Student: MARINESCU ADELA

Specializarea
Anul:

Strategii de control în Management

Pentru a putea proiecta și implementa strategiile de control necesare în sistemul de

management este necesar să se monitorizeze atât sistemul, cât și implementarea măsurilor de
corectare în timp real pentru a se îndeplini obiectivele generale, dar și cele specifice.

Controlul intern reprezintă totalitatea politicilor și a procedurilor proiectate și

implementate de către angajații din management, dar și de către alți angajați din organizație
pentru a ajuta la scopul primordial: atingerea unui nivel înalt de eficacitate în atingerea
obiectivelor, precum și asigurarea protecției bunurilor și a informațiilor, prevenirea greșelilor,
asigurarea calității documentelor livrate și asigurarea producerii informațiilor de încredere
privind sistemul de management.

Acest control intern reprezintă un instrument managerial care este folosit ca și metodă de
asigurare că obiectivele din organizație sunt îndeplinite. Controlul intern este prezent pe toate
scările organizaționale și se manifestă sub formă de autocontrol, control în lanț și sub formă de
control ierarhic.

Un control corespunzător va asigura:

 Integritatea și fiabilitatea pe care o au informațiile

 Conformitatea cu politicile, procedurile, legile și regulamentele care există în
organizație
 Atingerea obiectivelor (specifice și generale)
 Stabilirea felurilor în care se aplică acest control
 O utilizare eficientă și economică a resurselor din organizație
  Stabilirea tipurilor de activități de control ce urmează să fie aplicate.

Obiectivele legate de control sunt următoarele: comparația rezultatelor obținute prin

urmărirea și măsurarea acestora cu totalitatea prevederilor, regulamentelor, normelor existente în
organizație pentru a se putea adopta un set de măsuri de corecție și de dezvoltare pentru viitor.

Pentru ca strategiile care urmăresc o exercitare corectă și eficientă a controlui să

funcționeze corespunzător se asigură respectarea următoarelor premise:

 Stabilirea exactă a activităților, atribuțiilor, a sarcinilor și a obiectivelor aferente

care sunt exprimate cu ajutorul indicatorilor cantitativi sau calitativi în cadrul
compartimentelor și a posturilor de execuție și conducere
 Atribuirea competențelor potrivite, care au o delimitare exactă pentru a ajuta la
îndeplinirea sarcinii care a fost atribuită
 Stabilirea cât mai corectă a responsabilităților fiecărui individ în parte, pentru a se
asigura îndeplinirea sarcinilor care au fost atribuite
 Existența unor proceduri scrise pentru activitățile desfășurate în organizație și care
sunt importante.

După ce este declanșat procesul de implementare a strategiilor, politicilor și procedurilor

după care sunt ghidate acțiunile în fiecare fază aferentă planurilor strategice nu este garantat ca
rezultatele acțiunilor respective să fie conforme în totalitate cu standardele care au fost fixate, din
acest motiv este necesară existența controlului și a procesului de evaluare a strategiei.

Prin adoptarea controlului strategiei vor fi evidențiate acele abateri care intervin între
standardele cerute și realizările efective în etapele de implementare, precum și exercitarea
corectării acestora. Trebuie însă să fie realizată o distincție între controlul strategiei și evaluarea
strategiei, prin care se asigură aprecierea efectelor aplicării acesteia, precum și măsurarea
nivelului de compatibilitate cu procesul de dezvoltare al firmei.

De la primele acțiuni din cadrul procesului de implementare a strategiei trebuie să fie

realizate anumite performanțe strategice care să fie conforme cu planurile strategice și cu
planurile care au fost puse la punct. Deoarece apar niște abateri de la prevederile stabilite,
acestea sunt măsurate și localizate în funcție de momentul apariției acestora, cu ajutorul a trei
tipuri de instrumente de control, după cum urmează:
  Controlul anticipativ
 Controlul operaționalizării strategiei
 Controlul strategic propriu-zis.

După ce sunt analizate tipurile de instrumente de control existente se poate crea acea bază
care este importantă pentru a permite modificările planurilor strategice și a standardelor
existente, după care pot fi corectate și performanțele strategice. De asemenea, planurile
strategice, standardele și performanțele trebuie să aibă parte de o evaluare permanentă. Apariția
abaterilor și a momentelor în care se produce acestea sunt aleatorii, nu se poate realiza o
succesiune exactă.

