile obligaţiilor comerciale
Obligaţiile comerciale sunt reglementate prin unele dispoziţii derogatorii de la

dreptul comun datorită specificului relaţiilor comerciale.
7.1 Solidaritatea obligaţiilor
Sediul general al instituţiei solidarităţii este în dreptul civil şi este ca acea

modalitate a obligaţiilor care împiedică diviziunea lor, deşi prin natura lor sunt
divizibile.1 Divizibilitatea creanţei este regula, iar solidaritatea excepţia. Pentru a
asigura o mai deplină ocrotire a creditorilor şi securitate a tranzacţiilor, legiuitorul a
inversat această regulă, solidaritatea devenind regula şi divizibilitatea creanţei,
excepţia.
Astfel, în articolul 42 Cod comercial se prevede: “În obligaţiile comerciale

codebitorii sunt ţinuţi solidar, afară de stipulaţia contrară”. Soluţia consacrată în
Codul comercial este diametral opusă de soluţia din articolul 1041 Cod civil, în care
obligaţia solidară nu se prezumă, ci trebuie expres stipulată. În Codul Comercial se
prevede că această prezumţie există şi contra fidejusorului, chiar necomerciant; ea nu
se aplică necomercianţilor pentru operaţiuni care, în ceea ce-i priveşte, nu sunt fapte
de comerţ.
7.2 Dobânda comercială
Problema dobânzilor este strict legată de materia daunelor pentru neexecutarea

obligaţiilor contractuale. Potrivit articolului 1073 Cod civil, oricine se obligă la
efectuarea unei prestaţii este îndatorat să o îndeplinească sub sancţiunea daunelor-
interese. Când obligaţia constă într-o sumă de bani, daunele sunt prezumate şi nu mai
trebuie să fie dovedite; ele se exprimă sub formă de dobânzi. Dobânda legală poate să
curgă de la o anumită dată, prevăzută de legiuitor; în aceste cazuri ea curge de drept.
În toate celelalte cazuri, daunele-interese sub formă de dobânzi sunt datorate din
momentul în care debitorul este pus în întârziere. Dobânda nu curge prin simplul fapt
al ajungerii la termen.
Potrivit articolului 43 Cod comercial, “Datoriile comerciale lichide şi plătibile în

bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile”, debitorul este de drept în
întârziere prin simpla ajungere la termen. Această dispoziţie se aplică dacă este vorba
de o obligaţie comercială care constă într-o sumă de bani.
Pentru ca dobânda să curgă de drept, trebuie întrunite anumite condiţii şi

anume:
 obligaţia debitorului să constea în plata unei sume de bani; la aceasta

se va calcula dobânda;
1
2004,p.339-341
36
 obligaţia să fie lichidă;
 obligaţia să fie exigibilă, ajunsă la scadenţă;
 o altă specificitate a dobânzii în materie comercială o constituie

anatocismul.1
Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 reglementează regimul juridic al dobânzii

legale. Astfel, în articolul 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 se prevede că prin
dobândă se înţelege nu numai suma de bani cu acest titlu, dar şi alte prestaţii sub
orice titlu sau denumire, la care debitorul se obligă drept echivalent al folosinţei
capitalului.
7.3 Cumulul dobânzilor cu despăgubirile nu este admis
De la această regulă, în dreptul comercial există următoarele excepţii:2
• mandatarul care întrebuinţează în alte scopuri sumele primite în contul

mandatului datorează în afară de dobânzi şi daune-interese (articolul 383 Cod
comercial);
• “Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creanţe nu este eliberat cât
timp societatea nu a obţinut plata sumei pentru care au fost aduse. Dacă plata nu s-a
putut obţine prin urmărirea debitorului cedat, asociatul, în afară de daune, răspunde de
suma datorată, cu dobânda legală din ziua scadenţei creanţelor”. (articolul 84, alin. 2
din Legea nr. 31/1990 republicată; a se vedea capitolul 4, secţiunea 3.3.);
• “Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele

pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat şi la plata dobânzilor
legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul” (articolul 65, alin. 2 din Legea nr.
31/1990 republicată). În situaţia unui contract comercial, penalitatea (dobânda) pentru
întârziere în executare nu este limitată dacă este stabilită pe cale contractuală.
7.4 Interdicţia acordării termenului de graţie
Potrivit articolului 1021 Cod civil, dacă una din părţi nu-şi îndeplineşte
obligaţiile, contractul nu este desfiinţat de drept, ci partea prejudiciată are alegerea să
silească pe cealaltă parte să execute convenţia sau să-i ceară desfiinţarea cu daune-
interese; desfiinţarea se cere înaintea justiţiei care, după circumstanţe, poate acorda
un termen de graţie părţii acţionate.
Articolul 44 Cod Comercial prevede că: “În obligaţiile comerciale, judecătorul

nu poate acorda termenul de graţie permis de articolul 1021 din Cod civil”.
În materie comercială, debitorului îi este interzis să se prevaleze de facultatea pe

care o are în materie civilă. Necesitatea apărării creditului şi a circulaţiei bunurilor cer
ca obligaţiile comerciale să se execute întocmai şi la termenul stipulat. Pentru a opera
1
2004,p.344-345
2
37
interdicţia de acordare a termenului de graţie trebuie îndeplinite următoarele condiţii
şi anume:
 obligaţia debitorului să rezulte dintr-un contract sinalagmatic;

 contractul trebuie să prevadă un termen de executare;
 obligaţia debitorului trebuie să aibă un caracter comercial.
7.5 Interzicerea retractului litigios
În materia cesiunii de creanţă, în scopul eliminării intenţiei de speculă, în Codul

civil s-a prevăzut că atunci când se cedează drepturi litigiose debitorului, debitorul
cedat va putea să se elibereze valabil plătind nu valoarea creanţei, ci preţul real pe
care cesionarul l-a plătit cedentului plus cheltuielile şi dobânda de la data achitării
preţului cesiunii (articolele 1402-1404). În acest fel dobânditorii de creanţe litigioase
sunt descurajaţi, sub aspectul unor eventuale intenţii speculative, nemaiavând motiv
să se substituie unor creditori aflaţi în jenă financiară sau înspăimântaţi de perspectiva
pierderii procesului.
Având drept consecinţă o îngrădire a circulaţiei bunurilor şi o limitare sau chiar

excludere a unui câştig rezultat din diferenţa dintre preţul de cumpărare şi cel de
vânzare, retractul litigios nu putea şi nici nu a fost acceptat de legiuitorul comercial
(articolul 45 Cod comercial). Această interdicţie este însă circumscrisă la drepturile
care îşi au izvorul într-o faptă de comerţ.
Reţineţi!
Nerespectarea obligaţiilor contractuale este principala sursă generatoare de
conflice ce ajung pe rolul instanţelor de judecată.
Grefierul trebuie să cunoască particularităţile obligaţiilor comerciale deoarece
el este acela care consemnează susţinerile formulate de părţi, avocaţi, consilieri judici
în faţa instanţelor de judecată. Fără înţelegerea terminologiei de specialitate,
activitatea de sinteză, la care este practic obligat să recurgă grefierul, ar fi dificilă,
poate chiar imposibilă.
Grefierul poate găsi un sprijin şi în studierea Anexelor 14-21 de la p.73-80
38
8 Contractul comercial
8.1 Încheierea contractelor
Acordul de voinţă al părţilor asupra clauzelor contractuale se formează prin

întâlnirea ofertei cu acceptarea ei,1 deci pe baza unei negocieri. În civilizaţia
contemporană există însă un număr considerabil de contracte care sunt încheiate fără
negociere prealabilă (de exemplu: cumpărarea unui magazin la un preţ fixat anticipat;
cumpărarea unui bilet de călătorie pe calea ferată, la un tarif deja stabilit).
Mecanismul întâlnirii ofertei cu acceptarea este foarte complex şi de nenumărate ori
acesta este precedat de negocieri.
Negocierea este invitaţia lansată de una din părţi de a trata conţinutul unui
eventual contract. Această invitaţie se deosebeşte de oferta fermă: negocierea poate fi
urmată sau concretizată într-un „acord de voinţă”, practicate mai ales în comerţul
internaţional. Din punct de vedere juridic, există în această privinţă două principii
contradictorii: pe de o parte, libertatea părţilor de a desfiinţa acordul prealabil fără a
antrena responsabilitatea celui care a renunţat, întemeiată pe principiul libertăţii
contractuale; pe de altă parte, există obligaţia ce revine părţilor de a se manifesta cu
bună credinţă în cadrul negocierii şi de a respecta „angajamentele de principiu”.
Cu toate acestea, în măsura în care una din părţi dovedeşte rea credinţă în
respectarea negocierii prealabile, ea va răspunde pe temei delictual şi va repara
prejudiciul cauzat partenerului, paguba reprezentând echivalentul cheltuielilor făcute
cu organizarea negocierii.
Oferta de a contracta trebuie:
- să fie fermă: ofertantul nu are posibilitatea de a o modifica sau retracta;
- să fie precisă şi completă: să cuprindă toate elementele necesare contractului;
- să fie neechivocă: să exprime intenţia ofertantului de a contracta
- trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă şi cu intenţia de a
angaja din punct de vedere juridic.
Ea poate fi expresă sau tacită; în scris sau verbal; adresată publicului sau unei
persoane determinate.
Dacă oferta este cu termen, ea trebuie menţinută în limita termenului
respectiv; aceste poate fi stabilit expres, dar poate rezulta implicit din natura
contractului şi din timpul necesar de gândire şi de acceptare de către destinatar,
termen numit termen rezonabil.
Oferta poate fi revocată, în principiu, atât timp cât ea nu a ajuns la destinatar.
Caducitatea ofertei apare în situaţia în care aceasta nu poate să producă efecte,
fie că ofertantul a schimbat condiţiile stabilite iniţial, fie prin expirarea termenului de
acceptare. În general, oferta devine caducă în caz de moarte, faliment sau
incapacitatea ofertantului pentru acele contracte cu caracter „intuitu personae”.
Oferta de a contracta nu se confundă cu antecontractul. Dacă oferta este un act
juridic unilateral, antecontractul este un act juridic de formaţie bilaterală, un contract,
chiar dacă există obligaţii doar pentru promitent (de exemplu, o persoană se obligă
faţă de alta să-i vândă un anumit imobil). Această promisiune unilaterală prezintă un
caracter sinalagmatic, care rezultă din următoarele două aspecte: în momentul în care
1
pentru dezvoltări a se vedea C. Stătescu, C. Bîrsan „Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor,
Bucureşti, 2002, p.43 şi urm.
39
se realizează opţiunea, beneficiarul va avea o datorie – preţul; deci el are pe baza
promisiunii o creanţă şi o virtuală obligaţie; promisiunea de vânzare cuprinde, de
regulă, obligaţia promitentului de a dispune de imobil pe durata termenului de opţiune
(de a vinde sau nu).
Acceptarea ofertei este tot un act unilateral de voinţă, la fel ca şi oferta, care
provine însă de la destinatarul ofertei.
Acceptarea trebuie să îndeplinească anumite condiţii:
 să fie clară (să exprime clar voinţa de a încheia contractul), pură şi simplă;
 să fie liberă (neviciată);
 să fie expresă (scrisă sau verbală) sau tacită.
În primul rând, acceptarea trebuie să fie clară, deci că concorde cu oferta. Dacă
acceptarea limitează, condiţionează sau excede condiţiile ofertei, se consideră că
aceasta a fost refuzată şi acceptarea poate fi considerată contraofertă. În acest caz
acceptarea nu mai este pură şi simplă.
Acceptarea ofertei trebuie să se facă înainte ca oferta să fi fost revocată sau să fi
devenit
caducă. Acceptarea trebuie să aibă o formă expresă sau implicită; acceptarea este
implicită atunci când ea nu face obiectul unei declaraţii speciale de voinţă, dar rezultă
din situaţia de fapt (de exemplu, executarea de îndată a ofertei).
8.2 Momentul şi locul încheierii contractului
Momentul încheierii contractului este acela în care acceptarea întâlneşte oferta.

Dacă părţile nu sunt prezente, contractul se încheie prin corespondenţă, motiv ce
determină clarificarea momentului încheierii contractului, datorită existenţei unui
decalaj în timp între cele două laturi ale formării acordului de voinţă: oferta şi
acceptarea.
Cunoaşterea momentului încheierii contractului are importanţă din următoarele
considerente:
 în raport de acest moment se apreciază posibilitatea revocării ofertei sau dacă
ea a devenit caducă;
 în cazul conflictelor de lege în timp, se va aplica legea existentă la momentul
încheierii contractului;
 consimţământul şi celelalte condiţii de validitate se apreciază la momentul
realizării acordului de voinţă şi, în măsura în care acestea nu sunt respectate
cauzele de nulitate se stabilesc în funcţie de acest moment;
 efectele contractului se produc, de regulă, din momentul realizării acordului de
voinţă, dacă nu există stipulaţie contrară. Aşadar, în cazul contractelor
translative de drepturi reale, acestea se transmit (pentru bunurile individual
determinate) din momentul încheierii contractului, cu excepţia imobilelor
(terenurilor) unde acordul de voinţă al părţilor trebuie să îmbrace forma
autentică.
8.3 Determinarea locului plăţii
Potrivit articolului 59 Cod comercial, obligaţiile comerciale trebuie executate:

- la locul expres menţionat în contract;
- la locul rezultat din intenţia părţilor;
- la locul în care, potrivit materiei contractului, apare firească executarea.
40
În cazul în care în contract nu s-a precizat în mod expres locul executării obligaţiilor
şi
acest lucru nu rezultă din natura operaţiunii, executarea obligaţiilor se va face la
sediul, domiciliul sau reşedinţa comerciantului debitor. De „lege lata” şi în dreptul
comercial, în cele din urmă plata este cherabilă. De „lege ferenda”, se impune regula
ca plata să se facă la sediul, domiciliul sau reşedinţa creditorului, deci să fir portabilă.
Această regulă nu se aplică în materie de cambie, datorită existenţei unor dispoziţii cu
caracter special.
8.4 Determinarea preţului
Potrivit dreptului civil, în cazul contractului de vânzare-cumpărare preţul trebuie

să fie determinat de părţi. Codul comercial, adaptând dispoziţiile civile la traficul
comercial, modificându-le chiar, permite ca preţul să fie stabilit ulterior, prezentând în
contract o indicaţie abstractă şi impersonală „preţul just” sau „preţul curent”,
determinarea se va face în funcţie de locul plăţii sau de cotele oficiale ale bursei
(articolul 40 Cod comercial).
Reţineţi!
Contractele comerciale sunt adeseori probe în cauzele comerciale.

A se vedea Partea a II a – Drept procesual p.115-120
Datorită celerităţii ce guvernează raporturile dintre comercianţi, de multe ori
contractele nu îmbracă o formă scrisă, ci cunosc forma simplificată a comenzii
urmată de executare.
Înţelegerea contractelor comerciale îl va ajuta pe grefier să conştientizeze
importanţa acestora în procesul de încuviinţare şi de administrare a probatoriilor.
Fără cunoaşterea terminologiei de specialitate, activitatea de sinteză, la care este
practic obligat să recurgă grefierul în timpul şedinţei de judecată ar fi extrem de
dificilă.
În cap.9 sunprezentate cele mai întâlnite contracte tocmai pentru a familiariza
grefierul cu limbajul juridic de drept comercial.
41
9 Contracte comerciale speciale
9.1 Contractul de vânzare-cumpărare
9.1.1 Definiţie
Vânzarea comercială, întocmai ca şi cea civilă, „este contractul prin care

vânzătorul se obligă să strămute proprietatea unui lucru şi cumpărătorul să plătească
preţul” (articolul 1298 Cod civil). Vânzarea comercială este un contract consensual,
sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate, cu executare dintr-o dată sau
succesivă.
Deosebirea dintre vânzarea civilă şi cea comercială constă în funcţiunea sa de
comerţ, act de intermediere. Aşadar, ori de câte ori o vânzare, indiferent de obiect sau
de subiect este precedată de o cumpărare făcută cu intenţia de a revinde, vânzarea-
cumpărarea devine comercială.
Obiectul contractului de vânzare poate să constea în orice fel de bunuri:
mobile, imobile, corporale, incorporale, mărfuri, titluri de credit (mărci de fabrică,
brevete, invenţii, creanţe etc.) Vânzarea lucrului altuia – regula cunoscută în dreptul
civil este aceea potrivit căreia „nimeni nu poate transmite altuia mai multe drepturi
decât el însuşi are” – este admisă în practica comercială. Această regulă este totuşi
infirmată de codul comercial, întrucât comercialul, în calitate de mijlocitor al
schimbului nu este obligat să posede întreaga cantitate de marfă pe care o vinde; în
acest caz însă este obligat să procure marfa în momentul vânzării şi să predea
cumpărătorului, sub sancţiunea de plată a daunelor-interese.
Dacă vânzătorul vinde lucrului altuia, vânzarea este validă şi operează
transferul proprietăţii pe ideea aparenţei de drept, cu condiţia ca vânzarea să se fi
efectuat în cadrul comerţului obişnuit al vânzătorului.
Preţul reprezintă echivalentul lucrului, apreciat în mod obiectiv de ambele
părţi
contractante. Preţul trebuie să fie determinat sau determinabil. 1Determinarea preţului
se face: prin referire la „preţul curent” 2, în funcţie de preţurile practicate pe piaţă sau
la bursă; printr-un arbitru care face o apreciere obiectivă a valorii obiectului vândut.
Vânzarea este valabilă chiar dacă preţul nu figurează în contract, dar s-a prevăzut
posibilitatea stabilirii lui de către o terţă persoană (arbitru).
9.1.2 Efectele contractului de vânzare-cumpărare
9.1.2.1 Obligaţiile vânzătorului:
În mod normal proprietatea se transferă din momentul realizării acordului de

voinţă, fie ulterior. Tot în aceste momente se transmite şi riscul pieirii fortuite a
bunului. Predarea este independentă de transferul proprietăţii.
Predarea lucrului:
Ca şi în dreptul civil, în dreptul comercial vânzătorului i se recunoaşte dreptul de
retenţie asupra lucrului vândut, în caz de faliment sau de insolvabilitate a
1
Pentru dezvoltări a se vedea Fr. Deak Tratat de drept civil. Contracte speciale, Bucureşti,2001, p.55 şi
urm.
2
I.Turcu, L. Pop Contracte comerciale, p.75-76
42
cumpărătorului. Cheltuielile de predarea sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de
preluare în sarcina cumpărătorului, dacă nu există stipulaţie contrarie (articolul 1317
Cod civil).
Această regulă este adaptată circuitului comercial, în sensul că atunci când mărfurile
urmează să fie expediate de la o piaţă la alta, cheltuielile de expediere sunt suportate
de cumpărător, deşi vânzătorul are obligaţia de a organiza această operaţiune.
Garanţia pentru evicţiune:
Vânzătorul este obligat faţă de cumpărător să-l garanteze pentru paşnica şi deplina
folosinţă a lucrului, în aşa fel încât acesta din urmă să nu se vadă tulburat prin faptul
unui terţ sau prin fapta proprie a vânzătorului care s-ar pretinde proprietar sau titularul
unui alt drept real asupra bunului. În materie comercială aplicarea acestei reguli este
mult mai restrânsă decât în materie civilă, unde majoritatea vânzărilor au ca obiect
lucruri certe. Cu toate acestea obligaţia vânzătorului de garanţie pentru evicţiune este
posibilă în privinţa cesiunii de titluri de credit şi în general de drepturi incorporale
(spre exemplu, vânzarea fondului de comerţ, a mărcii de fabrică, a brevetului de
invenţie
etc.).
Garanţia pentru vicii:
Potrivit dispoziţiilor Codului civil, vânzătorul este obligat să garanteze
cumpărătorului că lucrul vândut nu este afectat de vicii, adică nu este alterat în
substanţa sa ori într-unul din elementele sale constitutive, în aşa fel încât să fie
imposibilă întrebuinţarea sau chiar diminuată într-o oarecare măsură. Vânzătorul
răspunde faţă de cumpărător atât pentru viciile aparente cât şi pentru viciile ascunse.
Această garanţie operează numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
- să fie vorba despre o vânzare de mărfuri;
- viciile aparente trebuie să fie observate de cumpărător în momentul cumpărării
mărfii şi cel mai târziu în termen de 48 de ore, dacă în contract nu s-a prevăzut altfel
sau dacă există o cauză obiectivă de imposibilitate a invocării viciile aparente
(articolul 70 Cod civil);
- în cazul în care viciile ascunse există şi au fost denunţate de către cumpărător, acesta
are dreptul să exercite împotriva vânzătorului aşa-zisa acţiune redhibitorie, adică să
ceară rezoluţiunea contractului şi restituirea preţului, cu sau fără daune-interese, după
cum vânzătorul a fost de rea sau de bună credinţă, fie o diminuare a preţului vânzării
în raport cu micşorarea valorii de întrebuinţare a lucrului (acţiune quanti minoris).
9.1.2.2 Obligaţiile cumpărătorului
Principala obligaţie a cumpărătorului constă în plata preţului. Potrivit Codului

civil, plata este cherabilă, adică se face la domiciliul debitorului (cumpărătorului). În
materie comercială, plata este portabilă, adică urmează să se facă la domiciliul
vânzătorului, afară de cazul în care plata se face odată cu predarea şi se efectuează la
locul şi la data predării.
Cumpărătorul este îndreptăţit să suspende plata preţului dacă este tulburat sau
dacă are motive temeinice de a crede că există o stare tulbure cu privire la folosinţa
paşnică a lucrului vândut. Efectele suspendării pot fi înlăturare de vânzător dacă
depune o cauţiune pe numele şi la dispoziţia cumpărătorului pentru asigurarea sa de
daune în cazul în care se va produce tulburarea.
Cumpărătorul este obligat să preia lucrul cumpărat la data şi la locul convenit.
Cheltuielile de predare sunt în sarcina vânzătorului, iar cele de preluare în sarcina
cumpărătorului, dacă părţile nu dispun altfel (articolul 1317 Cod civil).
43
9.2 Contractul de mandat comercial
9.2.1 Definiţie
Mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala

mandantului. În Codul comercial se precizează numai elementele mandatului,
legiuitorul nedând o definiţie clară. Pentru a ajunge la definiţia mandatului comercial,
trebuie avută în vedere definiţia mandatului civil. Temeiul legal al contractului este
art. 1532 şi urm. Cod civil.
Mandatul este contractul în temeiul căruia o persoană (mandant)
împuterniceşte
altă persoană (mandatar) să încheie anumite acte juridice în numele şi pe seama
mandantului.1 Mandatul este comercial dacă actele încheiate sunt acte comerciale;
mandatul civil are ca obiect încheierea de acte civile.
Mandatul comercial are ca obiect, spre deosebire de mandatul civil, afaceri
comerciale şi nu se presupune a fi gratuity (sunt afaceri comerciale oricare dintre
actele enumerate în articolul 3 Cod comercial, care sunt fapte de comerţ pentru
mandant); este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o sumă fermă
sau forfetară ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar dacă părţile
nu au prevăzut în contract plata sau
modalităţile de plată, mandantul datorează remuneraţie (art. 374 Cod comercial). În
absenţa unei stipulaţii contractuale, remuneraţia este stabilită de instanţa de judecată.
Mandatul comercial, fiind cu titlu oneros, nu poate fi revocat în mod unilateral. În
cazul mandatului comercial se conferă mandatarului o mai mare libertate de acţiune şi
independenţă, potrivit dinamicii activităţii comerciale.
9.2.2 Condiţii de validitate
Pentru a fi valabil încheiat, contractul de mandat comercial trebuie să respecte

condiţiile prevăzute de articolul 948 Cod civil: consimţământul, capacitatea părţilor,
obiectul contractului şi cauza.
Obiectul mandatului comercial este „tratarea de afaceri comerciale”, deci
obiectul contractului de mandat îl constituie faptele de comerţ. În afara condiţiilor
generale, omune tuturor contractelor (să fie determinat sau determinabil, să fie
posibil, licit, în circuitul civil etc.), în privinţa obiectului mandatului se impun
următoarele precizări: mandatul are ca obiect încheierea de acte juridice de către
mandatar; dacă acesta îndeplineşte şi fapte materiale, ele vor avea un caracter
accesoriu (de exemplu: preluarea
bunului care urmează a fi vândut de către mandatar, în numele şi pe seama
mandantului);
actele juridice cu caracter strict personal (de exemplu, testamentul) sau alte declaraţii
strict personale nu pot fi încheiate prin mandatar.
Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie să
îndeplinească acele condiţii comune tuturor acelor acte juridice: să fie reală, licită,
morală şi să nu contravină regulilor de convieţuire socială.
Contractul de mandat se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor (solo
consensu), având de regulă caracter consensual. Legea, respectiv Codul civil, nu
impune o anumită formă, deoarece, potrivit articolului 1533 Cod civil, mandatul poate
1
44
fi acordat în formă scrisă, verbală sau poate fi chiar tacit. Deoarece Codul comercial
nu prevede reguli derogatorii de la dreptul comun înseamnă că în privinţa formei
mandatului sunt aplicabile dispoziţiile din Codul civil. În practică, mandatul este
exteriorizat, de regulă, printr-un înscris numit procură. Ea semnifică operaţiunea
juridică numită negotium prin care o persoană împuterniceşte pe altă persoană –
mandatar, procurator – să încheie unul sau mai multe acte juridice în numele şi pe
seama ei; din acest punct de vedere procura este un act juridic unilateral care urmează
a fi acceptat de către mandatar prin executarea împuternicirii, dar semnifică şi
mijlocul juridic numit instrumentum care dovedeşte existenţa şi, mai cu seamă,
conţinutul mandatului, categoriile de acte juridice care vor fi încheiate şi limitele
puterii conferite mandatarului.
întocmirea unei notificări adresate debitorului).
9.2.3 Efectele contractului de mandat comercial
9.2.3.1 Obligaţiile mandatarului
1. să execute însărcinarea primită cu diligenţa unui bun comerciant, ca şi cum ar

fi afacerile sale
2. să arate terţilor împuternicirea sa (articolul 384 Cod comercial)
3. să încunoştiinţeze fără întârziere pe mandant despre executarea mandatului
4. să păstreze destinaţia sumelor primite pe socoteala mandantului
5. este ţinut să plătească dobânzi
9.2.3.2 Obligaţiile mandantului
1. să pună la dispoziţia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea

mandatului
2. (articolul 385 Cod comercial)
3. este ţinut de obligaţia de plată a remuneraţiei convenite
4. să restituie cheltuielile făcute de mandatar pentru executarea mandatului
Mandantul are obligaţii şi faţă de terţele persoane în baza actelor juridice
încheiate de mandatar în limitele împuternicirii sale.
Mandatarul va răspunde faţă de mandant numai în următoarele cazuri:
a desemnat o altă persoană (substituit) pentru îndeplinirea mandatului fără să fi avut
încuviinţarea mandantului; a desemnat o persoană incapabilă (nedestoinică) a încheia
actele juridice cerute de mandat sau în stare de insolvabilitate notorie (articolul 1542
Cod civil). În această situaţie mandatarul a avut dreptul de a se substitui, dar se face
vinovat de alegerea nepotrivită a persoanei care îl substituie.
9.2.4 Încetarea contractului de mandat comercial
Contractul de mandat comercial încetează prin îndeplinirea funcţiei sale

juridice. Există însă şi situaţii de natură obiectivă sau subiectivă care duc la stingerea
mandatului, respectiv:
 revocarea mandatului în cazuri bine justificate, ştiut fiind că mandatul
comercial este, de regulă, cu titlu oneros.În cazul în care mandatul este cu titlu
45
oneros, mandatarul poate să-i solicite mandantului despăgubiri dacă revocarea
sa este intempestivă sau abuzivă.
 îndeplinirea termenului pentru care a fost încheiat contractul;
 renunţarea mandatarului este cauză de stingere a mandatului civil;
 moartea mandatarului sau a mandantului;
 incapacitatea, interdicţia, falimentul uneia din părţi.
9.3 Contractul de comision
9.3.1 Definiţie
„Comisionul este un contract având ca obiect tratarea de afaceri comerciale de

către comisionar pe socoteala comitetului” (articolul 405 Cod comercial) Contractul
de comision, ca operaţie de sine stătătoare, se caracterizează prin faptul că
intermediarul (comisionarul) are două categorii de obligaţii: obligaţii care izvorăsc din
relaţiile cu terţii şi obligaţii faţă de comitent.
În raporturile dintre comisionar şi comitent se aplică regula mandatului. Deşi
de afacerea încheiată de comisionar profită comitentul, totuşi acesta din urmă,
neavând raporturi contractuale cu terţii, nu poate fi obligat să execute îndatoririle
asumate de comisionar.
Contractului de comision prezintă următoarele caractere juridice: este un
contract
bilateral, cu titlu oneros, el neputând fi revocat pe cale unilaterală. Comisionarul este
plătit pentru serviciile făcute comitentului cu o sumă de bani, numită comision, care
se stabileşte fie sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de afaceri pe
care o realizează comisionarul în raportul cu terţii (comisionarul beneficiază, ca şi
mandatarul, de privilegiul special şi de dreptul de retenţie asupra bunurilor
comitentului până la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin).
9.3.2 Efectele contractului de comision
9.3.2.1 Obligaţiile comisionarului
Comisionarul este obligat să respecte dispoziţiile date de comitent, în limita

puterilor conferite În articolul 406 Cod comercial se prevede: „Comisionarul este
direct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie”.
Pentru încheierea contractului între comisionar şi terţi nu se stabilesc raporturi
juridice între comitent şi terţi, astfel încât acţiunile comisionarului către terţi pot fi
cedate comitentului. De regulă, comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentru
încheierea actelor juridice cu terţii, nu şi pentru executarea lor, afară de convenţie
contrară.
Comisionarul nu poate face operaţiuni de vânzare pe credit pe socoteala
comitentului. Această regulă se justifică prin existenţa limitelor împuternicirii date. 1
Comitentul trebuie să aibă siguranţa încheierii la termenul convenit sau convenabil, a
tuturor afacerilor încheiate cu o altă persoană pe contul său. Dacă nesocoteşte această
regulă, riscurile de insolvabilitate ale terţului vor fi suportate de comisionar.
1
2004,p.410-411
46
Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii
mandatului primit Acesta trebuie să-l informeze pe comitent asupra tuturor
împrejurărilor şi operaţiunilor de natură să modifice împuternicirea primită.
Comisionarul este ţinut să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi
diligenţa unui profesioniste Comisionarul trebuie să depună o diligenţă sporită, cerută
unui profesionist, acţionând cu bună-credinţă.
9.3.2.2 Obligaţiile comitentului

Principala obligaţie este să plătească comisionul cuvenit comisionarului.
Această obligaţie curge din momentul în care comisionarul a încheiat acte juridice cu
terţi, chiar dacă nu au fost executate încă obligaţiile rezultate din actele juridice
încheiate.
Cea de-a doua obligaţie este să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu
îndeplinirea însărcinării primate. În cazul în care comisionarul a efectuat anumite
cheltuieli pentru ducerea la îndeplinire a mandatului, comitentul trebuie să restituie
aceste cheltuieli, pe baza unor dovezi, şi să ţină evidenţa lor în registrele contabile,
separat pentru fiecare operaţiune comercială.
9.3.3 Încetarea contractului de comision
Contractul de comision poate înceta prin:

1. revocarea împuternicirii de către comitent;
2. renunţare la împuternicirea primită de către comisionar;
3. moartea comitentului sau comisionarului;
4. interdicţia comitentului sau comisionarului;
5. insolvabilitatea sau falimentul părţilor (articolul 1552 Cod civil).
9.4 Contractul de report
9.4.1 Definiţie
„Contractul de report constă în cumpărarea pe bani gata a unor titluri de credit,

care circulă în comerţ, şi în revânzarea simultană cu termen şi pe un preţ determinat
către aceeaşi persoană a unor titluri de aceeaşi specie” (articolul 74 Cod comercial).
Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde o dublă vânzare:
o vânzare ce se execută imediat şi o a doua vânzare cu termen şi la preţ determinat.
Potrivt Codului comercial, contractul de report este o faptă de comerţ conexă
(accesorie), dobândind comercialitate datorită obiectului, anume titlurile de credit. În
temeiul acestui contract, persoana deţinătoare de titluri, denumită reportat, dă în report
titlurile unei alte persoane, denumită reportator, în schimbul unei sume plătibilă
imediat. La un anumit termen reportatorul revinde reportatului titluri de credit de
aceeaşi specie (nu aceleaşi titluri pe care le-a dobândit), primind un preţ determinat.
Reportatorul primeşte de la reportat o remuneraţie, denumită preţ de report sau
premiu. Diferenţa dintre suma dată şi cea încasată de reportator poartă denumirea de
report.
Pentru încheierea unui contract de report trebuie îndeplinite următoarele
condiţii:
- să existe un acord de voinţă între reportat şi reportator;
- acordul de voinţă privind vânzarea să fie simultan;
47
- vânzarea să aibă ca obiect titluri de credit care circulă în comerţ.
9.4.2 Efectele contractului de report
Contractul de report este un contract translativ de proprietate; dreptul asupra

obiectului contractului de report se transferă de la vânzător la cumpărător. În esenţă,
în privinţa transferului sunt aplicate dispoziţiile dreptului comun.
În cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe
civile
(dividende, dobânzi etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele.
Părţile pot stabili ca fructele produse de titlurile de credit să revină reportatului
(articolul 74 Cod comercial),
9.4.3 Încetarea contractului de report
Contractul încetează, ca urmare a producerii efectelor sale, la termenul stabilit

de părţi. Potrivit legii, la împlinirea termenului părţile pot prelungi contractul, cu
obligaţia de a păstra condiţiile iniţiale.
În cazul reînnoirii contractului între părţi se lichidează diferenţele şi rămân la
reportator titlurile în vederea unei noi lichidări la o nouă scadenţă.
Contractul de report poate fi:
 prorogat (prorogarea fiind operaţiunea juridică prin care se amână scadenţa
revânzării pe unul sau mai multe termene; preţul de revânzare rămâne
neschimbat);
 reînnoit (reînnoirea fiind opraţiunea ce intervine la expirarea reportului şi are
ca obiect titluri care diferă prin conţinut sau specie, presupunând o predare
efectivă a titlurilor; este o novaţiune prin schimbarea obiectului contractului);
 supus deportului (deportul este operaţiunea inversă reportului şi intervine
pentru satisfacerea nevoilor de titluri de credit ale unei persoane pentru un
timp; de exemplu, satisfacerea nevoilor unei persoane de a realiza un anumit
stoc de acţiuni în vederea exercitării dreptului de opinie la o nouă emisiune
sau pentru a obţine majoritatea de voturi în adunarea generală a acţionarilor).
9.5 Contractul de cont curent
9.5.1 Definiţie
Prin contractul de cont curent, părţile se înţeleg ca în loc să achite separat şi

imediat creanţele lor reciproce izvorâte din prestaţiile făcute de una către cealaltă,
lichidarea să se facă la un anumit termen, prin achitarea soldului de către partea care
va fi debitoare.1
În raporturile ce decurg din contractul de cont curent, nici una dintre părţile
contractante nu se desemnează de la început ca şi creditor sau ca debitor exclusiv şi
nici nu se comportă ca atare în decursul executării contractului. Această situaţiune
încetează numai la încheierea contului, operaţiunea finală care diferenţiază pe creditor
de debitor, făcând ca cele două mase omogene de credit şi debit să se compenseze şi
să dea loc la soldul creditor, pentru care se poate intenta acţiune în justiţie.
Părţile între care se încheie contractul de cont curent poartă denumirea de
corentist.
1
48
Prestaţiile pe care şi le fac se numesc remise sau rimese. Ele constau în
operaţiuni prin care o parte pune la dispoziţia celeilalte părţi o valoare patrimonială de
orice fel, urmând ca suma cuvenită să fie depusă în cont curent.
În consecinţă, rimesa poate consta: într-o sumă de bani efectiv plătită; orice
titlu de credit emis (cambie, bilet la ordin, CEC, ordin de plată etc.) şi orice credit
concedat (de exemplu, preţul datorat ca urmare a unei vânzări de mărfuri).
Contractul de cont curent se poate încheia între: un comerciant angrosist şi
unul detailist pentru toată seria continuă de vânzări comerciale intervenite între ei;
între un comerciant şi un comisionar; între un comerciant şi reprezentantul său etc.
Forma cea mai uzuală a contractului de cont curent este aceea bancară, adică a
contractului încheiat între o bancă (instituţia de credit) şi un client al său în scopul de
a facilita circulaţia şi fructificarea banilor. Banca poate interveni şi ca simplu
intermediat între doi comercianţi care convin să-şi lichideze operaţiunile prin
înregistrări în conturile ce le au deschise la aceeaşi bancă sau la bănci diferite. Deşi
contractul de cont curent se consideră încheiat din momentul realizării acordului de
voinţă totuşi, executarea acestui contract este evidenţiată prin înregistrarea contabilă a
remiterii în cont şi stabilirea soldului.
Închiderea contului curent va avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin
contractul de cont curent şi, în absenţa stipulării unui asemenea termen, la data de 31
decembrie a fiecărui an, iar dobânda va curge de la data închiderii.
9.5.2 Efectele contractului de cont curent
Efectele principale privesc transferul dreptului de proprietate, novaţia,

indivizibilitatea şi compensaţia (art. 370 C.com.).
Efectele secundare se referă la curgerea dobânzilor, dreptul la comision şi alte
cheltuieli.
Ca efect principal va opera transmiterea dreptului de proprietate având
valoarea
respectivă între transmiţător şi primitor. Prin efectuarea operaţiunilor în cont de
creditare a transmiţătorului şi respectiv de debitor a primitorului, cu valoarea remisă,
primitorul devine titularul dreptului de proprietate asupra valorii în cauză.
Orice valoare remisă de la o parte contractuală la cealaltă, face să opereze prin
faptul înscrierii sale în contul curent, transferul dreptului de proprietate în favoarea
cocorentistului care a primit-o adică al acelui care a făcut înscrierea privind debitul
său (art. 370 C.com.). Însă, este posibil să existe depuneri care să nu fi fost făcute cu
scopul transferului dreptului de proprietate (de exemplu, remise numai cu mandatul de
încasare). Dar, şi în acest caz, în orice moment şi concomitent se poate restabili
echilibrul valorii remise şi primite.
Alt efect al contractului de cont este novaţía adică, transformarea cauzei
iniţiale a rimesei într-o cauză nouă, contractuală derivată din contractul de cont din
contul curent. Obligaţia iniţială se stinge şi în locul ei se nasc obligaţiile care izvorăsc
din contul curent
(art. 1128 Cod civil). Potrivit contractului iniţial cel care primit marfa datora preţul.
Acest preţ a fost trecut în cont ca o creanţă a celui care a transmis marfa aşa încât
obligaţia iniţială de plată a preţului a fost înlocuită cu o nouă obligaţie care apare în
cont, sub formă de credit şi debit (art. 370 pct. 1 C.com.). Astfel, dispărând obligaţia
iniţială înseamnă că, automat, se sting şi accesoriile acesteia cum ar fi: gajul, ipoteca,
privilegiile etc.
49
Dacă obligaţiile iniţiale s-au înfăţişat sub forme diferite: vânzarea-cumpărarea,
mandat, asigurare, transport etc., acestea dobândesc o unică formă, de simple credite
şi debite în contul curent.
În momentul în care o rimesă a fost trecută în cont curent ea se confundă cu
toate celelalte efectuate anterior şi cu cele viitoare formând un tot unitar de natură
indivizibilă pentru a fi soldat la încheierea contului curent,
O operaţiune izolată care se efectuează nu are caracterul unei plăţi din
momentul înscrierii ei în contul curent.
Un alt efect specific contractului de cont curent este compensarea reciprocă a
debitelor şi creditelor până la concurenţa creditorului debitului final rezultat la
încheierea contului curent. Numai la data încheierii contului curent are loc efectul
compensatoriu al celor două mase de credit şi debit.
Contractul de cont curent produce efecte în privinţa dobânzilor (art. 370 pct. 3
C.com), dacă părţile nu s-au învoit altfel, dobânzile vor fi comerciale.
Potrivit art. 371 Cod comercial „existenţa contului curent nu exclude
drepturile de commission şi plata cheltuielilor pentru afacerile însemnate în contul
bancar”.
Dreptul de comision se poate referi la comisionul băncii sau, după caz, la
comisionul celuilalt comerciant. În ce priveşte dreptul băncii la comision, el se
justifică prin prestaţia de servicii pe care o efectuează clientul, şi generează dobânzi.
Partea care a făcut anumite cheltuieli pentru operaţiune trecută în cont, de
exemplu, cheltuieli cu poşta, vamă etc. are dreptul să i se crediteze încât aceste
prestaţii vor genera şi ele dobânzi din ziua înscrierii în cont.
9.5.3 Desfiinţarea contului curent
Contractul de cont curent este un contract „intuitu personae” aşa încât se

desfiinţează prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre părţi. Contractul
se poate desfiinţa şi pe cale convenţională, când părţile au stabilit un termen prin
convenţia lor sau chiar până la împlinirea termenului, dacă convin astfel. Dacă nu s-a
prevăzut un termen, contractul se desfiinţează de drept în caz de faliment, datorită
existenţei efectelor patrimoniale ale falimentului: ajungerea la scadenţă a tuturor
creanţelor; desesizarea falimentară, nulitatea de drept a actelor posterioare sentinţei
declarative de faliment etc.
9.6 Contractul de franciză
9.6.1 Definiţie
Contractul de franciză a apărut în SUA odată cu legislaţia antitrust prin care s-

a interzis desfacerea produselor de către producător. 1
Datorită dinamismului şi rentabilităţii sale a devenit o formă de cooperare
comercială; fiind o varietate recentă şi răspândită a contractului de concesiune,
franciza constituie o metodă modernă de afaceri, bazată pe colaborarea permanentă
între parteneri.
În sistemul de drept comercial românesc franciza a fost definită legal prin
articolul 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 52/1997, modificată şi completată prin Legea
nr. 79/1998, republicată în M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998:
1
50
„Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continuă
între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin
care o persoană, denumită francizor, acordă altei persoane, denumită beneficiar,
dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un
serviciu”.
Contractul de franciză este un contract bilateral, consensual şi cu titlu oneros
Francizorul este un comerciant care:
 este titularul drepturilor asupra unei mărci înregistrare;
 drepturile trebuie să fie exercitate pe o durată cel puţin egală cu durata
contractului de franciză;
 conferă dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu;
 asigură beneficiarului o pregătire iniţială pentru exploatarea mărcii
înregistrate;
 utilizează personal şi mijloacele financiare pentru promovarea mărcii sale, a
cercetării şi inovaţiei, asigurând dezvoltarea şi viabilitatea produsul.
Beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecţionat de
francizor, care aderă la principiul omogenităţii reţelei de franciză aşa cum este ea
definită de francizor. Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi
contractuale între francizor şi mai mulţi beneficiari, în scopul promovării unei
tehnologii, unui produs sau serviciu, precum şi pentru dezvoltarea producţiei şi
distribuţiei unui produs sau serviciu.
Know-how-ul este ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor
desenate şi modelelor, reţelelor, procedeelor şi altor elemente analoage care servesc la
fabricarea şi comercializarea unui produs.
Încheierea contractului de franciză este precedată de o fază precontractuală,
care are ca scop să permită fiecărei părţi să-şi confirme decizia de a colabora.
Francizorul furnizează viitorului beneficiar informaţii care-i permit acestuia să
participe, în deplină cunoştinţă de cauză, la derularea contractului de franciză.
Contractul de franciză va respecta obligatoriu următoarele principii:
 termenul va fi fixat astfel încât să permită beneficiarului amortizarea
investiţiilor;
 francizorul va înştiinţa pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra
intenţiei de a nu mai reînnoi contractul la data expirării sau de nu semna un
contract nou;
 în cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstanţele care pot determina
o reziliere fără preaviz;
 condiţiile în care va putea să opereze cesiunea drepturilor decurgând din
contract, în special condiţii de desemnare a unui succesor;
 dreptul de preemţiune va fi prevăzut, dacă interesul menţinerii sau dezvoltării
reţelei de franciză necesită recunoaşterea acestui drept;
 clauzele de non-concurenţă vor fi cuprinse în contract pentru protejarea know-
how-ului;
 obligaţiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel încât
să favorizeze obiective comune.
9.6.2 Efectele contractului de franciză
Francizorul se obligă să furnizeze informaţii despre: experienţa dobândită şi

transferabilă; condiţiile financiare ale contractului, respectiv redevenţa iniţială sau
51
taxa de intrare în reţea, redevenţe periodice, de publicitate, determinarea tarifelor
privind prestările de servicii şi tehnologii, în cazul clauzei tarifelor privind prestări de
servicii şi tehnologii, în cazul clauzei obligaţiilor contractuale de cumpărare; elemente
care permit beneficiarului să facă un calcul al rezultatului previzionat şi să-şi
întocmească planul financiar; obiectivele şi aria exclusivităţii acordate; durata
contractului, condiţiile reînnoirii, rezilierii, cesiunii.
Francizorul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. să deţină şi să exploateze o activitate comercială pe o anumită perioadă,
anterior lansării reţelei de franciză;
2. să fie titularul drepturilor de proprietate intelectuală şi/sau industrială;
3. să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială şi asistenţă comercială şi/sau
tehnică permanentă pe toată durata existenţei drepturilor contractuale.
Beneficiarul trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:
1. să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină identitatea sa comună, precum şi
reputaţia acesteia;
2. să furnizeze francizorului orice informaţie de natură a facilita cunoaşterea şi
analiza performanţelor
3. şi a situaţiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficientă în legătură
cu franciza;
4. să nu divulge la terţe persoane know-how-ul furnizat de către francizor, atât pe
durata contractului cât şi ulterior.
Beneficiarului i se va impune de către francizor respectarea unor obligaţii ferme de
protejare a caracterului confidenţial al afacerii, în special neutralizarea know-how-ului
de către o reţea concurentă.
Această formă de contractare, care se bucură de o supleţe deosebită, s-a
dovedit a fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece
reuşeşte să atragă în circuit potenţiale forţe economice care poate altfel nu ar fi
rentabilizate optim, în afara încadrării lor în disciplina contractului de franciză.
9.7 Contractul de leasing
9.7.1 Definiţie
Operaţiunile de leasing, în conformitate cu prevederile Ordonanţei guvernului

nr.51/1997, republicată, sunt acele operaţiuni prin care o parte, denumită
locator/finanţator, transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra
unui bun al cărui proprietar este, celeilalte părţi, denumită utilizator, la solicitarea
acestuia, contra unei plăţi periodice, denumită rată de leasing.
Astfel, se observă că termenul folosit anterior (locator) este înlocuit cu un
termen mult mai clar, şi anume finanţator, eliminându-se menţiunea eronată a
dreptului de posesie al utilizatorului, păstrându-se corect numai titlul de folosinţă.1
Prin rată de leasing se înţelege: în cazul leasingului financiar, cota parte din
valoarea de intrare a bunului şi a dobânzii de leasing. Dobânda de leasing reprezintă
rata medie a dobânzii bancare pe piaţa românească, iar în cazul leasingului
operaţional, cota de amortizare, calculată în conformitate cu actele normative în
vigoare şi un beneficiu stabilit de către părţile contractante.
1
2004,p.425-435
52
La sfârşitul perioadei de leasing locatorul/finanţatorul se obligă să respecte
dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de
leasing ori de a înceta raporturile contractuale.
9.7.2 Leasingul financiar şi leasingul operaţional
În ceea ce priveşte noţiunea de leasing financiar aceasta reprezintă operaţiunea

de
leasing care îndeplineşte una sau mai multe din următoarele condiţii:
1. riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra
utilizatorului din momentul încheierii contractului de leasing;
2. părţile au prevăzut expres că la expirarea contractului de leasing se transferă
utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului,
3. utilizatorul poate opta pentru cumpărarea bunului, iar preţul de cumpărare va
reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piaţa) pe care acesta o are la
data la care opţiunea poate fi exprimată;
4. perioada de folosire a bunului în sistem de leasing acoperă cel puţi 75% din
durata normală de utilizare a bunului, chiar dacă, în final, dreptul de
proprietate nu este transferat.
Condiţiile leasingului financiar nu sunt cumulative. Ne aflăm în faţa unei
astfel de
operaţiuni dacă este îndeplinită cel puţin una din condiţiile mai sus arătate.
Leasingul operaţional reprezintă operaţiunea de leasing care nu îndeplineşte
nici
una dintre condiţiile leasingului financiar.
Se poate concluziona că leasingul operaţional este o excepţie a leasingului
financiar.
9.7.3 Trăsăturile juridice ale contractului de leasing
Contractul de leasing este :

 un act juridic bilateral;
 un contract sinalagmatic;
 un contract cu titlu oneros şi conţinut patrimonial;
 un contract cu executare succesivă;
 un contract intuitu personae în ceea ce-l priveşte pe utilizator;
 consensual.
Simpla manifestare de voinţă părţilor este suficientă pentru realizarea
acordului în mod valabil. Încheierea contractului de leasing în forma autentică sau
prin act scris şi realizarea procedurilor de publicitate nu reprezintă condiţii de
valabilitate, forma scrisă având doar valoare probatorie şi legată de opozabilitate.
Operaţiunile de leasing pot da naştere la numeroase litigii atât cu privire la
natura operaţiunilor, cât şi, mai ales, cu privire la natura obligaţiilor asumate de părţi.
Litigiile pot fi grupate în trei categorii:
 refuzul de finanţare
 livrarea neconformă a bunului
 neplata ratelor de leasing.
53
10 Titlurile de credit
Titlurile de credit sunt înscrisuri sau documente ce încorporează dreptul
patrimonial prevăzut în ele, aşa încât titularul care le deţine este şi titularul dreptului
încorporat.
Titlurile de credit se caracterizează prin: formalitate, literalitate şi autonomie.
După modul de circulaţie, tilurile de credit pot fi: nominative, la ordin sau la
purtător, iar după conţinut ele pot fi: representative ale mărfurilor, titluri care dau dau
dreptul la o anumită prestaţie din partea debitorului sau titluri care încorporează
drepturi complexe.
10.1 Cecul, cambia şi biletul la ordin
În legislaţia noastră nu există o reglementare unitară a titlurilor de credit. Ele sunt

reglementate în codul comercial ( conosamentul) sau în legi speciale (cambia, cecul,
biletul la ordin) sau în poliţa de asigurare.
10.1.1 Cecul
Cecul este un instrument de plata utilizat pe scara larga in tarile cu economie
avansata (in anii '80 mai mult de 90 % din platile interne in SUA erau reglate prin
cec), fiind utilizat in plati interne si internationale (inclusiv in turism).
In tara noastra cadrul legal al platii prin cec este dat de Legea nr. 59/ 1934
asupra cecului.
Cuprinsul cecului, conform prevederilor legale din tara noastra, trebuie sa
includa denumirea de "cec" redata in titlu, ordinul neconditionat de a plati (de a face
viramentul) suma de bani mentionata, denumirea bancii care trebuie sa plateasca,
locul platii, data si locul emiterii, semnatura tragatorului.
Cecul este un inscris (un ordin scris - prin intermediul unui formular tipizat,
pus la dispozitie de catre banci pentru titularii de conturi de cecuri) prin care o
persoana (tragator, emitent) da ordin unei banci (tras), la care persoana respectiva are
un disponibil in cont, de a plati o suma de bani determinata unei terte persoane
(beneficiarul cecului), plata facandu-se la vedere. Pentru emiterea cecurilor, titularii
trebuie sa dispuna de conturi care sa acopere sumele ordonate de cecul emis, pe baza
de disponibil, depozit bancar sau pe baza de credit (mai este utilizat si termenul de
provizion), lipsa sumelor de acoperire fiind aspru pedepsita de lege in orice tara fiind
socotita drept infractiune.
Principala functie a cecului este cea de mijloc de plata, beneficiarul platii
putand fi o persoana (beneficiar) mentionata de tragator (acesta fiind un cec de plata)
sau poate fi chiar tragatorul (fiind vorba despre un cec de retragere).
Deci, debitorul unei plati trage un cec in favoarea creditorului, acesta din urma
putand incasa contravaloarea cecului de la banca emitentului.
El mai poate fi utilizat si pentru obtinerea de numerar de la banci (cec de
numerar - in acest caz emitentul trage un cec pe numele sau, asemenea unei retrageri
de disponibil din cont sub forma de numerar) sau pentru amanarea platii (credit pe
termen scurt din momentul nasterii obligatiei de plata pana cand cecul este efectiv
incasat, numai in anumite situatii - cecul se emite la o data cand proviziunea nu este
constituita dar se va constitui pana in ziua inaintarii cecului spre incasare/ decontare,
in acest interval de timp beneficiarul acordand "credit" tragatorului, asemenea cazului
unor cambii, sau cecul este predat de catre beneficiar bancii sale, pentru scont sau
54
pentru incasare, in ambele situatii banca creditand imediat contul remitentului cu
suma corespunzatoare, fara a mai astepta incasarea la tras).
Aşadar, funcţiile cecului sunt:
a. instrument de retragere din soldul creditor al propriului cont bancar;
b. instrument de plata cu moneda scripturala;
c. instrument de credit.
Exista unele operatii care urmaresc cresterea sigurantei platii prin cec, cele
mai utilizate fiind garantarea unui cec prin aval, pentru intreaga suma sau o parte a
acesteia - "solicitarea platii prin cec in avans". Aceasta forma este des folosita atunci
cand exista riscuri majore, utilizarea sa atunci cand nu este cazul dand o impresie
negativa care prejudiciaza deseori relatiile contractuale.
In cazul incalcarii prevederilor legale privitoare la cec se ajunge invariabil la
incidentul de plata si/ sau interdictia bancara.
Incidentul de plata este reprezentat de imposibilitatea unui tragator (beneficiar
al unui cec) de a opera si/ sau incasa una sau mai multe file cec. In general, incidentul
va apare odata cu depunerea spre incasare a filei/ filelor cec respective, moment in
care banca tragatorului, BNR si banca trasului (emitentului) vor "intra" intr-o
procedura tipica (precizata expres de normative legislative) initiata de refuzul de
plata/ interzicerea platii din diferite motive.
10.1.2 Cambia
Cambia este un titlu de credit sub semnatura privata care pune in legatura in
procesul crearii sale 3 persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul. Titlul este creat de
tragator in calitate de creditor, care da ordin debitorului sau numit tras sa plateasca o
suma fixata la o data determinata in timp, fie unuibeneficiar, fie la ordinul acestuia din
urma. Pentru a fi valabila, cambia trebuie sa contina mentiunile obligatorii cuprinse in
Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordinmodificata prin Legea nr.
83/1994.
Prezentarea standardului obligatoriu de continut al cambiei.
Cambia, ca instrument de plata si ca titlu de credit, a avut de-a lungul secolelor

un rol deosebit in dezvoltarea si promovarea comertului european si mondial. Astfel,
Conventia Internationala de la Geneva din 1930 a asigurat in interiorul tarilor
europene si in relatiile economice internationale un cadru comun normativ de mare
utilitate in extinderea relatiilor comerciale.
Reintroducerea expresa a legislatiei cambiei prin O. G. nr.11 / 4 august 1993 si
apoi prin Legea nr. 83/1994 nu este decat o reconfirmare romaneasca a legislatiei
internationale a cambiei.
Caracteristica principala este transferabilitatea cambiei. Transferul de creanta
de la persoana la persoana, de la un creditor, la alt creditor are un caractar oneros si se
realizeaza pe baza interesului, nemijlocit, al fiecareia din partile contractante.
Intervine astfel negociabilitatea cambiei. Deci, se practica pentru cambia transferata
un anumit pret acceptat de ambele parti, sau mai precis negociat si acceptat.
De regula, sistemul de stabilire a pretului actual este un sistem cu
valabilitate generala, aplicabil pentru oricare asemenea tranzactie, dar in principiu
partile au libertatea de a negocia si de a stabili un pret convenabil pentru ambele
părţi.
Transferul de creante ca element specific al functionalitatii cambiei a fost instituit ca

principiu al dreptului cambial, bazandu-se pe cesiunea de creante si subrogare.
55
Persoanele care au avut temporar calitatea de a fi beneficiar al cambiei, cedand
cambia altei persoane, nu sunt absolvite, in continuare de obligatia de a asigura plata
10.1.3 Biletul la ordin
Biletul la ordin este socotit a fi o varianta a cambiei si este un inscris prin care
o persoana fizica sau juridica (emitentul) se obliga sa plateasca unei alte persoane
(beneficiarul), sau la ordinul acesteia, o suma de bani la scadenta (la un anumit termen
sau la prezentare). Deci, se poate observa ca, fata de mecanismul cambial, in cazul
biletului la ordin exista doar emitent (care cumuleaza functiile tragatorului si trasului,
fiind debitorul obligatiei de plata) si beneficiar (creditorul platii), cu toate ca biletului
la ordin ii sunt aplicabile, in general, toate prevederile referitoare la cambie cum sunt
girul, avalul, scadenta, plata, regresul, etc.. El reprezinta un angajament de plata
asumat prin formula "voi plati", motiv pentru care nu se pune problema acceptarii.
Elementele biletului la ordin sunt: denumirea de "bilet la ordin" inserata in

titlu, locul si data emiterii, locul platii, promisiunea de plata cu trecerea sumei in cifre
si litere, scadenta, obligatia (mgajamentul) neconditionat de plata, numele, adresa si
semnatura emitentului, numele celui caruia i se va plati. Daca lipseste scadenta,
biletul la ordin este platibil la vedere, iar daca lipseste locul platii, este luat in
considerare cel mentionat dupa numele semnatarului.
10.1.4 Învestirea cambiei şi a biletului la ordin cu formula executorie
Formula executorie aplicată pe cambie (şi pe biletul la ordin) de către

judecătorie este reglementată de art.269 alin.1 C.pr.civ. Procedura constă în învestirea
cu forţa executorie a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi are drept efect obligarea
organelor publice să procedeze la executarea ei.
S-a considerat utilă învestirea cambiei cu formula executorie, deşi cambia are
valoarea unui titlu executor, pentru a da posibilitatea judecătorului să examineze
îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a cambiei.
Încheierea de învestire cu formula executorie nu este supusă apelului (art.61
alin.3 l58/1934), dar per a contrario încheierea de respingere este supusă apelului.
Încheierea de învestire cu formula executorie, fiind dată într-o procedură
graţioasă, nu este nici un impediment ca în cazul respingerii cererii de învestire sau a
apelului, cel interesat poate să recurgă la acţiunea cambială directă sau de regres.
Deşi legea nu prevede expres obligaţia depunerii protestului de neplată odată
cu cererea de executare, este neîndoielnic că, în cazul în care posesorul cambiei
intenţionează să urmărească un debitor de regres, atât prin acţiune cambială directă,
cât şi prin executare cambială, trebuie să dovedească prin actul de protest refuzul de
plată al acceptantului. În această situaţie posesorul-creditor al cambiei trebuie să
deţină odată cu cererea de executare şi protestul de neplată. De altfel, această obligaţie
rezultă în mod implicit din art.61 alin.5, care prevede că actul de protest trebuie să fie
reprodus în cuprinsul somaţiei de executare.
Art. 61 alin.3 reglementând situaţia cambiilor emise în străinătate, prevede că

acestea vor avea aceleaşi efecte executorii ca o cambie emisă în ţară, dacă valoarea de
56
titlu executor este admisă de legea locului unde cambia a fost emisă. Este aplicarea
principiului locus regit actum, adică legea locului de emisiunea cambiei şi nu legea
locului de executare a acesteia.
Art. 61 din L.58/1934 care reglementează învestirea cambiei este dezvoltat
prin Normele – Cadru emise de Banca Naţională a României privind comerţul făcut
de societăţile bancare şi celelalte societăţi de credit, cu cambii şi bilete la ordin
pct.320.
Reţineţi!
Judecătoria este instanţa cu competenţe în materia învestirii cu formulă
executorie a tilurilor cambiale. Grefierul este acela care redactează încheierea de
învestire. Pentru acest motiv, el trebuie să aibă o serie de cunoştinţe minimale din
materia dreptului cambial. A se vedea Anexele 22-23 p. 82-83
57
11Anexe Partea I
11.1 Anexa 11 - Obligarea administratorilor/cenzorilor la îndeplinirea măsurii
pentru regularizarea societăţii
Domnule Preşedinte,
Subscrisa S.C. _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare

în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare _________, contul
bancar _________, prin reprezentant legal _________, în calitate de reclamant,
chem în judecată pe _________ domiciliat în _________ şi pe S.C. _________
cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului
_________, codul unic de înregistrare _________, contul bancar _________, în
calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Obligarea administratorilor/cenzorilor la îndeplinirea măsurii pentru

regularizarea societăţii
constând în ___________________
De asemenea, solicit:
- obligarea administratorilor/cenzorilor la plata daunelor cominatorii în sumă
de _______ pe zi/lună de întârziere, până la îndeplinirea obligaţiei;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Motivele acţiunii sunt următoarele:
Motivele de fapt: _________
Temeiul de drept: Ne întemeiem cererea pe dispoziţiile art. 48 din Legea nr.
31/1990, republicată.
Probe: În dovedire, solicităm următoarele probe: _________
Anexăm: Următoarele înscrisuri: _________, precum şi chitanţa privind
plata taxei judiciare de timbru în valoare de …….. lei şi timbrul judiciar de
………lei.
Semnătura,
___________
Domnului Preşedinte al Tribunalului ________________
1
Pentru dezvoltări a se vedea „ Cartea de cereri şi acţiuni ” Editura All Beck – Bucureşti 2005 –
Cap.IV Drept Comercial p. 443
58
11.2 Anexa 21 - Declararea nulităţii / anularea societăţii pârâte
Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ / cu sediul în

_________, număr de înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic
de înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de reclamant,
chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, număr de
înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic de înregistrare
_________, cont bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Declararea nulităţii / anularea societăţii pârâte
precum şi:
- numirea lichidatorilor societăţii;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 56 şi
următoarele din Legea nr. 31/1990, republicată.
Probe: În dovedire, solicit următoarele probe: _________
Anexez: următoarele înscrisuri, chitanţă privind plata taxei judiciare de
timbru în valoare de ……… lei, precum şi timbrul judiciar de …………… lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Tribunalului ______________
1
59
11.3 Anexa 32 - Anularea Hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor/Asociaţilor
Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de reclamant,

înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic de înregistrare
_________ , cont bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
Anularea Hotărârii nr. ____ din data de _____ a Adunării Generale a

Acţionarilor/Asociaţilor S.C. _________
De asemenea, solicit obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 132 din Legea
nr. 31/1990, republicată.
Probe: În dovedire, solicit încuviinţarea următoarelor probe: _________
Anexez: următoarele înscrisuri _________, chitanţa privind plata taxei
judiciare de timbru în valoare de ……..lei, precum şi timbrul judiciar de
…………… lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Tribunalului ________________
2
60
11.4 Anexa 41 - Suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale a
Acţionarilor/Asociaţilor

înmatriculare în registrul comerţului _________ cod unic de înregistrare
_________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
Suspendarea executării Hotărârii nr. ____ din ______ a Adunării Generale

a Acţionarilor/Asociaţilor S.C. _________

Motivele de fapt: _____________
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 133 din Legea
nr. 31/1990, republicată şi art. 581 C. proc. civ.
Anexez: următoarele înscrisuri _________, precum şi chitanţa de plată a
taxei judiciare de timbru de ……………. lei şi timbrul judiciar de
………………lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Tribunalului _______________
1
61
11.5 Anexa 51 - Opoziţie la Hotărârea Adunării Generale
Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _______ /cu sediul în

_________, număr de înmatriculare in registrul comerţului _________, cod unic
de înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de oponent, chem
în judecată pe S.C. ______ cu sediul în _________, număr de înmatriculare în
registrul comerţului _________ cod unic de înregistrare _________ , cont
bancar _________ şi pe _________, domiciliat în _________, şi pe _________,
domiciliat în _________, în calitate de pârâţi, pentru ca prin hotărârea ce o veţi
pronunţa să dispuneţi
Admiterea cererii de opoziţie la Hotărârea Adunării Generale nr. ______

din______ a S.C. _________
- anularea totală/parţială a hotărârii menţionate, în sensul _________;
- obligarea societăţii pârâte/asociaţilor pârâţi la repararea prejudiciului
cauzat, în sumă de _________;
Motivele de fapt: _____________
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 şi art. 62 din
Legea nr. 31/1990, republicată.
Probe: În dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe: _________
Anexez: următoarele înscrisuri _________, precum şi chitanţa de plată a
taxei judiciare de timbru de ______ lei şi timbrul judiciar de ______ lei.
Semnătura,
____________
1
62
11.6 Anexa 61 - Retragerea asociatului

chem in judecata pe S.C. _________ cu sediul în ________, numărul de
înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de înregistrare
_________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
Retragerea asociatului-reclamant din S.C. _________
precum şi:
- obligarea societăţii pârâte la plata sumei de _________, reprezentând
contravaloarea părţilor sociale deţinute de reclamant la capitalul social al
societăţii pârâte;
- să dispuneţi cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalţi
asociaţi;
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 226 alin. (1) lit.
c) şi alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990, republicată.
Anexez: înscrisuri, respectiv _________, chitanţa privind plata taxei
judiciare de timbru în valoare de _________ lei, precum şi timbrul judiciar de
_________ lei.
Semnătura,
____________
1
63
11.7 Anexa 72 - Excluderea asociatului
Subsemnatul/subscrisa _________, domiciliat în _________ /cu sediul în

_________, număr de înmatriculare în registrul comerţului _________, cod unic
de înregistrare _________, cont bancar _________, în calitate de reclamant,
chem în judecată pe _________, domiciliat în _________, în calitate de pârât,
pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Excluderea asociatului pârât din S.C. _________
De asemenea, vă solicit să dispuneţi:

- cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalţi asociaţi;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Invoc prevederile art. 222 şi art. 223 din Legea nr.
31/1990, republicată.
judiciare de timbru în valoare de …………..lei, precum şi timbrul judiciar de
……………. lei.
Semnătura,
____________
2
64
11.8 Anexa 81 - Dizolvarea pentru trecerea timpului stabilit pentru durata
societăţii;

chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________, numărul de
_________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
Dizolvarea societăţii pârâte S.C. _________

Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit.
e) din Legea nr. 31/1990, republicată.
judiciare de timbru în valoare de …………… lei, precum şi timbrul judiciar de
…………… lei.
Semnătura,
____________
1
65
11.9 Anexa 91 - Dizolvarea sancţiune
Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ /cu sediul în

_________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul
unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de
reclamant, chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________,
numărul de înmatriculare în registrul comerţului _________, codul unic de
înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru
ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi

Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 237 din Legea
nr. 31/1990, republicată.
Probe: În dovedirea acţiunii, solicit următoarele probe: _________
Anexez: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei
judiciare de timbru în valoare de ……….. lei, precum şi timbrul judiciar de
…………. lei.
Semnătura,
____________
1
66
11.10 Anexa 101 - Dizolvare la cererea unui asociat
Subsemnatul/subscrisa _________ domiciliat în _________ /cu sediul în

unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de
reclamant, chem în judecată pe S.C. _________, cu sediul în _________,
înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru
ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să constataţi

Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 227 alin. (1) lit.
a) din Legea nr. 31/1990, republicată.
judiciare de timbru în valoare de ………….. lei, precum şi timbrul judiciar de
…………… lei.
Semnătura,
____________
1
67
11.11Anexa 111 - Numire lichidator

chem în judecată pe _________, domiciliat în _________, pe _________,
domiciliat în _________, şi pe _________, cu sediul în _________, numărul de
_________ şi contul bancar _________, în calitate de pârâţi, pentru ca prin
Numirea unui lichidator al S.C. _________
De asemenea, solicit obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. _________
judiciare de timbru în valoare de ………… lei, precum şi timbrul judiciar în
sumă de…………….. lei.
Semnătura,
____________
1
68
11.12 Anexa 121 - dividende

chem în judecata pe S.C. _________, cu sediul în _________, numărul de
_________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă, pentru ca prin
Obligarea pârâtei la plata sumei de _________, reprezentând dividende

neachitate
- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în sumă de _________, precum şi
plata acestora în continuare, până la achitarea integrală a debitului;
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Îmi întemeiez acţiunea pe dispoziţiile art. 67 din Legea
nr. 31/1990, republicată, ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr.
9/2000 şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei,
precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______________
1
69
11.13 Anexa 132 - radiere înmatriculare/menţiune

_________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului/registrul
persoanelor juridice _________, codul unic de înregistrare _________ şi contul
bancar _________, în calitate de reclamant, chem în judecată pe _________, cu
sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul comerţului
_________, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________,
în calitate de pârâtă, în contradictoriu şi cu Oficiul Registrului Comerţului de la
lângă Tribunalul _________, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să
dispuneţi
Radierea înmatriculării comerciantului ________ /menţiunii privitoare la

________
De asemenea, solicit obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Temeiul de drept: Invoc prevederile art. 25 din Legea nr. 26/1990, cu
modificările şi completările ulterioare.
Probe: În dovedire solicit următoarele probe: _________
judiciare de timbru în valoare de …………. lei, precum şi timbrul judiciar de
……………. lei.
Semnătura,
____________
2
70
11.14 Anexa 141 - Convocare la conciliere
Convocare la conciliere
S.C._________
cu sediul în _________
Către
S.C. _________
cu sediul în _________
Prin prezenta vă convocăm în data de _________, ora _____, la _________,

în vederea soluţionării prin conciliere directă, conform art. 7201 C. proc. civ., a
litigiului privind obligaţia dvs. de plată a sumei de _________, cu titlu de
_________ (pretenţii/despăgubiri civile) şi a sumei de _________, cu titlu de
penalităţi de întârziere _________
Motivele prezentei convocări sunt următoarele:
În fapt, _________
În drept, pretenţiile noastre sunt întemeiate pe prevederile ________
Conform dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ., anexăm la prezenta fotocopiile
următoarelor documente care probează pretenţiile noastre: _________
În situaţia în care nu veţi da curs concilierii şi nu veţi achita debitul în sumă
de _________, vă vom acţiona în judecată, la termenul prevăzut de art. 720 3 C.
proc. civ., în scopul recuperării sumelor datorate, pretenţii la care se va adăuga
dobânda legală şi cheltuielile de judecată.
Prezenta convocare constituie invitaţia la concilierea directă, conform art.
7201 C. proc. civ.
Cu stimă,
______________
(reprezentant legal)
1
71
11.15 Anexa 151 - Acţiune în pretenţii
Subsemnata S.C. _________ cu sediul în _________, numărul de

_________, contul bancar _________, prin reprezentant legal _________, în
calitate de reclamantă, chem în judecat pe S.C. _________, cu sediul în
unic de înregistrare _________, contul bancar _________, în calitate de pârâtă,
Obligarea pârâtei la plata sumei de _________, reprezentând contravaloare

marfă livrată şi neachitată
De asemenea, solicităm să dispuneţi:

- obligarea pârâtei la plata sumei de _________ cu titlu de penalităţi de
întârziere; /obligarea pârâtei la plata de dobânzii în sumă de _________, precum
şi plata acestora în continuare până la achitarea integrală a debitului;
Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 1294 şi ale art.
1361 C. civ; ale art. 43 C. com. raportat la dispoziţiile O.G. nr. 9/2000/ale art.
1066 C. civ.; precum şi pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Probe: În dovedire, solicităm următoarele probe: _________
Anexăm: înscrisuri, respectiv: _________, chitanţa privind plata taxei
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei,
precum şi dovada îndeplinirii procedurii concilierii directe.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______________
1
72
11.16 Anexa 161 - Acţiune constatare nulitate contract ipotecă OUG 51/1998

chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în
_________, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa
Să constataţi nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat sub

nr. ____/_____
De asemenea, solicit să dispuneţi:

- radierea ipotecii _________;
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44 şi art. 45 din
O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Curţii de Apel ______________
1
73
11.17 Anexa 171 - Contestaţie la executare OUG 51/1998
Subsemnatul _________, domiciliat în _________, în calitate de contestator,

chem în judecată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în
_________, în calitate de intimat, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să
dispuneţi
Admiterea contestaţiei la executare
De asemenea, solicit să dispuneţi:

– anularea formelor de executare dispuse de pârâtă;
– obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 44, art. 45, art.
83, Capitolul X - Reguli speciale privind executarea silită din O.U.G. nr.
51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, republicată, cu
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, timbrul judiciar de ______ lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Curţii de Apel ______________
1
74
11.18 Anexa 181 - Somaţia de plată
Subsemnatul/subscrisa _________, cu domiciliul în _________ / cu sediul în

persoanelor juridice _________, cod unic de înregistrare _________, contul
bancar _________, reprezentată prin __________, în calitate de creditor, chem
în judecată pe _________, cu domiciliul în _________ / sediul în _________,
număr de înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice
_________, cod unic de înregistrare _________, cont bancar _________, în
calitate de debitor, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea debitorului
la plata sumei de _________, reprezentând contravaloarea

serviciilor/lucrărilor/prestaţiilor efectuate,
De asemenea, vă solicit să dispuneţi:
- obligarea debitorului la plata sumei de _________, reprezentând
dobânzi/majorări/penalităţi de întârziere, actualizată în raport cu rata inflaţiei
aplicabilă la data plăţii efective;
– obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura
somaţiei de plată, cu modificările şi completările ulterioare şi _________
Probe: În dovedire solicit proba cu înscrisuri.
judiciare de timbru în valoare de ………… lei, precum şi timbrul judiciar de
…………… lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/ Tribunalului _____________
1
75
11.19 Anexa 191 - Recunoaşterea Hotărârii arbitrale
Subscrisa _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în

registrul comerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar
_________, reprezentată prin _________, în calitate de reclamant, chem în
judecată pe _________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în
_________, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să
dispuneţi
Recunoaşterea Hotărârii arbitrale nr. ___ din _____
pronunţată de _________ (denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi art. 370 1
C. proc. civ. raportat la art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Probe: În dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.
judiciare de timbru în valoare de ………….. lei, precum şi timbrul judiciar
de……………. lei.
Semnătura,
____________
1
76
11.20 Anexa 201 - Încuviinţarea executării silite a Hotărârii arbitrale
Subscrisa _______ cu sediul în ________, numărul de înmatriculare în

_________, prin reprezentant legal _________, şi, după caz, sediul ales în
România la _________, în calitate de reclamant, chem în judecată pe
_________, cu sediul în _________, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar _________,
în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
Încuviinţarea executării silite a Hotărârii arbitrale nr. ___ din _____
pronunţată de _________ (denumirea instanţei străine).

De asemenea, solicităm obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Ne întemeiem acţiunea pe dispoziţiile art. 370 şi ale art.
3702 C. proc. civ. raportat la art. 173-177 din Legea nr. 105/1992 cu privire la
reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.
Probe: În dovedire, solicităm proba cu înscrisuri.
judiciare de timbru în valoare de ……….. lei, precum şi timbrul judiciar de
………….lei.
Semnătura,
____________
1
77
11.21 Anexa 211 - Acţiune anulare sentinţă arbitrală

persoanelor juridice, codul unic de înregistrare _________ şi contul bancar
_________, reprezentată prin _________, în calitate de petent, chem în judecată
pe _________, domiciliat în _________ /cu sediul în _________, numărul de
înmatriculare în registrul comerţului/registrul persoanelor juridice, codul unic de
înregistrare _________ şi contul bancar _________, în calitate de intimat,
Anularea Sentinţei arbitrale nr. ___din _______
pronunţată de ___________________, în dosarul arbitral nr. ____/_____

De asemenea, solicit obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Invoc dispoziţiile art. 364 C. proc. civ.
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, precum şi timbrul judiciar de
______ lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Tribunalului/Curţii de Apel ______________
1
78
11.22 Anexa 221 - Învestirea cu formulă executorie a cambiei
Subsemnatul/subscrisa ___________, domiciliat în/cu sediul în _________,

înregistrare _________, contul bancar _________, prin reprezentant legal
_________, în calitate de creditor, vă rog să binevoiţi să dispuneţi
Învestirea cu formulă executorie a cambiei
emisă asupra debitorului cu domiciliul în _________/cu sediul în _________,

înregistrare _________, contul bancar _________, pentru următoarele sume:
– suma de _________, înscrisă în cambie;
– dobânda legală de la data scadenţei;
– cheltuielile de protest şi cele ale încunoştinţărilor făcute (în cazul în care a
fost necesară dresarea protestului de neplată, respectiv împotriva debitorilor de
regres).
Motivele cererii sunt următoarele:
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 61 din Legea nr.
58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările
ulterioare.
Probe: Depun următoarele înscrisuri: _________
judiciare de timbru în valoare de ………….., precum şi timbrul judiciar de
……………lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________
1
79
11.23 Anexa 232 - Opoziţie la executarea cambială
Subsemnatul/subscrisa _________, cu domiciliul/cu sediul în _________,

înregistrare _________, contul bancar _________, prin reprezentant legal
_________, în calitate de oponent-debitor, formulez prezenta
Opoziţie la executarea cambială
în contradictoriu cu intimatul _________, cu domiciliul /cu sediul în

unic de înregistrare _________, contul bancar _________, în calitate de intimat,
solicitând ca prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi
– admiterea opoziţiei la executare;
– nulitatea titlului cambial/a obligaţiei cambiale;
– anularea formelor de urmărire;
– suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei;
– obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Temeiul de drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr.
58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările
ulterioare.
Probe: Depun următoarele înscrisuri: _________
judiciare de timbru în valoare de ______ lei, precum şi timbrul judiciar de
______ lei.
Semnătura,
____________
Domnului Preşedinte al Judecătoriei ______________
2
80
11.24 Bibliografie
 St. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ed.All, Bucureşti, 2005
 S. Angheni – Drept comercial, coordonator Ed. All Beck , Bucureşti, 2004
 C. Capriel, Procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1995
 C. Lefter – Societatea cu răspundere limitată, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1993
 Cesare Vivante, Principii de drept comercial, Ed. Cartea Românească,
Bucureşti, 1928
 E. Cârcei, Societăţile comerciale pe acţiuni, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999
 Lect.univ.dr.Silvia Cristea; Lect.univ.dr.Camelia Florentina Stoica - Drept
comercial
 Turcu – Teoria şi practica dreptului comercial român, vol I, ed. Lumina Lex,
Bucureşti, 1998
 I.L. Georgescu – Drept comercial român, vol I, Bucureşti,1946, Ed. All Back,
2002
 Căpăţână – Societăţile comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 1991, 1996
 R. Petrescu – Drept comercial român, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1996
 S. Angheni – (coordonator), Legea societăţilor comerciale pe înţelesul tuturor
Ed. Rentrop & Straton, Bucureşti, 1997
 S. Angheni, Societăţile cu răspundere limitată de la A la Z, (consilier) Rentrop
& Straton 1998
 S. Cărpenaru – Procedura reorganizării şi lichidării judiciare, Ed. Atlas Lex,
Bucureşti, 1996
 S. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David, Gh. Piperea – Societăţile comerciale,
Reglementare, doctrina juristprudenţă, Ed. All Beck, Bucureşti, 2001
 V. Pătulea, C. Turianu – Drept comercial, Practica judiciară adnotată,Ed. All
Beck, Bucureşti, 1999
 Radu Economu - Manual practic de drept cambial - Editura Lumina Lex 1996
 Ion Turcu, Falimentul – actuala procedură – tratat, Ediţia a V-a, completată şi
actualizată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005.
 Ion Turcu „Legea privind procedura insolvenţei – o nouă etapă în reforma
 O. Spineanu-Matei, M. Prisăcaru, R. Moglan, L. Ivanovici, I.Matei:„ Cartea de
cereri şi acţiuni ” Editura All Beck – Bucureşti 2005
 Revista de Drept Comercial” perioada 1990-2006
 Revista “Dreptul” în perioada 1990 – 2006
 Revista Juridica 2000-2001
 Revista Pandectele Române – 2000 - 2006
 Curierul Judiciar – 2001- 2006
 Culegerile de practică judiciară în materie comercială ( Decizii ale Curţii
Supreme de Justiţie, ale Curţilor de Apel şi ale Tribunalului Bucureşti ) –
1990-2003
 Buletinul juristprudenţei 1990 – 2003
 Buletinul Casaţiei 2005-2006
81
11.25 Acte normative principale:
 Codul comercial
 Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M. Of. nr. 126-
127/17 noiembrie 1990, modificată şi republicată în M.Of. nr.33/ 29 ianuarie
1998, modificată prin Legea nr. 99/ 19999; OUG nr. 76/ 2001 şi prin Legea nr.
161/ 2003;
 Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului, publicată în M.Of. nr. 121/ 7
noiembrie 1990, modificată şi republicată în M. Of. nr. 49/ februarie 1998,
modificată prin OUG nr. 76/ 2001 şi prin Legea nr. 161/2003;
 Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei publicată în M.Of. nr. 359/
2006,;
 Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri de accelerare a reformei economice,
publicată în M. Of. nr. 236/ 27 mai 1999;
 Legea nr. 300/ 2004 privind organizarea şi desfăşurarea unor activităţi
economice de către persoane fizice, publicată în M.Of. nr. 582/ 6 august 2002;
 Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în
exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri,
prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în M.Of. nr. 279/ 21 aprilie
2003;
 Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic publicată în M. Of. nr. 483/ 5
iulie 2002;
 Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianţi şi consumatori, publicată în M. Of. nr. 560/ 2000;
 nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicată
în M.Of. nr. 26/ 25 ianuarie 2000 modificată şi completată prin Legea nr. 356/
2002 publicată în M. Of. nr. 425/ 18 iunie 2002;
 Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei
contractuale, publicată în M. Of. nr. 704/ 26 septembrie 2002;
82
83
PARTEA A II-A
DREPT PROCESUAL
84
1 Judecata în faţa primei instanţe
Procesul civil parcurge, de regulă, două faze: judecata şi executarea silită.

Faza judecăţii cuprinde judecata în primă instanţă şi judecata în căile de atac şi
parcurge trei etape: etapa scrisa, etapa dezbaterilor, etapa deliberării şi pronunţării
hotărârii judecătoreşti.
În lucrarea de faţă vom analiza procedura de judecată a litigiilor în materie
comercială, în faţa instanţei de fond.
Dispoziţii generale
În cadrul etapei scrise, părţile se încunoştinţează reciproc prin intermediul

cererii de chemare în judecată, respectiv a întâmpinării şi cererii reconvenţionale,
asupra pretenţiilor şi apărărilor, precum şi in legătură cu probele ce urmează a fi
administrate in vederea dovedirii susţinerilor acestora.
În cadrul etapei scrise vom analiza cererea de chemare în judecată,
întâmpinarea şi cererea reconvenţională.
1.1 Cererea de chemare in judecată
- Noţiune. În afara unor situaţii de excepţie, activitatea judiciara nu se dec1anşeaza

din oficiu, ci presupune o iniţiativă din partea persoanei interesate în salvgardarea
unui drept subiectiv.
Aceasta iniţiativă se concretizează în formularea de către partea interesată a unei
cereri1 .
Potrivit art. 109 alin.1 C. proc. civ., oricine pretinde un drept împotriva altei
persoane, trebuie să facă o cerere înaintea instanţei competente. Cererea de chemare
în judecată reprezintă actul de procedură prin care partea interesată se adresează
instanţei pentru a invoca aplicarea legii de la un caz determinat, manifestarea de
voinţă a celui interesat de a-şi afirma o pretenţie şi de a-şi exercita dreptul său de a
reclama, punerea în mişcare a acţiunii civile şi de aceea este actul iniţial al procesului
civil2.
Este de reţinut că cererea de chemare în judecată nu se confundă cu acţiunea
civilă, ea reprezentând una din formele ei de manifestare, respectiv aceea de a investi
instanţa. Deşi uneori sesizarea instanţei reprezintă un act procedural distinct de cerere,
adeseori cererea de chemare în judecată îndeplineşte şi funcţia de sesizare a instanţei3.
Formularea cererii de chemare în judecată se justifică prin două principii,
anume: nimeni nu-şi poate face singur dreptate şi instanţa nu poate sa judece până ce
nu va fi investită de partea interesata. Prin intermediul cererii de chemare în judecată,
persoana interesată (fizică sau juridică) supune judecăţii o pretenţie, declanşând, in
aceasta situaţie, procesul civil. Întreaga activitate de soluţionare a litigiului se va
derula în limitele pretenţiilor determinate de reclamant prin cererea de chemare în
judecată4.
Cuprinsul cererii de chemare in judecata
1
A se vedea Anexa 1 p.126
2
V. M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, vol. II, Ed. Naţională, Bucureşti, 1997,
p.7
3
I.Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol.II, Lumina Lex, 1999, p.7
4
I. Deleanu, , Tratat de procedură civilă, vol. I Ed. Servo Sat, Ediţia a IV-a 2004, p 256
85
Potrivit art. 7203 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să
cuprindă următoarele elemente:
a. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, ori, pentru persoanele juridice,
denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul
comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul
bancar.
Astfel, în cererea de chemare in judecată trebuie indicate atât numele şi
domiciliul reclamantului, cât şi numele şi domiciliul sau reşedinţa pârâtului. În cazul
in care reclamantul cheamă în judecată mai multe persoane, trebuie să arate domiciliul
fiecărui pârât.
În ceea ce priveşte numele, este de observat ca textul de lege menţionat nu
impune şi arătarea prenumelui însa, potrivit art. l din Ordonanţa Guvernului
nr.41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativa a numelui
persoanelor fizice, aprobata prin Legea nr.323/2063, numele cuprinde numele de
familie şi prenumele.
Referitor la. celalalt atribut de identificare a persoanei - domiciliu - interesează
sub aspect procedural nu atât domiciliul în sensul de locuinţă statornică sau
principală, ci locul unde persoana poate fi găsită pentru a i se comunica actele de
procedura.
În cazul în care persoana are şi domiciliu şi reşedinţă ceea ce legitimează
alegerea uneia sau actualitatea acesteia, adică coincidenţa dintre desfăşurarea
procesului la un moment dat şi faptul de a locui atunci intr-un anume loc1.
Potrivit art.93 C. proc. civ. - în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a
arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora
se va face la acea persoana, iar în lipsa unei asemenea persoane, la domiciliul părţii2.
Din dispoziţia legală menţionată reiese ca domiciliul indicat de parte în cerere
poate fi nu numai cel real, ci şi unul ales în vederea comunicării actelor de procedură.
Dacă rec1amantul locuieşte în străinătate, va arata şi domiciliul ales în
România unde urmează a i se face toate comunicările privind procesul (art.112, alin.1,
pct.1 teza a II - a C. proc. civ.).
Art.98 C. proc. civ. prevede că, schimbarea domiciliului uneia din parţi în
timpul judecăţii trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţă
instanţei prin petiţie la dosar, iar parţii potrivnice prin scrisoare recomandata a cărei
recipisaăde predare se va depune la dosar odată cu petiţia prin care se înştiinţează
instanţa despre schimbarea domiciliului. Dacă partea nu se conformează obligaţiei
menţionate, ea va fi citată în continuare la vechiul domiciliu, astfel încât schimbarea
de domiciliu nu va fi luată in considerare.
Altfel spus, pedeapsa neluării in seama constă în aceea că partea va fi citată la
vechiul domiciliu şi după schimbarea acestuia, iar procedura de citare îndeplinită în
aceasta situaţie este considerată valabilă3 . Faţă de faptul că numai instanţa poate lua
măsuri privitoare la citare consideram ca pentru aplicarea sancţiunii prevăzute de
art.98 C. proc civ. este suficient ca instanţa să nu fie înştiinţată de schimbarea
domiciliului4. Textul de lege menţionat nu stabileşte în cât timp de la schimbarea
domiciliului trebuie făcută înştiinţarea, însa apreciem că aceasta trebuie făcută de
îndată, având in vedere dispoziţiile art.723 C. proc. civ.
1
V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p26
2
A se vedea anexa 2 p. 127
3
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-IV-a civilă, dec.nr.2848/1999, Culegere de practică judiciară în
materie civilă pe anul 1999, Ed. Rosetti, p 350
4
A se vedea anexa 3 p.128
86
Dacă rec1amantul nu cunoaşte domiciliul pârâtului, el va trebui să precizeze
aceasta situaţie în cerere şi, totodată, să dovedească faptul ca a făcut tot posibilul in
vederea aflării domiciliului pârâtului. În acest caz, pârâtul va fi, citat prin publicitate.
În ceea ce priveşte persoanele juridice, identificarea se va face prin denumire,
sediu, număr de înregistrare în registrul comerţului sau, după caz,numărul de înscriere
în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar.
b. Numele şi calitatea celui care angajează partea în proces, şi ale celui care o
reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii. Dispoziţiile art.7203 lit b.
C.proc.civ. au în vedere împrejurarea în care cererea de chemare în judecată este
introdu-să şi de altcineva decât persoana care angajează societatea în proces.
Cererea de chemare in judecata va fi semnată de reprezentantul titularului
dreptului dedus judecăţii la care se vor anexa înscrisurile din care să rezulte calitatea
de reprezentant (convenţional sau legal).
Dacă reprezentantul nu îşi arată aceasta calitate în cererea pe care o face el, se
prezumă ca acţionează în nume propriu. Consecinţa neprecizării calităţii de
reprezentant al titularului dreptului dedus judecăţii este respingerea cererii ca fiind
introdusa de persoana fără calitate procesuală activă.
c. obiectul şi valoarea cereri precum şi calculul prin care s-a ajuns la
determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Prin obiect al
cererii de chemare în judecată se înţelege pretenţia concretă a reclamantului, cum ar
fi: anularea unui contract, revendicarea unui bun, restituirea unei sume de bani etc.
Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să fie identificat de către
reclamant cu exactitate, deoarece în funcţie de natura lui se determina:
- competenta generala, materiala şi teritoriala:
- taxa de timbru;
- admisibilitatea ori inadmisibilitatea unor probe.
Obiectul cererii de chemare în judecată trebuie să îndeplinească anumite
condiţii:
- să fie licit, adică să nu contravină legii; ..
- să fie posibil, adică reclamantul să nu solicite instanţei obligarea pârâtului la
ceva ce nu se poate realiza;
- să fie determinat sau determinabil deoarece în faţa instanţei se rezolva o
neînţelegere concretă,şi nu o problemă de principiu.
Obiectul cererii poate fi unic, deci se poate concretiza într-un capăt de cerere
principal şi în capete de cerere accesorii1.
Faţă de dispoziţiile art.132 C. proc., reclamantul nu este ţinut de obiectul
iniţial al cererii de chemare în judecată , el poate sa întregească sau să modifice la
prima zi de înfăţişare2.
d. arătarea motivelor de fapt şi de drept precum şi a probelor pe care e
întemeiază cererea.
Arătarea motivelor de fapt şi de drept în cuprinsul cererii de chemare în
judecată contribuie la determinarea cadrului în care se va desfăşura întreaga activitate
de soluţionare a litigiului3.
Reclamantul trebuie să arate în cerere împrejurările de fapt din care rezultă
pretenţia sa dedusa judecăţii.
Faţă de faptul că împrejurările faptice constituie izvorul pretenţiei
reclamantului rezultă ca motivele de fapt trebuie prezentate într-o forma clară şi
precisă.
1
V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p29
2
A se vedea anexa 4 p. 129
3
I.Leş Comentariile codului de procedură civilă, vol. II, Ed.All Beck, 2004, p.632
87
În ceea ce priveşte motivele de drept, nu este obligatoriu ca reclamantul să
indice chiar textele de lege, deoarece judecătorul va face el încadrarea juridică cu
ajutorul obiectului şi al motivelor de fapt.
De asemenea, judecătorul nu este ţinut de temeiul juridic invocat de reclamant,
ci chiar are obligaţia de a da cererii de chemare în judecată calificarea juridică
corectă.
În aplicarea principiului contradictorialităţii şi a principiului dreptului de
apărare schimbarea temeiului juridic trebuie pusă în discuţia parţilor.
Susţinerile reclamantului în cererea de chemare în judecată nu pot conduce
automat şa admiterea acestora de către judecător. Aceste susţineri trebuie să fie
dovedite şi în acest sens, art.7203 lit. d C.proc.civ. impune indicarea probelor cu care
reclamantul înţelege să îşi dovedească pretenţiile.
e. Semnătura.
Acest element este indiscutabil necesar, deoarece tocmai semnătura constituie
certificarea manifestării de voinţă a reclamantului1 .
Cererea de chemare în judecată va trebui semnată de către reclamant sau
reprezentantul său, la sfârşitul redactării ei, deoarece numai în aceasta situaţie
constituie o atestare integrală a conţinutului. Dacă în locul semnăturii cererii de
chemare în judecată este trecut doar numele reclamantului, condiţia impusă de
dispoziţiile art.7203lit.c C. proc. civ. nu este îndeplinită. Cererea este însă valabilă
dacă, alături de numele reclamantului, semnează şi avocatul sau mandatarul care îşi
dovedesc aceasta calitate cu înscrisuri corespunzătoare.
Potrivit art.133 alin.1 C. proc. civ., cererea de chemare in judecată care nu
cuprinde numele reclamantului sau al paratului, obiectul ei sau semnătura va fi
declarată nulă. Din dispoziţia legala menţionată reiese că în cazul lipsei numelui,
obiectului sau semnăturii, nulitatea este expresă, astfel încât vătămarea la care face
referire art.l05 alin.2 C. proc. civ. este prezumată 2. Totuşi, alin.2 al art.133 C. proc.
civ. prevede că, lipsa semnăturii se poate împlini în tot cursul judecăţii. Dacă pârâtul
invocă lipsa de semnătură, reclamantul va trebui să semneze cel mai târziu la prima zi
de înfăţişare următoare, iar când este prezent in instanţă, în chiar şedinţa în care a fost
invocată nulitatea.
Deşi celelalte elemente ale cererii de chemare în judecată nu sunt menţionate
expres sub menţiunea nulităţii, nu înseamnă că în lipsa lor nu poate interveni
nulitatea. În situaţia menţionată, nulitatea cererii intervine numai dacă nu sunt
îndeplinite cele doua condiţii prevăzute de art. 1 05 alin.2 C. proc. civ.
1.1.1 Introducerea cererii de chemare in judecată
Cererea de chemare în judecată se depune3 la instanţa competentă personal de

