Adolescenţa

Caracterizare generală;
Dezvoltarea fizică şi psihică;
Conştiinţa de sine.
Ce este adolescenţa?
 “ Vârsta marilor
elanuri ”;
 Vârsta integrării
sociale”;
 Vârsta crizelor,
anxietăţii,
nesiguranţei şi
insatisfacţiei”.
 Varsta ingrata,
 Varsta de aur,
 Varsta nesigurantei,
 Varsta dramelor,
 Varsta viselor “neimplinite”,a iubirilor
“imposibile”,a relatiilor “dezastruoase”.
 Adolescenta este o perioada de tranzitie
biologica, psihologica si sociala de la
pubertate la maturitate.
Substadii ale adolescenţei
1. Preadolescenţa (14-16 ani)- o etapă de stabilizare a
maturizării biologice în care se conturează si se
adânceste mai mult individualizarea, se dezvoltă
caracteristicile conştiinţei de sine.
 Se rafinează interesul pentru lectură, filme, TV, tehnică
etc.
 Este o fază de intensă dezvoltare psihică, încarcată de
conflicte interioare.
 Apare mai pregnantă dorinţa de afirmare personală, ca
expresie a socializării, iar experienţa afectivă se
nuanţează şi se impregnează de valori.
2. Adolescenţa propriu-zisă sau marea adolescenţă (de la
16/18 ani la 20 ani).
 Se caracterizează printr-o intelectualizare intensă
(dezvoltarea gândirii abstracte), îmbogăţirea şi lărgirea
interiorizării de conduite adulte.
 Exprimarea independenţei nu mai este una dezirativă şi
revendicativă ci expresivă, naturală.
 Este interesat de responsabilităţi în care sa existe dificultăţi
de depăşit, pentru a-şi măsura forţele.
 De la o formă de evaluare impulsivă se trece la forme de
evaluare în care caută să-şi exprime originalitatea. Gustul
personal are mai mare pregnanţă, se poate susţine şi
demonstra.
 Intensă este şi socializarea aspiraţiilor, aspectele
vocaţionale, profesionalizarea ce se conturează treptat.
3.Adolescenţa prelungită (de la 18/20 la 25 ani) cuprinde
tineretul deja integrat în forme de muncă precum şi
studenţii.
 Sub o formă sau alta, independenţa este dobândită sau
pe cale de a fi dobândită la aceasta vârstă, fapt ce
aduce cu sine un plus de energizare a personalităţii.
 Viaţa sentimentală este intensă, dar relativ instabilă.
Aceasta este etapa învăţarii rolului sexual.
 Este o perioadă în care au loc angajari matrimoniale.
Acest fapt va contura o noua subidentitate, implicată în
responsabilităţi legate de constituirea unei noi familii.
(E.Albu, Psihologia vârstelor)
Cum sunt adolescenţii
 Sunt preocupati de felul cum arata si petrec ore intregi in
fata oglinzii;
 Au obsesii fizice;
 Au ca “nenorocire comuna” cosurile si secretele fata de
parinti;
 Au conflicte cu parintii;
 Sunt influentati de prieteni in modul de a se imbraca,de
a fuma,de a bea,a se droga si de a fi activi sexual;
 Isi exprima sentimentele prin actiuni,devin mai rebeli;
 Vad lucrurile doar din punctul lor de vedere;
 Viseaza cu ochii deschisi,au un jurnal intim;
 Sunt foarte emotivi,au toane.
Dezvoltarea fizică
 Creşterea în înălţime se produce cel mai intens intre 14-15 ani.
Creşterea este mai evidentă la nivelul membrelor inferioare si
superioare, ceea ce va da indeosebi preadolescentului un aspect
special, adesea critic.
 Crestera in greutate urmeaza lent cresterea in înălţine ; baietii cresc
intens in greutate dupa 14 ani, cam 6Kg/an, iar fetele dupa 11 ani,
cam 3Kg/an.
 Sistemul osos. Progrese importante se observa la osificarea
diverselor parti ale craniului (mai ales a temporalului). Se termina
procesul de osificare a oaselor mainii, ceea ce va determina aparitia
unor particularitati ale miscarilor fine, ale diferitelor dexteritati
manuale si crestere vitezei scrierii.
 Sistemul muscular. Se dezvolta musculatura spatelui, a centurii
scapulare si pelviene. Creste forta musculara. Dupa 15 ani se
dezvolta intens muschii mici, care ajuta la precizia si coordonarea
miscarilor fine, la perfectionarea tehnicii miscarilor, ceea ce
inseamna o cheltuiala mai redusa de energie.
...
 Sistemul cardio-vascular. Frecventa pulsului 80 batai/min. Se
constata o mărire a capacităţii vitale a plamanilor intre 14-17 ani.
Respiratia intercostala inlocuieste respiratia abdominala (specifica
pentru copilul mic).
 Sistemul nervos. Se definitiveaza relieful scoartei cerebrale, se
realizeaza o dezvoltare complexa a legaturilor dintre diferitele
regiuni ale scoartei, formandu-se numeroase cai functionale intre
toate regiunile creierului.
 Glandele cu secretie interna. Se mareste functional rolul tiroidei,
