Ea: te-ai spălat pe mâini?

El: … ddaa..

Ea: … te-ai șters? (probabil nu l-a crezut că se spălase, știa ea ce ceva…)

El… mmm neinteligibil.

Ea: Și cum vrei să dansezi așa?

Până am ieșit eu, au plecat. N-am auzit să se fi întors din ușă ca să se spele.
În seara aia am dansat cu ruleta asta rusească în cap: oare care dintre cei care mă
invită e ăla care nu (prea) s-a spălat pe mâini?

Exagerez un pic, oricum în timpul dansului schimbi ceva mai multe cu

partenerul, decât o duzină de microbi de pe mâna lui stângă. Îți atingi tâmpla sau
fruntea de obrazul lui, îi simți respirația, te îmbibi pe ici pe colo cu transpirația
lui, dacă e genul ăla de lider care dă totul pe ring. Tango-ul este un dans destul de
intim, deși i se zice social – adică nu te duci să dansezi doar cu cine ai venit de
acasă – așa că ai zice că ar trebui să ai și ce discuta cu tipii cu care dansezi, în
afară de banalul salut.

Și totuși, atât în tango, cât și în viața de zi cu zi, atunci când te întâlnești cu

oameni pe care oarecum îi cunoști, apare o situație ciudată: dai mâna (sau îi
îmbrățișezi), deci devii părtaș la ultima lor vizită la budă, să zicem, ba cu unii te
mai și pupi ca mafioții pe ambii obraji, însă nu reușești să schimbi mai mult de
un „bună, ce faci?” cu ei. Iar asta mie mi se pare tot un semn de lipsă de igienă.
Socială.