Sunteți pe pagina 1din 6

Scoala Postliceala FEG CALARASI

COMUNICAREA PROFESIONALA

PROF.COORDONATOR: OPREA DANIELA


CURSANT: COSTACHE MIHAI-GABRIEL

1
Scoala Postliceala FEG CALARASI

Comunicarea în procesul de nursing

...La început a fost cuvântul...

Profesia de asistent medical nu este doar o tehnică, ci un proces care


încorporează elementele sufletului, minţii şi imaginaţiei. Esenţa acestuia se află în
imaginaţia creatoare, spiritul sensibil şi înţelegerea inteligentă – care reprezintă
temelia asistentei eficiente.
Comunicarea este cel mai important lucru în stabilirea relaţiei cu pacientul, cu
aparţinătorii şi cu ceilalţi membri ai echipei medicale. "A şti să asculţi este prima
condiţie a unui dialog". Deşi cea mai mare realizare a umanităţii o reprezintă
comunicarea, în general oamenii nu comunică bine. Una din ironiile civilizaţiei
moderne este aceea că, deşi înţelesurile formale ale comunicării au fost dezvoltate
dincolo de orice limită a imaginaţiei, oamenii au dificultăţi în a comunica faţă în faţă,
în a relaţiona unii cu alţii.
De-aceea iată care ar fi ... Decalogul comunicării:

1. Nu poţi să nu comunici.
2. A comunica presupune cunoaştere de sine şi stimă de sine.
3. A comunica presupune conştientizarea nevoilor celuilalt.
4. A comunica presupune a şti să asculţi.
5. A comunica presupune a înţelege mesajele.
6. A comunica presupune a da feed-back-uri.
7. A comunica presupune a înţelege procesualitatea unei relaţii.
8. A comunica presupune a şti să îţi exprimi sentimentele.
9. A comunica presupune a accepta conflictele.
10. A comunica presupune asumarea rezolvării conflictelor.

În ceea ce priveşte limbajul folosit în comunicare, acesta este de trei feluri:


limbaj verbal, paraverbal şi non-verbal. S-a constatat ca limbajul verbal (ceea ce spui)
contează doar într-o proporţie de 7%, limbajul paraverbal (cum spui) contează în
proporţie de 38%, iar limbajul non-verbal (ceea ce transmiţi prin atitudine) contează
în cea mai mare proporţie de 55%.
În meseria noastră comunicarea presupune în primul rând:
a) Ascultare activă: să asculţi cu atenţie întreg mesajul, nu presupui că tu ştii
deja ceea ce pacientul doreşte să spună, nu-l întrerupi brusc la jumătatea
propoziţiei punând o cu totul altă întrebare; să selectezi din ceea ce pacientul
transmite, doar ceea ce este relevant pentru boala sa; să procesezi informaţia
transmisă de pacient prin filtrul experienţelor şi cunoştinţelor medicale
assimilate
b) Transmitere feedback - folosind cu mare grija cele trei tipuri de limbaj:
Limbajul verbal – eşti foarte atent la ceea ce spui pacientului având grijă
să traduci informaţia medicală la nivelul lui de înţelegere, pui întrebări după
transmiterea mesajului tău pentru a te asigura că mesajul a ajuns la el
nedistorsionat, exact aşa cum trebuie înţeles;
Limbajul paraverbal – este de fapt limbajul vocii - eşti de asemenea foarte
atent la felul cum transmiţi mesajul, îţi modulezi intensitatea vocii (în funcţie
de cât de bine aude pacientul), ritmul şi frecvenţa rostirii cuvintelor (în funcţie
de nivelul de înţelegere şi nivelul de receptivitate al pacientului);

2
Scoala Postliceala FEG CALARASI

Limbajul non-verbal - este de fapt limbajul trupului care în timpul


comunicării are cea mai mare însemnătate aşa după cum am prezentat mai sus
în proporţie de 55%