ceea ce duce la intensificarea procesului cresterii osoase si la unele
modificari ale metabolismului. Hipofiza stimuleaza intens
producerea hormonilor glandelor sexuale, procesul de diferentiere a
tesuturilor si organelor, procesul de maturizare interna. Epifiza si
glandele suprarenale sunt angajate in dimorfismul sexual, in
procesul maturizarii; ele stimuleaza procesul dezvoltarii organelor
genitale, pigmentarea pielii, ingrosarea generala a corpului.
Glandele sexuale isi intensifica activitatea prin ajungere la
maturizare intre 12-13, 17-18 ani la baieti; 10-11, 15-16 ani la fete.
Se manifesta fenomenul maturizarii prin cresterea parului in
regiunea axiala, modificarea vocii, aparitia unor manifestari sexuale
etc.
 Dezvoltarea psihică
 Sensibilitatea. Activitatea senzoriala creste, ceea ce
determina modificari ale pragurilor minimal, maximal si
diferential ale analizatorilor, facandu-se posibila reflectarea
mai fina si mai analitica a obiectelor si fenomenelor realitatii.
 Perceptiile si spiritul de observatie ale preadolescentului
si adolescentului devin foarte vii, capata o mare adancime.
 Atentia. Se dezvolta evident atentia voluntara. Chiar atentia
involuntara si cea postvoluntara isi modifica aspectul, devin
mai eficiente. Functiile intensive ale atentiei sunt deplin
dezvoltate, creste capacitatea de concentrare.
(preadolescentii – 2 ore, adolescentii – 4 ore).
 Memoria. Intre 13-17 ani capacitatea de memorare ajunge
la foarte mari performante. Creste mult caracterul activ si
voluntar al memoriei; memoria foarte exacta a scolarului mic
incepe sa fie tot mai mult inlocuita cu memoria logica care
pastreaza ceea ce este esential, operand cu scheme
logice.Memoria opereaza acum cu reprezentari si notiuni,
care devin mai bogate, mai complexe, mai organizate.
 Gandirea. Dezvoltarea diferentiala a cunostintelor, in
diverse domenii, duce la dezvoltarea gandirii diferentiate:
gandire matematica, gandire fizica, gandire gramaticala,
etc. Studiul diferitelor obiecte de invatamant il apropie tot
mai mult pe preadolescent si adolescent de insusirea unei
conceptii materialist-dialectice despre lume si viata,
intelege legaturile obiective ale dezvoltarii naturii si
societatii, stabileste relatia cauzala si de finalitate a
producerii diferitelor fenomene etc.
 Limbajul se deosebeste la preadolescent si adolescent
de perioadele anterioare prin bogatia si varietatea
lexicului, precum si prin surprinderea sensurilor variate ale
cerintelor. Incepand cu adolescenta creste grija pentru
exprimarea corecta a ideilor, precum si interesul pentru
utilizarea figurilor de stil in limbajul scris: epitete,
comparatii, personificari, metafore. Datorita lecturii
diversificate, preadolescentii si adolescentii reusesc sa-si
formeze un stil propriu de vorbire.
 Imaginatia. O caracteristica a preadolescentei si adolescentei este
dezvoltarea mare a fortei de creatie, a capacitatilor ideative si
creatoare practice. In afara de imaginatia reproductiva, care ajuta in
insusirea sistemului de cunostinte transmise in procesul instructiv,
se dezvolta tot mai sensibil imaginatia creatoare Prin creatiile lor,
preadolescentii si adolescentiii isi exprima propriile judecati si
atitudini in legatura cu problemele ce-i framanta.
 O forma speciala a imaginatiei, strans legata de varsta adolescentei,
este visarea – proiectarea mentala a personalitatii in situatii viitoare.
 Afectivitatea Viata afectiva se complica si se diversifica,
preadolescentul si mai ales adolescentul admira, iubeste, simte,
viseaza, aspira, stie sa doreasca, are idealuri afective, ii intelege pe
cei din jur cu intentiile si reactiile lor. Intensitatea, amploarea si
valoarea emotiilor, sunt dependente de insemnatatea pe care o au
pentru adolescent diverse fenomene, obiecte sau persoane.
 Sentimentele ce corespund acestei
perioade :
 prietenia – bazata pe incredere,
sinceritate, fidelitate, devotament,
intelegere reciproca
 tovarasia – idealuri comune,
solidaritatea intregului colectiv
 sentimente intelectuale – curiozitatea,
uimirea, admiratia, indoiala
 sentimentul dragostei de munca,
sentimentul colectivismului,
patriotismului
 sentimente de iubire – se raporteaza
intotdeauna la o persoana, care va
cuceri nu numai un complex de emotii,
dar si pasiunile, afectele.