Controlul anticipativ

Se pornește de la o definire generică a controlui strategic, și anume aceea că servește ca o

secvență din cadrul procesului managementului strategic în care se umrărește strategia aplicată,
după care sunt identificate abaterile care apar, dar și cele care ar putea apărea și sunt făcute
corecțiile de care este nevoie pentru a realiza asigurarea conformității performanțelor îndeplinite
cu standardele care au fost impuse; se poate observa de la această definiție că sunt conturate două
acțiuni diferite, care se pot identifica în orice strategie de control, indiferent de faza în care este
executată, astfel:

1. Sunt identificate și localizate problemele (abaterile) care au intervenit sau care sunt pe
cale să intervină, respectiv abateri între standardele și performanțele duse la
îndeplinire
2. Se efectuează corecțiile de care este nevoie și se asigură totodată conformitatea
performanțelor îndeplinite cu standardele care au fost stabilite.

În aceste două acțiuni se va observa o raportare permanentă la anumite standarde

stabilite. În funcție de etapa în care este realizat controlul, se va apela la categorii diferite de
standarde. Din acest motiv, este necesar un sistem de standarde care să fie foarte bine pus la
punct și să asigure claritate și coerență.
 Deoarece standardele reprezintă niște etaloane de comparație care sunt utilizate atât
pentru o evaluare atentă a planurilor și a performanțelor, acestea sunt clasificate astfel:

 Standarde corespunzătoare planurilor strategice;

 Standarde corespunzătoare evaluării performanțelor strategice.

Datorită naturii lor și a nivelului generalist pe care îl au, standardele aferente planurilor
strategice asigură realizarea anumitor aprecieri la nivelul general și sunt utilizate de obicei pentru
a efectua un control anticipativ al premiselor, dar și al schimbărilor care pot intervenit la nivelul
întreprinderii și care au fost identificate în faza inițială din cadrul procesului de implementare a
strategiei.

În etapa aceasta, planurile strategice sunt legate mai ales de capacitatea acelor angajați
care sunt responsabili cu implementarea strategii de a identifica schimbările potențiale care pot
interveni în sistemul de management din întreprindere la nivelul culturii organizaționale sau din
punct de vedere al organizării structural-informaționale și de nivelul de anticipare al acestora în
ajustarea măsurilor strategice ce trebuie să fie aplicate în concordanță cu condițiile curente din
firmă.

După ce sunt identificate aceste schimbări care apar în companie, acestea trebuie să fie
constituite în premise de bază pentru acțiunile de aplicare a strategiei. Apoi, cu ajutorul acțiunilor
de control ale realităților concrete din firmă se va verifica nivelul de valabilitate al acestora.

Controlul operaționalizării strategiei

Faza în care este aplicată (operaționalizată) strategia poate fi afectată de eventuale

probleme, care dacă intervin, există riscul de afectare a dezvoltării performanțelor dorite în mod
negativ în legătură cu strategia care este implementată.

Mai mult, va trece o anumită perioadă de timp între perioada în care este aplicată o
strategie și cea în care încep să apară rezultate, timp în care situația internă a firmei și condițiile
mediului său, pe care s-a bazat respectiva strategie, ajunge să sufere modificări importante.

În faza de operaționalizare a strategiei, rolul controlului este de a asigura identificarea

acelor probleme care apar în urma modificărilor efectuate și să corecteze cursul pe care îl
urmează acțiunile, ținând cont de performanțele intermediare care sunt înregistrate în mod
succesiv în cadrul procesului de aplicare a strategiei și în cel bazat pe funcționarea firmei
conform strategiei nou aplicate.

Acestă strategie este efectuată printr-o urmărire constantă a modului de implementare a

planurilor cu rol strategic și a performanțelor realizate, fiind comparate cu standardele aferente
planurilor. Aatunci când apar decalaje de performanța care depășesc anumite limite impuse, se
adoptă măsuri de corecție pentru ca acțiunile să revină la standardele stabilite.

Sistemul de control strategic este în principiu axat pe identificarea situației interne și a

condițiilor din exteriorul firmei, precum și a elementelor de natură strategică care au
probabilitatea cea mai mare de a se abate de la performanțele standardelor stabilite. Aceste
elemente sunt atent monitorizate, iar pentru fiecare dintre ele trebuie să fie observate acele
semnale cu ajutorul cărora se pot prevedea schimbările ce urmează să se producă, și care asigură
o detectare a modificărilor esențiale aferente variabilelor care corespund acestora.