către reclamant sau printr-un reprezentant al acestuia.
1
I. Deleanu, , Tratat de procedură civilă, vol. I Ed. Servo Sat, Ediţia a IV-a 2004, p 156
2
Curtea de Ape! Bucureşti, s. com., dec. nr.817/2000 in Culegerea de practica judiciara in materie
comerciala, 2000 - 2001, p.57; faptul ca dovezile de citare cu pârâta la domiciliul indicat in acţiune,
sunt restituite, iar reclamantul arestat nu poate indica noul ei domiciliu, nu este sancţionat cu nulitatea
acţiunii.
În speţă, pentru rec1amantul privat de libertate este dovedita neputinţa în care se afla
in ceea ce priveşte aflarea noului domiciliu. De aceea instanţa trebuie sa ia
masuri,.pentru aflarea noului domiciliu, iar daca nici serviciul de evidenta a populaţiei nu oferă
suficiente elemente privind noul domiciliu al paratei nu poate recurge la procedura citarii prin
publicitate. Curtea de Apel Iaşi, Decizia civilă nr2055/15.11.2000, Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi in
materie civila pe anul 2004.
3
Pentru model de rezoluţie la primirea unei cereri de chemare în judecată a se vedea anexa 40 p.165
88
La cererea de chemare în judecată se vor alătura copii câţi pârâţi sunt precum
şi anexele lor, dacă acestea sunt necesare. În cazul proceselor şi cererilor in materie
comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată,
rec1amantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte
(art. 7201 alin.1 C.- proc.civ1.Aliniatul 2 al aceluiaşi articol prevede că, în scopul
arătat la alin.1, reclamantul va convoca partea adversa comunicându-i în scris
pretenţiile şi temeiul lor legal, precum şi actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire, prin
telegrama, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea
textului actului sau confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin
înmânarea înscrisurilor sub semnătura de primire. Înscrisul despre rezultatul
concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării la alin.2, dovada ca de
la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de
chemare in judecata.
Nedepunerea înscrisului despre rezultatul concilierii echivalează cu nerespectarea
obligaţiei, concilierii iar sancţiunea constă în respingerea cererii ca inadmisibilă2 .
Potrivit art. 109 alin.2 C. proc. civ., în cazurile anume prevăzute de lege,
sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile in condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile
se va anexa la cererea de chemare în judecata.
Taxa judiciara de timbru (anexa ce se alătura.,cererii de chemare în judecata)
este reglementata de Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru cu
modificările ulterioare, şi se distinge de timbru judiciar, care este reglementat de
Ordonanţa Guvernului nr.32/1995 cu modificările ulterioare.
Taxa judiciara de timbru se datorează atât de persoanele fizice cât şi de
persoanele juridice, cu excepţia cazurilor în care legea dispune altfel3,plătindu-se
anticipat, deci înainte de primirea cererii.
În cazuri excepţionale, cererea poate fi primită şi fără dovada taxei judiciare
de timbru, insă partea va fi obligata să o plătească până la primul termen de judecata.
Sancţiunea care intervine în cazul în care reclamantul nu a achitat taxa
judiciara de timbru este nulitatea cererii4.
Acelaşi regim juridic 11 au şi cererile pentru care se datorează timbru judiciar.
Dacă mai mulţi pârâţi au un singur reprezentant sau dacă pârâtul are mai multe
calităţi juridice, se va comunica o singură copie de pe acţiune şi de pe înscrisuri şi se
va înmâna o singură citaţie (art. 113 alin.2 C. proc. civ.).
1
Capitolul XIV referitor la "Dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comerciala" a fost
reintrodus prin pct .,224 din O.D.G. nr.138/2000 (publicata In Monitorul Oficial al României .
A:r.479/02.10.2000) aprobata prin Legea nr.219/2005 (publicata In Monitorul Oficial
nr.609/14.07.2005).
2
Curtea de Apel Bucureşti, Culegere de practica judiciara In materie comerciala 2000 - 2001, dec.
nr.655/2001, p.213-214; Dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. prevăd obligativitatea încercării soluţionării
amiabile a proceselor şi cererilor în materie comercială evaluabile în bani pe calea concilierii directe,
iar natura imperativa a dispoziţiilor legale menţionate nu pot fi învinse numai prin caracterul notoriu al
împrejurării care a dat naştere litigiului. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comerciala, Decizia
nr.372/R din 18.05.2004, Practica judiciara comerciala 2003 - 2004, Ed. Brilliance, Piatra-Neamt
p.437439; cum obiectul cauzei îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a unui document, respectiv
factura, nefiind o acţiune evaluata in bani rezultă că nu sunt aplicabile dispoziţiile imperative ale art.
7201 C. proc.
civ. - Curtea de Apel Bucureşti, sectia a V -a comerciala, Decizia nr.l52/31.0 1.2003, Practica judiciara
comerciala 2003-2004, Ed. Brilliance, p.439-440.
3
Curtea de Apel Bucureşti, Culegere de practică judiciară în materie comerciala 2000 - 2001,
dec.31.7/2000, p.397; dec. civ. 3029/2000, p.399.
4
Curtea de Apel Constanta, dec. civ. nr.l491/01.102001
89
La primirea cererii de chemare in judecata preşedintele sau judecătorul care î1
înlocuieşte va verifica dacă această întruneşte cerinţele prevăzute de lege. Când este
cazul, reclamantului i se pune în vedere să completeze 5 sau să modifice cererea şi să
depună cererea şi copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază
cererea (art.114 alin. l C. proc. civ.). Dispoziţiile art.114 alin.1 C. proc. civ. se aplică
numai la instanţele la care nu există un sistem computerizat de repartizare aleatorie a
dosarelor, în caz contrar se încalcă prevederile art.56 alin.l din Legea nr.304/2004
privind organizarea judiciara.
Potrivit art.114 alin.2 C. proc. civ., reclamantul va completa cererea de îndată.
Atunci când completarea nu este posibila, cererea se va înregistra şi i se va acorda
reclamantului un termen scurt. În cazul în care cererea a fost primită prin poştă,
reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile ei, cu menţiunea ca, până la termenul
acordat, urmează să facă completările sau modificările necesare. Acordarea
termenului în condiţiile alin.2 al art.114 C.proc. civ. se face în toate cazurile, cu
menţiunea ca neîndeplinirea în termen a obligaţiilor privind completarea sau
modificarea cererii atrage suspendarea judecăţii potrivit art.155 indice 1 C. proc. civ.
Dispoziţiile art.1551 C. proc. civ. prevăd că, atunci când se constată că
desfăşurarea normală a procesului este împiedicată din vina parţii reclamante, prin
neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege sau stabilite la primirea cererii de
chemare în judecată ori în cursul judecăţii, instanţa poate suspenda judecata arătând în
încheiere care anume obligaţii nu au fost respectate.
Apreciem ca dispoziţiile legale menţionate au o aplicare general a în cadrul
procesului civil, instanţa având posibilitatea să suspende judecata cauzei în orice
situaţie în care reclamantul nu respectă obligaţiile impuse de lege.
În art.114 alin.5 C. proc. civ. se prevede că în procesele în care, în condiţiile
art.47, sunt mai mulţi rec1amanti sau pârâţi, preşedintele instanţei, ţinând cont de
numărul foarte mare al acestora, de necesitatea de a asigura desfăşurarea normală a
activităţii de judecata, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, va
putea dispune reprezentarea lor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de
comunicare a actelor procesuale numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau
sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi
mandatari, persoane fizice sau persoane juridice, dispoziţiile art.68 şi 1141 C. proc.
civ. fiind aplicabile în mod corespunzător. Dovada mandatului va fi depusă de către
5
Codul de procedura civila, prin dispoziţiile art.132 distinge doua categorii de cereri de întregire şi de
modificare. Distincţia este importanta deoarece potrivit art.132 şi art.134 C. proc. civ., cererea de
modificare a acţiunii nu poate fi primită fără acordul celorlalte părţi decât la prima zi de înfăţişare.
Astfel, cererea este tardiva ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere
unde judecata se desfăşoară in limitele precis determinate in sensul dispoziţiilor art.315 C. proc. civ.,
limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu exista la data
când s-a judecat primul recurs ,- I.C.C.J., secţia civila şi de proprietate intelectuala, Decizia
nr.l403/23.02.2005, sunt edictate in favoarea paratului, acesta fiind singurul in drept a Ie invoca in
condiţiile art.108 alin.3 C. proc. civ., până la prima zi de înfăţişare sau pana la închiderea dezbaterilor.
Neinvocarea în acest termen atrage decăderea din dreptul a o mai invoca. In speţa, prescrierea cererii a
fost doar reţinută, fără a fi cercetata şi argumentata. Prescripţia unui capăt de cerere trebuie motivata în
fapt şi în drept, potrivit art.137 C. proc. civ., şi nu reţinuta generic, ea având ca efect doar respingerea
acelei cereri, şi nu a întregii acţiuni. Curtea de Apel Cluj, Decizia civila nr.I066/10.05.2002, Ministerul
Justiţiei, Culegere de practică judiciara 2002, Ed. All Beck, p.l37-138;judecarea cererii completatoare
peste termenul prevăzut de art.132 alin.l c.proc. civ., poate fi făcută in cazul in care paratul nu a invocat
depunerea cererii peste prima zi de înfăţişare pentru a se antrena judecarea ei separata. Curtea de Apel
Iaşi, Decizia civila nrş1254/07.06.2000, Jurisprudenţa Curţii de Apel Iaşi in materie civil a pe anul
2000, p.176.
90
reclamant în condiţiile prevăzute de art.114 alin.2 C. proc. civ., iar de către pârât odată
cu întâmpinarea.
Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor legale privitoare la alegerea mandatarilor
de către reclamant sau, pârâţi este suspendarea judecăţii în condiţiile art.155 indice 1
C. proc. civ1.
Pârâtul va fi citat cu menţiunea că este obligat să depună întâmpinare la
dosarul cauzei cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată. Iar în procesele
urgente, cu cel puţin 3 zile. Întâmpinarea va avea cuprinsul prevăzut de art.115,
menţionându-se şi datele arătate de art.7203 alin 1lit.a şi b (art.7204 alin 2 C.proc.civ.).
1.1.2 Efectele cererii de chemare în judecată
Fiind acea formă de manifestare a acţiunii prin care se dec1anşează procesul

civil, cererea de chemare în judecată produce odată cu introducerea ei următoarele
efecte juridice2
 cererea de chemare în judecată investeşte instanţa cu soluţionarea
cauzei la care se referă; după ce a fost înregistrată cererea de chemare
în judecată, între părţi se naşte un raport procesual care guvernează
drepturi şi obligaţii atât pentru părţi cât şi pentru instanţa. Astfel,
părţile trebuie să exercite cu bună credinţă drepturile procesuale şi
potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute, iar instanţa are
obligaţia legală de a soluţiona pricina exercitându-şi rolul activ în
vederea lămuririi tuturor aspectelor de fapt şi de drept ale acesteia;
 cererea de chemare în judecată determină cadrul procesual referitor la
părţile litigante şi obiectul litigiului; instanţa nu poate lărgi cadrul
procesual prin introducerea din oficiu a altor persoane în proces, şi
este obligată să se pronunţe numai asupra pretenţiilor deduse judecăţii
prin cererea de chemare in judecată. Procedând altfel, instanţa încalcă
principiul disponibilităţii iar sancţiunea nerespectării acestuia este
nulitatea hotărârii;
 în cazul competenţei teritoriale alternative, prin introducerea cererii de
chemare în judecată de către rec1amant se concretizează opţiunea
acestuia pentru una din instanţele deopotrivă competente, după
exprimarea acestei opţiuni;
 introducerea cererii de chemare în judecata operează punerea în
întârziere a pârâtului ceea ce înseamnă că încetează buna credinţă a
posesorului.
1.2 Întâmpinarea
1.2.1 Noţiune şi importanţa întâmpinării
Întâmpinarea , la fel ca şi cererea de chemare în judecată, este un act

procedural care face parte din faza scrisă a procesului civil3.
1
Ioan Leş, Comentariile...,vol.I, p.367.
2
V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p51-53
3
În legătură cu istoricul reglementării întâmpinării la noi, vezi R.Codreanu, Întâmpinarea în condiţiile
ultimilor modificări aduse codului de procedură civilă, Pandectele Române nr.1/2005, p.215-216
91
Întâmpinarea este actul de procedură prin intermediul căruia pârâtul răspunde
la cererea de chemare în judecată arătând apărările sale faţă de pretenţiile
reclamantului1.
Totuşi, pentru desfăşurarea unui proces în condiţii echitabile şi menţinerea
egalităţii procesuale a părţilor, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.138/2000 a
reintrodus caracterul obligatoriu al întâmpinării. Este firească soluţia la care s-a
revenit prin consacrarea caracterului obligatoriu al întâmpinării deoarece, aşa cum
reclamantul îşi formulează în scris pretenţiile sale, şi paratul trebuie sa arate în scris
apărările sale şi mijloacele de proba.
1.2.2 Conţinutul întâmpinării şi depunerea întâmpinării
Potrivit art. 1 15 C. proc. civ., întâmpinarea cuprinde:

1. excepţiile de procedura pe care pârâtul le ridică la cererea reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul poate invoca atât excepţii de procedură ( excepţia
de necompetenţă, excepţia dovezii calităţii de reprezentant etc.) cât şi excepţii de fond
(prescripţia dreptului de a obţine condamnarea pârâtului, autoritatea de lucru judecat,
prematuritatea etc.).
Este evident ca în faza iniţiala a procesului, pârâtul invocă mai întâi excepţiile
pe care le cunoaşte la data depunerii întâmpinării; eventualele neregularităţi
procedurale apărute ulterior primei zile de înfăţişare pot fi invocate de îndată ce sunt
cunoscute şi oral în fata instanţei de judecata.
2. răspunsul la toate capetele de fapt şi de drept ale cererii de chemare în
judecată de către reclamant, ceea ce constituie de fapt, apărarea de fond a pârâtului.
3. dovezile cu care se apără împotriva fiecărui capăt de cerere; când va cere
dovada cu martori, pârâtul va arata numele şi locuinţa lor.
Este necesară arătarea dovezilor pe care pârâtul îşi formulează apărarea
deoarece intr-un proces echitabil este normal ca şi reclamantul să le cunoască.
Dovezile vor fi indicate de către pârât în întâmpinare, în condiţii asemănătoare
ca şi cele prevăzute de dispoziţiile legale pentru cererea de chemare în judecată.
4. semnătura.
Deşi nu există dispoziţie legală expresă care să prevadă sancţiunea ce intervine
când întâmpinarea nu este semnată de pârât sau de reprezentantul lui, consideram ca
lipsa semnăturii conduce la nulitatea ei.
Potrivit art. 7204 alin.2 C. proc. civ., întâmpinarea trebuie depusă de către pârât
cel mai târziu cu 5 zile înainte termenul stabilit pentru judecată, ar în cazurile urgente
cu cel puţin 3 zile.
La întâmpinare se vor ataşa atâtea copii de pe întâmpinare câţi reclamanţi sunt;
de asemenea, se vor alătura acelaşi număr de copii certificate de pe înscrisurile pe
care se sprijină, mai mult cu un rând de copii pentru instanţă(art.116 alin.l C. proc.
civ.).
În cazul în care mai mulţi rec1amanţi au un singur reprezentant sau un
reclamant stă în judecată în mai multe calităţi juridice, se va depune la dosar pentru
părţile respective câte o singură copie.
De asemenea, când sunt mai mulţi pârât, ei pot răspunde toţi împreună sau
numai o parte din ei, printr-o singură întâmpinare.
Spre deosebire de cererea de chemare în judecată, care se comunică de către
instanţă părţii adverse, întâmpinarea se depune numai la dosar cu cel puţin 5 zile
respectiv 3 zile,înaintea termenului de judecata, urmând ca rec1amantul să ridice
1
A se vedea Anexa 5 p.130
92
exemplarul ce i se cuvine, ceea ce constituie modalitatea de comunicare a
întâmpinării1.
1.2.3 Sancţiunea nedepunerii întâmpinării
Caracterul obligatoriu al întâmpinării asigură egalitate de mijloace de "arme",

ceea ce dă satisfacţie şi exigenţelor prevăzute de art.6 pct. l din Convenţia Europeana
pentru drepturile omului şi a libertăţilor fundamentale pentru un proces echitabil2.
În situaţia în care pârâtul nu depune întâmpinare îşi va putea arata poziţia sa pe
cale orala, în faţa instanţei de judecată 3. În acest sens, art. 118 alin.3 C. proc. civ.
prevede că, în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat
preşedintele îi va pune în vedere la prima zi de înfăţişare, să arate excepţiile, dovezile
şi toate mijloacele sale de apărare despre care se face vorbire în încheierea de şedinţă.
Instanţa îi va acorda la cerere un termen pentru pregătirea apărării şi depunerea
întâmpinării.
Apreciem ca aplicarea art. 118 alin.3 C. proc. civ. trebuie privită în mod
diferit, şi anume:
- în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat, judecătorul
(preşedintele completului de judecata), la prima zi de înfăţişare, îi va pune în vedere
să arate excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare, respectând în acest
sens şi principiul rolului activ consacrat în art. 129 C. proc. civ.;
- în cazul în care pârâtul îşi exercită cu rea credinţă drepturile procesuale,
poate fi obligat la plata unor despăgubiri câtre partea vătămată în temeiul art.723 alin.
l C. proc. ciy.
Nedepunerea întâmpinării în condiţiile prevăzute de lege î1 expune pe pârât la
anumite consecinţe procesuale defavorabile. Astfel, principala consecinţă a
nedepunerii întâmpinării este decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe
în apărare.
Trebuie evidenţiat faptul că, deşi art.l18 alin.2 C. proc. civ. a fost abrogat
odată cu adoptarea Legii nr.219/2005, sancţiunea decăderii pârâtului din dreptul de a
mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, rezultă din
prevederile art.136 şi art.138 alin. l C. proc. Civ4.
În spiritul principiului dreptului la apărare trebuie precizat că sancţiunea
decăderii se rezumă numai la posibilitatea de administrare a probelor, nu şi la celelalte
posibilităţi de apărare. In aceiaşi ordine de idei, art.171 C. proc. civ. prevede că partea
decăzută din dreptul de a administra o dovadă va putea totuşi să se apere discutând în
fapt şi în drept temeinicia susţinerii şi a dovezilor parţii potrivnice.
1.3 Cererea reconvenţională
1.3.1 Noţiune
1
O.Ungureanu, Actele de procedură în procesul civil(la instanţa de fond), Ediţia a II-a, Ed. Lumina
Lex, p.110
2
V, M, Ciobanu, G, Boroi, M, Nicolae, Modificările aduse Codului de procedură civilă prin
OUG138/2000, Dreptul 1/2000 p.16-17
3
I.Leş Tratat de drept procesual civil, ed. a III, Ed.All Beck, 2005, p.386
4
A se vedea B. Diamant, "Situaţie tranzitorie privind caracterul obligatoriu al întâmpinării în instanţă
de apel, faţă de modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr.21912005" (I), Pandectele
Române nr.612005, p.158-159.
93
În procesul civil sunt situaţii frecvente când pârâtul renunţă la poziţia
defensivă, de apărare, adoptând o atitudine agresivă, invocând pretenţii proprii
împotriva reclamantului.
Potrivit art. 7205 alin 1 C.proc.civ., dacă pârâtul are pretenţii împotriva
reclamantului derivând din acelaşi raport juridic poate face cerere reconvenţională. În
cazul litigiilor prevăzute de art.7201 nu este necesară o altă încercare de conciliere1.
Cererea reconvenţională este actul procedural prin intermediul căruia pârâtul
urmăreşte valorificarea unui drept propriu faţă de reclamant2.
Cererea reconvenţională este o cerere incidentală formulată de pârât în replică
reclamantului, având faţă de acesta pretenţii proprii. Rezultă că cererea
reconvenţionala nu este o simplă apărare, ci dimpotrivă, o veritabilă acţiune.
Prin cererea reconvenţională, pârâtul poate urmări:
- neutralizarea obligaţiei care va fi pronunţată împotriva sa;
- atenuarea acestei obligaţii;
- obţinerea unei obligaţii la plata reclamantului, în acest din urmă caz instanţa
putând admite atât acţiunea, cât şi cererea reconvenţională, şi proceda la o
compensare a obligaţiilor băneşti reciproce3 Astfel, în cazul în care pârâtul urmăreşte
alături de respingerea cererii reclamantului şi valorificarea unui drept propriu faţă de
acesta, atunci el trebuie să introducă a cerere reconvenţională.
Cererea reconvenţională, în principiu, are un caracter facultativ, adică pârâtul
are posibilitatea fie să valorifice un drept propriu împotriva reclamantului pe cale
incidentală, fie pe calea unei cereri principale care să declanşeze un nou proces civil.
Valorificarea pretenţiilor pârâtului pe cale incidentală prezintă anumite
avantaje, şi anume: asigură soluţionarea celor două litigii într-un singur cadru
procesual; determină realizarea unei economii de timp şi cheltuieli; asigură
îndeplinirea condiţiilor pentru judecată mai bună, deoarece instanţa judecătorească
este pusă în situaţia de a fi încunoştinţată de complexitatea raporturilor juridice dintre
părţi; elimină posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii.
1.3.2 Condiţiile de admisibilitate ale cererii reconvenţionale
Cererea reconvenţională trebuie să îndeplinească toate cerinţele cererii de

chemare în judecată.
De vreme ce trebuie să îndeplinească cerinţele pentru cererea de chemare în
judecată, înseamnă că şi cererea reconvenţională poate fi anulată în condiţiile art.133
C.proc.civ.4.
Alături de condiţiile generale, art.7255 C.proc.civ. prevede că pârâtul poate să
facă cerere reconvenţională dacă pretenţiile împotriva reclamantului derivă din acelaşi
raporturi juridice.
Rezultă că, în materie comercială cererea reconvenţională este admisibilă dacă
pretenţiile împotriva reclamantului derivă din aceleaşi raporturi juridice.
1.3.3 Procedura de soluţionare a cererii reconvenţionale
1
2
loan Leş, Principii şi instituţii de drept procesual civil, vol. II, Ed. Lumina Lex, 1999,p.31
3
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Vol. II, ED. Didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1977, p 462
4
M.Tabarcă, Codul de procedură civilă comentat şi adnotat cu legislaţie, jurisprudenţă şi doctrină,
Ed.Rosetti, Bucureşti, 2003, p.186
94
Fiind o cerere incidentală, cererea reconvenţională se soluţionează în
conformitate cu prevederile art.17 C.proc.civ., de către instanţa competentă să judece
cererea principală.
Cererea reconvenţională, potrivit art.7205 alin 2 C.proc.civ., se depune odată
cu întâmpinarea.
Dacă cererea reconvenţională este depusă peste termenul prevăzut de lege, ea
va putea fi judecată împreună cu cererea principală însă numai cu acordul
reclamantului. În cazul în care părţile nu sunt de acord, sancţiunea ce intervine
depunerii de către pârât peste termen a cererii reconvenţionale este judecarea separată
a acesteia, şi nicidecum respingerea ei ca tardivă1.
Art.135C.proc.civ.dispune că, cererea reconvenţională şi introducerea unei alte
persoane în judecată care nu se vor fi făcut înăuntrul termenului prevăzut de lege, se
vor judeca deosebit, afară de cazul în care amândouă părţile consimt să se judece
împreună.
Art.120 C.proc.civ. dispune că cererea reconvenţională se judecă odată cu
cererea principală.
Când însă numai cererea principala este in stare de a fi judecată, instanţa o
poate judeca deosebit (alin.2).
În cazul în care soluţionarea cererii reconvenţionale este strâns legată de
soluţionarea sau pronunţarea asupra cererii principale, nu poate interveni disjungerea.
Cererea reconvenţională trebuie să fie soluţionată chiar dacă rec1amantul face
acte de dispoziţie (renunţare la judecată sau renunţare la dreptul subiectiv pretins) ori
intervin în cursul judecăţii anumite incidente (după ce cauza a fost disjunsa cererea de
chemare în judecată s-a perimat).
Faţă de faptul că prin formularea cererii reconvenţionale pârâtul iniţial devine
rec1amant se ridică problema dacă acesta din urmă poate să formuleze cerere
reconvenţională faţă de cererea reconvenţională a pârâtului2.
In doctrina, soluţii1e oferite au fost diferite.
Astfel, într-o opinie, răspunsul este negativ argumentat pe faptul că se
tergiversează judecata3 . Într-o altă opinie, pe care o împărtăşim, răspunsul este
pozitiv, justificat pe lipsa unui text care să interzică formularea cererii reconvenţionale
de către rec1amant faţă de cea a pârâtului4.
Instanţa de judecată se va pronunţa atât asupra cererii de chemare în judecată,
cât şi asupra cererii reconvenţionale, printr-o singură hotărâre.
1.4 Măsurile asigurătorii în materie comercială. Noţiune. Reglementare.
Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale care au ca scop

indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului sau a bunurilor care formează
obiectul procesului, pentru a se evita dispariţia sau degradarea lor ori diminuarea
activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste
bunuri5.
1
Curtea de apel Bucureşti, secţia III a civilă, dec. nr. 1514/1999, în culegerea de practică judiciară pe
anul 1999, Ed. Rosetti, p.241
2
A se vedea în acest sens V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit., p.203
3
Gr. Porumb, Codul de procedura civila comentat şi adnotat, Ed. ştiinţifica, Bucureşti, 1960, vol.I,
p.275
4
P. Vasilescu, Tratat de procedura civila, Iaşi, 1939, vol. II, p.184-185.
5
M. Tăbârcă, drept procesual civil, vol. I, ed. Universul Juridic, 2005, p.405
95
Recurge la măsuri asigurătorii creditorul care nu are titlul executoriu pe care
să-l pună în executare silită. În momentul în care obţine titlu executoriu, creditorul
poate să solicite valorificarea bunurilor indisponibilizate1.
Potrivit art. 907 alin 1 c.com, partea interesată într-o cauză comercială va
putea deodată cu intentarea acţiunii să ceară a se pune sechestru asigurător asupra
averii mobile a debitorului său conform art.591 şi următoarele C.proc.civ.
Alineatul 2 al art 907 C.com. prevede că, va putea să urmărească şi să
poprească pentru sumele cuprinse în titlul său, sumele şi efectele datorate debitorului
său de către un al treilea, conformându-se dispoziţiilor art.452 şi următoarele din
Codul de procedură civilă.
Dispoziţiile art. 908 C.com. prevăd că sechestrul sau poprirea nu se va putea
înfiinţa decât numai cu dare de cauţiune afară de cazul când cererea de sechestru sau
de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial la ordin sau
la purtător protestat de neplată.
Din cele arătate rezultă că prin dispoziţiile articolelor 907 şi 908 codul
comercial reglementează doar sechestrul asigurător şi poprirea asigurătorie.
Cererea de sechestru asigurător şi cea de poprire asigurătorie se adresează
instanţei, care judecă procesul (art.592 alin 1 şi 597 C.proc.civ)2.
Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin
încheiere executorie, fixând totodată dacă este cazul cuantumul cauţiunii şi termenul
înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai
recursului, în termen d 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu
precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor(art.592 alin 2 C.proc.civ.).
Sechestrul asigurător nu poate fi ridicat decât dacă debitorul va consemna
suma pentru care s-a înfiinţat sechestrul(art.908 alin 3 C. comercial)3.
Este de reţinut că dispoziţiile speciale menţionate din Codul comercial se
completează cu prevederile codului de procedură civilă.
1.5 Citarea şi comunicarea actelor de procedură
1.5.1 Reguli generale. Termenul în cunoştinţă
Citarea este actul de procedură prin care participanţii la procesul civil sunt
înştiinţaţi cu privire la existenţă procesului, a termenului de judecată şi a locului unde
se va desfăşura acesta4.
Comunicarea este actul de procedură prin care se asigură aducerea la
cunoştinţă a unui act procedural îndeplinit care trebuie să fie cunoscut de părţi5.
Potrivit art. 85 C.proc.civ., judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât
după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel.
Articolul 107 c.proc.civ. prevede că preşedintele va amâna judecarea pricinii
ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor
prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii.
Din prevederile celor două articole rezultă următoarele reguli generale în
materia citării:
1
Ibidem
2
A se vedea anexele 7 şi 8 p. 132-133
3
4
M. Tăbârcă, Drept…, vol. I p 422
5
I. Deleanu, Tratat…, vol. I, p 289
96
- în procesul civil judecata se face cu citarea părţilor. În afara
cazurilor în care legea prevede altfel6;
- pentru judecata procesului civil nu este obligatoriu ca părţile
să se înfăţişeze, însă este obligatoriu ca ele să fie legal citate.
Cu alte cuvinte, este obligatoriu citarea iar nu înfăţişarea
părţilor la judecată.
De regulă, judecata unui proces nu se face la un singur termen ceea ce ar
însemna că pentru fiecare termen părţile să fie citate. Însă, art.153 alin 1 C. proc. civ.,
prevede că, partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul
în cunoştinţă, precum şi partea care a fost prezentă la o înfăţişare, ea însăşi sau prin
mandatar, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte termenul, nu va fi citată în tot
cursul judecării la acea instanţă, prezumându-se că ea cunoaşte termenele ulterioare.
Potrivit textului de lege menţionat reiese că are termen în cunoştinţă:
- partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a
luat termen în cunoştinţă
- partea care a fost prezentă la un termen, personal sau prin
mandatar chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaşte
termenul.
În aceste situaţii se prezumă că partea cunoaşte toate termenele ce vor fi
acordate în dosar de instanţa respectivă şi în consecinţă nu va mai fi citată.
Faţă de prevederile art. 153 alin 2 C. proc.civ. instituţia termenului în
cunoştinţă nu-şi găseşte aplicare:
1. în cazul redeschiderii judecăţii după ce a fost suspendată
2. în cazul stabilirii unui termen pentru chemarea la interogatoriu
3. în cazul în care procesul se repune pe rol
4. în cazul militarilor în termen şi al deţinuţilor.
Legea prevede că termenul în cunoştinţă sau pentru care au fost trimise citaţii
nu poate fi preschimbat decât pentru motive temeinice şi cu citarea părţilor.
Soluţionarea cererii de preschimbare a primului termen de judecată este de
competenţa preşedintelui instanţei , a preşedintelui de secţie ori a judecătorului care îl
înlocuieşte2. În cursul judecăţii procesului cererea de preschimbare a termenului se
soluţionează de către completul de judecată3.(art.153 alin 3 C.proc.civ.).
1.5.2 Cuprinsul citaţiei
Potrivit art. 88 C.proc. civ., citaţia4 trebuie să cuprindă:

1. numărul şi data emiterii, precum şi numărul dosarului;
2. arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare;
3. arătarea instanţei şi sediul ei;
4. numele, domiciliul şi calitatea celui citat; 5
5. numele şi domiciliul părţii potrivnice şi felul pricinii;
51. alte menţiuni prevăzute de lege
6. parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului.
6
a se vedea articolele din codul de procedură civilă 22, 31, 40, 206, 236, 271, 3731, 3841, 411, 573,
581, 592, 595, 597, 601, 7204
2
a se vedea anexa 10 p. 135
3
4
5
atunci când domiciliul/sediul părţii nu se cunoaşte, grefierul (din dispoziţia instanţei) întocmeşte
adresele cuprinse în Anexele 27,28 de la p. 152-153
97
Menţiunile referitoare la arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare, la
arătarea instanţei şi sediul ei, la numele, domiciliul şi calitatea celui citat, la parafa
şefului instanţei şi semnătura grefierului sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
O dată cu citaţia se comunică, atunci când este cazul şi acte de procedură,
respectiv copie de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisurile ce o însoţesc,
cererea modificată de către reclamant la prima zi de înfăţişare etc.1.
Scopul citaţiei este de a înştiinţa şi comunica , şi datorită acestui aspect
formularul mai cuprinde o parte care se detaşează şi se restituie instanţei. Este vorba
de dovada de primire şi procesul verbal ce se completează după caz de către agentul
de procedură2.
Potrivit art. 100alin 1 C.proc.civ., procesul verbal încheiat de cele însărcinat cu
înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:
1. anul, luna şi ziua când a fost încheiat;
2. numele celui care l-a încheiat;
3. funcţia acestuia;
4. numele, prenumele şi domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu
arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut
comunicarea locuieşte într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel şi
dacă actul de procedură a fost înmânat la locuinţa sa, ori a fost afişat pe uşa acestei
locuinţe;
5. arătarea instanţei de la care porneşte actul de procedură şi identificarea lui,
iar pentru citaţii şi a termenului de înfăţişare.
6. arătarea înscrisurilor comunicate;
7. numele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a
făcut afişarea;
8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.
De asemenea în procesul verbal se va menţiona situaţia în care cei care
urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză.
In alin. 3 al art.100 se precizează că arătările de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 şi 8
sunt prevăzute sub pedeapsa nulităţii, iar în aliniatul 4 se menţionează că procesul-
verbal face dovadă până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal
de cel care l-a încheiat.
In art. 96 alin 4 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor de
judecătoreşti, dovezile de comunicarea a procedurilor se primesc la registratura
instanţei sub semnătură, după care se predau arhivarului, care le ataşează la dosar,
făcând menţiunea despre aceasta pe conceptul de citare.
1.5.3 Persoanele care urmează să fie citate şi modul de citare
Vor fi citate părţile, inclusiv terţii care au intervenit sau au fost introduşi în
proces şi au dobândit această calitate, precum şi martorii, experţii, interpreţii şi dacă
este cazul alţi participanţi la procesul civil.
Pentru persoanele juridice, persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu,
persoanele aflate în străinătate, ori pentru persoanele a căror domiciliu nu este
cunoscut, art.87 c.proc.civ. prevede anumite reguli speciale de citare.
Astfel vor fi citaţi:
1. statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în
persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective
sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei;
1
V.M.Ciobanu Tratat…, vol. II p91
2
ibidem p91-92
98
2. persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal
al administraţiei sau la cel al sucursalei din circumscripţia instanţei;
3. asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor
de conducere, la sediul administraţiei lor;
5.1 cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului prin
administratorul judiciar ari după caz lichidatorul;
6. incapabilii, prin reprezentanţii lor legali. În caz de numire a unui curator
special, citarea se va face prin acest curator;
7. personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României,
cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii
lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor
Externe.
Cetăţenii români, alţii decât cei prevăzuţi în alineatul precedent, aflaţi în
străinătate în interes de serviciu, prin organele centrale care i-au trimis sau în
subordinea cărora se află cei care i-au trimis;
8. în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care este parte
România sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, cei care se
află în străinătate având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, printr-o citaţie trimisă cu
scrisoare recomandată, recipisa de predare a scrisorii, în cuprinsul căreia se va
menţiona ce acte se expediază, ţinând loc de dovadă.
Dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute,
citarea se face potrivit art. 95.
În toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va
fi citat şi acesta;
9. cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută, potrivit art. 95;
10. moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special,
numit de instanţă.
1.5.4 Înmânarea citaţiei şi a actelor de procedură
Potrivit art. 86 alin 1 c.proc.civ., comunicarea cererilor şi a tuturor actelor de