Comunicarea în practica medical

Comunicarea este procesul cheie în medicină, fie că e vorba de comunicarea


dintre medic si pacient, fie intre diversi profesionisti si public in general. Cea mai
importanta este comunicarea intre cadrele medicale si pacient intrucat ea furnizeaza,
in buna parte, datele necesare stabilirii diagnosticului.
Pentru multe boli cronice comunicarea este, virtual, unica forma de tratament:
sfatul, suportul, informatia fiind esentiale in a ajuta bolnavii sa se adapteze la un stil
de viata mai limitat impus de boala. De aceea insusirea unei inalte competente
comunicative trebuie sa constituie o prioritate pentru profesionistii din domeniul
sanatatii, in special pentru cadrele medicale.
In cadrul relatiei de comunicare cadre medicale-pacient, cadrele medicale sa
poate recunoaste si descifra corect mesajele verbale si nonverbale transmise de
pacient. Lucrul acesta presupune ca, in cadrul relatiei de comunicare, cadrele
medicale sa poata recunoaste si descifra corect mesajele verbale si non-verbale
transmise de pacient, sa utilizeze si modalitatile verbale si nonverbale de comunicare
cele mai adecvate pentru a transmite informatii pacientului, in functie de situatia de
comunicare existenta (gravitatea bolii, tipul pacientului, urgenta).
Relatia asistent medical – pacient va fi de acceptare reciproca, o atitudine de
respect, caldura si intelegere empatica fata de pacient,cu toate ca de multe ori,
asistenta medicala este considerata o simpla masina de indeplinit ordinele medicului,
uitandu-se ceea ce este esential in practica medicala, si anume: intelegerea si
disponibilitatea fata de pacient, medicul vine si pleaca, pe cand asistenta e cea care
supravegheaza, ajuta si ingrijeste pacientul. Din aceasta cauza, relatia dintre asistenta
medicala si pacient nu trebuie sa se limiteze numai la aplicarea tratamentului, ci si la
stabilirea unei comunicari psihice cu el, pentru a-l putea ajuta in a-si exprima trairile
interioare.
Comunicarea asistentei medicale cu pacientul trebuie sa fie concordanta cu
starea lui actuala, cu posibilitatile lui de intelegere si asociata cu elemente de sprijin
pentru a influenta pozitiv evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient
controlata (orice semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire
stiintifica neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul, generand
suspiciuni si disconfort.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale
asistentei medicale (personalului de ingrijire) cum ar fi: cinstea, onestitatea, spiritul de
daruire, solicitudinea, altruismul, ascultarea empatica, respectul. Din acest motiv,
profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare, generozitate, pasiune, sinceritate,
locul central in activitatea de ingrijire ocupandu-l pacientul, care trebuie inteles si
acceptat “asa cum este. O atitudine apropiata fata de bolnav nu inseamna umilinta,
mai ales ca pacientul iti incredinteaza secretele sale, trairile, pe care in alte conditii nu
le-ar face. In plus, un comportament corect fata de bolnav implica pastrarea
confidentialitatii acestor destainuiri. Sigur ca exista cazuri când esti obligat sa divulgi
unele secrete, dar trebuie sa stii când si cui sa o faci. Cele mai importante atribuţii ale
unei asistente medicale sunt : asistarea medicului la efectuarea investigaţiilor clinice,
realizarea investigaţiilor paraclinice uzuale, programarea pacienţilor pentru

3
Scoala Postliceala FEG CALARASI

investigaţii de specialitate, administrarea tratamentelor, intervenţii în situaţii de


urgenţă, monitorizarea stării pacientului, completarea documentelor de evidenţă a
medicamentelor, de evidenţă a pacienţilor şi de observaţie clinică medicală,
sterilizarea instrumentelor şi a materialelor, administrarea medicamentelor, asigurarea
condiţiilor igienico- sanitare generale la locul de muncă, precum şi asigurarea
condiţiilor necesare desfăşurării tratamentelor şi recoltărilor. Inca de la internare
comunicarea cu pacientul se dovedeste a fi cea mai importanta, pacientul trebuie sa fie
echilibrat psihic – asistenta medicala explicandu-i scopul si natura interventiillor,
familiarizeaza pacientul cu mediul sau ambiant, asigura un mediu de securitate
linistitor si administreaza medicatia recomandata de medic, local si general. De
asemenea, suplinineste nevoile pe care pacientul nu si le poate satisface autonom: a
manca si a bea, a se misca si a avea o buna postura, a-si mentine tegumentele curate si
integre, a evita pericolele,a se odihni, a comunica. Interventia asistentei medicale va fi
orientata asupra “lipsei” si consta in a spori independenta pacientului. In final se
obtine ameliorarea “dependentei” sau “castigarea independentei”. Ingrijirile trebuie sa
favorizeze drumul spre independenta, spre castigarea autonomiei pacientului. In
momentul externarii din spital, pacientul va fi pregatit si instruit asupra noului sau
mod de viata, evitarea eforturilor fizice , administrarea corecta a medicatiei, controale
medicale periodice , iar apartinatorii vor fi informati si ei la randul lor de modul de
viata al pacientului. De asemenea, asistenta medicala din ambulator va fi informata
asupra pacientului externat pentru a-l avea in evidenta, unii dintre acesti pacienti
avand nevoie permanenta de o persoana care sa-i ingrijeasca la domiciliu (pacienti cu
cecitate din diverse cauze).
In concluzie, competenta profesionala se demonstreaza prin cunostinte
teoretice aprofundate si capacitatea de a le aplica intr-o activitate creatoare, de
ingrijire individualizata, personalizata, competenta si umana.