Pentru a fi sesizate aceste semnale din timp se vor stabilii niște puncte intermediare de
control care iau forma termenelor de execuție, realizării unor anumite performanțe etc. pentru a
se putea constata progresele realizate și dificultățile care au fost întâmpinate în procesul de
aplicare a noii strategii și în nivelul de funcționare a firmei pe baza acestei strategii.

Acest sistem de control strategic trebuie să prezinte un anumit nivel de sensibilitate și să

fie cuprinzător, surprinzând atunci când este nevoie diversele manifestări ale activității firmei în
oricare zonă pentru a observa semnalele timpurii. Pe baza aceasta, sistemul de control are rolul
de a prezenta avertizări managerilor și specialiștilor strategici asupra pericolului producerii unei
anumite schimbări, precum și a abaterilor de la planurile strategice prevăzute.

Controlul strategic propriu-zis

Rolul acestui control strategic este de a pune în alertă managerii firmei, managerii unității
de afaceri strategice și din cadrul domeniilor de natură funcțională referitor la problemele
iminente, nu doar în timpul aplicării strategiei, dar și în perioada următoare, aferentă
operaționalizării acestei strategii, înainte ca aceste probleme să nu mai poată fi corectate.
 Pe scurt, este verificat nivelul performanțelor. Standardele care sunt utilizate în procesul
de evaluare al performanțelor arată doar unele specificități, iar acestea au o natură mai puțin
generală decât cele aferente evaluării planurilor strategice. Acestea pot lua o direcție cantitativă
sau calitativă și pot fi ori formalizate, ori conceptualizate de către manageri și de către specialiștii
organizației pentru a se asigura o realizare eficientă a planificării strategice.

Rolul si obiectivele evaluarii strategiei

Evaluarea strategiei este secvența corespunzătoare procesului de management strategic în

care managementul de top al firmei analizează modul de funcționare a strategiei alese și dacă
corespunde obiectivelor firmei, comparând rezultate ce au fost înregistrate cu cele previzionate.

Prin urmare, procesul de evaluare a strategiei trebuie să aibă un caracter permanent. De

astfel, întreg procesul de aplicare și ajustare a strategiei este unul care se desfășoară în mod
continuu, pentru că se urmărește adecvarea permanentă la condițiile interne, dar și exterioare ale
firmei.

Prin evaluarea strategiei, se vor pune într-o lumină bună sau mai puțin bună opțiunile
strategice care au fost realizate anterior, arătând de multe ori aspecte nefavorabile privind
judiciozitatea crietiilor în raport cu analiza variantelor strategice și a judecăților de valoare care
au fost făcute, precum și nivelul de temeinicie cu care a fost aleasă strategia aplicată.

Deși toate aspectele arătate anterior reprezintă argumente puternice referitoare la nivelul
de importanță al realizării evaluării strategiei, de foarte multe ori această evaluare poate fi
efectuată doar dacă managementul de top își dorește acest lucru și dacă este pregătit să înfrunte și
aspectele nefavorabile.

Managerii experimentați, care au avut performanțe excepționale în domeniu știu cât de

important este să se realizeze o evaluare periodică a cursului de acțiune care s-a aplicat, astfel
încât să poată să remedieze acest curs sau să îl abandoneze în timp util și să adopte unul nou. Tot
acești manageri sunt susținătorii evaluării strategice și se asigură că există condițiile necesare
pentru a o putea efectua.
 În concluzie, prin analiza modului în care a fost implementată și realizată strategia din
cadrul unei firme, prin modul de evaluare a punctelor slabe și a celor forte, precum și a
oportunităților și a amenințărilor existente în mediul de acțiune, identificandu-se cele mai bune
căi de actiune pentru valorificarea acestora, evaluarea strategiei este recomandată ca un test
indispensabil al calității acesteia, cât și al prestatiei manageriale legate de aplicarea acestei
strategii.
 BIBLIOGRAFIE

1. Rumelt R. – The Evaluation of Business Strategz, din Gluek W.F.- Business Policy and
Strategic Management, Third Edition, McGraw-Hil Book Company, New York, 1980
2. Russu C. – Management strategic, Editura All Beck, Bucuresti, 1999
3. Tilles S. – How to Evaluate Corporate Strategy, Harvard Business Review, vol. 41,
nr.4/1963