procedură se va face din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt
salariat al acesteia, precum şi prin agenţi, ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror
circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul.
Îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac în mod gratuit.
Cheltuielile necesare pentru îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor, prin
poştă sau prin alte mijloace, ocazionate de desfăşurarea procesului se acoperă din
fondurile repartizate în aceste scop de la bugetul de stat(art.722 C.proc.civ).
Citaţia sub pedeapsa nulităţii va fi înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea
termenului de judecată iar în pricinile urgente, termenul poate fi şi mai scurt după
aprecierea instanţei. Dacă partea se înfăţişează personal sau prin mandatar, chiar dacă
nu a fost citată ori citarea s-a făcut fără respectarea termenului, orice viciu de
procedură se acoperă. Parte este însă în drept să ceară amânarea dacă nu i s-a înmânat
citaţia în termen (art. 89. C.proc. civ.).
Înmânarea citaţie şi a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau
reşedinţa celui citat cu excepţia anumitor situaţii speciale(art. 90 C.proc.civ).
-pentru cei ce se găsesc sub arme, citaţia se înmânează la comandamentul
superior cel mai apropiat.
-pentru cei care alcătuiesc echipajul unui vas de comerţ, înmânarea se face, în
lipsa unui domiciliu cunoscut, la căpitănia portului unde se găseşte înregistrat vasul.
1
pct.4 al art.87 C.proc.civ. a fost abrogat prin art.1 pct.31 din OU nr.138/2000
99
-pentru deţinuţi, înmânarea se face la administraţia închisorii.
-pentru bolnavii aflaţi în spitale, ospicii ori sanatorii, la direcţia aşezământului.
Potrivit art.92 C.proc.civ., la înmânarea citaţiei pot apărea următoarele
1
situaţii :
- cel citat se află la domiciliu şi primeşte citaţia, situaţie în care agentul
procedural va înmâna acestuia dovada pe care este obligat să o certifice;
- cel citat se află la domiciliu, însă refuza citaţia sau nu vrea să semneze
dovada de primire, situaţie în care agentul procedural va afişa citaţia pe uşa locuinţei
acestuia întocmind un proces verbal;
- în cazul în care cel citat nu se găseşte la domiciliu, agentul procedural va
înmâna citaţia unei persoane din familie, sau în lipsa oricărei alte persoane care
locuieşte cu cel citat, cu excepţia minorilor sub 14 ani şi a persoanelor lipsite de
capacitate de exerciţiu
- în cazul în care cel citat locuieşte la hotel sau într-o clădire cu mai multe
apartamente şi nu este indicat numărul camerei sau apartamentului, portarului sau
celui care în mod obişnuit îl înlocuieşte.
Dacă persoanele arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să
semneze adeverinţa de primire, agentul va încheia proces-verbal, lăsând citaţia în
mâna lor. În cazul în care aceştia nu doresc să primească citaţia agentul va afişa
citaţia, fie pe uşa locuinţei celui citat, fie dacă nu are indicaţia apartamentului sau
camerei locuite, pe uşa principală a clădirii, încheind de asemenea proces-verbal
despre toate acestea(art.92 alin 4 C.proc.civ. ).
Comunicarea citaţiei a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afişare
în cazul persoanelor juridice, precum şi a asociaţiilor sau societăţilor care, potrivit
legii, pot sta în judecată cu excepţia cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se
constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora(art.921 C.proc.civ.).
Din dispoziţiile legale menţionate rezultă că, procedura de citare a acestor
categorii de părţi este legal îndeplinită dacă la termen se constată că la momentul
comunicării citaţiei nu a fost nici o persoană la sediul acestora, ori s-a refuzat
primirea, ceea ce a condus la afişarea citaţiei2.
Prin urmare, pentru valabilitatea procedurii de citare a părţilor prevăzută la art.
921 C. proc. Civ., este suficient ca, după ce agentul procedural a constat lipsa oricărei
persoane la sediu sau refuzul de primire s, să afişeze citaţia, şi aceste aspecte să fie
constatate de instanţă la termen3.
Pe procesul verbal întocmit de agentul procedural nu trebuie aplicată ştampila
persoanei juridice citată deoarece dispoziţiile art. 100 C.proc.civ. nu prevăd o
asemenea obligaţie.
Dovada îndeplinirii procedurii de citare se poate face numai cu dovada de
primire sau procesul verbal, nefiind posibile probe extrinseci4.
1.5.5 Citarea prin publicitate
Potrivit art. 95 C.proc.Civ., când reclamantul învederează că, deşi a făcut tot
ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului, preşedintele instanţei va
dispune citarea acestuia prin publicitate(alin 1).
1
Gh. Dinu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă, ed. Europolis, Constanţa, 2007, p. 107
2
M. Tăbârcă, Drept…, Vol. II, p. 452
3
ibidem
4
V.M.Ciobanu, op.cit., vol. II, p 99; A se vedea Anexa 13 p. 138
100
Citarea prin publicitate se face afişându-se citaţia la uşa instanţei. Citaţia se
publică şi în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile
în care preşedintele judecătoriei sau completul de judecată apreciază că o asemenea
măsură este necesară(alin 2).
Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial sau într-un ziar mai
răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată. În cazurile
urgente, preşedintele judecătoriei sau completului de judecată va putea reduce acest
termen la 5 zile(alin 3).
Dacă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-
credinţă, toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi
anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit
legii(alin 4).
În legătură cu textul de lege menţionat se impun anumite precizări1:
- Reclamantul trebuie să învedereze împrejurările concrete din care să
rezulte că deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă , nu a reuşit să afle
domiciliul pârâtului.
- Expresia „Preşedintele tribunalului ” folosită în alineatele 2 şi 3
trebuie interpretate în sensul că se referă la preşedintele instanţei,
- Regula în realizarea procedurii de citare prin publicitate constituie
afişarea citaţiei la uşa instanţei, iar excepţia o reprezintă publicarea
citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai
răspândit;
- Dacă citaţia a fost publicată în Monitorul Oficial al României sau
într-un ziar mai răspândit, însă nu a fost afişată şi la uşa instanţei,
procedura nu este legal îndeplinită, din moment ce textul are în
vedere „şi ”publicarea, deci în plus faţă de afişare;
- Dacă pârâtul dovedeşte că reclamantul deşi îi cunoştea adresa a
solicitata cu rea credinţă, citarea prin publicitate, toate actele de
procedură săvârşite după acest moment se vor anula iar reclamantul
va putea fi obligat la despăgubiri şi amendat.
Citarea prin publicitate se realizează şi atunci când comunicarea actelor de
procedură nu se poate face din cauză că s-a dărâmat clădirea, a devenit de nelocuit sau
din alte motive asemănătoare, agentul va depune actul la grefa instanţei, care va
înştiinţa din timp partea interesată despre această împrejurare, dispoziţiile art. 95 fiind
aplicabile în mod corespunzător(art .94 c.proc.civ.)
1
M. Tăbârcă, Drept…, Vol. II, p.429-430
101
2 Dezbaterile contradictorii
2.1 Noţiuni introductive
Prin dezbatere se înţelege discutare unei cauze în faţa instanţei de

judecată de către părţile unui proces1.
Într-o altă2 accepţiune prin dezbatere judiciară se înţelege modalitatea practică
şi obligatorie de expunere, în cadrul şedinţei de judecată, de către părţi a pretenţiilor şi
apărărilor lor; ea reprezintă cadrul procesual necesar pentru realizarea justiţiei cu
respectarea principiilor fundamentale care guvernează activitatea de judecată 3.
Etapa dezbaterilor se desfăşoară în şedinţă de judecată, de regulă la mai multe
termene de judecată.
În această etapă părţile, în cadrul şedinţei de judecată au posibilitatea să îşi
susţină în contradictoriu pretenţiile şi apărările, să administreze probe, să depună
concluzii.
Deoarece dezbaterea cauzei are ca obiectiv stabilirea situaţiei de fapt şi a
normelor juridice aplicabile, ea reprezintă una dintre cele mai importante etape ale
procesului civil.
În cadrul dezbaterilor judecătorul are posibilitatea să-şi exercite rolul activ în
vederea stabilirii adevărului în cauza supusă judecăţii şi să asigure respectarea altor
principii fundamentale care guvernează procesul civil (principiul contradictorialităţii,
principiul dreptului de apărare, principiul legalităţii, principiul publicităţii, principiul
oralităţii, principiul nemijlocirii).
Activitatea de soluţionare a cauzei în şedinţă publică parcurge unele momente
procesuale importante începând cu activitatea de pregătire a şedinţei de judecată,
administrarea probelor, rezolvarea excepţiilor procesuale şi până la dezbaterea cauzei
în fond4.
Dezbaterea în fond este partea finală a judecăţii în care părţile au posibilitatea
de a-şi expune în şedinţă publică pretenţiile şi apărările lor solicitând fiecare
pronunţarea unei hotărâri favorabile; dezbaterea în fond are loc cu prilejul ultimei
şedinţe de judecata după ce la termenele anterioare au fost administrate probele
încuviinţate cu privire la toate împrejurările cauzei5.
În continuare vom analiza cele mai importante momente ale şedinţei de
judecată.
2.2 Şedinţa de judecată
2.2.1 Activitatea premergătoare şedinţei de judecată.
Potrivit art.103 din Regulament6 grefierul de şedinţă preia dosarele de la arhivă, sub
1
V.Breban, Dicţionar al limbii române, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1987, p.283.
2
M.Costin, I.Leş, M.Minea, O.Radu, Dictionar de drept procesual civil, Ed. ştiinţifica şi Enciclopedica,
Bucureşti' 1983, p.191.
3
ibidem
4
I.Leş, Tratat…, P.381
5
M.Dutu, Dicţionar de drept privat, ed. a II-a, Ed. Monden, Bucureşti 2002, p.312, M.Costin, I. Leş,
M.St.Minea; D.Radu, op.cit.,p.191.
6
La data intrării in vigoare a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr.387 din 22 sept.2005, a
fost abrogata Hotărârea C.S al Magistraturii nr.159/2004 privind aprobarea Regulamentului de ordine
interioara a instanţelor judecătoreşti cu modificările şi completările ulterioare, publicate în Monit. Of.
102
semnătură în registru de termene, afişează lista cauzelor cu o zi înaintea termenului de
judecată sau cel mai târziu cu o ora înainte de începerea şedinţei la instanţele la care
activitatea se desfăşoară in 2-3 timpi. Grefierul de şedinţă completează condica de
şedinţă1 verifică dacă au sosit la instanţă şi s-au ataşat la dosare dovezile de înmânare
sau de comunicare a citaţiilor şi a celorlalte acte de procedură, precum şi relaţiile şi
actele
solicitate de preşedinte sau de instanţa de judecată. De asemenea, grefierul de şedinţă
verifica legalitatea îndeplinirii procedurilor de citare sau de comunicare ataşate la
dosar şi informează preşedintele completului de judecată despre deficienţele
constatate pentru a se lua eventualele masuri. Dosarele se predau completului de
judecată.
Alineatul 3 al art.98 din Regulament prevede ca preşedintele instanţei asigură
procurorului de şedinţă, părţilor şi celorlalte persoane prevăzute de lege posibilitatea
consultării din timp a dosarelor.
 Conducerea şi "poliţia" şedinţei de judecată
Şedinţa de judecata constituie o fază hotărâtoare în desfăşurarea procesului
civil deoarece în cadrul ei se lămuresc faptele care au generat litigiul dintre părţi şi
prin administrarea, verificarea şi cercetarea întregului material probator se stabilesc
adevăratele raporturi dintre părţi, drepturile indicate sau contestate cu privire la care
instanţa va trebui prin aplicarea dispoziţiilor legale să pronunţe hotărârea de
reintegrare a ordinii de drept încălcate2.
Dispoziţiile art.52 alin.2 din Legea nr. 304/2004 prevăd că, completul de
judecată este prezidat prin rotaţie de unul dintre membrii acestuia3 .
Preşedintele deschide, suspenda şi ridica şedinţă (art.128 alin.1 C.proc. civ.).
Deşi textul de lege nu prevede expres, considerăm că legiuitorul s-a referit la
preşedintele completului de judecată.
Din moment ce preşedintele completului de judecată deschide, suspendă şi
ridică şedinţa, reiese că atribuţiile preşedintelui vizează întreaga desfăşurare a
procesului civil4.
Preşedintele completului de judecată "ridica" şedinţa după ce s-au luat măsuri
(s-a dispus amânarea, suspendarea judecăţii, închiderea dezbaterilor) în toate dosarele
repartizate pentru termenul respectiv5.
Tocmai pentru a asigura disciplina în activitatea procesua1ă art. 128 alin. l
Codul de procedura civilă se completează cu art.130 C. proc.civ. care dispune că
judecătorii sau părţile pot pune întrebări martorilor sau experţilor numai prin
mijlocirea preşedintelui de complet care poate însă încuviinţa ca aceştia să pună
întrebări direct.
Şedinţele de judecată vor fi publice, afară de cazurile când prin lege se dispune
6
a1tfel .
al României, Partea I nr.881 din 27 sept 2004; în continuare vom folosi termenul de Regulament.
1
În condica se şedinţă se trece dosarele din şedinţa respectiva, separat de complete, în ordinea înscrisă
pe lista cauzelor, noul termen de judecată în caz de amânare a judecăţii, hotărârile pronunţate şi
numărul acestora precum şi numele judecătorului ce le va redacta.
2
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generă…,p.466.
3
Art.22 alin.1 lit.e din Regulament prevede ea, Colegiul de Conducere stabileşte compunerea
completelor de judecată la începutul anului urmărind asigurarea continuităţii acestora.
4
I.Leş, Comentariile Codului..., vol. I, p.357
5
M.Tăbârcă, Codul...,p.l93
6
Principiul publicităţii, este consacrat atât în Constituţie(art.l26) cât şi în Codul de procedură civilă
(art.121 alin. l) şi în L.304/2004 (art. 11).
103
Dacă dezbaterea publică ar putea vătăma ordinea sau moralitatea publică sau
pe părţi, instanţa poate să dispună ca dezbaterea să se facă în şedinţa secretă însă
pronunţarea hotărârii se va face tot în şedinţă publică.
Potrivit art. 122 alin. l C. proc.civ, preşedintele exercită poliţia şedinţei putând
lua măsuri pentru păstrarea ordinei şi bunei credinţe.
Textul de lege are, o importanţă deosebită deoarece îi conferă preşedintelui de
complet puteri, adecvate în vederea realizării în bune condiţii a actului de justiţie1 .
În acelaşi articol sunt prevăzute şi alte reguli privind conducerea şedinţei de
către preşedintele completului de judecată precum şi masurile pe care acesta le poate
dispune.
Astfel, dacă nu mai este loc în sala de şedinţă, preşedintele completului de
judecată poate înlătura pe cei care au venit mai târziu sau pe cei ce depăşesc numărul
locurilor.
În sala de şedinţă nimeni nu poate fi lăsat să intre cu arme, afară numai dacă le
poartă în vederea serviciului ce îndeplineşte în faţa instanţei.
Preşedintele completului de judecată poate dispune îndepărtarea din sala a
minorilor şi a persoanelor care au o ţinută necuviincioasă.
Persoanele care participă la şedinţa de judecată sunt obligate să aibă o purtare
cuviincioasă iar cei care vorbesc instanţei trebuie să stea în picioare, dacă preşedintele
nu încuviinţează altfel.
Orice persoana care tulbură mersul dezbaterilor poate fi chemată la ordine de
preşedintele de complet. Dacă această chemare rămâne fără rezultat el poate obliga pe
cel care tulbură şedinţa să părăsească şi, la nevoie, va da ordin să fie scos din sala.
Preşedintele de complet poate să dispună îndepărtarea tuturor persoanelor din sală
dacă altfel nu se poate păstra ordinea.
Dacă printre cei îndepărtaţi din sala ar fi vreuna din părţi, înainte de
deschiderea dezbaterilor, aceasta va fi chemată în sala şi, sub pedeapsa nulităţii, i se
vor pune în vedere toate faptele importante petrecute în lipsa sa, precum şi
dec1aratiile celor ascultaţi (art.123 alin.1 C. proc. civ).
O astfel de măsură nu mai este necesară atunci când avocatul care a
reprezentat partea a rămas în sala de judecată, acestuia revenindu-i obligaţia să aducă
la cunoştinţă părţii despre cele întâmplate. Aceasta obligaţie de a aduce la cunoştinţă
părţii despre cele petrecute în sala de judecată în lipsa sa este o obligaţie care tine de
deontologia profesională, iar nu o obligaţie impusă printr-o normă procedurală2.
Prin O.U.G. nr.l38/20003 fost introdus un nou alineat la art.122 C.proc.civ. în
sensul că, dacă în cursul şedinţei de judecată se săvârşeşte o faptă penală, se aplică
dispoziţiile din Codul de procedură penală. În vederea aplicării alineatului 7 urmează
a fi avute în vedere dispoziţiile art.299 Codul de procedura penală4.
Dispoziţia constituţională a art. 130 prevede că, instanţele judecătoreşti dispun
de poliţia pusă în serviciul lor .
Asigurarea ordinii în timpul desfăşurării şedinţelor de judecată este un
imperativ al asigurării funcţionalităţii instanţelor judecătoreşti care se impune în
1
I.Leş, Comentariile Codului..., vol. I, p.352.
2
ibidem
3
Alin.7 al art. 122 a fost introdus prin art. 1 pct.45 din O.U.G. nr.I38 publ. în M.Of. nr.479 din 2
octombrie 2000 (aprobată prin Legea nr.219/2005), fostul alin.(7) devenind alin.(8)
4
Potrivit art.299 c. proc. penală, dacă în cursul şedinţei de judecata se săvârşeşte o fapta prevăzută de
legea penala, preşedintele constata acea fapta şi identifica pe făptuitor. Procesul-verbal întocmit se
trimite procurorului. Alineatul (2) al aceluiaşi articol prevede ca, instanţa daca este cazul poate dispune
arestarea preventivă a învinuitului, iar preşedintele poate emite un mandat de arestare a acestuia.
Despre luarea acestei masuri se face menţiune în încheierea de şedinţa. cel învinuit este trimis de îndată
procurorului împreuna cu procesul-verbal şi cu mandatul de arestare.
104
virtutea unor multiple raţiuni: în instanţă se confrunta interese contradictorii,
hotărârile acestora influenţează starea relaţiilor sociale, ele se iau într-un spaţiu la care
au acces toţi cei interesaţi1 .
Pentru asigurarea liniştii necesare desfăşurării şedinţelor de judecată se
impune ca instanţele de judecată să dispună de forţe de ordine.
2.2.2 Desfăşurarea judecăţii
Potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 106 din Regulament, grefierul va fi

prezent în sala de şedinţă cu jumătate de ora înainte de începerea şedinţei de judecată
pentru a pune la dispoziţie dosarele pentru consultare; acesta se îngrijeşte să fie
ataşate la dosar ultimele acte de procedură sau corespondenţă sosite la registratură.
Grefierul anunţă publicului din sala intrarea completului de judecată.
Deschiderea şedinţei de judecată se face aşa cum am arătat, de către
preşedintele de complet.
Cauzele care se amână fără să comporte discuţii, vor putea fi strigate la
începutul şedinţei în ordinea listei, dacă toate părţile legal citate sunt prezente şi cer
amânarea sau s-a solicitat judecata în lipsă. La cererea părţilor instanţa va putea lăsa
cauza la urma, fixând o anumită ora, când dosarul va fi strigat din nou (art. 101
alin.11 şi 12 din Regulament).
În acest sens, şi art.126 C.proc. civ. prevede că părţile pot cere instanţei la
începutul şedinţei amânarea pricinilor2 care nu sunt în stare de judecată, dacă aceste
cereri nu provoacă dezbateri. Această amânare se poate face şi de un singur judecător.
Din dispoziţia prevăzută în art.126 reiese că amânarea cauzelor se poate face
de un singur judecător la începutul şedinţei numai dacă nu sunt necesare dezbateri.
Cauzele care nu au fost amânate la începutul şedinţei vor fi strigate în ordinea
listei de şedinţă, însă art.125 alin.3 C.proc.civ. că părţile pot cere schimbarea rândului
dacă împricinaţii având pricini fixate înaintea lor nu se împotrivesc.
După referatul cauzei de către grefierul de şedinţa, preşedintele completului

verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare precum şi atunci când
este cazul dacă s-au îndeplinit dispoziţiile legale privitoare la taxa judiciară de timbru
şi timbru judiciar.
La strigarea cauzelor se pot întâmpla trei situaţii:
a) părţile să nu răspundă la apel;
b) numai una din părţi să răspundă;
c) toate părţile să răspundă3.
Potrivit art. 7204 alin 3 c.proc.civ, judecătorii vor verifica efectuarea
procedurilor de citare şi comunicare dispune pentru fiecare termen şi, când este cazul,
vor lua măsuri de refacere a acestor proceduri; precum şi pentru folosirea altor
mijloace ce pot asigura înştiinţarea părţilor pentru înfăţişarea la termen.
Se va dispune de către judecători , refacerea procedurii de citare pentru care s-
a constatat nelegalitatea citării.
1
M.Constantinescu, I.Deleanu, A.Iorgovan, I.Muraru, FI.Vasilescu, I.Vida, Constitutia Romaniei
comentată şi adnotată, Regia Autonoma, Monitorul Oficial, Bucureşti, 1991, p.287.
2
Pentru diferite modele de încheieri de şedinţă se vor vedea Anexele 34-39 p. 159-164
3
G. Tocilescu, Curs de procedură civilă, partea a III a, Bucureşti, Tipografia Gutenburg, Joseph, Gobi,
1893, p.139-140
105
În funcţie de situaţia concretă a fiecărui dosar, preşedintele completului va
dispune amânarea cauzei atunci când exista motive întemeiate, suspendarea cauzei în
cazul în care nici una din părţi nu se prezintă la proces şi nici nu s-a cerut de cel puţin
o parte judecata în lipsă sau va purcede la soluţionarea cauzei.
În ceea ce priveşte amânarea cauzei am dori să subliniem în acest , context că
acestea nu trebuie lăsate la latitudinea părţilor deşi procesul privind soluţionarea
litigiului în materie comercială este guvernat de principiul disponibilităţii.
Totdeauna când se solicita amânarea cauzei aceasta măsură trebuie să fie
dispusă de către judecător numai dacă sunt motive întemeiate deoarece soluţionarea
cauzelor impune celeritate.
Prin celeritate, operativitate sau urgenta se, înţelege soluţionarea proceselor şi
cererilor cât mai aproape de data sesizării instanţei prin evitarea tergiversărilor şi
amânărilor repetate ale acestora1.
Potrivit art. 7206 alin1 C.proc.Civ, procesele şi cererile în materie comercială
se judecă cu precădere. Instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea
drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a
procesului.
Când procedura de citare este legal îndeplinită, judecata chiar şi asupra
fondului, poate continua în şedinţă publică sau în camera de consiliu, în ziua
următoare sau la termene scurte, succesive, date în cunoştinţă părţilor. La aceste
termene instanţa poate stabili, pentru parte sau pentru cel care o reprezintă, îndatoriri
în ceea ce priveşte prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relaţii scrise, raspunsul scris la
interogatoriu comunicat potrivit art. 222, asistarea şi concursul la efectuarea în termen
a expertizelor, precum şi orice alte demersuri necesare soluţionării cauzei.(alin 2).
Pentru motive temeinice, alte termene se vor acorda numai ]n cayul ]n care
judecata nu poate continua potrivit alin 2(alin 3.)
În legătură cu textul de lege menţionat se impun anumite precizări2 :
-dacă o parte are termen în cunoştinţă pentru judecata desfăşurată în şedinţă
publică şi nu este prezent, personal sau prin mandatar, la termenul la care se dispune
judecarea în camenră de consiliu, se impune citarea sa.
- faptul că judecat ase desfăşoară în cameră de consiliu nu înseamnă că şedinţa
este secretă astfel încât să fie aplicabile dispoziţiile art. 121 c.proc.civ.
Pentru eliminarea tergiversării soluţionării cauzelor în procesul civil o
importanţă aparte o are exercitarea cu bună credinţă a drepturilor procedurale.
De aceea considerăm că ori de câte ori intervine abaterea judiciară în cursul
procesului judecătorul trebuie să fie mai prompt în aplicarea dispoziţiilor legale în
materie.
Abaterea judiciară reprezintă o încălcare a obligaţiilor procesuale de către părţi
au alţi participanţi la activitatea judiciara (agenţi procedurali, experţi, martori, etc)3 .
Încălcarea obligaţiilor procesuale poate antrena aplicarea amenzilor judiciare
numai în cazurile anume prevăzute de codul de procedură civilă 4 atât părţilor cât şi
altor participanţi procesuali5.
1
G.Dobrican, Drept procesual civil, Ed. Continent, XXI, Bucureşti, 2003, p60
2
M.Tăbârcă, dreptul..., vol. II,p.310
3
M. Costin In dicţionar de drept procesual civil, p.57-58; G.Antoniu, C.Bulai, Gh.Chivulescu,
Dicţionar juridic penal, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedica, Bucureşti, 1997, p.30-31; I. Leş, Sancţiunile
procedurale în procesul civil roman, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedica, 1988,p.338-339
4
Amenzile judiciare şi despăgubirile sunt reglementate de disp.art.l08 1-1085 C.pr.civ. şi fac parte din
cap. IV1. Capitolul IV1 a fost introdus prin O.U.G. nr.138/2000.
5
I. Leş, Sancţiunile procedurale în procesul civil roman, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1998, p.339-
340.
106
În privinţa părţilor amenda judiciară se aplica cu deosebire în cazul exercitării
unor drepturi procesuale cu rea-credinţa, iar în cazul altor participanţi în situaţia în
care aceştia nu îndeplinesc anumite însărcinări date de instanţă sau în cazul nesocotirii
altor obligaţii procesuale1.
Din cele arătate reiese că în legislaţia internă exista dispoziţii care asigura
soluţionarea cauzelor cu celeritate sau intr-un termen ,,rezonabil", condiţia impusă de
art.6 paragraf l din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului
Referitor la suspendarea judecăţii cauzei, instanţa se va pronunţa în temeiul
dispoziţiilor art.242 alin.1 pct.2 C. proc. civ., respectiv, dacă nici una dintre părţi deşi
legal citate nu se prezintă şi nici nu s-a cerut de cel puţin o parte judecarea în lipsă,
instanţa va suspenda judecata.
Dispoziţiile art. 104 alin.13 din Regulament prevede că în cazul în care nici
una din părţi nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârşitul şedinţei,
când după o nouă strigare în ordinea listei se va proceda conform dispoziţiilor legale.
În situaţia în care cauza nu s-a amânat sau suspendat, instanţa procedează la
soluţionarea acesteia şi in funcţie de complexitatea ei, procesul se poate finaliza intr-o
singura şedinţă sau se desfăşoară de-a lungul mai multor şedinţe2.
În procesele şi cererile în materie comercială, în cursul judecăţii asupra
fondului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea
părţilor. Înţelegerea se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie(art.7207
C.proc.civ)
Judecata poate avea loc şi atunci când o singură parte sau amândouă lipsesc
dar procedura de citare a fost legal îndeplinită şi cel puţin una din părţi a solicitat
judecarea în lipsă.
Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile
închise(art.151 C.proc.civ).
Preşedintele completului va acorda mai întâi cuvântul reclamantului, apoi
pârâtului.
Intervenienţii în cauză vor avea cuvântul în ordinea următoare: intervenientul
accesoriu va avea cuvântul după partea pe care o apără; intervenientul principal va
vorbi după reclamant; chematul în garanţie de către pârât va vorbi după acesta.
Dacă este necesar preşedintele de complet poate da cuvântul părţilor de mai multe ori,
putându-l margini în timp de fiecare data, având însă grijă ca întotdeauna pârâtul să
aibă ultimul cuvânt3.
Dispoziţiile art.l51 Codul de procedura civila permit instanţei de judecată să
repună cauza pe rol în acele situaţii în care, cu ocazia deliberării, constată ca au rămas
împrejurări de fapt sau de drept nelămurite. Repunerea pe rol se poate face în toată
perioada de timp rezervată deliberării, însă ea nu mai este posibilă după pronunţarea
hotărârii deoarece instanţa s-a dezinvestit. În cazul în care s-a dispus repunerea pe rol
a cauzei, instanţa va fixa termenul de judecată fiind obligată să citeze părţile pentru
acest termen4.
1
Ibidem, p.340; a se vedea în acest sens D. C. Florescu, "Sancţiunile procedurale civile", Ed. Paideia,
Bucureşti, 2005, p.389-392.
2
V. M. Ciobanu, op.cit., vol. II, p.1 07.
3
I. Stoenescu, S.Zilberstein, Teoria Generală, p.470.
4
G. Boroi, Codul procedurii civilii, comentat şi adnotat, vol. I, Ed. All Beck, Bucureşti, 200 I, p.339; I
L. Danila, C. Roşu, Drept procesual civil, Editia 4-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p.222-223.
107
2.2.2.1 Prima zi de înfăţişare
Din motive obiective, soluţionarea unei cauze nu se realizează la un singur

termen de judecata, ci la mai multe termene.
Tocmai pentru respectarea altor principii cum ar fi, principiul
contradictorialităţii, legalităţii, dreptului de apărare, adevărului, în numeroase cazuri
procesul privind soluţionarea litigiilor în materie comercială nu se poate finaliza cu
pronunţarea unei hotărâri la primul termen de judecată.
Prima zi de înfăţişare nu trebuie confundată cu primul termen de judecată
deoarece dispoziţiile art. 134 Codul de procedura civilă impun doua condiţii şi anume:
1) părţile să fi fost legal citate şi
2) părţile să poată pune concluzii.
Dacă la primul termen procedura nu este îndeplinită sau, deşi, este îndeplinită,
împrejurare fortuită face ca părţi1e să nu poată pune concluzii, prima zi de înfăţişare
se proroga , până 1a la primul termen când vor fi îndeplinite cele doua condiţii1
După cum reiese din cele arătate prima zi de înfăţişare nu este primul termen
de judecată, însă, daca sunt îndeplinite cumulativ cele doua condiţii, prima zi de
înfăţişare poate fi primul termen de judecata.
Prima zi de înfăţişare are importanta deosebită atât pentru părţi cât şi pentru
instanţa deoarece pe de o parte, legea leagă de acest moment exerciţiul unor drepturi
procesuale ale părţilor, iar pe de altă parte, se conturează cadrul general al dezbaterilor
publice u1terioare2.
Potrivit art.132 alin. l, la prima zi de înfăţişare instanţa va putea da
reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii de chemare în
judecată, precum şi pentru a propune noi dovezi. În această situaţie instanţa dispune
amânarea cauzei şi comunicarea cererii modificate paratului, în vederea depunerii
întâmpinării.
Textul de lege menţionat distinge între doua categorii de cereri şi anume:
cereri de întregire, care au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii de
chemare în judecată şi cereri de modificare, adică cererile prin care reclamantul
urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii iniţiale3.
Alineatul 2 al art.132 prevede patru cazuri în care cererea nu se socoteşte
modificată, neacordându-se termen în acest sens, însă declaraţiile verbale vor fi
consemnate în încheierea de şedinţă. Astfel, cererea de chemare în judecată nu se
socoteşte modificata:
1) când se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
2) când reclamantul măreşte sau micşorează câtimea obiectului cererii;
3) când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4) când înlocuieşte cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau
dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.
Dacă pârătul lipseşte la termenul la care reclamantul face precizările în
temeiul art.132 alin.2 C. proc. civ. nu este necesar să se acorde termen pentru a i se
aduce la cunoştinţă aceste precizări, însă dacă procesul este în stare de judecată şi
pârâtul nu este prezent instanţă va dispune amânarea cauzei şi comunicarea către pârât
a precizărilor reclamantului4.
1
I. Stoenescu, G.Porumb, op.cit. p.246.
2
I.Leş, Tratat ... , p.388.
3
ibidem
4
Trib. Sup., Dec. de 'indr.nr.33/1961 'in Culegere de decizii de îndrumare 1952-1965, p.271; I. Leş,
Tratat... , p.389. ..
108
Sub aspect probatoriu importanţa primei zi de înfăţişare constă în faptul că:
reclamantul poate propune noi probe pe care nu le-a arătat în cererea de chemare în
judecată, iar în cazul în care pârâtul nu este reprezentat sau asistat de avocat,
preşedintele de complet îi va pune în vedere, la prima zi de înfăţişare, sa arate
excepţiile, dovezile şi toate mijloacele sale de apărare care vor fi consemnate în
încheierea de şedinţă
2.2.3 Activitatea ulterioara şedinţei de judecată
În cazul în care preşedintele completului de judecată a declarat dezbaterile