 Vointa. Este perioada in care se modifica devenind
deosebit de bogat momentul deliberativ al actului volitiv,
cand intre motivele actiunilor s-a ajuns la o ierarhizare,
care este in stransa legatura cu experienta in domeniul
in care urmeaza sa se actioneze. In luarea hotararii,
preadolescentul este prompt, dar la adolescent, timpul
este mai indelungat, deoarece el reflecta mai temeinic
asupra mijloacelor realizarii actiunii precum si a
consecintelor ce decurg din aceasta.
 Interesele preadolescentului si adolescentului
 Sfera intereselor se largeste ca urmare a cresterii
orizontului cultural si a imbogatirii experientei de viata.
Interesele nu graviteaza doar in jurul activitatii scolare, ci
se extind si la alte domenii ale stiintei, tehnicii, artei. Ele
devin mai stabile, fiind legate de domenii mai cunoscute,
sau spre care se manifesta aptitudini evidente şi mai
constiente, fiind urmarite cu tenacitate in vederea unui
scop anumit.
Caracteristicile cele mai importante ale
adolescentei sunt :
-dezvoltarea constiintei de sine
-afirmarea propriei personalitati
-integrarea treptata in valorile vietii.
 Dezvoltarea constiintei de sine

 Constiinta de sine presupune un proces complex care

include, pe de-o parte, raportarea subiectului la sine insusi,
la propriile trairi, iar pe de alta parte, confruntarea acestora,
compararea lor cu ceilalţi,cu lumea in mijlocul careia
traieste.
 Un factor important al dezvoltarii constiintei de sine il
constituie activitatea scolara si natura relatiilor cu adultii,
aprecierile acestora fata de calitatile si munca
adolescentului, precum si aprecierea colectivului din care
face parte.
 O caracteristica a adolescentei este si proiectarea idealului,
in viitor ; un aspect al acestei preocupari este interesul
pentru profesia pe care o va imbratisa, determinandu-l la
reflectii asupra vietii sale interioare; adolescentul se
analizeaza spre a-si cunoaste calitatile, spre a se convinge
de valoarea lor, pentru profesia la care se va decide.

