Viața și opera lui Johann Sebastian Bach

Irimiea Ioana-Mihaela
Clasa a 8-a
 Johann Sebastian Bach s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania,
fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte. Frecventează şcoala gimnazială din
Eisenach şi apoi liceul din Ohrdruf. Aici studiază latina, greaca, literatura, istoria şi muzica.
Simultan deprinde, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii, şi, ajutat de fratele său
Johann Christoph, a clavecinului şi a orgii. Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a
lungul întregii sale vieţi (avea să compună circa 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale
pentru orgă). Compoziţia o învaţă cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.
La vârsta de 15 ani activează ca membru al corului din Ohrdruf, după care părăseşte oraşul,
îndreptându-se către Luneburg. Aici va compune pentru organistul G. Boehm şi va descoperi
muzicienii francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea. Compune prima sa cantată (1704)
şi îşi creează imediat reputaţia unui improvizator plin de virtuozitate. Geniul său excepţional
alăturat unei intransigenţe a caracterului au condus mereu la neînţelegeri atât cu patronii săi, cât şi
cu autorităţile.
La vârsta de 21 de ani se căsătoreşte cu verişoara sa, Maria Barbara, care îi dăruieşte şapte
copii. În această perioadă este angajat ca organist la Muhlhausen, unde compune numeroase
cantate noi (131, 71, 196) şi “Actus tragicus”. Apoi călătoreşte, la invitaţia ducelui Wilhelm Ernst,
la Weimar, unde obţine postul de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani (1708 –
1717). Este o perioadă fericită pentru Bach. Compune numeroase lucrări pentru orgă (“Toccata în
re major” – 1709, “Alla breve în re minor” – 1709, “Orgelbuchlein” – 1717), cantate şi piese pentru
clavecin.
Cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în
acest gen. De menţionat şi faptul că Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din
epocă, cu excepţia operei.
“Creaţia lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuşi, în
paralel cu claritatea şi bogăţia melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor
germanice şi italiene; asta fără a uita influenţele franceze, asimilate şi puse în valoare remarcabil,
mai ales în suitele – sau uverturile – pentru orchestră(…)”, potrivit “Larousse – Dicţionar de mari
muzicieni”.
Bach semnează şi lucrări muzicale cu caracter didactic, “Clavecinul bine temperat”, două
concerte pentru vioară (în la minor şi mi major), un concert pentru două viori în re minor, două
suite în do major şi do minor ş.a. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele şase
concerte instrumentale brandenburgice, pe care Bach le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe
de Brandenburg-Schwedt.
În anul 1720, Maria Barbara moare şi, la câteva luni după aceea, Bach se recăsătoreşte cu
cântăreaţa Anna Magdalena Wulken, cu care va avea 13 copii. În 1723 este numit cantor la biserica
Saint-Thomas din Leipzig şi se înscrie în Consiliul oraşului. De asemenea, ocupă postul de
profesor de muzică la Tomasschule (fundaţie augustiniană datând din 1212). Munceşte enorm,
compunând cantate pentru toate duminicile şi sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor Saint-

2
Thomas şi Saint-Nicolas (în total peste 300 de cantate). Organizează un cor format din elevii de la
Thomasschule şi un mic cor compus din interpreţi în majoritatea lor cantori bisericeşti.
Luptă pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata ei valoare, însă, din nefericire,
rezultatul este un lung şir de dispute cu autorităţile şcolii Saint-Thomas şi cu Consiliul
orăşenesc. În ciuda problemelor, Bach este mai mult decât oricând preocupat de munca sa. Din
această perioadă datează “Ofranda muzicală”, “Magnificat” (1723), “Patimile după Ioan” (1723),
“Patimile după Matei”(1729), “Oratoriul de Crăciun”(1734) şi multe alte compoziţii.
Efectele muncii sale titanice nu întârzie să se arate – starea sănătăţii marelui compozitor
începe să se înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un celebru chirurg englez,
dar fără succes, Bach pierzându-şi vederea. Moare la 28 iulie 1750, la Leipzig. Compozitor admirat
pe plan internaţional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol după moartea sa, când
Mendelssohn Bartholdy dirijează, în anul 1829, “Patimile după Ioan”.