închise într-o cauză urmează deliberarea, pronunţarea şi redactarea hotărârii în
termenul legal prevăzut de lege.
În cazul în care judecata s-a amânat va fi întocmita de către grefier încheierea
de şedinţă în care se trec toate cele petrecute la acel termen.
În realitate, încheierea de şedinţă este "in mic o hotărâre", însă trebuie să
cuprindă toate cele trei părţi ale unei hotărâri, respectiv, practicaua, considerentele şi
dispozitivul1.
Încheierea de şedinţă este semnata de judecători şi grefieri şi trebuie să fie în
forma rezumativă, oglinda celor petrecute în şedinţă de judecată2.
Încheierile care preced hotărârea se numesc încheieri premergătoare şi sunt
clasificate în încheieri preparatorii şi încheieri interlocutorii3.
Încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanţa de judecată ia unele
măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, pregătind darea hotărârii, fără însă a
se anticipa soluţia. Măsurile luate de instanţa prin încheierile preparatorii nu rezolva
aspecte legale de fondul cauzei; instanţa nu este legată de aceste măsuri astfel că,
poate reveni asupra lor atunci când mai buna administrare a justiţiei o impune. Au
caracter preparatoriu încheierea de amânare a dezbaterilor, încheierea de repunere pe
rol, încheierea prin care sunt încuviinţate probele'4.
Încheierile interlocutorii sunt acelea prin care instanţa rezolvă un aspect al
procesului, o anumită împrejurare de fapt sau de drept a pricinii, lăsând să se
întrevadă soluţia procesului.
Încheierea interlocutorie leagă instanţa astfel că, aceasta nu mai poate reveni
asupra ei. Au caracter interlocutoriu încheierea de admitere în principiu a unei cereri
de intervenţie, încheierea de admitere în principiu procesele de partaj, încheierea prin
care instanţa s-a pronunţat asupra unei excepţii procesuale.
Deosebirea dintre cele doua categorii de încheieri. are o importanta practica şi
anume, aşa cum am arătat, încheierea preparatorie nu leagă instanţa care poate reveni
asupra măsurii luate, pe când încheierea interlocutorie ca şi o hotărâre leagă instanţa
care nu mai poate reveni asupra ei, iar la pronunţarea hotărârii problema de drept ce a
fost soluţionată prin încheierea interlocutorie, este considerata definitiv rezolvată.
În ceea ce priveşte importanta încheierii de şedinţă reţinem doua aspecte şi
anume:
1) hotărârea pronunţata de către instanţă se da numai pe baza materialului
probator cercetat in contradictoriu in şedinţa de judecată şi a concluziilor puse de
părţi, acestea oglindindu-se în încheiere;
1
I.Stoenescu, Gr.Porumb, op.cit., p.249
2
Ibidem.
3
O.Ungureanu, Actele de procedura In procesul civil (la instanţa de fond), ediţia a III-a, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 2000, p.110
4
G. Boroi, Drept..., p.224; L. Danila, c. Roşu, op.cit.p.224.
109
2) încheierea de şedinţă permite să se verifice în cadrul controlului judiciar
dacă instanţa de judecată a fost constituită potrivit legii, dacă procedura de citare a
fost legal îndeplinită, dacă părţile au fost. prezente şi au pus concluzii cu respectarea
ordinii legale a dezbaterilor.
110
3 Probele
3.1 Consideraţii generale. Definirea noţiunii de probe.
În procesul civil/comercial probele au o importanţă hotărâtoare deoarece cu

ajutorul lor părţile stabilesc în faţa instanţei de judecată faptele din care izvorăsc
drepturile ce le sunt contestate. Prin mijlocirea probelor ce se administrează în faţa
instanţei, părţile stabilesc faptele din care izvorăsc drepturile ce le sunt contestate şi
din realitatea cărora judecătorii desprind în cele din urmă existenţa drepturilor în
litigiu1.probele se află în strânsă legătură cu adevărul, iar stabilirea adevărului este
esenţială în formarea intimei convingeri a judecătorului2.
Formarea convingerii intime a judecătorului cu privire la realitatea stării de
fapt, pe care trebuie să o stabilească şi pe baza căreia trebuie să-şi întemeieze
hotărârea ce o va pronunţa, depinde atât de corecta şi completa desfăşurarea a
probaţiuni, cât şi de valoarea probelor administrate3.
În literatura juridică, noţiunea de probă este folosită în mai multe sensuri4.
Intr-un sens mai larg, prin probă se înţelege acţiunea de stabilire a existenţei
sau inexistenţei unui anumit fapt, mijlocul legal prin care se poate stabili faptul care
trebuie dovedit, rezultatul realizat prin folosirea mijloacelor de probă.
Într-un sens mai restrâns, prin probă se înţelege fie mijlocul legal prin care în
cauzele supuse judecăţii se poate ajunge la dovedirea unui fapt, fie faptul probator,
adică un fapt material care odată ce a fost dovedit printr-un mijloc de probă este
folosit la rândul său pentru a dovedi un alt fapt determinant în soluţionarea cauzei.
Sub aspect terminologic, sinonimul termenului „probă” este „dovadă”.
3.2 Subiectul, obiectul şi sarcina probei.
 Subiectul probei este judecătorul deoarece proba se administrează în proces

tocmai pentru ca acesta să-şi formeze convingerea intimă. Intima
convingere a judecătorului în materia probelor din cadrul procesului civil/
comercial constă în îndatorirea legală a acestuia de a afla adevărul obiectiv
prin aplicarea metodei dialectice în cercetarea probelor.
 Obiectul probei constă în anumite fapte afirmate de parte şi care urmează a fi
investigate pentru a se putea constata dacă sunt sau nu reale. Cu alte cuvinte,
obiectul probei poartă denumirea de fapt de dovedit sau altfel spus fapt
pretins în sprijinul cererii formulate de către solicitant5.
 Potrivit art. 1169 c.civ., cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie
să o dovedească. Cu alte cuvinte, în cursul procesului sarcina probei se
deplasează de la o parte la alta în funcţie de cine a invocat
pretenţia/excepţia.
3.3 Reguli generale de admisibilitate, administrare şi apreciere a probelor
1
A.Ionaşcu, Probele în procesul civil, ed. Ştiinţifică , Bucureşti, 1965, p5;
2
S. Cristea, Proba dreptului. Sisteme probatorii, Buletinul casaţiei, nr.4, ed. ALL Beck, p.66
3
ibidem
4
V.Negru, D.Radu, drept procesual civil, Ed,didactică şi pedagogică, Bucureşti, p. 133; V:M.Ciobanu,
op cit, vol. II. P147; I.Stoenescu, S.Zilberstein, op cit, p 334; A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoria
generală d a dreptului civil, Bucureşti, 1980, p517
5
P.Cosmovici (coordonator) tratat de drept civil, vol.I, Partea generală, ed. Academiei RSR, Bucureşti,
1989, p.289.
111
În procesul civil/comercial provele, de regulă sunt propuse de către părţi însă
instanţa trebuie mai întâi să analizeze admisibilitatea lor.
După ce probele au fost admise urmează administrarea probelor iar în final
aprecierea lor.
Pentru ca instanţa să încuviinţeze proba propusă trebuie ca aceasta să
îndeplinească cumulativ următoarele condiţii1.
1. proba să fie legală, adică să nu contravină legii materiale sau
procesuale
2. proba să fie verosimilă, adică să tindă la dovedirea unor fapte reale;
3. proba să fie pertinentă, ceea ce înseamnă că proba propusă trebuie să
aibă legătură cu obiectul procesului;
4. proba să fie utilă, proba este inutilă când tinde la dovedirea unor fapte
incontestabile;
5. proba să fie concludentă, adică proba trebuie să aibă aptitudinea de a
ajuta la rezolvarea pricinii de către instanţa de judecată.
Administrarea probei implică propunerea probei, încuviinţarea ei, şi
administrarea propriu-zisă2.
Propunerea probelor se fac atât de către reclamant cât şi de către pârât.
După ce probele au fost puse în discuţia părţilor, instanţa se pronunţă asupra
încuviinţării lor printr-o încheiere. Încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra
probelor este o încheiere preparatorie care nu leagă instanţa, astfel încât aceasta poate
reveni asupra unei probe încuviinţate, însă trebuie să motiveze de ce administrarea
probei nu mai este utilă cauzei.
Administrarea probelor se face în faţa instanţei de judecată, dacă legea nu
dispune altfel(art.169 alin 1 c.proc.civ.).3
Administrarea propriu-zisă a probelor presupune trei reguli cu caracter general
şi anume4: probele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra
fondului(art.167 alin 2 c.proc.civ.); dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe
cât cu putinţă în acelaşi timp(art.167 alin 3 c.proc.civ.); administrarea dovezilor se va
face în ordinea stabilită de instanţă(art.168 alin 2 c.proc.civ.).
Aprecierea probelor este o operaţiune logico-juridică de selectare a probelor şi
de evaluare a importanţei lor pentru dezlegarea pricinii înfăptuită de către judecător
potrivit intimei lui convingeri în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale5.
3.4 Mijloacele de probă
3.4.1 Înscrisurile
A. Noţiune
Prin înscris se înţelege orice declaraţie despre un act sau un fapt juridic, făcută
prin : scriere cu mâna, dactilografiere, ori imprimare cu orice literă sau sistem de
scriere, pe hârtie sau pe orice alt material: sticlă, lemn, metal, pânză, telex, telefax
etc6.
1
V:M.Ciobanu, op cit, vol. II. P147; A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoria generală a dreptului civil,
Bucureşti, 1980, p517
2
I.Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol.I, ed. Serva sat, ed. aIVa, 2004, p.256; V.Negru, D.Radu,
op.cit. 140-143.
3
În cazul în care probele s-au administrat prin comisie rogatorie, se întocmeşte de către grefier adresa
cu conţinutul de la Anexa 33 p. 158
4
A.Ionaşcu op.cit. p.74-75
5
M.Duţu, op.cit. p.54
6
S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, drept comercial, ed.a IIIa , Ed.Oscar print, 2002, p.419
112
B. Înscrisul autentic
Potrivit art. 1171c.civ, înscrisul autentic este acela care s-a făcut cu
solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în
locul unde s-a încheiat actul.
Autentificarea îşi produce efecte din momentul în care notarul public a luat
consimţământul părţilor şi aceste au semnat1.
Din categoria înscrisurilor autentice fac parte:
- actele notariale
- hotărârile organelor jurisdicţionale
Înscrisul autentic prezintă mai multe avantaje, şi anume2:
- fac dovada datei până la înscrierea în fals;
- se bucură de prezumţia de valabilitate, proba contrarie revenind celui care
îl contestă;
- când prin înscris sunt contestate obligaţii şi acestea au ajuns la scadenţă,
înscrisul are putere de titlu executoriu putând fi pus în executare fără a mai
fi necesară sesizarea instanţei;
- face dovada, până la înscrierea în fals cu privire la constatările personale
ale notarului public făcute în limitele atribuţiilor sale.
C. Înscrisurile sub semnătură privată
Prin înscrisuri sun semnătură privată se înţelege orice înscris semnat de parte
sau părţile de la cere emană3.
Semnătura părţilor este condiţia necesară şi suficientă cerută pentru validitatea
înscrisurilor sub semnătură privată4.
În afară de semnătura părţilor, anumite înscrisuri sub semnătură privată trebuie
să îndeplinească şi alte condiţii: formalitatea multiplului exemplar şi menţiunea „bun
şi aprobat”.
Potrivit art. 1179 alin 1 C.proc. civ, actele sub semnătură privată care cuprind
convenţii sinalagmatice nu sunt valabile dacă nu s-au făcut în atâtea exemplare
originale câte părţi sunt cu interese contrarii.
În literatura de specialitate şi practica judiciară s-a stabilit că nu este necesară
formalitatea dublului exemplar în materie comercială, exceptându-se cazurile în care
legislaţia comercială cere întocmirea actului în scris5.
Actul sub semnătură privată prin care o parte se obligă către alta a-i plăti o
sumă de bani sau o câtime oarecare, trebuie să fie făcută în scris în întregul lui de
acela care l-a subscris, dau cel puţin acesta, înainte de a subsemna să adauge la
sfârşitul înscrisului cuvintele „bun şi aprobat” arătând întotdeauna în litere suma sau
câtimea lucrurilor şi apoi să semneze.
Deoarece menţiunea „bun şi aprobat” se referă la înscrisurile sub semnătură
privată întocmite pentru a constata obligaţii unilaterale, scopul art. 1180 alin 1 C.Civ.
este, tocmai acela de a proteja debitorul împotriva abuzului creditorului care ar abţine
o semnătură în alb.
Forţa probantă a înscrisului sub semnătură privată rezultă din însăşi semnătura
părţilor.
3.4.2 Mărturia sau proba testimonială
1
A.Pop, GH.Beleiu, Drept civil, Teoria generală a dreptului civil, Bucureşti, 1980, p517
2
L. Giosan, Fl. Măgureanu, Drept civil, Prouniversitaria, Bucureşti, 2005, p.91
3
S. Angheni, M.Volonciu, C.Stoica, op.cit., ed.a IIIa , Ed.Oscar print, 2002, p.421
4
ibidem, p.421
5
ibidem, p.422
113
Mărturia este relatarea făcută de o persoană în faşa instanţei de judecată cu
privire la fapte sau acte litigioase săvârşite în trecut, despre care are cunoştinţă
personală1.
În ceea ce priveşte admisibilitatea probei testimoniale trebuie să se facă
distincţie între dovedirea faptelor juridice şi dovedirea actelor juridice.
Dispoziţiile codului civil nu limitează posibilitatea dovedirii faptelor juridice,
prin proba testimonială, însă posibilitatea dovedirii actelor juridice prin dispoziţiile
martorilor este reglementată de art. 1191-1198 C.Civ.
Puterea doveditoare a probei cu martori este lăsată la aprecierea judecătorului,
acesta fiind suveran în aprecierea probelor care îl ajută la formarea convingerii sale
intime.
3.4.3 Mărturisirea(recunoaşterea)
Mărturisirea este recunoaşterea de către o persoană a unui fapt pe care o altă

persoană îşi întemeiază o pretenţie sau o apărare şi care este de natură să producă
consecinţe juridice împotriva autorului ei2.
Potrivit art.1204 C.Civ, se poate opune unei părţi mărturisirea ce a făcut sau
înaintea începerii judecăţii, sau în cursul judecăţii. Din dispoziţiile legale menţionate
rezultă că mărturisirea poate fi extrajudiciară sau judiciară.
Mărturisirea extrajudiciară este făcută în afara judecăţii procesului în care este
folosită şi poate fi scrisă sau verbală3.
Mărturisirea judiciară este făcută înaintea instanţei de judecată care judecă
procesul în cere urmează a fi folosită ca mijloc de probă4.
Mărturisirea are aceeaşi valoare probantă ca şi celelalte mijloace de probă, ea
putând fi combătută prin dovada contrară.
3.4.4 Prezumţiile
Potrivit art. 1199 C.civ. prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau judecătorul
trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut.
Prezumţiile sunt mijloace de la dovada care nu rezultă din probe directe, ci
dintr-un raport între faptele constate în proces şi faptele necunoscute ce formează
concluzia necesară pentru dezlegarea procesului prin folosirea inducţiei şi deducţiei.
În cazul prezumţiilor, instrumentul de cercetare este inteligenţa judecătorului 5, el
făcând un dublu raţionament6.
Astfel, mai întâi din cunoaşterea probelor directe judecătorul induce, printr-un
prim raţionament existenţa în trecut a unui fapt vecin şi conex cu faptul generator de
drepturi, iar, apoi din cunoaşterea faptului vecin şi conex, induce existenţa faptului
generator de drepturi, datorită legăturii de conexitate dintre cele două fapte.
3.4.5 Expertizele judiciare
1
ibidem p.424
2
A. Ionaşcu, op.cit. p.255
3
M. Tăbârcă, Drept..., vol. I. p. 584
4
V. Negru, D. Radu, op.cit. p.177
5
P. Vasilescu, op. cit, vol. III, p.706
6
A.Ionaşcu, op.cit. p.286
114
Expertizele judiciare1 sunt mijloace de probă constând într-un raport de
expertiză ce cuprinde constatările unor specialişti privind anumite acte sau fapte
juridice2.
Potrivit art. 200 alin 1 C.proc.civ., când pentru lămurirea unor împrejurări de
fapt instanţa consideră necesar să cunoască părerea unor specialişti, va numi la
cererea părţilor ori din oficiu, unul sau trei experţi stabilind prin încheiere punctele
asupra cărora ei urmează să se pronunţe şi termenul în care ei să efectueze expertiza.
Astfel, expertul numit în conformitate cu dispoziţiile legale aduce prin raportul de
expertiză lămuriri concrete, ştiinţifice, documentate privind împrejurările de fapt care
formează obiectul litigiului. Obiectivele expertizei sunt fixate de către judecător sau la
cererea părţii interesate3.
Asemănător celorlalte mijloace de probă şi concluziile raportului de expertiză
constituie numai elemente de convingere fiind lăsate la libera apreciere a
judecătorului.
3.5 Aplicarea probelor în dreptul comercial
De regulă, obligaţiile comerciale se dovedesc cu aceleaşi mijloace de probă ca

şi obligaţiile civile însă specificul obligaţiilor comerciale determină şi un anumit
specific al condiţiilor de probă a drepturilor subiective ce izvorăsc din raporturile
comerciale4.
În materie comercială domină principiul libertăţii depline a probaţiunii
obligaţiilor comerciale astfel că, se admite orice mijloc de probă, cu excepţiile
prevăzute prin dispoziţiile cu caracter special5.
În dreptul comercial regulile prevăzute de art.1191 alin 1 şi 2 sunt înlăturate
faţă de principiul enunţat şi faţă de dispoziţiile art. 46.C.Com. Potrivit art. 46.C.Com
obligaţiile comerciale se probează cu martori, de câte ori autoritatea judecătorească ar
crede că trebuie să admită proba testimonială şi aceasta chiar în cazurile prevăzute de
art.1191 C.civ. Cu alte cuvinte, în dreptul comercial se poate admite proba cu martori
în lipsa unui înscris şi împotriva unui act scris oricare ar fi valoarea litigiului. În
aprecierea probei, judecătorul este suveran, putând să încuviinţeze sau nu această
probă, insă în această din urmă situaţie va trebui să motiveze inutilitatea ei6.
Cu toate acestea, art.55 C.com dispune că proba testimonială nu poate fi
admisă când legea comercială cere proba prin înscris, decât în cazurile în care proba
este permisă şi de codul civil.
Regimul probator reglementat de art.46 C.com este aplicabil şi actelor juridice
încheiate de necomercianţi. Astfel , potrivit art.56C.com, dacă un act este comercial
numai pentru una din părţi, toţi comercianţii sunt supuşi în ce priveşte acest act, legii
comerciale, afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În litigiile comerciale ca şi în cele civile, sarcina probei revine
reclamatului(art.1169 C.civ).
3.5.1 Înscrisurile specifice dreptului comercial.
În materie comercială pot fi folosite, alături de mijloacele de probă

caracteristice dreptului comun şi anumite înscrisuri specifice activităţii comerciale şi
1
A se vedea anexele 19-23 p.144-148
2
S. Angheni, M.Volonciu; C.Stoica, op.cit., p.427
3
4
O.M. Corsiuc, Drept Comercial român, Ed. Fundaţiei România de Mâine, 2005, p 256.
5
6
I.N.Finţescu, Curs de drept comercial, Vol.I, Bucureşti 1929, p 374; G.Boroi, Codul…P.393-394
115
anume: facturile acceptate, corespondenţa comercială, telegramele, registrele
comerciale, precum şi mijloacele moderne de comunicare(telex şi telefax,
înregistrările electronice),
a). Factura acceptata. Factura comercială este un înscris sub semnătură privată
prin care este constatată executarea unei operaţiuni comerciale1.
Emiterea unei facturi este legată, de regulă, de operaţiunile de vânzare
cumpărare; ea se întocmeşte de vânzător şi se trimite expeditorului2.
Factura se întocmeşte în dublu exemplar, un exemplar se trimite/se înmânează
cumpărătorului odată cu marfa.
Ca orice înscris sub semnătura, factura,face dovada deplină împotriva
emitentului şi în favoarea destinatarului ei3, însă dacă factura este acceptata de către
destinatar" (cumpărător), ea face dovada şi în favoarea emitentului (vânzător)4.
Acceptarea poate fi expresă, atunci când factura este semnată de către
cumpărător şi tacită, când rezultă din comportamentul cumpărătorului, cum ar fi:
revânzarea mărfii, efectuarea plăţi etc.
Tăcerea cumpărătorului nu echivalează cu acceptarea tacită a facturii.
Nu este exclusă însa posibilitatea ca, prin contractul încheiat, părţile să
convină ca tăcerea cumpărătorului să constituie acceptare, dacă într-un anumit termen
de la primirea facturii, acesta nu face nici o obiecţie5.
b). Corespondenţa comercială. Prin corespondenţă comercială se înţelege
orice fel de scrisori, telegrame etc., schimbate între comercianţi şi între aceştia şi
clientela lor, adică expediate şi primite6.
Corespondenţa comercială face parte din categoria înscrisurilor sub semnătură
privată şi face dovada împotriva aceluia de la care emana; de aceea aceste înscrisuri
trebuie să fie semnate de comerciantul de la care emană.
Particularitatea acestui mijloc de proba se regăseşte în art. 25 din Codul
Comercial potrivit căruia, comerciantul este obligat a copia din registrul special şi
după ordinea zilei toate scrisorile ce le trimite; cu alte cuvinte, forţa probantă a acestui
mijloc de proba o are nu numai originalul scrisorii, ci şi copia ei păstrata în registrul
copier. Copiile de pe corespondenţa trimisă pot să servească ca proba atât în favoarea
comerciantului, cât şi în favoarea celui care a negociat cu el7.
Este de reţinut că, potrivit dispoziţiilor legale, copia scrisorii/telegramei poate
face dovada numai asupra conţinutului nu şi asupra faptului ca scrisoarea/telegrama a
fost trimisa.
c). Telegramele. Telegrama este o comunicare a unei manifestări de voinţă
transmisă la distanta de către o persoana altei persoane prin intermediul oficiului
telegrafo - poştal. Caracteristica telegramei constă în faptul că, persoana căreia îi este
trimisă telegrama, primeşte de fapt un înscris care cuprinde conţinutul comunicării, şi
nu înscrisul original predat de persoana care a trimis telegrama oficiului telegrafo..-
poştal.
Potrivit art.47 C. com. telegrama face proba ca înscris sub semnătura privată
când originalul este subscris de însăşi persoana arătată în ea ca trimiţătorul ei.
1
St. D Carpenaru, Drept comercial roman, Ed. All BecK, Bucureşti, 1998, p.364.
2
ibidem, p 364
3
I.L. Georgescu, Dreptul comercial roman general al obligaţiilor comerciale. Probele. Contract de
vânzare-cumpărare comercială, lucrarea revăzuta, completata şi adusa la zi de L. Băcanu, Ed. Lumina
Lex, Bucureşti, 1994, p. 83.
4
St. D Carpenaru, op.cit. p.365
5
Sergiu Deleanu, Probele in dreptul comercial in Revista de drept comercial nr.2/1992, p. 40.
6
S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op.cit. p.429.
7
Vezi nota in Codul Comercial adnotat, Ed. Tribuna, Craiova, p.85.
116
Este normal ca telegrama sa aibă forţă probanta a unui înscris sub semnătură
privată din moment ce originalul semnat de persoana care a trimis-o se afla depus la
oficiul telegrafo - poştal.
Dispoziţiile art. 49 C. com. stabilesc ca prin telegrama se poate transmite şi o
împuternicire sau consimţământ pentru care este necesara forma solemnă, însă pentru
aceasta se cere ca semnătura originalului telegramei să fie autentificată în condiţiile
legii.
Data telegramei stabileşte până la proba contrarie, ziua şi ora la care ea a fost
expediată de către oficiul telegrafo - poştal (art.47, alin. 3, C.com.).
În caz de eroare, schimbare sau întârziere în transmiterea unei telegrame, se
aplica principiile generale asupra culpei, însă transmiţătorul este în afara oricărei
culpe, daca s-a îngrijit să colaţioneze telegrama în condiţiile stabilite de regulamentele
telegrafo - poştale (art.48, C. com.).
d). Registrele comerciale. Printre obligaţiile profesionale ale comercianţilor,
legea prevede şi pe aceea de a ţine o evidenta a activităţii comerciale. Aceasta
evidenţă poate fi ţinută prin intermediul registrelor comerciale care au, pe lângă
funcţiile de cunoaştere, evidenţa şi control şi o funcţie probatorie. Registrele
comerciale obligatorii sunt: registrul - jurnal, registrul - inventar, registrul copier şi
registrul cartea - mare1 .
Potrivit art. 50, alin.1, C. com, registrele comercianţilor ţinute în regulă, pot fi
folosite ca mijloace de probă injustiţie pentru fapte şi chestiuni de comerţ.
Deşi in articolul menţionat se prevede ca registrele"regulat ţinute pot face
proba" în favoarea comerciantului, textul de lege arătat nu prevede valoarea probantă
a registrului unui comerciant în caz de litigiu cu un necomerciant. În aceasta situaţie,
registrul comerciantului nu face dovada împotriva necomerciantului (art.ll83 C. civ.)
dar are o forţă probanta împotriva comerciantului (art.1184 C. civ.). .
Pentru ca registrele comerciale să aibă forţă probanta atât în favoarea
comerciantului cat şi împotriva lui, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii,
şi anume: registrele sa fie obligatorii2 ;registre1e să fie ţinute în conformitate cu
dispoziţiile legale; litigiul să fie între comercianţi.
Referitor la folosirea registrelor comerciale ca mijloace de proba, Codul
comercial reglementează doua modalităţi respectiv, comunicarea . registrelor
comerciale şi înfăţişarea registrelor comerciale.
Comunicarea registrelor poate fi ordonată de către instanţă, la cererea părţii, în
anumite situaţii: în materie succesorală, comunitate de bunuri, societăţi şi în caz de
faliment (art.30 C. com.).
Înfăţişarea registrelor poate fi ordonată de către instanţa la cererea unei părţi
sau din oficiu, pentru a se extrage din ele numai ceea ce este privitor la litigiu (art.32
C. com.).
e) Mijloacele moderne de comunicare. Datorita avantajelor pe care le prezintă
telexul, telefaxul şi înregistrările electronice, acestea au pătruns şi în activitatea
comercială, contribuind atât la rapiditatea efectuării operaţiunilor specifice
comercianţilor, cât şi la perfectarea raporturilor juridice dintre aceştia.
Telexul reprezintă un sistem mixt de telefonie şi telegrafie, care foloseşte prin
comutare acelaşi circuit de transmisie3.
1
G. Boroi, Codul ..., p. 380.
2
În acest se vezi notele la art.50 ,din Codul comercial adnotat(1994), p.110.
3
V.Breban, Dicţionar general al limbii române, Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, 1988, p 1050
117
Telefaxul reprezintă metode de transmitere a textelor, desenelor şi
fotografiilor etc., pe liniile de comunicaţie telefonice1.
Cu toate că procedeul de transmitere este diferit, destinatarul primeşte un
înscris care cuprinde conţinutul comunicării astfel ca, situaţia este asemănătoare
telegramei; forţa probantă a celor două mijloace moderne de comunicare este
asimilată cu cea a telegramei şi deci, pot fi folosite ca înscrisuri sub semnătură
privată2.
În dreptul comerţului internaţional, cerinţa formei scrise se consideră
îndeplinită dacă elementele contractului de comerţ exterior rezultă dintr-o comanda şi
o confirmare de comandă, ambele scrise, sau dintr-o ofertă şi din acceptarea ofertei
realizate, printr-un schimb de scrisori, telegrame, telexuri3.
Înregistrările electronice4 sunt folosite tot mai frecvent în activitatea
comercianţilor; daca la început înregistrările electronice erau folosite numai în
contabilitate, în prezent sunt folosite şi în activitatea bancară, fiind consacrate de
legiuitor.5
În literatura de specialitate nu exista un punct de vedere unitar în ceea ce
priveşte forţa probantă a înregistrărilor electronice. Într-o opinie s-a considerat că
înregistrările electronice nu pot fi asimilate înscrisurilor sub semnătură privata, ci pot
fi considerate un început de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumţii
simple6.
Într-o alta opinie s-a arătat că din punct de vedere probatoriu, înregistrările
electronice pot fi asimilate înscrisurilor sub semnătură privata şi pot fi considerate un
început de dovada scrisa sau pot avea valoarea unei prezumţii simple7.
În ceea ce ne priveşte, considerăm că forţa probantă a înscrisului în forma
electronică este dată de Legea nr. 455/2000 privind semnătura electronică8.
Potrivit art.4, pct.2 din Legea nr. 455/2000, înscrisul în formă electronică
reprezintă o colecţie de date în formă electronică între care există relaţii logice şi care
redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaţie inteligibilă, destinate a fi
citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar.
În privinţa condiţiilor şi a efectelor art.5 din Legea nr455/200l, asimilează cu
înscrisul sub semnătură privată, acel înscris în formă electronică căruia i s-a
încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă 9 bazata pe un
1
St.Carpenaru, op.cit. p371
2
ibidem, p.371-372
3
B. Ştefănescu, I. Rucăreanu, Dreptul comerciantul internaţional, Ed. Didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1983, p.l12.
4
A se vedea M. Fodor, "Înscrisurile în forma electronica - mijloace de probă în procesul civil",
Curierul Judiciar. 6/2005, p. 77-91.
5
O.M.Corsiuc, op.cit., p.260
6
S. Angheni, M. Volonciu, C. Stoica, op.cit. p.431
7
O.M.Corsiuc, op.cit., p.260
8
A se vedea m acest sens, V. M. Ciobanu, G. Boroi, op. cit. Ed. a II-a, p.244-245, M. Tăbârcă, Drept…,
vol.I, Ed. Universul Juridic, p.534-535
9
Art.4 pct.3 din Legea nr.455/2001 dispune ca, semnătura electronica reprezintă date în formă
electronică, care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în forma electronică şi care servesc ca
metodă de identificare; art.4 pct.4 prevede ca, semnătura electronică extinsă reprezintă acea semnătura
electronica care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este legata în mod unic de semnatar; b)
asigura identificarea semnatarului; c) este creata prin mijloace controlate exclusiv de semnatar; d) este
legata de datele in forma electronica la care se raportează în aşa fel încât orice modificare ulterioara a
acestora este identificabila.
118
certificat calificat1 nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv şi generată cu
ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice2.
Înscrisul în forma electronică, căruia i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat
logic o semnătura electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are acelaşi
efect ca actul autentic între cei care l-au subscris şi între cei care le reprezintă
drepturile (art.6 ).
În cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiţie de
probă sau de valabilitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplineşte
aceasta cerinţă dacă i s-a încorporat, ataşat sau i s-a asociat logic o semnătura
electronică extinsa, bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui
dispozitiv securizat de creare a semnăturii(art. 7).
În cazul în care una dintre părţi nu recunoaşte înscrisul sau semnătura, instanţa
va dispune întotdeauna ca verificarea să se facă prin expertiza tehnice de specialitate.
În acest scop, expertul sau specialistul este dator să solicite certificate calificate,
precum şi orice alte documente necesare, pentru identificarea autorului înscrisului, a
semnatarului sau a titlului de certificat (art.8).
1
Conform art.4 pct.12 din Legea menţionata, certificatul calificat este acel certificat care îndeplineşte
condiţiile prevăzute de art.18 şi care este eliberat de un furnizor de servicii de certificare ce satisface
condiţiile prevăzute de art.20.
2
Art.4 pct. 7 şi 8 din Legea nr.455/200 1 prevăd ca, dispozitiv de creare a semnăturii electronice
reprezintă software şi/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementă datele de creare a
semnăturii electronice; dispozitivul securizat de creare a semnăturii electronice este acel dispozitiv de
creare a semnăturii electronice care îndeplineşte următoarele condiţii: a) datele de creare a semnăturii
utilizate pentru generarea acesteia să apară numai o singură dată şi sa poată fi asigurată
confidenţialitatea acestora; b) datele de creare a semnăturii, utilizate pentru generarea acesteia să nu
poată fi deduse; c) semnătura să poată fi protejată împotriva falsificării prin mijloacele tehnice
disponibile la momentul generării acesteia; d) datele de creare a semnăturii sa poată fi protejate în mod
efectiv de către semnatar împotriva utilizării acestora de către persoane neautorizate; e) să nu modifice
datele în forma electronica care trebuie să fie semnate, şi nici sa nu împiedice ca acestea să fie
prezentate semnatarului înainte de finalizarea procesului de semnare.
119
4 Etapa deliberării şi pronunţării hotărârilor judecătoreşti
4.1 Deliberarea şi pronunţarea hotărârii
Deliberarea reprezintă operaţia în cadrul căreia judecători stabilesc soluţia care

urmează să fie pronunţată cu peivire la litigiul dintre părţi1.
În cazul în care, cu ocazia deliberării, judecătorul sau judecătorii constată
nelămurite unele aspecte de fapt sau de drept, pricina va fi repusă pe rol şi se va
dispune citarea părţilor pentru termenul acordat.
Încheierea de repunere pe rol trebuie motivată arătându-se împrejurările de
fapt şi de drept care vor fi puse în discuţia părţilor la termenul acordat.
După încheierea dezbaterilor judecătorii deliberează în secret asupra fiecărei
soluţii, fie în şedinţă, fie în camera de consiliu.
Este de reţinut că deliberarea este secretă indiferent dacă se face în şedinţă sau
Camera de Consiliu.
În cauzele mai puţin complicate, deliberarea are loc, în şedinţă, însă se va
respecta secretul deliberării.
În celelalte cazuri deliberarea se face în Camera de Consiliu. Este posibil ca
pronunţarea hotărârii să nu aibă loc la data dezbaterii. În această situaţie pronunţarea
se va amâna cu cel mult 7 zile. Termenul de 72 zile prevăzut de art.260 C. proc. civ.,
este un termen relativ astfel că, nerespectarea lui nu atrage nulitatea hotărârii.
În ceea ce priveşte procedura deliberării trebuie să facem distincţie între
deliberarea de către completul de judecată format dintr-un singur judecător şi
deliberarea de către completul de judecată format din mai mulţi judecători.
În prima situaţie, deliberarea nu ridică nici o problemă de ordin procedural,
deoarece judecătorul unic sau preşedintele completului de judecată, după încheierea
dezbaterilor, se retrage în Camera de Consiliu unde deliberează în secret asupra
soluţiei fiecărei cauze.
Referitor la a doua situaţie - completul este format din mai mulţi judecători -
după terminarea dezbaterilor completul de judecată se retrage în camera de consiliu
pentru deliberare.
După deliberare preşedintele completului adună părerile judecătorilor
începând cu cel mai nou în funcţie, el pronunţându-se cel din urmă.
În practica judiciară expresia preşedintele completului "adună" părerile
judecătorilor înseamnă preşedintele completului "ascultă" părerile judecătorilor.
Din dispoziţia art.256 alin.2 C. proc. civ., rezultă că preşedintele completului
este obligat să se pronunţe cel din urmă.
Este firească această soluţie, deoarece asigură imparţialitatea fiecărui
judecător şi înlăturarea unei posibile influenţe pe care ar putea să o exercite
preşedintele completului ca urmare a experienţei şi autorităţii sale3.
În cazul în care nu se poate întruni majoritatea legală, pricina se va judeca din
nou în complet de divergenţă, în aceeaşi zi sau în cel mult 5 zile (art.257 alin.! C.
proc. civ.).
Alineatul 2 prevede că la instanţele de fond, părerile vor trebui să fie totdeauna
motivate înainte de judecarea divergenţei, afară de cazul când judecata se face chiar în
ziua când s-a ivit divergenţa.
1
Curtea de Apel Galaţi, sectia civilă; I.Leş. Dicţionar de drept civil, p.188.
2
Gr. Porumb, op.cit., I, p 515; O. Ungureanu, op.cit., p 213.
3
I.Leş, Comentariile…, Vol.I, p. 578
120
Dezbaterile vor fi reluate asupra punctelor rămase în divergenţă, dacă după
judecarea divergenţei, vor fi mai mult de două păreri, judecătorii ale căror păreri se
apropie mai mult, sunt datori să se unească într-o singură părere (art.257 alin.3 C.
proc. civ.).
Legea procesuală permite că judecătorii pot reveni asupra părerilor care au
pricinuit divergenţa.
În cazul în care completul de judecată este format dintr-un număr impar de
judecători, soluţia poate fi pronunţată în unanimitate sau cu majoritate de voturi.
Opinia separată a judecătorului rămas în minoritate se consemnează în
dispozitivul hotărârii.
În susţinerea celor menţionate este art.258 alin. l C. proc. civ., care arată că,
după ce s-a întrunit majoritatea, se va întocmi de îndată dispozitivul hotărârii care se
semnează sub sancţiunea nulităţii, de către judecători şi care se va arăta, când este
cazul, opinia separată a judecătorilor aflaţi în minoritate.
Potrivit art.105 alin. 1 din Regulament, rezultatul deliberării se consemnează
într-o minută care va fi scrisă pe cererea de chemare în judecată (cererea de apel sau
de recurs) sau pe ultima încheiere. Minuta este actul de procedură care va alcătui
dispozitivul hotărârii1.
Dacă nu există suficient spaţiu sau sunt utilizate formulare tipizate, atunci
minuta se va scrie pe o foaie sau, după caz, pe foi separate, numerotate (alin.2).
Deşi nu există nici o dispoziţie legală în acest sens, de regulă, minuta este
scrisă de preşedintele completului de judecată. Acest aspect nu suportă nici un
comentariu în cazul completului de judecată alcătuit din judecător unic.
Minuta se semnează sub sancţiunea nulităţii de toţi judecătorii care au
participat la dezbaterea în fond a cauzei supusă judecăţii.
În conformitate cu art.105 din teza a II-a din Regulament, preşedintele
completului sau unul din judecătorii din complet va trece în condica de şedinţă înainte
de pronunţarea în şedinţă publică, soluţia pronunţată transcriind minuta integral sau în
extras.
După ce s-a consemnat în condica de şedinţă soluţia se pronunţă în şedinţă
publică, chiar în lipsa părţilor, iar după pronunţarea hotărârii nici un judecător nu
poate reveni asupra părerii sale (art.258 alin.2 şi 3 C. proc. civ.).
După pronunţarea hotărârii, partea poate renunţa în instanţă la calea de atac,
menţionându-se despre acest aspect într-un proces verbal care va fi semnat de
preşedinte şi grefier. Partea poate să renunţe şi după pronunţarea hotărârii
prezentându-se in faţa preşedintelui sau prezentând un înscris autentic în acest sens .
4.2 Hotărârea judecătorească
4.2.1 Noţiune
Hotărâre a judecătorească2 reprezintă actul final şi de dispoziţie al instanţei