 Afirmarea de sine
 Dorind sa atraga atentia asupra sa, adolescentul se
considera punctul central in jurul caruia trebuie sa
petreaca toate evenimentele. Fortele proprii sunt
considerate superioare fata de ale celorlalti oameni,
opinie care decurge dintr-o insuficienta cunoastere de
sine. El doreste ca toate calitatile sale sa fie cunoscute si
apreciate de adult; lipsa de consideratie este dureroasa
si chiar paralizanta pentru un adolescent.
 Un mijloc curent de afirmare il constituie aspectul
exterior, adolescentii cautand sa se evidentieze prin
fizicul bine conformat, imbracamintea care diferentiaza,
care scoate in relief propria persoana, prin maniere,
limbaj (neologisme, arhaisme, argou), spiritul de
contradictie fata de faptele morale,deoarece judecata lui
nu admite concesii ci este radicala si intransigenta iar
aprecierile sale sunt puternic incarcate cu subiectivism.
 Integrarea sociala
 Esenta integrarii sociale consta in atasamentul din ce in
ce mai constient si mai activ la colectivul caruia ii
apartine si a carui sfera se extinde de la familie, clasa,
scoala, pana la marele colectiv social (întreaga
societate).
 Cu cat inainteaza in varsta, cu atat adolescentul este
mai obiectiv in judecatile sale, aprecierile efectuandu-se
in functie de criteriile sociale pe care si le-a insusit.
 Dorinta de a cunoaste valorile sociale si culturale se
manifesta riguros si tenace.
 Integrarea adolescentilor in valorile sociale si culturale
ale colectivitatii contribuie la formarea conceptiei lor
despre lume si viata; cei mai multi manifesta un interes
deosebit pentru cuceririle stiintei contemporane si pentru
anumite ramuri ale stiintei: informatica,fizica, filosofia,
biologia, matematica, chimia, istoria etc.
 Problemele adolescenţei
 Criza de originalitate;
Tulburările psihocomportamentale
specifice adolescenţei
Aspecte socioeducaţionale specifice
Ce este criza de originalitate
 “O formă specială a contribuţiei adolescenţilor,
fiind un produs al dezvoltării biopsihosociale. Se
referă mai ales la căutarea şi exprimarea pe
multiple planuri a unicităţii personalitaţii, a
disponibilităţilor ei.”
(U. Şchiopu, Criza de originalitate la adolescenţi,
1979, p.15)
 Este un proces de intense frământări interioare
şi manifestări comportamentale contradictorii
datorate efortului depus de adolescent in
conturarea imaginii de sine şi în cristalizarea
propriei personalitaţi.
Trãsãturi specifice crizei de originalitate:

 Atunci când apare se manifestã prin episoade

lente şi spectaculoase;
 Este generatã se pare chiar de ambiguitatea
statusului adolescentin; adolescentului i se
neagã identitatea de copil, dar nu i se
recunoaşte încã capacitatea de a îndeplini
rolurile adultului.
 Implică sentimente de solitudine şi tandreţe
egocentristă;
 Presupune o anumitã oscilaţie a personalitãţii
adolescentine între normal şi patologic.
 Etape ale crizei adolescentine:
1. Perioada revoltei:
 prima manifestare a acestei revolte este refuzul de a se supune din
dezgustul pe care i-l provoacã ideea cã i se ordonã ceva;
 adolescentul nu mai este serviabil şi se înfurie împotriva micilor
ajutoare pe care trebuie sã le dea în casã;
 revolta împotriva pãrinţilor şi a familiei este cea mai frecventã şi mai
evidentã;
2. Perioada inchiderii în sine:
 Aceste excentritãţi dureazã de la caz la caz, de la un an la trei ani,
apoi se atenueazã, pentru a dispare între 16 şi 17 ani;
 gustul pentru scandal scade când personalitatea a devenit destul de
puternicã încât sã nu mai aibã nevoie de a se afirma;
3. Perioada de exaltare şi afirmare:
 în urma acestui examen de conştiinţã, tânãrul se simte gata sã
înfrunte pe cei de o seamã cu el şi pe cei mai vârstnici;
 plin de încredere în el, este gata să ia cu asalt tot ceea ce e mai plãcut
sau mai dificil de obţinut din lume;
 Temerile adolescenţilor!
1. Teama de a nu fi luat în seamă, de a fi
considerat mic, de a nu fi suficient apreciat.
2. Teama de a nu fi înţeles, de a fi ridiculizat,
minimalizat, marginalizat, de a fi repezit.
3. Teama de a fi pedepsit pentru că nu a răspuns
exigenţelor adulţilor.
4. Teama de a nu se cunoaşte prea bine, de a
nu şti încă cine este- tendinţele de
supraapreciere sau subapreciere.
5. Teama de banal, de obişnuit, de tradiţional.
Temă de reflecţie...

