Sunteți pe pagina 1din 2

E prezent ȋn orice loc Acasă

Drag mi-e cuibul părintesc


Bunicuţa de la ţară
Unde eu trăiesc și cresc;
Tocmai de prin Făgăraş,
Lângă-ai mei părinti și frați,
Vine pentru-ntȃia oară
Toți prin dragoste legați.
Să ne vadă, la oraş.
Casa mea și-n somn o știu,
Orice colț pot să-l descriu;
Toate-i plac, srăzi asfaltate,
Din balcon
Blocuri-nalte, magazine…
La telefon,
Şi tot zice către mine:
Din antreu sau dormitor
,,E frumos pe-aici, nepoate!”
Până la televizor,
Din fotoliile moi
Doar cu-n lucru nu se-mpacă!
Păn-la coșul cu pisoi,
Bunicuţa-i ca pe spini
De la cerga vișinie
Dacă trebuie să treacă
Până la bucătărie,
Vreun drum printre maşini.
De la masă la cuier,
La dulap și frigider,
Eu o iau cu binişorul
De la baie la perdele
Şi ȋi spun să n-aibă teamă;
Ori la raftul cu ulcele.
Totul e să bagi de seamă
Pe covor, ca pe potecă,
Cȃnd se schimbă semaforul
Mă duc pân-la bibliotecă.
Doar un pas a mai rămas
E prezent ȋn orice loc
Până la bătrânul ceas;
Numai să nu uiţi să-l vezi
Și-ncă unul, mai micuț
Cȃnd e roşu:stai pe loc!
Pân-la albul meu pătuț.
Cȃnd e verde:traversezi!
De pe oriunde m-aș duce
Drumul tot aici m-aduce;
…Astăzi n-o mai duc de mȃnă!
Tot la cuibul părintesc
Ea spre semafor se-ndreaptă
Unde drag mi-e să trăiesc
Iar maşinile aşteaptă
Fiindcă lumea e frumoasă
Ca să treacă…o bătrȃnă.
Dar niciunde ca … acasă.
Toate meseriile

Bine e la noi acasă ! Eu pe tata azi l-am întrebat:


,,Care meserie e mai bună?”
Bine e la noi acasa! El a râs și mi-a răspuns îndat’:
Nu e lume mai frumoasă
,,Asta nimeni nu știe să-ți spună!”
Cum e cuibul părintesc,
Unde eu trăiesc și cresc.
Dar grăbi s-adauge îndată
Tata, mama și bunici,
Când citi în ochii mei mirare:
Eu și fratiorii mici,
,,Orice meserie-i minunată
Toți, aici, suntem uniți,
Bucurosi și fericiți! Dac-o faci cu drag și-ndemanare;

Casa mea și-n somn o știu, Poți fi muncitor într-o uzină


Orice colț pot să-l descriu. Medic, pădurar, aviator,
Când pășesc al casei prag, Poți lucra în sonde sau în mină
Tot ce văd în ea mi-e drag. Pe ogor sau în laborator
Peste tot nevoie e de tine
Parcă dintr-un basm vrăjit, Și de mâna și de mintea ta,
Toate-mi spun: '' Bine-ai venit!'' Ca să-i fie omului mai bine
Și să înflorească patria!”

Știu acum și spun nedesmintit:


,,Toate meseriile-s frumoase!
Fiindcă rodul lor meșteșugit
Ne-aduce tuturor foloase!
Știm și mulțumim noi, toți copiii,
Că părinții munca-ți dăruiesc,
Să le crească-n bucurie fiii
Pe frumos pământul românesc”.