prin care se soluţionează conflictul dintre părţile litigante3 .
Datorită faptului că prin hotărârea judecătorească se realizează dubla sarcină a
instanţei de judecată, şi anume aceea de a rezolva pricinile concrete supuse judecăţii şi
aceea de a educa pe cetăţeni în spiritul respectării legilor şi regulilor de convieţuire
socială, aceasta reprezintă actul cel mai important al judecăţii4.
1
G. Răducan, Drept procesual civil, Ed. All Beck 2005, p. 206
2
Pentru model a se vedea Anexele 41-43 p. 166-169
3
V.Negru, op. cit, P.280
4
ibidem, p.280
121
Cuvântul hotărâre este întrebuinţat ca termen generic pentru a numi actul de
procedură care încheie o dezbatere contencioasă, caracteristica principală a hotărâri
lor fiind aceea că sunt aduse de instanţele legal constituite pentru a pune capăt
litigiului ivit între părţile litigante1.
4.2.2 Conţinutul hotărârii judecătoreşti
Hotărârea judecătorească trebuie să fie în formă scrisă. Această formă este

necesară pentru2:
- conservarea şi cunoaşterea motivelor pe baza cărora a fost pronunţată;
- comunicarea părţilor participante la proces;3
- verificarea legalităţii şi temeiniciei de către instanţa de control judiciar;
- efectuarea executării silite de către partea interesată.
Hotărârea se compune din trei părţi: practicaua, considerentele şi dispozitivul.
Practicaua reprezintă prima parte a hotărârii şi este întocmită de grefier pe
baza celor înscrise în caietul de şedinţă. Practicaua cuprinde menţiunile prevăzute de
art.261 pct.1-4 C. proc. civ., respectiv: arătarea instanţei care a pronunţat hotărârea şi
numele judecătorilor care au luat parte la judecată; numele, domiciliul sau reşedinţa
părţilor, calitatea în care s-au judecat iar atunci când este cazul, numele mandatarilor
sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor; obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare
ale părţilor cu arătarea dovezilor; arătarea concluzii lor procurorului când participarea
acestuia la proces este obligatorie. Aceste menţiuni au rolul de a stabili dacă instanţa a
fost competentă, dacă compunerea instanţei a fost legală, dacă au fost respectate
drepturile părţilor4. În cazul în care pronunţarea nu s-a făcut la termenul la care s-a
judecat cauza, practicaua va cuprinde numai arătarea instanţei şi a completului de
judecată, celelalte menţiuni fiind cuprinse în încheierea de şedinţă la termenul la care
a avut loc judecata încheiere ce face corp comun cu hotărârea. Lipsa încheierii la
şedinţă5 conduce la nulitatea hotărârii.
Motivarea sau considerentele unei hotărâri înseamnă expunerea temeiurilor de
fapt şi de drept pe care se bazează judecătorul în darea hotărârii 6. Obligaţia de a
motiva hotărâre a este impusă de alin.5 al art.261 şi constituie garanţia că textele de
lege au fost aplicate cu stricteţe iar faptele au fost interpretate obiectiv7. Analiza
judecătorului în legătură cu motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea
în vederea pronunţării unei anumite soluţii trebuie să fie clară, simplă, precisă,
concisă şi fermă, adică să aibă putere de convingere 8. Judecătorul este obligat să arate
în motivarea hotărârii pentru ce a admis o probă sau a respins un alt mijloc de apărare.
Pentru ca hotărârea să fie considerată motivată, judecătorul nu este obligat să
răspundă în mod special fiecărui argument invocat de părţi, fiind suficient ca din
întregul hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente în mod implicit9.
1
V.G.Cădere, Tratat de procedură civilă, Cultura naţională, Bucureşti, 1998, p.331
2
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.507
3
Pentru diferite înscrisuri procedurale şi modele de comunicări în materie comercială a se vedea
Anexele 25,26 p. 149-150 şi 29,30 p. 154-155
4
V.M.Ciobanu, op.cit., p 349
5
în practică , această încheiere mai este numită şi încheiere de amânare a pronunţării
6
V.G.Cădere, op.cit., p 349
7
ibidem, p. 349
8
AI. Lesviodax, Unele aspecte ale motivării sentinţelor, j. N. nr.9/1965, pAO-49; V. M. Ciobanu, op.
cit., vol.II, p.255.
9
C. A. B. secţia a IV-a civil, dec. nr.l277/1999, juridică nr.l0/2000, p. 402-403, citată de M. Tăbârcă,
Codul...,p.293.
122
Dispozitivul prevăzut de art.261 pct.6 C. proc. civ. reprezintă ultima parte a
hotărârii şi constă în reproducerea minutei întocmită cu ocazia deliberării şi
pronunţării în şedinţă publică1. Din punct de vedere practic, dispozitivul este partea
cea mai importantă a hotărârii deoarece cuprinde soluţia dată de instanţă în tranşarea
litigiului, el fiind supus exercitării căilor de atac şi executării silite.
Dispozitivul trebuie să aibă un conţinut cât mai complet iar în cuprinsul său să
arate în ce constă "condamnarea" pentru a putea fi pus în executare2. De aceea, atunci
când acţiunea a fost admisă, în dispozitiv, trebuie să se cuprindă toate menţiunile
necesare pentru a putea fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite 3. De exemplu,
dacă pârâtul a fost obligat să predea un bun, acesta trebuie să fie individualizat prin
toate caracteristicile sale; în cazul coparticipării procesuale pasive se va arăta
modalitatea obligării, în solidar, sau pro-parte4.
Potrivit art.262 C. proc. civ., în cazurile în care judecătorul pot acorda termen
pentru executarea hotărârii, ei vor arăta acest aspect prin chiar hotărâre a care
dezleagă pricina, arătând şi motivele pentru care au încuviinţat termenul. Astfel, în
dispozitivul hotărârii instanţa poate acorda pârâtului un termen de graţie în vederea
efectuării plăţii5.
Prin art.263 C. proc. civ. se face precizarea că, debitorul nu va putea cere
termen şi nici nu va putea să se bucure de termenul ce i s-a dat dacă bunurile lui se
vând după cererea altui creditor, dacă este în stare de faliment sau de insolvabilitate
îndeobşte cunoscută sau dacă prin fapta sa a micşorat garanţia dată prin contract
creditorului, ori nu a dat garanţiile făgăduite.
În soluţia hotărârii trebuie cuprinse şi cheltuielile de judecată, ele acordându-
se la cererea părţii care a câştigat procesul.
Potrivit art.274, alin.! C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată
la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Cu alte cuvinte, partea care pierde procesul suportă atât cheltuielile efectuate
de ea cât şi cheltuielile efectuate de partea adversă, respectiv de partea care a câştigat
procesul, deoarece este în culpă procesuală.
Este de reţinut că instanţa de judecată acordă aceste cheltuieli numai la cererea
părţii, însă înainte de închiderea dezbaterilor este obligată să atragă atenţia părţii,
asupra dreptului pe care îl are de a solicita cheltuieli de judecată6.
Cheltuielile de judecată sunt compuse atât din taxele de timbru cât, şi celelalte
cheltuieli necesare pentru desfăşurarea procesului, cum ar fi, sumele efectuate de
parte pentru transportul şi cazarea ei, sumele efectuate pentru administrarea robelor,
plata onorariilor avocaţilor etc.
Alături de soluţia procesului, în dispozitivul hotărârii trebuie să mai fie
menţionate7.
- calea de atac8 pe care părţile o pot exercita împotriva hotărârii şi
termenul în care o pot exercita;
- arătarea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică9
1
I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.510
2
3
V. Negru, D. Radu, op. cit. p.284.
4
ibidem
5
Art. 1101 alin 2 C.civ. prevede că, judecătorii pot în considerarea poziţiei debitorului, să acorde mici
termene pentru plată şi să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc
6
7
V. Negru, D. Radu, op. cit. p.285
8
Pentru modele de adrese de inaintare/restituire de dosar in/din calea de atac a se vedea Anexele 31-
32 p. 156-157
123
- semnăturile judecătorilor şi grefierului de şedinţă; în cazul în care,
după pronunţare, unul dintre membrii completului de judecată este în
imposibilitatea de a semna hotărârea, preşedintele instanţei o va
semna în locul său, iar dacă cel în imposibilitate să semneze este
grefierul, hotărârea va fi semnată de grefierul şef făcându-se
menţiune despre cauza care a împiedicat pe judecător sau pe grefier
să semneze hotărârea (art.261 alin.2).
Dacă în timpul deliberării s-a format şi o opinie separată, acesta va trebui să
fie motivată în josul hotărârii în acelaşi timp cu aceasta (art.261, alin.3 şi art.264,
alin.2).
Redactarea hotărârii se va face în cel mult 30 de zile de la pronunţare de către
unul dintre judecătorii desemnat de preşedintele completului atunci când instanţa a
fost alcătuită din mai mulţi judecători; în caz contrar, redactarea hotărârii se face de
către judecătorul care a prezidat completul de judecată.
Nerespectarea termenului de redactare a hotărârii nu influenţează asupra
valabilităţii acesteia, însă poate atrage sancţiunea disciplinară a judecătorului
însărcinat cu redactarea hotărâri1.
Hotărârea se redactează în două exemplare originale din care unul se ataşează
la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la mapa de hotărâri a
instanţei (art.266, alin. 1 ). Hotărârea se va comunica părţilor, în copie 2 în situaţia
când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelul sau
recursului(art.266, alin3)
4.2.3 Efectele hotărârii judecătoreşti
Efectele hotărârii judecătoreşti sunt consecinţele juridice ce derivă din

adoptarea hotărârii prin care se tranşează dreptul său sau situaţia juridică alegată;
hotărâre a judecătorească este cauza, consecinţele juridice sunt efectele provocate de
cauză, unele directe şi imediate, altele indirecte şi de perspectivă3.
Hotărârea judecătorească produce anumite efecte şi anume4:
a) Dezinvesteşte instanţa de soluţionarea litigiului. După pronunţarea hotărârii
nici un judecător nu mai poate reveni asupra părerii sale (art.258 alin.2 C. proc. civ.).
Chiar dacă judecătorul, după ce a pronunţat hotărârea, îşi dă seama că a greşit, el nu o
mai poate modifica, îndreptarea hotărârii făcându-se prin intermediul căilor de atac.
9
Lipsa din minută a sintagmei "pronunţată în şedinţă publică" nu atrage nulitatea unei hotărâri
judecătoreşti - D. Lupaşcu, "Cu privire la lipsa din dispozitivul hotărârii judecătoreşti civile ("minuta")
a menţiunii "pronunţată în şedinţă publică", Dreptul nr.I12005, p.100-103. Lipsa menţiunii din hotărâre
a căii de atac la care este îndreptăţită partea şi termenul de exercitare, ca şi lipsa acestora din minută nu
atrag nulitatea hotărârii. Calea de atac şi termenul de exercitare a acesteia sunt prevăzute de lege şi nu
de instanţă, iar omisiunea sau indicarea lor greşită în hotărâre nu lipsesc partea de dreptul de a exercita
calea de atac în termenul prevăzut de lege. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, Decizia civilă
~ 133/2000 în Culegere de practică judiciară în materie civilă, 2000, p.366-367.
1
Potrivit art.99 alin.1 lit. i din Legea nrJ03/2004 republicată, constituie abatere disciplinară efectuarea
cu întârziere a lucrărilor din motive imputabile.
2
Art.110, alin.3 din Regulament prevede că, hotărârea se va redacta în numărul de exemplare necesar
spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se
comunică integral.
3
I.Deleanu, V. Deleanu, Hotărârea judecătorească, Ed.Serva Sat, Arad, 1998, p. 51
4
V.M.Ciobanu, op.cit., p 268, 269; V. Negru, D. Radu, op. cit. p.287-288; M.Tăbârcă, op.cit., vol. I,,
Ed. U.J.., 2005 Bucureşti, p.702 ; I. Stoenescu, S. Zilberstein, Teoria generală, P.513
124
Cu alte cuvinte, prin dezinvestire se înţelege eliberarea judecătorului în sensul
că el nu se mai poate "ocupa de cererea ce i s-a adresat o dată ce a dat hotărârea5 ,
b) Hotărâre a echivalează ca valoare probantă cu un înscris autentic, astfel
încât în privinţa constatărilor personale ale judecătorilor, hotărârea face dovada până
la înscriere în fals. Hotărârea se bucură de puterea doveditoare a înscrisurilor
autentice, deoarece a fost redactată şi semnată de completul de judecată.
c) Hotărâre a pronunţată în cazul acţiunii în realizare sau constituire de
drepturi poate fi pusă în executare silită; după ce a fost investită cu formulă
executorie, hotărâre a constituie titlu executoriu.
d) Hotărâre a produce efecte retroactive în sensul că drepturile recunoscute
prin hotărâre se consideră a fi preexistente acesteia, care numai le constată.
e) Hotărâre a se bucură de puterea (autoritatea ) lucrului judecat.
În cazul în care instanţa consideră excepţia puterii de lucru judecat întemeiată
o va admite şi, în consecinţă, va pronunţa o hotărâre de respingere a cererii doar pe
temeiul excepţiei puterii lucrului judecat.
4.2.4 Investirea cu formulă executorie şi eliberarea titlului executoriu2
Dispoziţiile art.374 alin.1 C. proc. civ. prevăd că nici o hotărâre judecătorească

nu va putea fi executată silit dacă nu este investită cu formula executorie prevăzută de
art.269 alin.1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizorii şi de
alte hotărâri prevăzute de lege care se execută fără formula executorie.
Formula executorie constă potrivit art.269 alin.1 C. proc. civ. într-un ordin dat
în numele Preşedintelui României către organele de executare să aducă la îndeplinire
cele cuprinse în dispozitivul hotărârii3. Aplicarea formulei executorii pe hotărâre dă
naştere titlului executoriu4.
Alineatul 2 al art.269 C. proc. civ. prevede că, hotărâre a investită se va da
numai părţii care a câştigat procesul sau reprezentantului ei.
Investirea hotărârii cu formulă executorie se face de prima instanţă (art.374,
alin.2), printr-o încheiere supusă recursului în condiţiile prevăzute de art.336 C. proc.
civ.5. Se arată că se investesc cu formulă executorie hotărârile care au rămas definitive
ori au devenit irevocabile, înscrisurile autentice, precum şi orice alte hotărâri sau
înscrisuri pentru ca acestea să devină executorii în cazurile anume prevăzute de lege.
Hotărârile care se bucură de execuţie vremelnică (de drept sau judecătorească)
nu se investesc cu formulă executorie.
Potrivit art. 7208 C.proc.civ., hotărârile date în primă instanţă privind procesele
şi cererile în materie comercială sunt executorii. Exercitarea apelului nu suspendă de
drept executarea. Astfel hotărârea de primă instanţă este executorie ceea ce înseamnă
că poate fi pusă în executare chiar dacă partea interesată a formulat apel.
Hotărârea judecătorească dată în materie comercială care se aduce la
îndeplinire prin executare silită, hotărârea purtând menţiunea că este irevocabilă,
constituie titlu executoriu, fără efectuarea altor formalităţi(art.7209C.proc.civ.).
5
V.G.Cădere, op.cit., p 356-357
2
Pentru învestirea cu formulă executorie a sentinţelor arbitrale a se vedea Partea I Anexa 20 p. 77
3
M.Duţu, dicţionar de drept privat, ed. a IIa, Ed. Monden, 2002, p. 390
4
ibidem
5
Potrivit art.336 alin.!, încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă
recursului. Termenul de recurs curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la
comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă
această persoană na fost citată la dezlegarea cererii. Executarea încheierii poate fi suspendată de
instanţa de recurs cu sau fără plata unei cauţiuni. Recursul se judecă în camera de consiliu.
125
Comparând cele două texte de lege, respectiv aer. 7208 şi 7209 C.proc.civ.
rezultă că numai hotărârea irevocabilă ”se bucură” de înlăturarea formalităţii de
investire cu formulă executorie.
În literatura de specialitate a fost exprimată opinia 1, pe care o împărtăşim, că
faţă de prevederile art.374 alin 1 C.proc.civ care nu impun această formalitate
hotărârilor cu execuţie vremelnică, nici hotărârea în primă instanţă nu trebuie
investită pentru a fi pusă în executare.
4.2.5 Îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii
4.2.5.1 Îndreptarea hotărârii
Potrivit art.281 alin. 1 C. proc. civ., erorile sau omisiunile cu privire la numele,
calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale
din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.
Instituţia îndreptării erorilor materiale este aplicată în scopul remedierii
greşelilor materiale strecurate în hotărâre cu prilejul redactării ei 2. Noţiunea de "eroare
materială" are prin urmare înţelesul de erori materiale vizibile săvârşite cu prilejul
redactării hotărârii iar nu greşeli de fond3 .
Pentru a se dispune îndreptarea erorilor sau omisiunilor nu trebuie ca acestea
să existe numai în dispozitivul hotărârii sau al încheierii ci sunt supuse prevederilor
art.281 alin.1 şi erorile sau omisiunile din practicaua sau componentele hotărârii4.
Îndreptarea erorilor sau omisiunilor poate fi dispusă de către instanţă la
cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu.
Asupra cererii de îndreptare se va pronunţa instanţa care a dat hotărârea sau
încheierea.
Potrivit Instrucţiunilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii în
aplicarea Hotărârii nr.71/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cererea de
îndreptare a erorilor materiale ca şi cea de completare a hotărârii se soluţionează de
către completul care a pronunţat hotărârea. În situaţia în care membrii completului nu
mai funcţionează în cadrul instanţei cererea se va soluţiona de către completul care va
avea acelaşi număr de judecători corespunzător completului care a dat hotărâre a
iniţială.
În cadrul soluţionării cererii de îndreptare, părţile vor fi citate numai dacă
instanţa socoteşte că este necesar să dea anumite lămuriri (art.281 lin.2 teza a II-a C.
proc. civ.).
Asupra cererii de îndreptare instanţa se pronunţă printr-o încheiere dată în
camera de consiliu, care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei
îndreptare se solicită. În situaţia hotărâri lor, îndreptarea se va face în ambele
exemplare ale hotărârii.
1
M.Tăbârcă, op.cit. p.311
2
I.Leş, Tratat …, p.521; A se vedea Anexa 15 p. 140
3
V. Negru, D. Radu, op. cit. p.291
4
În acest sens CAB. Secţia aIV, decizia nr.2015/2002, nepublicată, citaă de M.Tăbârcă, Drept..., vol I,
Ed.UJ. ; nota 1188, p.732 ; cererea de îndreptare a hotârârilor în care s-a trecut eronat numele părţii se
justifica chiar dac greşela nu este a instance ci a priai, care a indiçât eronat nucelle i chiar dac a trecut
mai multi tip de la data greşela, déparée art.281 C.proc. Civ. nu conditionnez admisibilitatea de o
eroare a instanţelor şi formularea cererii într-un anumit termen. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,
secţia civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr. 555/27.01.2005, Jurisprudenţa secţiei civile pe
anul 2005, ed. Hamangiu, p.522-523.
126
Părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor efectuate în cadrul procedurii
îndreptării hotărârii (art.2813 alin.2 C. proc. civ.).
4.2.5.2 Lămurirea hotărârilor
Art. 2811alin 1 C.proc.civ. prevede că, în cazul în care sunt necesare lămuriri
cu privire la înţelesul hotărârii ori aceasta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot
cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispoziţiile potrivnice1.
Procedura lămuririi hotărârii se aplică la cererea părţilor în cazul în care
dispozitivul hotărârii nu este clar sau când acesta cuprinde dispoziţii potrivnice.
Astfel, prin această procedură nu se modifică dispozitivul hotărârii ci se interpretează.
Cererea de lămurire se soluţionează de urgenţă prin încheiere dată în camera
de consiliu şi numai cu citarea părţilor(art.2811 alin.2 C. proc. civ.). încheierea se va
ataşa la hotărâre atât în dosarul cauzei cât şi în dosarul de hotărâri al instanţei(art.281 1
alin.3 C. proc. civ.).
Ca şi încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra cererii de îndreptare a
erorilor sa omisiunilor, încheierea prin care este soluţionată cererea de lămurire este
supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea a cărei lămurire s-a solicitat. Nici în
această situaţie părţile nu pot fi obligate la cheltuieli de judecată
4.2.5.3 Completarea hotărârii
Potrivit art.2812 alin. 1 C. proc. civ., dacă prin hotărâre a dată instanţa a omis
să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei
cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în
care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul
hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termenul de 15 zile de la
pronunţare.
Instituţia completării hotărârii este utilă deoarece prin aplicarea ei se înlătură
necesitatea exercitării unei căi de atac pentru repararea omisiunii instanţei de a se
pronunţa asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri
conexe sau incidentale2.
Se poate solicita completarea hotărârii şi atunci când instanţa a omis să se
pronunţe asupra cererilor martorilor, experţilor, traducătorilor, interpreţilor sau
apărătorilor cu privire la drepturile lor (art.2812 alin.3).
Cererea de completare a hotărârii se soluţionează de urgenţă şi întotdeauna cu
citarea părţilor. Asupra cererii de completare a hotărârii, instanţa se pronunţă prin
hotărâre care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a
solicitat completarea (art.2813 alin.1 C. proc. civ.). Părţile nu vor fi obligate la
cheltuieli de judecată legate de completarea hotărârii (art.2813 alin.2).
1
A se vedea Anexele 16,17 p. 140-141
2
Î. Leş. Tratat…, p.525; A se vedea Anexa 18 p. 143; Prin procedura reglementată de dispoziţiile art.
281-2813 c.proc. civ., nu se poate completa hotărârea a cărei executare silită s-a încuviinţat prin
adăugare la dispoziţiile hotărârii, a actualizării creanţelor care n-au făcut obiectul judecăţii. ICCJ, secţia
civilă şi de proprietate intelectuală, Decizia nr. 4008/16.05.2005, Jurisprudenţa secţiei civile pe anul
2005, Ed. Hamangiu, P. 572-574
127
5 ANEXE PARTEA A II A
5.1 Anexa 1 - Cerere de chemare în judecată1
Subsemnatul ____, domiciliat în ____, în calitate de reclamant, chem în

judecată pe ____, domiciliat în ___, în calitate de pârât, pentru ca prin hotărârea ce o
veţi pronunţa să___________şi să - l obligaţi la plata cheltuielilor de judecată

În fapt ______________
În drept îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art._____din ___________
Probe: Solicit încuviinţare următoarelor probe _________________
Anexez la prezenta cerere copie acţiune pentru pârât, copii înscrisuri pentru
pârât certificate pentru conformitate, lista cu numele martorilor propuşi şi adresele
acestora, chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de ___________lei,
timbrul judiciar în valoare de ___________lei.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului ____________________
1
A se vedea „Ghidul practic pentru grefieri cuprinzând acte procedurale utilizate de către instanţele
judecătoreşti şi parchetele de pe lângă acestea” aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 370 din 17.05.2006.
128
5.2 Anexa 2 - Cerere privind alegerea de domiciliului procesual1
Subsemnatul ___________, în calitate de __________________(reclamant

sau, după caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, revizuient, intimat etc.) în dosarul
nr._________/__ al acestei instanţe, cu termen de judecată la data de ____, vă rog să
luaţi act că înţeleg să îmi aleg domiciliul procesual la ________, ce are următoarea
adresă ______________________, unde urmează să îmi comutaţi toate actele de
procedură ce se vor efectua în legătură cu acest proces.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 93. C.proc.civ.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi

de Casaţie şi Justiţie __________________
1
129
5.3 Anexa 3 - Cerere privind schimbarea de domiciliu1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Termen la data de ___________
Subsemnatul ____________ în calitate de ____________ (reclamant, sau,

după caz, pârât, intervenient etc.) în cauza având ca obiect vă solicit să luaţi act că mi-
am schimbat domiciliul la adresa următoare şi vă solicit ca în continuare de procedură
să-mi fie comunicate la noua adresă.
Învederez instanţei că am înştiinţat partea adversă prin scrisoare recomandată,
iar recipisa este anexată acestei cereri.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/Curţii de Apel/Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie _____________________
1
130
5.4 Anexa 4 - Cerere de modificare a cererii de chemare în judecată1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Subsemnatul ___________,domiciliat în _________ în calitate de reclamant în

dosarul nr.______/____, având termen la data de __________la instanţa
____________, în contradictoriu cu pârâtul__________, înţeleg să formulez prezenta
cerere de modificare a cererii introductive de instanţă în sensul că înţeleg să
________(să completez motivarea/ să modific obiectul acţiunii/ să modific cauza
acţiunii) şi vă solicit să – l obligaţi pe pârât la ___________şi la plata cheltuielilor de
judecată
În fapt: _____________
În drept îmi întemeiez cererea pe art. 114 si art. 132 C. proc.civ., precum şi
_________________________
Probe: Solicit să - mi încuviinţaţi următoarele probe
______________________
Anexez la prezenta cerere un exemplar al cererii pentru instanţă, o copie
pentru a fi comunicată pârâtului, înscrisuri certificate ca fiind conforme cu originalul,
chitanţa privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de __________lei, precum
şi timbrul judiciar de _____________lei.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului _______
1
131
5.5 Anexa 5 - Întâmpinare1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Subsemnatul ___________,domiciliat în _________ în calitate depârât în

cauza de faţă, formulez prezenta întâmpinare la cererea de chemare în judecă având ca
obiect______________, formulată de reclamantul __________în dosarul nr.____, prin
care vă solicit să o respingeţi şi să-l obligaţi pe reclamant la plata cheltuielilor de
judecată.
Motivele întâmpinării
În fapt, motivele invocate de reclamant nu corespund realităţii întru-
cât_________
Apărări pe fond: Învederez instanţei că______________________________
În drept , invoc dispoziţiile art. 115 C.proc.civ. şi _______________________
Probe: vă solicit încuviinţarea următoarelor
probe_________________________
Anexez la prezenta cerere o copie a întâmpinării pentru reclamant, copie
înscrisuri, certificate pentru conformitate, pentru reclamant, lista cu numele şi
domiciliul martorilor.
Semnătura
Domului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului ____
1
132
5.6 Anexa 6 - Cerere reconvenţională1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de pârât în

acţiunea având ca obiect ____________, formulată de reclamantul _____________,
formulez prezenta cerere re convenţională prin care vă solicit să dispuneţi obligarea
reclamantului la _________, precum şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de
judecată.

În fapt. _____________
În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 119 C. proc.civ. şi ______
Probe: Solicit încuviinţarea următoarelor probe _____________________
Anexez la prezenta cerere o copie pentru pârât, copii înscrisuri pentru pârât,
certificate pentru conformitate, lista cu numele şi domiciliul martorilor propuşi,
chitanţa ce atestă plata taxei de timbru judiciar în cu antum de _______ lei, timbrul
judiciar mobil în valoare de _____________lei.
Semnătura
1
133
5.7 Anexa 7 - Cerere de sechestru asigurător1
Subsemnatul __________________, domiciliat în ____________, chem în

judecată pe pârâtul _____________ domiciliat în _____________, solicitându-vă ca
prin hotărârea ce o veţi pronunţa să dispuneţi înfiinţarea unui sechestru asigurător
asupra bunurilor mobile ale pârâtului până la concurenţa sumei
de________________ lei.
În fapt. _____________
În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 907-908 C. com
Probe: În dovedirea pretenţiilor solicit proba cu_____________________
Anexez la prezenta cerere copii certificate de pe următoarele înscrisuri
_________, taxa judiciară de timbru de________ lei şi timbrul judiciar
de___Iei, precum şi recipisa de plată a cauţiunii în valoare de ___________
lei.
Semnătura
1
134
5.8 Anexa 8 - Cerere de poprire asiguratorie1
Domnule preşedinte,
Subsemnatul___________ , domiciliat în___________ , chem în judecată pe

pârâtul-debitor ______________, domiciliat în ___________--, şi pe pârâtul-terţ
poprit ____, domiciliat în _________, solicitându-vă ca prin hotărârea ce o veţi
pronunţa să dispuneţi înfiinţarea unei popriri asigurătorii asupra _____________până
la concurenţa sumei de_______________ lei.
În fapt. _____________
În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art.907-908 C.com
Probe :în dovedirea cererii , solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Anexez la prezenta cerere certificate de pe următoarele înscrisuri __________
taxa judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________ lei, precum
şi recipisa de plată a cauţiunii în valoare de ________________lei.
Semnătura
Domnului preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului
1
135
5.9 Anexa 9 - Cerere de ridicare a sechestrului asigurător1
Domnule preşedinte,
Subsemnatul ____, domiciliat în _____________, solicit ca în contradictoriu

cu intimatul _____________, domiciliat în _____________, să dispuneţi ridicarea
sechestrului asigurător/popririi asigurătorii instituit(ă) de această instanţă prin
încheierea dată în camera de consiliu la data de ______________ asupra următoarelor
______________ (bunuri/sume de bani/titluri de valoare etc.).