Analizaţi din punctul de vedere al

profesorului, conduita adecvată ce trebuie
adoptată, în vederea diminuării acestori
temeri specifice vârstei adolescentine.
Tulburarile adolescentei
Tulburarile fizice care trebuie depistate cu
prioritate privesc locomotia (scolioza),
dintii (carii, dentitia de minte) si pielea
(acneea)
De asemenea, trebuie supravegheate
functiile vizuala si auditiva
Tulburarile de greutate si de alimentatie
pot fi legate de surmenaj, de lipsa de
somn, dar si de o infectie necunoscuta.
Tulburarile adolescentei
 Tulburarile de comportament sunt, de asemenea,
variate dar - in general - benigne, desi ele supara
anturajul
 "Criza de originalitate juvenila" trebuie sa ne
ingrijoreze mai putin prin excesele ei decat prin
absenta ei.
 Retragerea in sine, persistenta unui
comportament copilaresc, mai ales daca sunt
insotite de un regres la invatatura si de o
disparitie a oricarei placeri ar trebui in aceeasi
masura sa alerteze parintii ca si o prea
zgomotoasa "furie de a trai"
 Toxicomania, delincventa, anorexia, bulimia,
sinuciderea constituie alte riscuri preocupante
pentru părinţi şi educatori.
Comportamentul deviant şi delicvent
 Comportamentul deviant este o
formã a comportamentului antisocial şi
constã în încãlcarea regulilor morale,
integritãţii fizice, drepturilor sociale ale
individului.
 Comportamentul delincvenţial este
comportamentul care apare ca urmare
a inadaptãrii sociale, manifestatã sub
forma unor comportamente agresive
îndreptate fie spre colectivitate, legile
morale, sau spre distrugerea de
bunuri, de opere de artã, violentarea
bunelor moravuri, furturi, vandalism,
incendii etc.
Caracteristici ale adolescentului cu tulburări
de comportament:
- este introvertit, timid şi introspect;
- este neadaptabil, nesociabil,
- nu este capabil de a realiza o sarcinã importantã;
- are un grad al responsabilitãţii scãzut;
- posedã capacitatea de a domina pe cei mai slabi sau mai
mici decât el;
- este refractar la sugestii, opinii, idei noi;
-are tendinţe de subaprecire sau supraapreciere;
- este uşor influenţabil;
- manifestã agresivitate vebalã şi / sau fizicã ;
- prezintã instabilitate emoţionalã şi afectivã;
- neîncredere faţã de cei din jur;
Tulburarile adolescentei
 Prognoza depinde de
calitatea si soliditatea
exemplelor parentale,
educaţionale, care-l ajuta
pe adolescent sa-si
restabileasca constiinta
propriei valori, sa se
iubeasca pe sine şi să îşi
regăsească starea de
echilibru de care are
nevoie.
Relaţiile cu părinţii şi educatorii
 Şcoala şi familia sunt două dintre mediile specifice de manifestare
ale raporturilor dintre generaţii şi implicit ale conflictelor, disputelor,
diferenţelor de opinii etc.

 Relaţia profesor-elev are la bază raportul între generaţii, comparabil

cu cel existent la nivel familial între părinte şi copil, astfel încât,
calitatea relaţiilor dintre generaţii diferite poate avea repercusiuni
asupra relaţiei profesor-elev.

 Părinţii şi profesorii văd în mod asemănător relaţia lor cu copiii,

respectiv cu elevii. Elevii evaluează în mod similar relaţia lor cu
părinţii, respectiv cu profesorii. Elevii analizează în mod diferit relaţia
lor cu adulţii (părinţi sau profesori) în funcţie de vârstă, mediu de
provenienţă şi gen.
Cercetări recente demonstrează că:

 Părinţii discută mai mult cu copiii despre probleme din

afara mediului şcolar decât profesorii;
 Profesorii consideră că la baza conflictelor, disputelor,
diferenţelor de păreri dintre ei şi elevi stau în primul rând
neîndeplinirea obligaţiilor şcolare şi limbajul folosit de
către cei din urmă,
 Părinţii consideră că relaţiile tensionate pe care le au cu
copiii lor sunt generate de reacţia acestora din urmă în
faţa sarcinilor;
 În caz de conflict, dispută, ceartă, profesorii folosesc cel
mai adesea ironia în timp ce părinţii recurg cu predilecţie
la ameninţări sau ascultă fără să spună nimic;
 În caracterizarea elevului ideal profesorii preţuiesc mai
mult calitatea de a fi bun la învăţătură, iar părinţii preferă
să aibă un copil descurcăreţ.
Opinii ale profesorilor...

