Sunteți pe pagina 1din 3

19.04.

2018

Curs 3 Estetica

Estetica compozitiei

Compozitia

Din punct de vedere artistic reprezinta repartitia si utilizarea rationala, ritmica a elementelor
plastice intr-un camp de tratare fie el pictural sau sculptural si este de fapt obiectul sau tema operei de
arta.

In estetica dentara compozitia se refera la compozitia faciala, compozitia dento-faciala, si


compozitia dentara.

Aceste compozitii pentru a putea fi percepute ca fiind estetice trebuie sa intruneasca anumite
caracteristici adica trebuie sa se supuna acelorasi principii estetice care guvernează orice compozitie
artistica in adevaratul sens.

Unitatea

Este acea caracteristica a compozitiei care ii confera aspectul de intreg, iar aceasta unitate poate sa
caracterizeze forme anorganice cu o geometrie mai mult sau mai putin regulata si atunci unitatea este
considerata statica, sau dincontra poate caracteriza entitati (de obiceii vii) care cresc si se dezvolta in
timp, situatie in care unitatea poate fi considerata dinamica.

Unitatea statica este oarecum monotona deoarece rezullta dintr-o repetitivitate a unor tipare.

Variatia

In cadrul unei compozitii actioneaza 2 categorii de forte:

-forte coezive- au tendinta sa unifice compozitia

-forte segregative- care asigura varietatea in unitate necesara pentru a conferi individualitate.

O compozitie in care domina doar fortele coezive este monotona, iar o compozitie guvernata numai
de forte segregative da impresia de haos.

Pentru ca o compozitie sa dea impresia de frumos, de armonie trebuie sa existe un echilibru intre
aceste forte.

In estetica dentara fortele coezive se obtin printr-o constructie dentara sau un aranjament al
elementelor dentare care da tarie compozitiei. Acest aranjament se caracterizeaza prin vizualizarea din
perspectiva frontala a convergentei axelor mediane ale dinților spre incizal, fortele segregative fiind
reprezentate de acei dinti a caror pozitie reprezinta abateri de la regula.
Intr-o compozitie dento-faciala armonioasa (echilibru intre fortele segregative si coezive) dinții
frontali nu trebuie sa fie identici intre ei ca forma si mărime, iar alinierea lor perfecta pe orizontala este
chiar contraindicata pentru a da o imagine de ansamblu reușită.

Este suficient ca aranjamentul dentar al unei hemiarcade sa fie imaginea in oglinda a celui de pe
hemiarcada opusa.

Simetria

Este una din cerintele principale in estetica si se refera la regularitate in aranjatul formelor si
obiectelor.

Exista 2 tipuri de simetrii:

-orizontala

-radiara.

Simetria orizontala se obtine atunci cand compozitia contine elemente similare de la stanga la
dreapta intr-o succesiune ordonata.

Simetria radiara este rezultatul unui aranjament in care elementele se extind de la nivelul unui
punct central, iar partea dreapta si stanga reprezinta imaginea in oglinda.

Principiul simetriei desi sustinut de majoritatea medicilor nu este mereu in conformitate cu


dorintele pacientului care prefera forme si aranjamentele repetitive. Sunt preferati mai repede dinti sau
aranjamente dentare cu aspect mai putin natural dar in conformitate cu conceptia individuala despre
aspectul estetic ideal.

In realizarea unei compozitii dentare medicul trebuie sa tina cont de acest aspect estetic considerat
ideal de pacient. Aceasta conduita terapeutica reprezinta cel mai des garantia obtinerii unui confort
psihic pentru pacient datorita raportării lui la standardele esteticii proprii.

Simetria trebuie introdusa in compozitia dentara si dento-faciala pentru a creea un raspuns psihic
pozitiv.

Proporția

Conceptul de frumusete se asociaza cu armonia proportiilor.

Legea proportiilor cuprinde o relatie de procentaj, o valoare numerica care se poate aplica oricarei
relații fizice, limbajul matematic fiind mereu considerat singurul unanim inteles in natura.

Ideea aplicarii acestui limbaj in arta ca un criteriu obiectiv de evaluare a indus teoria ca frumusetea
poate fi exprimata si matematic.
Elaborarea unei formule de catre Pitagora denumita teoria numarului de aur sau proportia de aur a
permis redarea in termeni numerici a armoniei dintre 2 parti acest lucru fiind extins si in medicina
dentara.

Echilibru

Stare de stabilitate care reprezinta consecinta echilibrarii fortelor opuse. Nu se refera la forta strict
in sensul fizic, reprezinta o stare de confort psihic.

Daca pozitia unui corp intr-un fundal este perceputa tensionat de organul vizual echilibrul nu poate
fi atins pentru a indeparta disconfortul perceput.

In estetica dentara pot exista numeroase dezechilibre care in functie de amploarea lor si in functie
de indicația terapeutica s-ar putea clasifica in:

1. Dezechilibre severe/majore- acele dezechilibre pentru care rezolvarea necesita un tratament complex
si o colaborare interdisciplinara diversa (odontologie, estetica, parodontolo, chirurgie maxilara, )este
cazul asimetriilor scheletice de crestere sau dobandite in urma unui accident.

2. Dezechilibrele minore- acele dezechilibre care se pot remedia stict la nivelul specialitatilor medicale
dentare cum ar fi cele de culoare de forma si/sau marime, de pozitie si uneori dezechilibre complexe
care necesita combinatii ale acestora.

Cavitatea orala, fata si extremitatea cefalica reprezinta campuri de forte dificile si complicate in
care echilibrul direct depinde de alegerea centrului fata de care privitorul isi elaboreaza judecatile
estetice.