Deci, in final doresc sa reamintesc ca a fi asistenta medicala inseamna:


 sa nu fi niciodata plictisita;
 sa fi deseori frustrata;
 sa fi inconjurata de probleme;
 sa ai multe de facut si atat de putin timp;
 sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai foarte putina autoritate;
 sa intri in vietile oamenilor, ale copiilor si sa marchezi o diferenta;
 unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema;
 vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta… si in starea lor cea mai
buna;
 nu vei inceta niciodata sa fi uluita de capacitatea oamenilor (copiilor) de a
iubi, de a indura si de curajul acestora;
 vei vedea viata incepand si sfarsindu-se;
 vei repurta victorii triumfatoare si esecuri devastatoare;
 vei plange mult;
 vei rade mult;
 vei sti ce inseamna sa fi om si sa fi uman.

4
Scoala Postliceala FEG CALARASI

Comunicarea Asistent medical – Pacient/Aparţinător se referă la:

a. Limbajul spaţiului:
 Curăţenia şi ordinea locului de muncă
 Transparenţa activităţii
b. Limbajul vestimentaţiei:
 Ţinuta de lucru curată şi îngrijită
 Folosirea unui parfum discret (atenţie la astmatici)
 Bijuterii cât mai puţine (fără ostentaţie)
 Folosirea regulilor de protecţie
c. Limbajul gesturilor:
 Primirea pacientului cu amabilitate
 Contact vizual permanent
 Ascultare activă şi concentrată numai pe probleme medicale
 Nu se mestecă gumă
 Mimica să nu fie încruntată
 Gesturile sa nu fie agresive sau indecise
d. Limbajul timpului:
 Punctualitate
 Alocarea unui spaţiu de timp suficient pacientului
e. Limbajul tăcerii:
 Nu se discută probleme nemedicale
 Irelevanţa poate fi sancţionată cu eleganţă şi diplomaţie prin tăcere
f. Limbajul verbal:
 Evitarea vocii pe ton înalt
 Evitarea explicaţiilor medicale abstracte şi traducerea informaţiei
medicale după puterea fiecăruia de înţelegere
 Evitarea ironiei şi aroganţei
 Asistarea stării emoţionale a pacientului
 Nu se discută variante de tratament cu pacientul, acestea fiind doar
de competenţa medicului
 Răspunzi cu promptitudine pacientului la orice nelămurire cu privire
la planul de îngrijiri
 Explici pacientului fiecare manevră medicală ce urmează a i se
efectua, folosind un ton cald şi siguranţă în exprimare pentru a
dobândi încredere
 Reţii numele pacientului şi îl foloseşti ori de câte ori e posibil pentru
a nu se simţi depersonalizat (el nu este un CAZ, ci o persoana cu o
anumită suferinţă)
 Prin întrebări simple, clare şi concise te asiguri că toate nevoile
pacientului sunt satisfăcute şi că a înţeles corect toată informaţia pe
care i-ai transmis-o

5
Scoala Postliceala FEG CALARASI

PRINCIPIUL CELOR 4 MAIMUŢE

≈ Confucius ≈

1.Nu vorbi ceea ce nu e în conformitate cu decenţa.

2.Nu privi la ceea ce nu este în conformitate cu decenţa.

3.Nu auzi ceea ce nu este în conformitate cu decenţa

4.Nu folosi mişcări ce nu sunt în conformitate cu decenţa.