 Parintii asteapta prea mult de la scoala si nu fac mai nimic pentru

dezvoltarea unei relatii mai stranse. Pentru ei scoala este singura
responsabila de educatia copiilor. Dezintersul parintilor poate naruii
tot efortul pe care profesorii il depun la orele de curs.

 Profesorul este interesat sa stie mai multe despre situatia pe care

elevul o are acasa, despre preocuparile si modul de viata al
acestuia. Cateva ore pe zi la scoala nu sunt indeajuns pentru a
descoperii talentele si abilitatile copilului in conditiile in care se
lucreaza cu aproximativ 30 de elevii.

Schimbul de informatii privind copilul trebuie sa aiba loc in ambele
sensuri ale relatiei profesor-parinte. Frecventa si consistenta acestui
schimb de informatii se dovedeste de cele mai multe ori un test
dificil de trecut pentru fiecare participant
Cheia unei relaţionări optime

comunicare
flexibilitate empatie

Inter-
corectitudine
cunoaştere
Relaţionare
optima
respect
dragoste
reciproc

înţelegere disponibilitate
atenţie
 Principii ale comunicării eficiente cu elevii adolescenţi

 1. Cunoaşterea particularităţilor de vârstă pentru a nu

confunda anumite trăsături specifice unei anumite
etape de vârstă cu comportamente etichetate ca
„negative”;
 2. Stabilirea ,de comun acord cu elevul, a unor reguli pe
care acesta, în timp, va învăţa să le respecte.
 3. Comunicarea permanentă : să-i ascultăm, să-i
înţelegem, să le cunoaştem problemele şi nevoile).
 4. Relaţia profesor-elev trebuie să se bazeze pe
toleranţă şi nu pe autoritate sau forţă.
 5. Nu există „un copil dificil” ci adulţi care nu au găsit
încă o metodă educaţională adecvată copilului.
...
 6. Să nu ne centrăm pe căutarea unor modalităţi de a pedepsi
copilul în cazul unor comportamente nedorite ci pe găsirea
unor soluţii pozitive, pentru a încuraja un comportament
adecvat;
 7 Să respectăm cerinţele unei vieţi sănătoase, echilibrate
pentru copii, în care timpul liber, recreerea să ocupe un loc
important.
 8. Să recompensăm întotdeauna reuşitele copilului prin
atitudinea noastră, prin laude, acest lucru determinând
motivarea copilului, dorinţa lui de a repeta o experienţă
pozitivă.
 9. Să acordăm suficientă atenţie copilului.El are nevoie să se
simtă în centrul preocupărilor noastre, să fie ascultat, înţeles,
iubit şi respectat.
 Sfaturi pentru părinţi..
 Fiţi pozitiv şi laudaţi-vă copilul atunci când merită;
blamarea , criticarea, pedepsirea fără măsură îl pot
transforma într-o fiinţă care resimte negativitate împotriva
ei înseşi şi astfel devine şi mai agresiv.
 Este natural şi acceptabil să te simţi mânios şi supărat,
deci lasă copilul/ adolescentul să ştie acest lucru.
 Recunoaşte-i stările emoţionale, dar impune limite: „Ştiu
că te simţi furios, dar un vreau să văd loviri, ţipete şi
înjurături”.
 Învaţă să disipezi orice stare şi situaţie de mânie. În loc să
ridici vocea ţipând, coboară vocea şi apoi priveşte-l în
ochi.
 Încurajează-l să spună ce simte şi discutaţi impreună
despre acest lucru.
 Demonstraţi-i că vă aflaţi alături de el în orice situaţie
problematică de viaţă, cu care el se confruntă şi pe care o
trăieşte uneori mai dramatic decât este cazul.
Vă mulţumesc pentru atenţie şi vă doresc
o seară frumoasă!