În fapt. _____________
În drept: Îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 908 alin 3 C.com
Probe: În dovedirea pretenţiilor, solicit încuviinţarea probei cu înscrisuri.
Anexez la prezenta cerere certificate de pe următoarele înscrisuri __________ taxa
judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________ lei.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului ______
1
136
5.10 Anexa 10 - Cererea de preschimbare a primului termen de judecată1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de________,

în cauza ce formează obiectul dosarului nr.________/________având primul termen
de judecată la data de _________prin prezenta cerere vă solicit preschimbarea
termenului de judecată de la _________şi acordarea unui termen scurt, întru-
cât_______________
În drept îmi întemeiez cererea pe dis part. 153 alin 3 c.proc.civ.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/curţii de Apel/Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie ______________________
1
137
5.11 Anexa 11 - Cererea de preschimbare a termenului de judecată1
Instanţa________
Secţia__________
Dosar nr._______
Termen_________
Subsemnatul ________, domiciliat în _____________ în calitate de________,

în cauza ce formează obiectul dosarului nr.________/________cu termen de judecată
la data de _________prin prezenta cerere vă solicit preschimbarea termenului de
judecată de la _________în oricare altul, întru-cât_______________
În drept îmi întemeiez cererea pe dis part. 153 alin 3 c.proc.civ.
Semnătura
Domnului Preşedinte al Judecătoriei/Tribunalului/curţii de Apel/Înaltei Curţi de

Casaţie şi Justiţie _____________________
1
138
5.12 Anexa 12 - Citaţie1
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APEL
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Str.____
Dosar nr.____/An___ Ştampila
cu data prezentării
CITATIE
CĂTRE,
Numele şi prenumele (denumirea)___________________________________
domiciliul sau reşedinţa (sediul):
str,___________________nr._____bloc____scară___ etaj___apart_____________
Recomandata Localitatea___________________
Nr.____ Judeţul(Sectorul)______________
Ştampila cu Codul_______________________
data sosirii Oficiul poştal ________________
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Str.____
Dosar nr.____/Anul________
CITATIE
emisă la_________luna_____anul
Numele şi prenumele (denumirea)_________________________________ ________

din comuna, satul______________ srt._____________________________
nr.______________
oraşul, municipiu
blocul____scară___ etaj___apart_______, sector _ __________________este chemat în
judeţ
această instanţă, camera______, completul_________pentru ziua______luna________
anul________ora_________, în calitate de _____________în proces
cu______________________________________________________________________
Odată cu prezenta se comunică şi următoarele acte________________________
Până la termen, sunteţi obligat a depune taxa de timbru în sumă de ________lei, şi

timbru judiciar în sumă de _________lei, sub sancţiunea anulării cererii.
L.S.PREŞEDINTE Grefier,
5.13 Anexa 13 - Dovada de îndeplinire a procedurii de citare 2
1
139
Dosar ________nr.__________/an__________
Cu termen la______________/an
Ştampila
cu data prezentării
Dovadă
CĂTRE,
ÎNALT A CURTE DE CASA ŢIE ŞI JUSTIŢIE
Str.________Nr.____ Localitatea_____________
Cod______________
Recomandata nr. _________ Oficiu poştal______________
Ştampila Ştampila
cu data înapoierii cu data sosirii
JUDECĂ TORIA/TRIBUNAL/CURTE DE APEL COMPLETUL_________

ÎNALT A CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
Dosar nr._______/An____ TERMEN LA
Dovada de îndeplinire a procedurii de citare

PROCES-VERBAL
Subsemnatul___________agent procedural, având de înmânat citaţia în dosarul cu nr.
de mai sus, emisă de ______şi următoarele acte_______ m-am deplasat în comuna. satul
______~, str. _____________ oraşul, municipiul nr. ___bloc___scara___etaj___ap. ___
sector ____Ia adresa numitului _____citat în calitate de în procesul cu ______ pentru
____________În ziua de luna ____anul____ora __la , cu menţiunea de a depune taxa
judiciară de timbru în sumă de_____lei şi timbru judiciar În sumă de ________lei, unde:
1. Găsind pe _________destinatar, sOţ, rudă cu destinatarul, persoană care locuieşte cu
destinatarul, portar, administrator, serviciul de registratură sau funcţionarul însărcinat cu
primirea corespondenţei, serviciul personal, administraţia spitalului, comandamentul unităţii
militare, administraţia locului de deţinere*:
a) acesta a primit semnând în faţa noastră; b) refuzând primirea, am afişat actul; c) primind
actul, a refuzat să semneze de primire; d) primind actul nu a putut să semneze
deoarece___________________________
2. Am afişat actul pe uşa principală a locuinţei destinatarului; pe uşa principală a c1ădirii*, a
hotelului*:
a) persoana prevăzută la punctul 1 a refuzat primirea; b) nici o persoană prevăzută la punctul
1 nu a fost găsită; c) în lipsa persoanelor de la punctul 1, nu s-a putut afla data când cel citat
poate fi găsit; d) persoanei citate, schimbându-şi adresa, nu i s-a putut afla noua adresă (noua
adresă este ); e) persoana citată, fiind o societate, s-a refuzat primirea.
Semnătura agentului, Semnătura primitorului
actului__________
L.S Calitatea în care a primit
actul,___________
Actul de identitate al
primitorului________
. Se vor sublinia cuvintele care corespund modului de Îndeplinire a procedurii
2
140
5.14 Anexa 14 - Cerere de investire cu formulă executorie1
Subsemnatul _______________ reclamant în dosarul nr.__________ /__ al

acestei instanţe, soluţionat în sensul admiterii acţiunii mele prin sentinţa civilă nr.
__________/__, rămasă definitivă şi irevocabilă prin deciziile nr. ______________/__
şi nr. _____/_________ ale Curţii de Apel____________, respectiv Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie, vă rog să dispuneţi investirea cu formulă executorie a acestei
_______________pentru a o putea pune în executare.
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 269, art., art. 374 şi art.376
C.proc.civ
Anexez la prezenta cerere copia legalizată a sentinţei civile nr._____/______, chitanţa
de plată a taxa judiciară de timbru de ________lei şi timbrul judiciar de__________
lei.
Semnătura
1
141
5.15 Anexa 15 - Cerere de îndreptare a erorilor materiale1
Domnule Preşedinte,.
Subsemnatul ___________., în calitate de _________ (reclamant sau, după

caz, pârât, intervenient, apelant, recurent, contestator, revizuient, intimat) în dosarul
nr. ___/____ al acestei instanţe, soluţionat prin _____________ (sentinţa civilă sau,
după caz, decizia civilă) nr. _____/______, vă rog să dispuneţi îndreptarea erorilor
materiale strecurate în această hotărâre, constând în
______________________________________
_____________________________________________________________________
În fapt__________
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 281C.proc.civ
Semnătura

Casaţie şi Justiţie ______
1
142
5.16 Anexa 16 - Cerere de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau
aplicarea dispozitivului hotărârii1
Subsemnatul__________domiciliat_____________vă rog ca , în
contradictoriu cu intimatul ______________, domiciliat în_____________ să
dispuneţi lămurirea înţelesului/întinderii/aplicării dispozitivului
___________(sentinţei sau, după caz, deciziei civile) nr.___________ /___________,
pronunţată de dosarul nr. _________/
______________
În fapt__________
Semnătura

1
143
5.17 Anexa 17 - Cerere de înlăturare a dispoziţiilor potrivnice cuprinse în
dispozitivul hotărârii1
Subsemnatul__________domiciliat_____________vă rog ca , în
contradictoriu cu intimatul ______________, domiciliat în_____________ să
dispuneţi înlăturarea dispoziţiilor potrivnice cuprinse în dispozitivul
___________(sentinţei sau, după caz, deciziei civile) nr.___________ /___________,
pronunţată de dosarul nr. _________/
______________
În fapt__________
Semnătura

Casaţie şi Justiţie
1
144
5.18 Anexa 18 - Cerere de completare a hotărârilor judecătoreşti1
Subsemnatul ____, domiciliat în ____. vă rog ca în contradictoriu cu intimatul

____, domiciliat în ____, să dispuneţi completarea sentinţei/deciziei civile
nr._________ \._______ pronunţată de____________, în dosarul nr. ___/__ prin
soluţionarea _________________( unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori a
cererilor conexe sau incidentale) cu privire la care instanţa urmează să se
pronunţe_______________
În fapt__________
În drept, îmi întemeiez cererea pe dispoziţiile art. 2811C.proc.civ.
Semnătura

1
145
5.19 Anexa 19 – Adresa BLET pentru comunicare numire expert1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Fax ............................. Termen de judecată acordat la .........................
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
TRIBUNALUL ..................................................
BIROUL LOCAL DE EXPERTIZE JUDICIARE TEHNICE ŞI
CONTABILE
Sediul ....................................................................
Vă aducem la cunoştinţă că în prezentul dosar, înregistrat sub

nr. ......./....../........., cu termen de judecată la data de .............. a fost desemnat să
efectueze expertiza tehnică .................... domnul ..............................
Termenul pentru depunerea raportului este ..........................
Onorariul provizoriu stabilit de către instanţa în sarcina .................... este
de ................. lei şi a fost achitat conform recipisei nr. .......... din data de ................
eliberată de .................
Obiectivele stabilite de instanţă împreuna cu dovada plăţii onorariului
provizoriu au fost înaintate expertului la data de ........................ .
Vă mulţumim pentru colaborare,
PREŞEDINTE GREFIER
1
146
5.20 Anexa 20 – Adresa expert pentru efectuare expertiza1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
În răspuns vă rugăm să
menţionati numărul dosarului
şi termenul de judecată
Către
..................................................................................
(numele şi prenumele expertului desemnat)
Domiciliu/Sediul ....................................................................
.....................................................................
Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de ............. aţi fost numit expert
în prezenta cauză, motiv pentru care vă solicităm să efectuaţi şi să depuneţi cu cel
puţin 5 zile înainte de termenul de judecată acordat la ................, în exemplare
suficiente pentru instanţă şi fiecare parte, raportul de expertiză având ca obiective:
..........................................................................................................................................
.
S-a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de .......... lei în
sarcina ..................., care a fost achitat de ..................., conform recipisei nr. ..........
din data de ................ eliberată de .................
La lucrarea dumneavoastră vă solicităm a ataşa dovezile de încunoştiinţare a
părţilor despre data, locul şi orele la care urmează a culege date necesare efectuării
raportului de expertiză.
Vă aducem la cunoştinţă că refuzul de a primi lucrarea sau nedepunerea
lucrării în termenul fixat se sancţionează cu amendă judiciară, potrivit legii.
PREŞEDINTE GREFIER
1
147
5.21 Anexa 21 – Adrese expert raspuns la obiectiuni1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
..................................................................................
.....................................................................
Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de .................. vă solicităm să

răspundeţi la obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de ...................................
şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de judecată acordat la ...............,
în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare parte, suplimentul la raportul de
expertiză având ca obiective:
..........................................................................................................................................
...................................................................................................................................
suplimentului raportului de expertiză.
PREŞEDINTE GREFIER
1
148
5.22 Anexa 22 – Adresa expert pentru expertiza noua2
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
..................................................................................
.....................................................................
Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de .................... vă solicităm să

efectuaţi o nouă expertiză şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de
judecată acordat la ......................, în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare
parte, raportul de expertiză având ca obiective:
..........................................................................................................................................
S-a stabilit un onorariu provizoriu în cuantum de .......... lei în
raportului de expertiză.
PREŞEDINTE GREFIER
2
149
5.23 Anexa 23 – Adresa expert supliment la expertiza1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
..................................................................................
Domiciliu/Sediul ...................................................................
Potrivit dispoziţiilor acestei instanţei din data de ............. vă solicităm să
întregiţi expertiza dispusă în sarcina dumneavoastră prin încheierea din ......... şi
întocmită la data de ............. şi să depuneţi cu cel puţin 5 zile înainte de termenul de
judecată acordat la ................, în exemplare suficiente pentru instanţă şi fiecare parte,
suplimentul la raportul de expertiză având ca obiective:
..........................................................................................................................................
.......................................
S-a stabilit un onorariu suplimentar în cuantum de .......... lei în
suplimentului raportului de expertiză.
PREŞEDINTE GREFIER
1
150
5.24 Anexa 24 - Adresa camera de valori2
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
CAMERA DE VALORI A ...............................
Potrivit dispoziţiilor instanţei, stabilite în prezentul dosar prin încheierea de

şedinţă pronunţată la .............., vă înaintăm alăturat, în original, în vederea păstrării,
Recipisa de consemnare nr. ............... emisă de către ...............la data de .........., pentru
suma de ........................... lei, reprezentând cauţiune în dosarul nr. ......./...../.......
al ........................., depusă în cauză de către ........................
PREŞEDINTE GREFIER
............................................. ................................................
2
151
5.25 Anexa 25 – Adresa de declinare1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Fax ............................. Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
.....................................................................................
(instanţa)
Sediul ....................................................................
....................................................................
În conformitate cu dispoziţiile Sentinţei civile nr. ......... pronunţate la data

de ............ în acest dosar de către instanţa noastră, sentinţă rămasă irevocabilă prin
nedeclararea recursului/ prin decizia civilă nr. ........... pronunţată la data de ........ în
dosarul nr. ........... de către ......................, potrivit căreia s-a dispus declinarea
competenţei de soluţionare a prezentei cauze privind pe
reclamantul .......................... şi pârâtul ........................ în favoarea dumneavoastră, vă
înaintăm alăturat dosarul nr. ......../......./..........., cusut şi numerotat, conţinând ........
file ( compus din ....... volume).
PREŞEDINTE GREFIER
1
152
5.26 Anexa 26 – adresa DGFP pentru comunicare dizolvare societate1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Reclamant: ..........................................................
Sediu: ...................................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ............... Sediu: ...................................................................
Către
DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR
PUBLICE
.........................................................................
Sediul ....................................................................
....................................................................
În temeiul dispoziţiilor art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată, vă
comunicăm sentinţa comercială nr. ......./.........., pronunţată de
Tribunalul .............................., în dosarul nr. ..............., prin care s-a dispus dizolvarea
SC ..............................., cu sediul în ................................., având număr de înregistrare
în registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................ .
PREŞEDINTE GREFIER
............................................. ................................................
1
153
5.27 Anexa 27 - Adresa Evidenta Persoanelor1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR

PENTRU EVIDENŢA
PERSOANELOR ......................................
Sediul ....................................................................

şedinţă pronunţată la .............., vă solicităm ca până termenului de judecată acordat
la ................., să ne comunicaţi care sunt domiciliul şi reşedinţa
numitului ....................................... fiul/fiica lui .................. şi al .................., născut la
data de .......... în ...................., cu ultim domiciliu cunoscut în ..........................
Vă aducem la cunoştinţă că refuzul sau omisiunea de a comunica instanţei de
judecată, la termenul fixat, relaţiile solicitate se sancţionează cu amendă judiciară,
potrivit legii.
PREŞEDINTE GREFIER
5.28 Anexa 28- Adresa Registrul Comerţului2
ROMÂNIA
1
154
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Obiectul cauzei: ..................................................
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
OFICIUL REGISTRULUI COMERŢULUI

DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL .....................
Sediul ....................................................................

şedinţă pronunţată la .............., vă solicităm ca până termenului de judecată acordat
la ................., să ne comunicaţi sediul actual al S.C. ............................, înregistrată
sub nr. ......................, cod fiscal nr. ......................., ultim sediu cunoscut la ..............,
având calitatea de ................. în prezenta cauză.
Vă aducem la cunoştinţă că refuzul sau omisiunea de a comunica instanţei de
judecată, la termenul fixat, relaţiile solicitate se sancţionează cu amendă judiciară,
potrivit legii.

PREŞEDINTE GREFIER
............................................. ................................................
2
155
5.29 Anexa 29 – Adresa comunicare hotarare la Registrul Comerţului1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Reclamant: ..........................................................
Sediu: ...................................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ............... Sediu: ...................................................................
Către
DE PE LÂNGĂ
TRIBUNALUL ............................................
Sediul ....................................................................
.....................................................................

comunicăm hotărârea judecătorească nr. ......../.........., pronunţată
de ........................................, în dosarul nr. ..............., prin care s-a constatat nulitatea
S. C. ................................................., cu sediul în ................................., având număr
de înregistrare în registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................, pentru a fi
menţionată în registrul comerţului.
PREŞEDINTE GREFIER
1
156
5.30 Anexa 30 – Adresa la Registrul Comertului privind soluţionarea caii de
atac impotriva hotararii judecatorului delegat1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Reclamant: ..........................................................
Sediu: ...................................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ............... Sediu: ...................................................................
Către
DE PE LÂNGĂ
TRIBUNALUL ............................................
Sediul ....................................................................
....................................................................

comunicăm decizia nr. ......../................., pronunţată de ............................................., în
dosarul nr. ..............., prin care a fost admis recursul declarat
de ............................................................, împotriva încheierii nr. .................... din data
de ................., pronunţată de judecătorul delegat în dosarul nr. ............., privind pe
SC ........................................, cu sediul în ............................, având număr de
înregistrare în registrul comerţului ................... şi C.U.I. ................, pentru a fi
menţionată în registrul comerţului.

PREŞEDINTE GREFIER
............................................. ................................................
1
157
5.31 Anexa 31 - Adresa trimitere dosar in calea de atac1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Reclamant: ..........................................................
Pârât: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
.....................................................................................
(instanţa)
Sediul ....................................................................
....................................................................
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluţionare, dosarul nostru

nr. ........./......../......... împreună cu apelul (recursul) declarat
de ...................................... împotriva sentinţei /deciziei civile nr. .............. pronunţate
la data de ............ în meţionatul dosar de către instanţa noastră, solicitându-vă ca
acesta să ne fie restituit de îndată ce nu vă va mai fi necesar.
Dosarul nr. ......../......./..........., cusut şi numerotat, conţine ........ file (compus
din ....... volume).
PREŞEDINTE GREFIER
1
158
5.32 Anexa 32– Adresa restituire dosar in calea de atac2
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Fax ............................. Obiectul cauzei: .....................................................
Apelant /recurent: .................................................
Intimat: ...................................................................
Emisă la ...............
Către
.....................................................................................
(instanţa)
Sediul ....................................................................
....................................................................
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr. ........./......../......... împreună

cu dosarul nostru nr. ........./......../.........., în care s-a pronunţat decizia civilă nr. ..........
din data de ................ pentru a lua măsurile corespunzătoare conform legii.
PREŞEDINTE GREFIER
2
159
5.33 Anexa 33 -Adresa restituire dupa efectuarea comisiei rogatorii1
ROMÂNIA
(INSTANŢA) .....................................
Sediul ................................................
..........................................................
Telefon ....................... Dosar nr. ...... /...../......
Emisă la ...............
Către
.....................................................................................
(instanţa)
Sediul ....................................................................
....................................................................
Potrivit dispoziţiilor instanţei stabilite în prezentul dosar prin încheierea de

şedinţă pronunţată la data de .......... vă înaintăm alăturat încheierea de şedinţă din
data de .............. prin care s-a constatat îndeplinită comisia rogatorie privind
efectuarea .................................., la solicitarea dumneavoastră în dosarul
nr. .........../......./......., însoţită de ..................................
PREŞEDINTE GREFIER
1
160
5.34 Anexa 34 - Formular încheiere1
JUDECĂTORIA …......................... Formular pentru încheiere
Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de : ...................................
Judecător : .............................................. preşedinte

Grefier : ..................................................
Reclamant: ....................................... prezent/absent/asistat/reprezentat

domiciliu/sediu..................................................
Pârât : ............................................... prezent/absent/asistat/reprezentat
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
Stadiul judecăţii : ..........................
Procedura de citare legal îndeplinită.
(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul expune referatul cauzei în cadrul căruia
învederează şi că ................
........................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
........................................................
JUDECĂTORIA
........................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
....................................................................................
În numele legii,
D I S P U N E:
........................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
.....................................................................................................................................................
....................................................................................
Amână judecarea cauzei şi fixează termen de judecată la data de ........., ora .........,
completul ........., sala ........., pentru când părţile/reclamantul/pârâtul au/are termen în
cunoştinţă/ se va cita ............
Cu apel/recurs odată cu fondul.
Pronunţată în şedinţă publică azi, ...................
Preşedinte, Grefier,
(prenume şi nume) (prenume şi nume)
1
161
5.35 Anexa 35 - Formular încheiere amânare lipsă de apărare1
JUDECĂTORIA …......................... Lipsă apărare
Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE

Grefier : ..................................................

domiciliu/sediu..................................................
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
Reclamantul/Pârâtul solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, motivând
că ....................
Pârâtul/Reclamantul solicită admiterea/respingerea cererii formulate, motivând
că ................................
JUDECĂTORIA
Constatând că cererea reclamantului/pârâtului pentru lipsă de apărare este temeinic

motivată, întrucât .....................,
În conformitate cu dipoziţiile art. 156 alin.1 C.p.civ.,
În numele legii,
D I S P U N E:
Admite cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată de

reclamant/pârât.
completul ........., sala .........
Pronunţată în şedinţă publică azi, .....................
1
162
5.36 Anexa 36 - Formular încheiere amânare lipsă de procedura1
JUDECĂTORIA …......................... Procedură de citare nelegal îndeplinită
Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE

Grefier : ..................................................

domiciliu/sediu..................................................
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
Procedura de citare nu este legal îndeplinită, întrucât ....................................
Reclamantul/Pârâtul solicită amânarea judecării cauzei, în vederea îndeplinirii
procedurii de citare.
JUDECĂTORIA
Constatând neîndeplinirea legală a procedurii de citare a pârâtului/ reclamantului,

întrucât ................................................................, astfel că, potrivit art. ....... C.p.civ.
citaţia/dovada de primire/procesul verbal de înmânare a citaţiei este lovit(ă) de nulitate,
Având în vedere prevederile art.107 coroborat cu art. 85 C.p.civ
În numele legii,
D I S P U N E:
completul ........., sala ........., pentru când se va cita ...........
1
163
5.37 Anexa 37 - Formular încheiere renunţare la judecată1
JUDECĂTORIA …......................... Renunţare la judecată

Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE

Grefier : ..................................................

domiciliu/sediu..................................................
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
Reclamantul, legitimându-se în faţa instanţei cu C.I. seria ..... nr............. eliberată de
Poliţia ........... la .............., arată că înţelege să renunţe la judecarea cererii de chemare în
judecată.
Pârâtul ......................... şi solicită/nu solicită cheltuieli de judecată.
JUDECĂTORIA
Constatând că reclamantul declară că renunţă la judecarea cererii sale de chemare în

judecată,
În conformitate cu dipoziţiile art. 246 C.p.civ.,
În numele legii,
D I S P U N E:
Ia act că reclamantul ............................ renunţă la judecarea cererii de chemare în

judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul .....................
................................. (cheltuieli de judecată) ..................
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
1
164
5.38 Anexa 38 - Formular încheiere suspendare voluntară – la cererea părţilor1
JUDECĂTORIA …......................... Suspendare voluntară – la cererea părţilor
Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE

Grefier : ..................................................

domiciliu/sediu..................................................
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
Reclamantul solicită suspendarea judecăţii.
Pârâtul este de acord cu suspendarea judecăţii.
JUDECĂTORIA
Constatând că amândouă părţile cer suspendarea judecării cauzei,

În temeiul dipoziţiilor art. 242 alin.1 pct.1 C.p.civ.,
În numele legii,
D I S P U N E:
Suspendă judecata cauzei formulată de reclamantul .............................................

împotriva pârâtului ..............................
Cu recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
1
165
5.39 Anexa 39 - Formular încheiere suspendare – lipsa părţilor 1
JUDECĂTORIA …......................... Suspendare voluntară – lipsă părţi
Sediul .................................................
DOSAR nr. ........../...../......
ÎNCHEIERE

Grefier : ..................................................
Reclamant: ....................................... absent

domiciliu/sediu..................................................
Pârât : ............................................... absent
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
învederează şi că niciuna dintre părţi nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.
JUDECĂTORIA
Având în vedere că niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a
cerut în scris judecarea în lipsă,
În temeiul dipoziţiilor art. 242 alin.1 pct.2 coroborat cu art. 242 alin.2 C.p.civ.,
În numele legii,
D I S P U N E:
Suspendă judecata cauzei formulată de reclamantul ...............................................

împotriva pârâtului ..............................
Cu recurs cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.
1
166
5.40 Anexa 40 - Rezoluţie la primirea cererii de chemare în judecată1
INSTANŢA .................................. COMPLETUL NR. ..........
DOSAR NR. ........../......../............. TIP TERMEN ..................
OBIECT ........................................ COMPLEXITATE ..........
TEMEI JURIDIC .........................
REZOLUŢIE
Data primirii acţiunii: .............................................

Termen de judecată: ................................................
Termen în cunoştinţă reclamant: DA/NU
(contestator, revizuient, petent, creditor etc.)
Nume şi prenume reclamant/reprezentant: .............................................................................
Legitimat cu: ............................................................
Semnătură reclamant/reprezentant (de luare la cunoştinţă a termenului de judecată şi a
măsurilor dispuse la primirea cererii): ...............................................
Pune în vedere reclamantului / se citează reclamantul cu menţiunea:
 să facă dovada plăţii/completării taxei judiciare de timbru în cuantum
de ....................... lei, până la primul termen de judecată sub sancţiunea anulării
cererii
 în termen de ................. zile, sub sancţiunea suspendării judecăţii:
 să completeze sau să modifice cererea în
sensul .............................................. .................................................................
...........................................................................................................................
........................................................................................
 să depună copii certificate de pe toate înscrisurile pe care îşi întemeiază
cererea
Se citează pârâtul cu copie de pe cerere şi de pe înscrisuri şi cu menţiunea obligaţiei de a
depune la dosar cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată.
Alţi participanţi la proces ........................................
Anulat taxă judiciară de timbru în valoare de ..................... lei, achitată prin chitanţa/ ordinul
de plată nr. .............. emis(ă) de ....................... la data de ......................
Anulat timbru judiciar în valoare de ........................... lei.
Scutit de plata taxei de timbru în temeiul art. ....... din ............................
Alte măsuri:……………………………………………………………………………….
Judecător,
Nume şi prenume
Semnătură
1
167
5.41 Anexa 41 – Formular Sentinţă de perimare – părţi absente1
JUDECĂTORIA …......................... Perimare – părţi absente
Sediul ................................................. (242 alin.1 pct.2)
DOSAR nr. ........../...../......
SENTINŢA CIVILĂ NR.


Grefier : ..................................................
Reclamant: ....................................... absent

domiciliu/sediu..................................................
Pârât : ............................................... absent
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
(Alte aspecte procedurale:)* Grefierul învederează că prin încheierea de şedinţă din
data de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor şi că,
potrivit referatului întocmit de grefă, la data de .............. s-a dispus, din oficiu, repunerea pe
rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi rămâne
în pronunţare asupra excepţiei.
JUDECĂTORIA
Asupra acţiunii civile introduse de reclamantul ................. împotriva

pârâtului ................ înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de ..................., având ca
obiect ....................;
Având în vedere că din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de
procedură a fost efectuat la data de ............., când cauza a fost suspendată în temeiul
dispoziţiilor art. 242 alin.1 pct.2 C.p.civ pentru lipsa nejustificată a părţilor;
Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ orice cerere de
chemare în judecată se perimă de drept, chiar şi împotriva incapabililor, dacă a rămas în
nelucrare din vina părţii timp de 6 luni, iar potrivit dispoziţiilor art. 252 C.p.civ perimarea se
poate constata şi din oficiu;
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în
nelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în
vederea judecării pricinii;
Instanţa, în baza art.248 şi urm Cpciv, urmează a constata perimată acţiunea de faţă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite excepţia de perimare a cererii de chemare în judecată.
Constată perimată acţiunea civilă formulată de reclamantul ..............................
împotriva pârâtului ............. ................................
Cu recurs în 5 zile de la pronunţare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, ..................
1
168
5.42 Anexa 42 - Formular Sentinţă de perimare – parte/părţi prezente – 242
alin.1 pct.21
JUDECĂTORIA …......................... Perimare – parte/părţi prezentă/e
Sediul ................................................. (242 alin.1 pct.2)
DOSAR nr. ........../...../......


Grefier : ..................................................
Reclamant: ....................................... prezent/absent/reprezentat/asistat
domiciliu/sediu..................................................
Pârât : ............................................... prezent/absent/reprezentat/asistat
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
data de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părţilor şi că,
potrivit referatului întocmit de grefă, la data de .............. s-a dispus, din oficiu, repunerea pe
rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi o pune
în discuţia părţilor.
Reclamantul solicită să se constate că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege
pentru a se constata perimarea cererii pe care a dedus-o judecăţii,
întrucât ...................................................................
Pârâtul solicită să se constate că în cauza dedusă judecăţii a operat, de drept,
perimarea întrucât ........................... şi că solicită/nu solicită obligarea reclamantului la plata
cheltuielilor de judecată.
JUDECĂTORIA
obiect ....................;
dispoziţiilor art. 242 alin.1 pct. 2 C.p.civ. pentru lipsa nejustificată a părţilor;
Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ. orice cerere de
nelucrare mai mult de 6 lunidin vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în
În numele legii,
1
169
5.43 Anexa 43 - Formular Sentinţă de perimare1
JUDECĂTORIA …......................... Perimare – parte/părţi prezentă/e
Sediul ................................................. (formular)
DOSAR nr. ........../...../......


Grefier : ..................................................
Reclamant: ....................................... prezent/absent/reprezentat/asistat

domiciliu/sediu..................................................
Pârât : ............................................... prezent/absent/reprezentat/asistat
domiciliu/sediu...................................................
Obiect : .........................................
data de ........... judecarea cauzei a fost suspendată pentru ............................ şi că, potrivit
referatului întocmit de grefă, la data de .............. s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a
cauzei pentru constatarea perimării.
Instanţa invocă din oficiu excepţia perimării cererii de chemare în judecată şi o pune
în discuţia părţilor.
Reclamantul solicită .................................................................................................
Pârâtul solicită ..........................................................................................................
JUDECĂTORIA
obiect ....................;
dispoziţiilor art. ........ C.p.civ. pentru ..............................;
Văzând că în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. 3 C.p.civ. orice cerere de
nelucrare mai mult de 6 luni din vina părţilor, nemaîndeplinindu-se nici un act de procedură în
În numele legii,

1
170

Drept Comercial 1672

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept Comercial 1672

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NELA PETRIŞOR MINODORA CONDOIU

GHID PRACTIC PENTRU GREFIERI

PHARE EuropeAid/ 122652/D/ SER/ RO

PARTEA I – DREPT MATERIAL...........................................................................................................7

Comerţul, ca îndeletnicire practicata îndelung si repetat, a dobândit

De aceea, denumirea “drept comercial” impune ideea că dreptul comercial

Etimologic, expresia de “comerţ” provine din latinescul “commercium”, care

1.1 Obiectul dreptului comercial

Există două sisteme care permit determinarea sferei dreptului comercial.

Potrivit sistemului subiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice

Potrivit sistemului obiectiv, dreptul comercial are ca obiect normele juridice

Codul comercial român are la bază, ca principiu, sistemul obiectiv.

1.2 Definiţia dreptului comercial

Dreptul comercial, ca ramura a dreptului privat, este acel ansamblu de norme

Istoria dreptului comercial este strâns legată de istoria comerţului si a

1.3 Izvoarele dreptului comercial

1.4 Izvoarele legislative ale dreptului comercial

Codul comercial reprezintă principalul izvor de drept comercial. El cuprinde

Codul civil reprezintă un izvor subsidiar al dreptului comercial, aşa cum

b. Uzantele comerciale nu sunt consacrate legislativ in dreptul romanesc, dar doctrina

c. Doctrina dreptului comercial, ca şi practica judiciară în domeniu, au un rol

2 Faptele ( actele ) de comerţ

Legea ( art. 3 Cod Comercial) consideră ca fapte de comerţ:

Se socotesc, afară, de acestea, ca fapte de comerţ celelalte contracte şi

Nu se poate considera ca fapt de comerţ cumpărarea de producte sau de mărfuri

Asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerţului şi

Contul curent şi cecul nu sunt considerate ca fapte de comerţ, în ce priveşte pe

2.2.1 Fapte de comerţ obiective

a) operaţiunile de interpunere şi schimb

2.2.2 Fapte de comerţ subiective

2.2.3 Fapte de comerţ unilaterale sau mixte

Codul comercial român, ca şi modelul sau italian, reglementează faptele de

Faptele de comerţ reglementate de Codul comercial se împart în trei categorii:

Faptele de comerţ obiective sunt actele juridice sau operaţiunile prevăzute în

Operaţiunile de interpunere în schimb sau circulatie corespund noţiunii

Pot fi considerate ca fiind comerciale şi următoarele:

 Acte juridice: promisiune unilaterală de a cumpăra un fond de comerţ,

 Delictele şi cvasidelictele: fapte de concurenţă neloială1

Faptele şi actele de comerţ reprezintă obiectul litigiilor comerciale .

Subiectele dreptului comercial sunt participantii la raporturile juridice

Legea nr. 26/1990 include in categoria comerciantilor asociatiile familiale,

Legea nr. 505/2003 prevede ca sunt comercianti persoanele fizice si asociatiile

Clarificarea noţiunii de comerciant prezintă nu numai un intres doctrinar, si un

a. comerciantii sunt obligati ca înainte de începerea comerţului, să ceară

b. legea instituie o prezumţie de comercialitate; toate actele şi operaţiunile săvârşite

c. actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale,

d. în cazul încetării plaţilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi

f. comercianţii sunt supuşi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comercială;

3.2 Dobândirea calităţii de comerciant

Pentru a fi comerciant sunt necesare trei condiţii:

1. să săvârşească anumite fapte de comerţ obiective;

2. să săvârşească fapte de comerţ ca profesiune;

3. să săvârşească fapte de comerţ în nume propriu;

Meseriaşul este considerat comerciant în cazurile în care cumpără mărfuri în

Persoanele care exercită profesii liberale nu au calitatea de comerciant (exemplu

Vânzarea produselor pe care proprietarul sau cultivatorul le are de pe pământul

b. Dobândirea calităţii de comerciant de către societăţile comerciale: potrivit art. 7

c. Calitatea de comerciant a altor persoane juridice:

2. Regiile autonome: potrivit art.135 din Constituţie, proprietatea publică aparţine

3. Organizaţiile cooperatiste: întrucât prin desfăşurarea unor activităţi de producere şi

3.3 Încetarea calităţii de comerciant

In cazul persoanei fizice, aceasta încetează să mai aibă calitatea de comerciant în

In cazul societăţii comerciale, calitatea de comerciant se pierde în momentul în