de Ion Creangă -transpusă în versuri de Elena Dragoş O poveste minunată Şi-n versuri e ascultată.
Zice-se c-a fost odată
Un moşneag şi-o babă rea; Că moşneagu-avea o fată, Baba, tot la fel şi ea.
Fata babei răzgâiată,
Lenevea fără de saţ Cârtitoare şi-ncruntată Se-alinta ca cioara-n laţ. Fata moşului, frumoasă, Spre păduri urca din greu. Ea căra găteje- acasă, Ea, la moară, tot mereu. Fata moşului la clacă, Multe fuse mai torcea; Fata babei cea posacă, Unul singurel abia. Că e laie, că-i bălaie Baba meliţa mereu -Nu mai pot s-o ţin cu straie Şi cu hrană, că mi-e greu. -Pleacă, fata mea, de-acasă, I-a zis moşul fetei dragi, Baba-i veşnic mânioasă Nu e chip s-o mai împaci. Astfel, casa părintească A rămas în urmă-acum. Fata vede-o căţeluşă Care şchioapătă pe drum. -Ştiu că te-au gonit de-acasă, Căţeluşa a grăit. Fata, inimă miloasă, Rănile i le-a-ngrijit. Merge iarăşi pe cărare Vrea să intre la stăpân. A-ntâlnit şi-un păr în floare: -De omizi sunt tare plin!…
Se opreşte să-l asculte,
De omizi l-a curăţit. După-o vreme nu prea multă O fântână a-ntâlnit. De nămol o spală fata, Scoate tot noroiu-afar’ -Şipotul mi-e proaspăt iar Am să-ţi mulţumesc odată!
Iată şi-un cuptor de pâine
Ce se tânguie aşa: -Fă-mi, copila mea, un bine, Vezi cum sunt, nu mă lăsa! Fata, cât ai zice: “peşte” Apă ia, frământă lut Îl îndreaptă, şi-l lipeşte Ştie ea ce-i de făcut!
Merge printr-un codru fata,
Şi-n poiana ca de vis, Primitoare s-a deschis O căsuţă cum nu-i alta: -Cine eşti, copilă? Spune! Blând se auzi un glas. -Mamă n-am pe astă lume, Tata m-a trimis de-acas’ -Eşti orfană, stai la mine Multe-aici sunt de făcut, În ogradă am jivine, Încă nici nu le-ai văzut. Eu mă duc puţin de-acasă, Vremea-n lucru să-ţi petreci, Cred că nu eşti sperioasă, Să-mi grijeşti copiii, deci. Fata, inimă de aur, Vrea să-i spele pe “copii”, Dar “copiii” sunt balauri Şi jivine mii şi mii. Când se-ntoarce-apoi stăpâna Fetei îi grăieşte-aşa: -Casa şi ograda-s lună, Am să-ţi dau şi eu ceva. Urcă-n pod şi ia-ţi o ladă, Dar să n-o deschizi acum, Ci la tine în ogradă. Îţi urez drum bun, drum bun! Pe cel drum, mai jos, la vale, Un cuptor îi iese-n cale, Cu plăcinte aburind; Fata plecă mulţumind. Când pe la fântână trece Bucuroasă e, găsind Apă proaspătă şi rece În pahare de argint. Părul, plin de pere coapte, Pleacă ramul greu spre ea: -Fată bună, hai şi-ţi ia! -Mulţumescu-ţi pentru roade! “Hop”şi căţeluşa albă, Veselă-i c-o vede iar, -Am la gât din aur salbă, S-o primeşti, te rog, în dar. Şi paharele şi salba, Tatălui le-a dus acas’, O privea cu ciudă baba, Mai să crape de necaz. Lada au deschis pe urmă, Iar atuncea, ce să vezi? Vitele ieşeau cirezi, Oile ieşeau în turmă. Fata babei spuse-odată: -Lasă, mamă, n-o să mor, Îţi aduc şi eu o ladă Mai frumoasă ca a lor! Iar povestea ne mai spune, C-a pornit la drum şi ea Cum făcuse soră-sa… Fără-a face fapte bune. Căţeluşă, pom, fântână A-ntâlnit. Şi-acel cuptor. Nu le-a fost de ajutor. Ce s-ajute o hapsână? În ograda din poiană, Toate le-a întors pe dos, Când stăpâna s-a întors, Fiarele-au pornit să geamă. Dând năvală-n pod surata O scumpete şi-a ales. Fuge repede cu lada. Tot pe rând în drum îi ies, Căţeluşă, pom, fântână Şi cuptor, însă pe ea N-o aşteaptă nimenea… Cin’ s-aştepte o hapsână? Vine-acasă încruntată; Nici tu salbă, nici pahare… Lada a deschis îndată, Iar din ea sar mii de fiare… Şi pe babă o mănâncă Cu odrasla ei cu tot. Şi…se ling, apoi pe bot. -De la lume adunate Şi iarăşi la lume date. Le aflăm numai din carte.
Exerciţii pentru înţelegerea textului
1. Cuvinte: răzgâiată – răsfăţată ( aici e vorba de fata babei) -posacă – posomorâtă; -găteje – crengi uscate bune pentru foc; -clacă – muncă în grup în folosul cuiva cu scopul de a ajuta; -şipot – izvor; -jivine – animale sălbatice; 2. Spune cuvinte cu sens opus şi vei descoperi însuşirile fetei babei: -frumoasă ………………………..harnică…………………… -bună……………………………..modestă………………… 3. Motivează însuşirile fetei moşneagului. *bună la suflet; *harnică; Ce a făcut ea? *miloasă; *credincioasă. 4. Completează cu răsplata primită de fiecare: fetei moşneagului fetei babei cuptorul …………………… ………………... fântâna …………………… ……………..... părul i-a dat ………………….. ……………… căţeluşa …………………… ……………… Sfânta Duminică …………………… ……………… 5. Alege varianta corectă: Fata moşneagului a fost atât de bine răsplătită pentru: a) faptele ei bune; b) a ajutat fără să aştepte răsplată; c) avea un suflet bun şi milos; 6. La ce ne îndeamnă povestea? Subliniază explicaţia potrivită. a) să fim buni; b) să fim harnici; c) să facem bine, fără a aştepta răsplată; d) să fim modeşti. 7. Joc de rol: Imaginează-te în faţa fetei moşneagului care a înţeles lecţia primită şi vrea să se schimbe. Iată câteva întrebări pe care i le poţi pune: a) De ce erai invidioasă pe fata moşneagului? b) Ce nu-ţi place la sora ta vitregă? c) Ţi-ar fi plăcut să te certe şi ea? d) De ce ai plecat la drum? e) Vrei să te schimbi? De ce?
Reţine! “Fata babei şi fata moşneagului” este o poveste cu tâlc.
Este bine să fii bun, să-i ajuţi pe cei în suferinţă, fiindcă binele făcut îţi va fi întors într-o zi. Fata moşneagului este un model de cum trebuie să te porţi în viaţă.